Itinerar Biblic Ep.0372 – 2 ÎMPĂRAŢI Capitolul 2

 

Dragi ascultători iată că am ajuns la unul din episoadele deosebite ale Scripturii. Este vorba despre plecarea lui Ilie de pe pământul acesta. Este un eveniment spectaculos şi încărcat de semnificaţie:

Să vedem deci ce relatează Scriptura în acest capitol cu numărul 2 din cea de a doua carte a Împăraţilor.

2 Împărați 2:1-4

v.1  Cînd a voit Domnul să ridice pe Ilie la cer într’un vîrtej de vînt, Ilie pleca din Ghilgal cu Elisei.

v.2  Ilie a zis lui Elisei: ‘Rămîi aici, te rog, căci Domnul mă trimete pînă la Betel.“ Elisei a răspuns: ,,Viu este Domnul şi viu este sufletul tău că nu te voi părăsi.“ Şi s’au pogorît la Betel.

v.3  Fiii proorocilor, cari erau la Betel, au ieşit la Elisei, şi i-au zis: ,,Ştii că Domnul răpeşte astăzi pe stăpînul tău deasupra capului tău?“ Şi el a răspuns: ,,Ştiu şi eu, dar tăceţi.“

v.4  Ilie i-a zis: ‘Eliseie, rămîi aici, te rog, căci Domnul mă trimete la Ierihon.“ El a răspuns: ,,Viu este Domnul şi viu este sufletul tău că nu te voi părăsi!“ Şi au ajuns la Ierihon.

Vă mai aduceţi aminte de Elisei. La un moment dat Ilie s-a plâns lui Dumnezeu că este prea mult de lucru pentru el. Atunci Dumnezeu îl trimite să încredinţeze misiuni speciale unor oameni. Printre ei se afla şi Elisei care este desemnat succesor al lui Ilie. De această dată Ilie încearcă să-l lase pe Elisei în urmă. Elisei nu vrea să-l părăsească pe Ilie pentru că ştie că acesta va pleca de pe pământ chiar în ziua aceea. El vrea să fie prezent când Domnul îl va lua acasă pe Ilie.

v.5  Fii proorocilor, cari erau la Ierihon, s’au apropiat de Elisei, şi i-au zis: ,,Ştii că Domnul răpeşte azi pe stăpînul tău deasupra capului tău?“ Şi el a răspuns: ,,Ştiu şi eu; dar tăceţi.“

Interesant este că şi atunci, la fel ca astăzi, oamenii apelau la alţi oameni pentru a afla ce îi interesa pe plan spiritual.

Noi  trăim într-o vreme în care ghicitoarele, horoscoapele, ocultismul îi acaparează pe oameni. Este deja recunoscută influenţa pe acestea le au asupra oamenilor.

Oamenii apelează la tot felul de surse, numai la Dumnezeu nu. Dragii mei, nu veţi găsi în aceste domenii informaţii pe care nu le-aţi găsi şi la Dumnezeu. Fiii proorocilor aveau informaţii conform cărora Ilie urma să părăsească acest pământ dar Elisei ştia deja acest lucru. Ei nu-i puteau spune nimic nou.

v.6  Ilie i-a zis: ,,Rămîi aici, te rog, căci Domnul mă trimete la Iordan.“ El a răspuns: ,,Viu este Domnul şi viu este sufletul tău că nu te voi părăsi.“ Şi amîndoi şi-au văzut de drum.

v.7  Cincizeci de inşi dintre fiii proorocilor au sosit şi s’au oprit la o depărtare oarecare în faţa lor, şi ei amîndoi s’au oprit pe malul Iordanului.

v.8  Atunci Ilie şi-a luat mantaua, a făcut-o sul, şi a lovit cu ea apele, cari s’au despărţit într’o parte şi într’alta, şi au trecut amîndoi pe uscat.

Domnul despărţise apele Iordanului pentru Iosua şi poporul Israel cu mai bine de cinci sute de ani în urmă. Acum El repetă acest miracol pentru Ilie şi Elisei.

v.9   Dupăce au trecut, Ilie a zis lui Elisei: ,,Cere ce vrei să-ţi fac, înainte ca să fiu răpit dela tine.“ Elisei a răspuns: ,,Te rog să vină peste mine o îndoită măsură din duhul tău!“

v.10   Ilie a zis: ,,Greu lucru ceri. Dar dacă mă vei vedea cînd voi fi răpit dela tine, aşa ţi se va întîmpla; dacă nu, nu ţi se va întîmpla aşa,“

Nu pierdeţi din vedere acest lucru. Elisei a fost un profet chiar mai mare decât Ilie. El a avut o măsură dublă din Duhul lui Dumnezeu, dublă faţă de cea pe care o avusese Ilie.

v.11  Pe cînd mergeau ei vorbind, iată că un car de foc şi nişte cai de foc i-au despărţit pe unul de altul, şi Ilie s’a înălţat la cer într’un vîrtej de vînt.

Aceasta este încheierea spectaculoasă a unei vieţi spectaculoase!

v.12  Elisei se uita şi striga: ,,Părinte! Părinte! Carul lui Israel şi călărimea lui!“ Şi nu l-a mai văzut. Apucîndu-şi hainele, le-a sfîşiat în două bucăţi,

v.13  şi a ridicat mantaua, căreia îi dăduse drumul Ilie. Apoi s’a întors, şi s’a oprit pe malul Iordanului;

v.14  a luat mantaua, căreia îi dăduse Ilie drumul, şi a lovit apele cu ea, şi a zis: ,,Unde este acum Domnul, Dumnezeul lui Ilie?“ Şi a lovit apele, cari s’au despărţit într’o parte şi în alta, şi Elisei a trecut.

Elisei ia locul lui Ilie şi îşi demonstrează credinţa. El ia mantaua lui Ilie şi loveşte apele la fel cum făcuse Ilie mai devreme. Puterea nu venea nici de la manta, nici de la Ilie, ci de la Dumnezeu. Elisei ştie acest lucru. El avea credinţa pe care o avusese şi Ilie: este vorba de credinţa în Dumnezeul lui Ilie. El întreabă: “Unde este Domnul, Dumnezeul lui Ilie?”

Aceasta este o întrebare importantă şi pentru ziua de astăzi. În loc să căutăm ajutor în metodele oamenilor, în tot felul de panacee, aşa cum fac cei mai mulţi oameni, de ce să nu venim la Domnul, Dumnezeul lui Israel? El este Dumnezeul cel viu. El este Dumnezeul şi Tatăl Domnului nostru Isus Hristos. Veniţi la El, dragi prieteni!

Elisei a luat mantaua lui Ilie, a lovit apele şi acestea s-au despărţit. El a trecut râul şi a intrat într-o nouă etapă a vieţii sale.

v.15  Fiii proorocilor cari erau în faţa Ierihonului, cînd l-au văzut, au zis: ,,Duhul lui Ilie a venit peste Elisei.“ Şi i-au ieşit înainte, şi s’au închinat pînă la pămînt înaintea lui.

v.16  Ei i-au zis: ,,Iată că între slujitorii tăi sînt cincizeci de oameni viteji; vrei să se ducă să caute pe stăpînul tău?“ Poate că Duhul Domnului l-a dus şi l-a aruncat pe vreun munte sau în vreo vale.“ El a răspuns: ,,Nu-i trimeteţi.“

Fiii proorocilor (studenţii teologi ai acelei vremi) priveau încă de pe poziţiile lor din faţa Ierihonului şi l-au văzut pe Elisei despărţind apele şi trecând din nou râul Iordan. Ei  s-au îndoit de înălţarea la cer a lui Ilie. Mai degrabă, au presupus că Dumnezeu îl aruncase într-o zonă depărtată şi nelocuită. Ciudată concepţie  aveau ei despre Dumnezeu!

v.17  Dar ei au stăruit multă vreme de el. Şi el a zis: ,,Trimeteţi-i.“ Au trimes pe cei cincizeci de oameni, cari au căutat pe Ilie trei zile şi nu l-au găsit.

v.18  Cînd s’au întors la Elisei, care era la Ierihon, el le-a zis: ,,Nu v’am spus să nu vă duceţi?“

Ilie dispăruse, într-adevăr, şi nu mai era nevoie de nici o investigaţie. Elisei le spune: “V-am spus eu!”

Apoi oamenii din Ierihon vin la Elisei cu o problemă.

v.19  Oamenii din cetate au zis lui Elisei: ,,Iată, aşezarea cetăţii este bună, după cum vede domnul meu; dar apele sînt rele, şi ţara este stearpă.“

v.20  El a zis: ,,Aduceţi-mi un blid nou şi puneţi sare în el.“ Şi i-au adus.

v.21  Apoi s’a dus la izvorul apelor, şi a aruncat sare în el, şi a zis: ,,Aşa vorbeşte Domnul: ,Vindec apele acestea; nu va mai veni din ele nici moarte, nici sterpiciune.“

v.22  Şi apele au fost vindecate pînă în ziua aceasta, după cuvîntul pe care-l rostise Domnul.

Elisei a transformat apele rele în ape bune. Aceasta a fost cea de-a doua minune făcută de el. Astăzi puteţi vedea aceste ape în valea Ierihonului. Eu nu am băut din aceste ape când am vizitat acel ţinut pentru că apa în aer liber din ţara aceea poate fi contaminată cu uşurinţă. Totuşi, cei care au avut curaj să bea mi-au spus că apa este bună şi dulce.

Urmează un incident care a fost criticat foarte mult, la fel ca multe alte fragmente din Scriptură.

Acest incident este condamnat de potrivnicii Cuvântului lui Dumnezeu care acuză brutalitatea, cruzimea manifestată faţă de aceşti copii nevinovaţi.

Mai întâi, să vedem în ce context are loc acest incident. Elisei tocmai se întorcea de la locul în care Ilie fusese înălţat la cer. În timp ce el mergea spre Betel, copiii au început să-l batjocorească. Elisei i-a blestemat în numele Domnului şi doi urşi au ieşit din pădure şi i-au sfâşiat pe patruzeci şi doi dintre aceşti copii.

Nu numai criticii, dar şi credincioşi sinceri ai Cuvântului lui Dumnezeu s-au poticnit în acest fragment. Împotrivitorul spune: “Doar nu vrei să cred că Dumnezeu ar distruge nişte copilaşi în felul acesta!” Ceea ce este relatat aici pare să vină în contradicţie cu alte fragmente din Scriptură.

În primul rând, trebuie să recunoaştem faptul că noi venim pe lume cu o minte omenească mai mult sau mai puţin neutră. Mintea omenească este neutră în toate aspectele, mai puţin unul, care implică răzvrătirea noastră înnăscută faţă de Dumnezeu. Omul are, încă din naştere, ceva împotriva lui Dumnezeu. Înainte de toate, omul este sceptic în ce priveşte Biblia. El va crede orice sau va crede în oricine altcineva, numai în Dumnezeu nu. Dacă nu credeţi această afirmaţie, observaţi cât de mulţi oameni se lasă cuceriţi de aşa-numita abordare ştiinţifică. Dacă apare la televizor un om în halat alb şi începe să vorbească despre pastă de dinţi, deodorant sau orice alt lucru, oamenii se grăbesc să cumpere acel produs numai pentru că li s-a dovedit ştiinţific – cred ei – cât este de bun. Ei bine, dragi prieteni, aceasta ne spune ceva despre natura omenească.

Dacă omul care se îndoieşte este sincer, el va găsi un răspuns la toate întrebările care îl frământă cu privire la Cuvântul lui Dumnezeu. Aceasta nu înseamnă că eu pot răspunde la toate întrebările, pentru că nu pot face acest lucru. Dar pot răspunde la o întrebare anume şi vreau să zăbovesc puţin asupra acestui lucru.

Elisei a fost succesorul lui Ilie. În multe privinţe, Elisei l-a întrecut pe Ilie. Acest enunţ îi surprinde cu siguranţă pe cei care cred că Ilie a fost unul din cei mai mari profeţi şi, probabil, va fi unul din martorii care vor reveni pe pământ în timpul necazului cel mare (vezi Apocalipsa 11:3-7).

Dacă vreţi să-i comparaţi pe aceşti doi bărbaţi în funcţie de minunile pe care le-au făcut, Elisei are un număr mai mare la activ. Ilie a fost omul mulţimii. Elisei a slujit persoanelor, în particular. Pentru că lucrarea lui se desfăşura în această zonă, Elisei nu avea o experienţă la fel de dramatică sau palpitantă ca aceea de care avusese parte Ilie. El era un om mai blând decât Ilie.

La începutul lucrării sale, Elisei era încă tânăr. În cazul de faţă, el se întorcea de dincolo de Iordan, unde Ilie fusese luat la cer într-un car de foc. Vestea despre acest eveniment s-a răspândit ca focul în toată ţara. În timp ce el se întorcea la Betel, mulţi auziseră deja ce se întâmplase. Dacă ar fi existat un ziar local, acesta ar fi avut un articol de fond cu titlu de-o şchioapă referitor la profetul Ilie şi carul de foc. Ziarul nu ar fi confirmat ştirea, dar ar fi adăugat că există persoane care au asistat la acest eveniment.

Betel înseamnă “casa lui Dumnezeu”. A fost menţionat pentru prima dată de Avraam, apoi de Iacov. Totuşi, Betel nu s-a ridicat la înălţimea aşteptărilor generate de numele său.

După dezbinarea împărăţiei, Ieroboam a pus un viţel de aur în Betel pentru ca oamenii să se închine înaintea lui şi să nu se mai ducă până la Ierusalim. Tot aici se afla o şcoală pentru falşii profeţi. Aceasta imita şcoala profeţilor din Iuda. În această atmosferă erau educaţi copiii din Betel. Ei nu aveau nici un Dumnezeu. Nu învăţau nimic şi nu aveau parte de disciplină acasă.

Deci Elisei înaintează pe drumul spre Betel.

2 Împărați 2:23

v.23  De acolo s’a suit la Betel. Şi pe cînd mergea pe drum, nişte băieţaşi au ieşit din cetate, şi şi-au bătut joc de el. Ei îi ziceau: ,,Suie-te, pleşuvule! Suie-te, pleşuvule!“

“Nişte băieţaşi” au ieşit din cetate. Opinia cea mai răspândită şi acceptată este că aceştia erau nişte copilaşi drăgălaşi. Toţi suntem mişcaţi de copii. Micuţii aceştia reuşesc să-ţi câştige inima. Când citim acest fragment simţim cum suntem cuprinşi de emoţie. Dacă aceşti “băieţaşi” ar fi copii de grădiniţă, de şcoală primară, sau chiar de gimnaziu, ar trebui să recunosc faptul că Elisei a fost cam crud pentru că cele întâmplate vin în contradicţie cu alte locuri din Scriptură.

Domnul Isus a spus: “Lăsaţi copilaşi să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci Împărăţia cerurilor este a celor ca ei” (Matei 19:14). Citind Biblia descoperim grija plină de blândeţe a lui Dumnezeu faţă de copii.

Poate vă amintiţi că la Cades-Barnea, poporul Israel a refuzat să intre în ţară prezentând următoarea scuză: “Pentru ce ne duce Domnul în ţara aceasta, în care vom cădea ucişi de sabie, iar nevestele noastre şi copilaşii noştri vor fi de jaf? Nu este oare mai bine să ne întoarcem în Egipt?” (Numeri 14:3). Ei îşi vedeau copiii în pericol. Dar Dumnezeu le spune, în esenţă, următorul lucru: “Ar fi trebuit să aveţi încredere în Mine. Voi aţi crezut că Eu nu voi avea grijă de copiii voştri. Ei bine, deşi voi veţi muri în pustie, copiii voştri, despre care aţi crezut că sunt în pericol, vor moşteni ţara şi o vor locui.”

Cuvântul tradus cu “băieţaşi” este, în original, naar sau nahar. Este folosit în cazul lui Isaac, când acesta avea 28 de ani, în al lui Iosif la vârsta de 39 de ani şi în cazul sodomiţilor care au atacat casa lui Lot. Veţi mai găsi acest cuvânt şi în alte locuri din Scriptură, dar nu cu semnificaţia de copii mici la care ne gândim noi. De exemplu, versetul din 1 Împărați 12:8 spune următorul lucru: “Dar Roboam a lăsat sfatul pe care i-l dădeau bătrânii şi s-a sfătuit cu tinerii care crescuseră cu el şi care erau împrejurul lui.” În acest verset ni se spune că Roboam nu a vrut să asculte de sfatul celor bătrâni, şi a preferat sfatul celor tineri care crescuseră împreună cu el. Cuvântul din ebraică, tradus aici prin “tineri” este acelaşi cu cel folosit în 2 Împărați 2:23, tradus acolo prin “băieţaşi”. Sunt convins că nimeni nu-şi închipuie că Roboam a cerut sfatul unor copii mici. Nu-şi închipuie nimeni că Roboam s-a dus la grădiniţă să vorbească împreună cu micuţii de acolo despre ce este de făcut cu ţara lor. Cei cu care s-a sfătuit el erau bărbaţi tineri.

Când Samuel s-a dus să-l ungă împărat pe fiul lui Isai, după ce au trecut prin faţa lui toţi fraţii lui David, el a întrebat: “Aceştia sunt toţi copiii tăi?” Şi aici este acelaşi cuvânt evreiesc ca în 2 Împărați 2:23. Aici este folosit pentru a-i descrie pe fiii lui Isai care erau toţi oameni în toată firea. Fiul cel mic, David, nici măcar nu era acolo.

Aşa că cei care l-au batjocorit pe Elisei erau nişte tineri bărbaţi şi nu copii mici.

Acest cuvânt evreiesc este folosit în mai multe locuri din Scriptură cu înţelesul de “bărbaţi tineri”. Elisei a fost deci batjocorit de o mulţime de tineri.

Aceştia erau studenţii profeţilor falşi. Toţi au decis să-şi bată joc de Elisei strigând: “Suie-te, pleşuvule!” Ce însemna aceasta? Ei îi spuneau să facă şi el la fel ca Ilie. Cu alte cuvinte: “De ce nu te înalţi şi tu ca Ilie?” Ei ridiculizau adevărul Scripturilor conform căruia Dumnezeu îi va lua pe ai Săi din această lume.

Apostolul Petru spune că aceeaşi atitudine va apărea pe pământ în zilele din urmă. Acest incident din 2 Împăraţi ne este relatat pentru ca noi să ştim că Dumnezeu intenţionează să-i judece pe toţi cei care iau în derâdere cea de-a doua venire a lui Hristos. Iată ce spune apostolul Petru: “Înainte de toate, să ştiţi că în zilele din urmă vor veni batjocoritori plini de batjocuri, care vor trăi după poftele lor, şi vor zice: ‘Unde este făgăduinţa venirii Lui? Căci de când au adormit părinţii noştri, toate rămân aşa cum erau de la începutul zidirii!’” (2 Petru 3:3-4). În vremea din urmă vor fi mulţi pe acest pământ care vor ridiculiza ideea celei de-a doua veniri a lui Hristos pe pământ. Aceştia vor spune ceva în genul acesta: “Ei, care-i problema? Nu aţi plecat încă? Văd că încă vă mai învârtiţi pe aici. Am crezut că ne veţi părăsi!” Aşa le vorbesc batjocoritorii credincioşilor care aşteptă venirea Domnului Isus Hristos.

Mulţi spun: “Unde este semnul venirii Lui?” De aceea trebuie să fim atenţi astăzi cu privire la felul în care îi învăţăm pe oameni despre cea de-a doua venire a lui Hristos. Nu ar trebui să exagerăm sau să devenim fanatici. Trebuie să fim atenţi cu acest subiect, să-l tratăm aşa cum îl tratează Cuvântul lui Dumnezeu.

Deci, acest fragment din 2 Împăraţi este un avertisment care arată judecata ce îi aşteaptă pe cei care iau în derâdere revenirea lui Hristos pe pământ. Va fi o judecată aspră.

2 Împărați 2:24

v.24  El s’a întors să-i privească, şi i-a blestemat în Numele Domnului. Atunci au ieşit doi urşi din pădure, şi au sfîşiat patruzeci şi doi din aceşti copii.

Este un lucru groaznic pentru un predicator să nege dumnezeirea lui Hristos şi lucrarea pe care a făcut-o El la prima Sa venire pe pământ. Este un lucru teribil să nege sau să ridiculizeze cea de-a doua venire a lui Hristos. O astfel de atitudine nu poate decât să atragă o judecată foarte severă.

Observaţi că lui Elisei i se spune: “Pleşuvule!” Astfel, ştim ceva despre înfăţişarea acestui om: era chel.

Se vorbeşte mult despre judecată în Cuvântul lui Dumnezeu. Prin urmare, trebuie să avem toate datele şi să le punem în contextul potrivit. Dacă înţelegeţi despre ce este vorba în acest fragment, veţi vedea că nu este ceva nepotrivit cu restul Scripturii. Elisei a rostit un blestem în numele Domnului. Aici, Elisei parcă ar fi Ilie. El se aseamănă şi cu Domnul Isus care a spus: “Vai de tine, Horazine!… Vai de tine, Betsaido! Căci dacă ar fi fost făcute în Tir şi Sidon minunile care au fost făcute în voi, de mult s-ar fi pocăit cu sac şi cenuşă!” (Matei 11:21). El continuă astfel: “Şi tu, Capernaume, vei fi înălţat oare la cer? Vei fi pogorât până în Locuinţa morţilor; căci dacă ar fi fost făcute în Sodoma minunile care au fost făcute în tine, era ar fi rămas în picioare până în ziua de astăzi!” (Matei 11:23). Aceasta este judecata, dragi prieteni.

În prezent, se merge mult în vârful picioarelor în sistemul nostru juridic. Lipsa aplicării corespunzătoare a legii în cazul unor judecători este un lucru scandalos. Şi este răspunzătoare pentru fărădelegea din ţară. Nu mai eşti în siguranţă pe stradă. Este ca şi cum creierul oamenilor din această ţară a fost spălat. Când ne vom trezi? Ar trebui să existe o pedeapsă severă, care să fie şi aplicată, pentru bandele de răufăcători care terorizează cartiere întregi. L-am auzit pe un tânăr avocat spunând de curând că aceste bande de tineri răufăcători ar trebui prinse şi membrii lor biciuiţi în locuri publice, aşa cum se făcea pe vremuri. El spunea că dacă s-ar proceda aşa, ar mai scădea rata criminalităţii. Vă asigur de faptul că, după ce urşii i-au sfâşiat pe cei 42 de tineri, nici o persoană din Betel sau din împrejurimi nu a mai îndrăznit să-l ridiculizeze pe Elisei.

În orice caz, dragi prieteni, cred că aceasta este o bună lecţie pentru toţi acei care iau lucrurile şi oamenii lui Dumnezeu în batjocură.

Să reflectăm cu seriozitate la aceste aspecte.