Itinerar Biblic Ep.0375 – 2 ÎMPĂRAŢI Capitolul 6:1-31

 

Tema: fierul securii pluteşte pe apă; pericol la Dotan

 

Dragi ascultători am început încă din capitolul 3 să vorbim despre minunile pe care le făcea Dumnezeu prin cel a cărui inimă era predată lui. Este vorba, nu-i aşa, de Elisei.

În capitolul 6 din cea de a doua carte a Împăraţilor  vom fi martorii a două alte minuni făcute de Elisei. El a fost un profet remarcabil dragi prieteni. Între el şi Ilie au existat asemănări, dar şi deosebiri. În timp ce Ilie a avut o lucrare publică, Elisei a avut o lucrare mai mult la nivel individual (am văzut în capitolul precedent cum l-a tratat pe Naaman, căpetenia oştirilor siriene). Ilie era un om al spectaculosului – el a adus foc din cer. Elisei era un om tăcut; el se ferea de lumina reflectoarelor.

Totuşi, ambii profeţi au fost oamenii lui Dumnezeu la momentul ales de Dumnezeu.

Atenţia noastră va fi îndreptată acum asupra lui Elisei. Nu cred că se poate găsi alt gest care să reveleze caracterul unei persoane şi al unui profet la fel de bine ca această minune a fierului de la secure care pluteşte pe apă.

2 Împăraţi 6:1

v.1     Fiii proorocilor au zis lui Elisei: ,,Iată că locul unde locuim noi cu tine este prea strîmt pentru noi.

Acest verset ne spune ceva despre popularitatea lui Elisei. El preda într-un seminar teologic, într-o şcoală a profeţilor. Şcoala s-a dezvoltat şi la un moment dat a fost nevoie de mai mult spaţiu. Această dezvoltare se datora prezenţei şi popularităţii lui Elisei. Puterea şi valoarea unei şcoli sunt date de caracterul şi priceperea celor care predau acolo. Nu metodele sunt importante, ci oamenii, mai ales într-o şcoală creştină.

Să vedem ce au făcut aceşti tineri pentru a-şi lărgi şcoala:

v.2  Haidem pînă la Iordan; ca să luăm deacolo fiecare cîteo bîrnă, şi să ne facem acolo un loc de locuit.“ Elisei a răspuns: ,,Duceţi-vă.“

Studenţii îşi construiesc propria şcoală. Acesta ar fi un lucru neobişnuit în zilele noastre. Astăzi, le dăm totul studenţilor noştri pentru a trece prin şcoală şi dacă ei cred că ceea ce primesc nu li se potriveşte, se răzvrătesc. Dar studenţii lui Elisei s-au apucat de treabă şi Elisei i-a încurajat.

v.3  Şi unul din ei a zis: ,,Fii bun şi vino cu slujitorii tăi.“ El a răspuns: ,,Voi merge!“

Acesta este un verset înviorător şi emoţionant. Este un nou prilej de a vedea caracterul lui Elisei. Observăm astfel cât de mare era popularitatea lui Elisei în mijlocul studenţilor.

v.4  A plecat deci cu ei. Ajungînd la Iordan, au tăiat lemne.

Acum are loc o mică tragedie. Am spus “mică” pentru că unii ar spune că acesta este un incident lipsit de însemnătate.

v.5  Şi pe cînd tăia unul din ei o bîrnă, a căzut ferul dela secure în apă. El a strigat: ,,Ah! domnul meu, era împrumutat!“

Avem de remarcat un lucru interesant aici. Aflăm astfel că pe Dumnezeu îl interesează şi evenimentele minore ale vieţii noastre.

Apostolul Pavel ne îndeamnă să ne rugăm pentru toate lucrurile. Aceasta înseamnă că nu rămâne nici un lucru atât de minor încât să nu-l putem aduce înaintea lui Dumnezeu.

Pierderea fierului de la secure pare o bagatelă pentru noi, dar pentru acest student nu era un lucru minor. De fapt, pentru el era un lucru foarte grav.

Acum, când noi putem merge într-un magazin de unelte şi fierărie şi putem cumpăra orice fel de topor sau secure, ni se pare că acest om se văita degeaba. Dar în vremea aceea, acest lucru era extrem de important pentru că uneltele de fier, sau orice obiect de fier care putea fi folosit ca armă era un lucru rar. În sprijinul a ceea ce am spus, iată un verset din 1 Samuel 13:22: “Şi aşa s-a întâmplat că în ziua luptei nu era nici sabie, nici suliţă în mâinile întregului popor care era cu Saul şi Ionatan: nu avea decât Saul şi fiul său Ionatan.”

Două săbii pentru o armată întreagă! Ne putem face astfel o idee despre deficitul de arme şi unelte de fier din vremea aceea…

Acum puteţi înţelege de ce pierderea acestui fier de la secure avea o atât de mare importanţă pentru tânărul acela. În plus, unealta fusese împrumutată de la cineva.

Cei mai mulţi comentatori ai Bibliei, după cum am observat, dau vina pe student. Ei îi dau o notă proastă pentru neatenţie şi pentru că a împrumutat un obiect. Dar, dacă acest tânăr era vinovat, de ce nu l-a mustrat Elisei, profesorul lui? Elisei nu l-a mustrat.

Tânărul nu a fost deloc neatent; dimpotrivă, a avut mare grijă de securea pe care o adusese. Se pare că pericolul ca parte de fier de la secure să se desprindă era bine cunoscut pentru că se întâmpla destul de des. Astfel, Legea avea următoarea prevedere: “Legea aceasta să fie pentru ucigaşul care va fugi acolo ca să-şi scape viaţa, când va omorî fără voie pe aproapele său, fără să-i fi fost vrăjmaş mai înainte.

Aşa, de pildă, un om se va duce să taie lemne în pădure cu un alt om; ridică securea cu mâna, ca să taie copacul, fierul scapă din coadă, loveşte pe tovarăşul său, şi-l omoară. Atunci el să fugă într-una din cetăţile acestea ca să-şi scape viaţa” (Deuteronom 19:4-5).

Dumnezeu a lăsat această lege pentru că era clar că incidente de acest fel aveau loc frecvent. Tânărul nostru a avut o poziţie corectă în timpul tăierii lemnului, în sensul că a avut grijă să nu aibă în faţa lui o altă persoană. Dacă fierul ieşea, nu lovea pe nimeni, ci cădea în apă.

O a doua greşeală care i se impută tânărului cu securea este aceea că a împrumutat unealta. Aici pot să spun că ştiu ce înseamnă să fii tânăr seminarist şi să nu ai nici un ban. El nu-şi putea permite să deţină o secure aşa că a fost nevoit să împrumute securea. Eu nu cred că îl putem învinovăţi pe acest tânăr pentru acest lucru.

La urma urmei, aş putea întreba şi eu cine i-a împrumutat acestui tânăr o secure cu partea de metal atât de slab prinsă de lemn?          Tânărul era disperat pentru că nu ştia cum ar fi putut găsi o altă secure pentru a o returna proprietarului. Se vedea nevoit să apară în faţa acelei persoane fără lucrul împrumutat şi perspectiva aceasta îl neliniştea.

Observaţi că Elisei se interesează imediat unde a căzut fierul de la secure. Se vede că îl preocupă cu adevărat ce se întâmplă. Să ne oprim puţin aici pentru că unii vor spune: “De ce a întrebat Elisei acest lucru dacă era profet? Ar fi trebuit să ştie unde a căzut fierul.” El ştia acest lucru dar mai ştie şi că trebuia să-l pună la încercare pe acel tânăr. Prin Duhul lui Dumnezeu avea să-l testeze. Observaţi că tânărul ştia exact unde a căzut fierul în apă. Nu-mi spuneţi că a fost neatent. Elisei nu face acest lucru numai pentru un test, ci şi pentru un alt motiv. Duhul lui Dumnezeu ştia că în secolul XX vor veni critici care vor critica această minune, aşa cum o fac cu toate celelalte şi că vor da o explicaţie raţională acestui fapt. Ei spun: “La urma urmei, apa era limpede şi oricine putea vedea unde a căzut fierul.” Întrebarea Elisei anulează o astfel de explicaţie. Şi dacă ştiţi ceva despre râul Iordan ştiţi şi că are o apă mâloasă care numai limpede nu e.

Apă poluată, un curs de apă noroios şi murdar! Acesta este Iordanul! Şi pentru că apa era tulbure, Elisei a întrebat: “Unde a căzut?” Tânărul ştia unde a căzut, dar nu-l putea scoate pentru că nu vedea nimic în apă. Apa nu era limpede. Acum observaţi ce s-a întâmplat în continuare:

2 Împăraţi 6:6

v.6  Omul lui Dumnezeu a zis: ,,Unde a căzut?“ Şi i-a arătat locul. Atunci Elisei a tăiat o bucată de lemn, a aruncat-o în locul acela, şi ferul dela secure a plutit pe apă.

Acesta a fost un miracol şi nu cred că-i puteţi găsi o explicaţie raţională. Nu este la fel de senzaţional ca înălţarea la cer într-un car de foc, dar este măreţ în simplitatea lui.

Este o minune dacă fierul ajunge să plutească la suprafaţa apei. Este ceva contrar legilor fizicii.

Recunosc că de când a fost lansată la apă prima navă de oţel mii de vapoare de oţel şi fier au plutit şi încă mai plutesc pe toate mările şi oceanele lumii. Şi acesta nu este un miracol. Dar era un miracol ca o bucată de fier care ajunsese pe fundul râului să iasă la suprafaţă şi să plutească precum un dop de plută.

Ştiu că nu este ceva senzaţional. Este un lucru simplu, dar aceasta era metoda lui Elisei. Ilie nu ar fi procedat la fel. De fapt, cred că Ilie nici nu s-ar fi deranjat cu un asemenea lucru. El ar fi spus: “Tinere, lasă-l acolo! Asta este.” Dar nu şi Elisei.

Fierul de la secure este ridicat de pe fundul mâlos al Iordanului, este redat proprietarului, pus din nou la locul lui şi folosit în continuare.

Aceasta este o minune mai mare decât altele pentru că transmite şi un mesaj spiritual pentru noi.

Omul este asemenea acelei părţi din metal care a căzut din locul pe care-l avea în secure. Este decăzut şi înecat în păcat.

Aţi văzut că Elisei a tăiat o bucată de lemn şi a aruncat-o n apă. Acea bucată de lemn este Crucea lui Isus Hristos. Domnul nostru a venit pentru a fi răstignit pe cruce şi   S-a pogorât în apele morţii pentru mine şi pentru fiecare dintre voi. “El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui aţi fost vindecaţi.” (1 Petru 2:24).

Omul se poate ridica astăzi din apele morţii şi ale judecăţii prin Hristos. El poate fi pus înapoi în locul pregătit de planul lui Dumnezeu şi poate fi inclus în programul lui Dumnezeu. Apostolul Pavel spune: “Pot totul în Hristos care mă întăreşte” (Filipeni 4:13). Şi, mai departe: “…uitând ce este în urma mea, şi aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus” (Filipeni 3:13-14). Nu mai este nevoie ca oamenii să trăiască o viaţă lipsită de sens şi de scop. Lipsa unui scop în viaţă îi conduce pe foarte mulţi oameni spre sinucidere. Cu ceva timp în urmă, şase studenţi s-au sinucis lăsând în urma lor o explicaţie foarte simplă: “Nu merită să trăieşti!” Sigur că nu merită să trăieşti dacă eşti doar o bucată de fier desprinsă din mâner şi ajunsă pe fundul noroios al Iordanului. Viaţa merită să fie trăită abia după ce ai fost ridicat de Hristos prin crucea Lui (prin moartea Sa pentru fiecare dintre noi) şi ai fost readus în planul Lui pentru viaţa ta.

Un tânăr care nu împlinise încă 21 de ani a venit la mine şi mi-a spus: “Viaţa mea este un eşec!” I-am spus: “Nici măcar nu ai început să trăieşti şi spui că eşti un ratat!”

Cât de multă nevoie avem de Dumnezeu, dragi prieteni! Cea mai mare minune astăzi nu este faptul că putem merge pe lună, nu este nici măcar înălţarea la cer într-un car de foc. Cea mai mare minune este aceea că putem ajunge la cerurile cerurilor când, păcătoşi fiind, ne încredem în Hristos. Este un miracol să fii ridicat din noroiul acestei lumi, viaţa ta să aibă o nouă semnificaţie şi să începi să trăieşti pentru Dumnezeu.

Dar să ne întoarcem la versetul 7

2 Împăraţi 6:7

v.7  Apoi a zis: ,,Ridică-l!“ Şi a întins mîna, şi l-a luat.

Tot ce aveţi de făcut este să întindeţi mâna, în credinţă, pentru că El a murit pentru voi. Isus a înviat pentru ca voi să puteţi fi ridicaţi. Nu trebuie să faceţi nimic altceva decât să întindeţi mâna, prin credinţă şi să vă încredeţi în El.

Episodul care urmează începe cu o înştiinţare care ne sună cunoscută. Este ca şi cum am deschide un ziar de astăzi şi am citi pe prima pagină: “Siria a declarat război Israelului”. Conflictul dintre aceste două popoare era vechi. Conflictul prezent dintre israelieni şi arabi are rădăcini biblice.

Iată care era situaţia:

2 Împăraţi 6:8-11

v.8   Împăratul Siriei era în război cu Israel. Şi, într’un sfat pe care l-a ţinut cu slujitorii săi, a zis: ,,Tabăra mea va fi în cutare loc.“

v.9  Dar omul lui Dumnezeu a trimis să spună împăratului lui Israel: ,,Fereşte-te să treci pe lîngă locul acela, căci acolo sînt ascunşi Sirienii.“

v.10  Şi împăratul lui Israel a trimes nişte oameni să stea la pîndă spre locul pe care i-l spusese şi despre care îl înştiinţase omul lui Dumnezeu. Aceasta s’a întîmplat nu odată, nici de două ori.

v.11  Împăratului Siriei i s’a turburat inima. A chemat pe slujitorii săi, şi le-a zis: ,,Nu voiţi să-mi spuneţi care din noi este pentru împăratul lui Israel?“

Împăratul Siriei era deranjat de faptul că toate planurile şi locurile în care mergea erau descoperite de împăratul lui Israel. Astfel a ajuns la concluzia că avea un spion în tabără. El i-a chemat pe ostaşii săi şi a încercat să-l demaşte pe trădător. El a întrebat: “Cine dintre voi este pentru împăratul lui Israel?” Cu adevărat nu era nici unul dintre ei, toţii fiindu-i loiali împăratului lor.

2 Împăraţi 6:12

v.12  Unul din slujitorii săi a răspuns: ,,Nimeni, împărate, domnul meu; dar proorocul Elisei, care este în Israel, spune împăratului lui Israel cuvintele pe cari le rosteşti în odaia ta de culcare.“

Profetul Elisei avea microfoane chiar şi în dormitorul împăratului Siriei şi ştia tot ce spune acesta. Cum funcţiona acest microfon? Domnul îi descoperea lui Elisei tot ce avea nevoie să ştie.

Prin urmare, împăratul Siriei decide să-l elimine pe Elisei. Mai întâi a trimis iscoade să descopere unde se află. L-au găsit la Dotan.

Aceasta este o localitate la circa 90 km nord de Ierusalim. Numele cetăţii înseamnă “două fântâni” şi era o zonă cu păşune frumoasă, un loc unde erau aduse turmele.

Vreme de câţiva ani, profesorul Joseph Free de la Wheaton College a făcut săpături arheologice în această zonă. Am aflat că nu sunt multe de văzut pentru că locul nu era unul de importanţă majoră. Oricum, la un moment dat, aici a fost cartierul general al lui Elisei. Împăratul Siriei îşi trimite trupele care înconjoară tot locul. Slujitorul lui Elisei iese dimineaţă, probabil pentru a lua apă de la una din cele două fântâni (care se află acolo şi în prezent); el priveşte în jur şi vede că cetatea Dotan este înconjurată de trupele siriene. Puteţi fi siguri că s-a speriat. El s-a întors la Elisei şi i-a spus: “Stăpâne! Ce ne facem? Cetatea este înconjurată. Mai bine ne-am preda. Nu avem nici o speranţă. Ce putem face în aceste condiţii?”

2 Împăraţi 6:16

v.16  El a răspuns: ,,Nu te teme, căci mai mulţi sînt cei cu noi decît cei cu ei.“

Această afirmaţie părea să nu ţină seama deloc de realitate. În afară erau oştile siriene, iar Elisei era singur cu un slujitor înspăimântat. Elisei s-a rugat şi este interesant de văzut pentru ce s-a rugat.

2 Împăraţi6:17

v.17  Elisei s’a rugat, şi a zis: ,,Doamne, deschide-i ochii să vadă.“ Şi Domnul a deschis ochii slujitorului, care a văzut muntele plin de cai şi de cară de foc împrejurul lui Elisei.

Acum apare întrebarea: Este aceasta politica stabilă a lui Dumnezeu în ce priveşte modul în care îi tratează pe cei care sunt ai Săi?

Eu am descoperit că mulţi creştini au devenit astăzi artişti ai evadărilor. Ei sunt un fel de Iosefini spirituali. Aceşti oameni sunt gata să-ţi povestească tot felul de incidente miraculoase în care Dumnezeu i-a eliberat şi i-a condus. Dar mulţi alţi sfinţi sunt nevoiţi să-şi plece ruşinoşi capetele şi să spună: “Eu nu am avut astfel de experienţe şi nici nu am fost condus în acest fel. Aceasta înseamnă fie că eu nu sunt în contact cu El, fie că el nu este de partea mea.”

2 Împăraţi6:18

v.18  Sirienii s’au pogorît la Elisei. El a făcut atunci următoarea rugăciune către Domnul: ,,Loveşte, rogu-Te, pe poporul acesta cu orbire.“ Şi Domnul i-a lovit cu orbire, după cuvîntul lui Elisei.

Elisei a făcut un lucru neobişnuit. El I-a cerut lui Dumnezeu să lovească oştile sirienilor cu orbire. Şi Dumnezeu a făcut întocmai. Apoi Elisei i-a condus până în Samaria, spunându-le că îi duce acolo unde se află Elisei. Când au ajuns la Samaria, el i-a predat împăratului din Samaria. Împăratul a vrut să-i omoare, dar Elisei i-a spus: “Nu face acest lucru! Dă-le de mâncare şi trimite-i acasă!”

2 Împăraţi 6:23

v.23  Împăratul lui Israel le-a dat un prînz mare, şi ei au mîncat şi au băut; apoi le-a dat drumul, şi au plecat la stăpînul lor. Şi oştile Sirienilor nu s’au mai întors pe ţinutul lui Israel.

Puterea şi îndurarea Dumnezeului lui Israel, aşa cum era reprezentat de Elisei, trebuie să fi avut un efect puternic asupra împăratului sirian. El a renunţat la războiul împotriva lui Israel. Cu toate acestea, mai târziu, Ben-Hadad (care este mai degrabă un titlu decât un nume propriu) a asediat Samaria, aşa cum vom vedea în continuare.

2 Împăraţi 6:24-25

v.24  După aceea, Ben-Haded, împăratul Siriei, strîngîndu-şi toată oştirea, s’a suit şi a împresurat Samaria.

v.25  În Samaria a fost o mare foamete, şi atît de mult au strîmtorat-o încît un cap de măgar preţuia optzeci de sicli de argint, şi un sfert de cab de găinaţ de porumbel cinci sicli de argint.

Foametea era atât de mare încât un cap de măgar (imaginaţi-vă ce puţină carne era pe aşa ceva şi oricum putea fi mâncată numai fiartă!) se vindea pe un preţ înfiorător de mare. Versetele care urmează ne dezvăluie faptul că oamenii ajunseseră să-şi mănânce copiii din cauza foametei.

2 Împăraţi 6:31

v.31  Împăratul a zis: ,,Să mă pedepsească Dumnezeu cu toată asprimea, dacă va rămînea astăzi capul lui Elisei, fiul lui Şafat, pe trupul lui!“

Nu ştim de ce împăratul l-a considerat pe Elisei vinovat de acest asediu şi de ororile care aveau loc din cauza lui. Poate că împăratul credea că Elisei avea puterea de a face rost de hrană într-un chip miraculos şi s-a gândit să-l execute pentru că profetul nu făcea uz de această putere.

Deocamdată ne oprim aici, dragi ascultători. Episodul continuă în capitolul următor şi vom asista la un alt incident neobişnuit din viaţa lui Elisei acest om folosit de Dumnezeu.