Itinerar Biblic Ep.0365 – 1 Împărați Capitolul 13,14

 

Tema: Războiul civil din Israel.

 

Dragi prieteni am văzut până acum, modul în care Împărăţia Israelului a cunoscut o dezvoltare extraordinară, dezvoltare care nu am mai fost atinsă până atunci şi nici de atunci încoace.

Însă tocmai din acel vârf, să spunem aşa, s-a prăbuşit într-un război civil, în idolatrie, în promiscuitate morală, lucruri care vor conduce la dezastrul pentru întreaga naţiune.

După domnia lui Solomon, artizanul dezvoltării de care vorbeam, pe tronul Israelului a urcat fiul său – Roboam. Dacă Solomon a fost renumit pentru înţelepciunea lui, fiul său, Roboam cred că poate fi recunoscut pentru lipsa lui de înţelepciune. Ce s-a întâmplat?

După intensul program de construcţii iniţiat de Solomon, ţara a rămas într-o situaţie economică nu foarte fericită. Oamenii erau nemulţuminţi de taxele foarte mari pe care Solomon le instituise. De aceea, în momentul în care Roboam devine oficial rege în Israel, poporul aleargă la el pentru a cere scăderea taxelor.

Sfătuit de consiliul tatălui său să scadă taxele şi să câştige astfel inima oamenilor, Roboam ignoră aceste sfaturi şi le urmează pe cele ale prietenilor lui care voiau, dimpotrivă, o creştere a lor.

O astfel de hotărâre creează revoltă în popor şi zece din cele douăsprezece seminţii îl aleg pe Ieroboam ca rege al lor şi formează regatul de Nord.

Casa regală, casa lui David rămâne formată numai din seminţia lui Iuda şi cea a lui Beniamin.

Acum, planul acesta a fost anunţat de Dumnezeu atât lui Solomon cât şi lui Ieroboam uzurpatorul. Era pedeapsa pentru păcatele pe care Solomon le făcuse spre sfârşitul vieţii sale. Bineînţeles şi poporul păcătuise şi de aceea, Dumnezeu vrea să le atragă atenţia că El priveşte păcatul cu seriozitate.

Nu după mult timp, Ieroboam, gândidu-se că dacă poporul va merge la Ierusalim la templul pentru a se închina, în cele din urmă ei se vor întoarce din nou către familia lui David şi pe el îl vor omorî. De aceea, se gândeşte el, trebuie să împiedic închinarea. Aşa că face doi viţei de aur pe care îi declară Dumnezeul care a scos Israelul din Egipt.

Dragii mei o asemenea idolatrie arată răutatea inimii omului care este gata să vândă şi să trădeze numai pentru a-şi vedea împlinite planurile.

Pentru poporul, era începutul unei idolatrii ce avea să-i conducă foarte repede către robie.

Problema în ce priveşte istoria poporului Israel, dragii mei, este că aceşti oameni aveau lumina de sus. Ei aveau o revelaţie de la Dumnezeu şi de aceea, responsabilitatea lor a fost mai mare. Eu cred că responsabilitatea naţiunii noastre este mai mare decât aceea a altor popoare pentru că noi avem mai multă lumină din ceruri decât alţii.

Din păcate, politica noastră este o pată neagră în istoria naţiunii noastre.

Aş dori să ne întoarcem puţin la Solomon pentru a vedea de ce a fost dezbinată împărăţia. Solomon primise înţelepciune din partea lui Dumnezeu pentru administrarea împărăţiei sale. Totuşi, se pare că această înţelepciune nu a pătruns şi în viaţa lui personală. Este evident că Solomon nu avea înţelepciune sau discernământ spiritual. El înţelegea câteva principii şi concepte de bază care îi permiteau să fie un conducător înţelept, dar care nu pătrundeau şi în viaţa lui personală, cu siguranţă nu în viaţa lui spirituală. Observăm că el nu a renunţat definitiv la religia falsă.

Când a urcat pe tron, idolatria exista deja în mijlocul poporului, dar el a închis ochii şi nu a avut o poziţie fermă în această privinţă. Nu a condamnat clar închinarea la idoli. Apoi s-a implicat în acţiuni care purtau semnul prosperităţii.

Cartea Proverbelor ne prezintă înţelepciunea lui Solomon, dar cartea Eclesiastul ne face cunoscută cu nechibzuinţa lui. În cartea Cronicilor nu veţi găsi nici un eşec al lui Solomon sau al lui David. Cele două cărţi ale Cronicilor tratează acelaşi subiect ca aceste două cărţi ale Împăraţilor, cu o singură diferenţă: în Împăraţi avem punctul de vedere omenesc, o relatare istorică; iar în Cronici avem punctul de vedere al lui Dumnezeu. Dumnezeu l-a iertat pe David. Şi când l-a iertat, i-a şters păcatul. Fiind scrisă din punctul de vedere al lui Dumnezeu, cartea Cronicilor nu menţionează păcatul, dar Dumnezeu a lăsat ca toate acestea să fie scrise în Împăraţi, pentru ca oamenii să ştie ce s-a întâmplat. Dumnezeu l-a iertat pe Solomon pentru eşecul său, şi păcatul lui Solomon nu este menţionat în Cronici. În schimb, în cartea Împăraţilor ne este descrisă slăbiciunea lui Solomon – el a început să adune neveste. Dumnezeu nu a fost niciodată de acord cu poligamia. Mânia Lui s-a abătut împotriva acestui obicei.

Lucrul interesant pe care aş dori să-l remarcaţi este acela că imoralitatea sexuală şi religia falsă merg întotdeauna mână în mână. Apostolul Ioan scria următorul lucru creştinilor: “Dacă zicem că avem părtăşie cu El şi umblăm în întuneric, minţim şi nu trăim adevărul” (1 Ioan 1:6).

Dragii mei, nu vă amăgiţi singuri: nu puteţi să-I slujiţi lui Dumnezeu şi să aveţi părtăşie cu El, dacă trăiţi în păcat. Îi puteţi păcăli doar pe oamenii din jurul vostru dar nu pe Dumnezeu.

Din păcate, avem astăzi lideri creştini care trăiesc în păcat. Este vorba de persoane a căror imoralitate a fost dovedită şi pe care totuşi oamenii continuă să se sprijine. Nu am înţeles niciodată de ce. Numai că aceşti oameni nu-L pot păcăli pe Dumnezeu şi cu siguranţă nici nu pot avea părtăşie cu El.

Solomon  dragi prieteni a fost omul unui mare eşec, al unei mari ratări.

În Scriptură avem două exemple de oameni cu un potenţial imens, care au avut o şansă extraordinară, pe care au irosit-o. Unul era Samson, celălalt Solomon. Ambii L-au dezamăgit pe Dumnezeu într-un chip tragic. Solomon spunea: “Atunci am urât viaţa căci nu mi-a plăcut ce se face sub soare: totul este deşertăciune şi goană după vânt”          (Eclesiastul 2:17). Câtă dreptate avea şi chiar el împlinea aceste cuvinte pentru că gloria lui a fost una trecătoare.

Domnul Isus a spus că Solomon, în toată slava lui, nu a fost la fel de frumos ca o floare de la marginea drumului pe care nici nu o băgăm în seamă. La fel de adevărat este şi faptul că bogăţiile şi realizările acestei lumi sunt tot o slavă trecătoare.

Am vorbit puţin despre Solomon pentru că împărăţia sa a ajuns să se dezbine şi el este responsabil, prin păcatul lui, de această dezbinare.

Acum, vom trece destul de  rapid prin această secţiune de interes mai ales istoric. Vom urmări evenimente legate de istoria celor două împărăţii, luate pe rând, uneori intersectându-se. Vom afla că Ieroboam, care venise la conducerea împărăţiei din nord a avut ocazia de a-I sluji cu adevărat lui Dumnezeu dar v-am spus ce a făcut el. Dumnezeu însă nu v-a accepta aşa ceva. După ce anunţă mai întâi care vor fi consecinţele acestui fapt, Domnul va trece la acţiune.

Dar să vedem ce spune în continuare, capitolul 13 din prima carte a împăraţilor.

1 Împărați 13:1-2

v.1  Dar iată că un om al lui Dumnezeu a venit din Iuda la Betel, trimes de cuvîntul Domnului, tocmai pe cînd stătea Ieroboam la altar să ardă tămîie.

v.2   El a strigat împotriva altarului, după cuvîntul Domnului, şi a zis: ,,Altarule! Altarule! Aşa vorbeşte Domnul: ,Iată că se va naşte un fiu casei lui David; numele lui va fi Iosia; el va junghia pe tine, pe preoţii înălţimilor, cari ard tămîie pe tine, şi pe tine se vor arde osăminte omeneşti!“

 

Să ne oprim puţin asupra unui detaliu. Este interesant să aflăm când a domnit Iosia. Acest lucru s-a întâmplat peste aproape trei sute de ani, dar profetul lui Dumnezeu vorbeşte deja despre el. Iosia a fost un împărat bun şi a domnit 31 de ani. El a condus una din cele cinci mari treziri spirituale care au avut loc în timpul împăraţilor.

Vom vorbi despre aceste treziri când vom studia cărţile Cronicilor. Aceste treziri nu sunt consemnate în Împăraţi, ci numai în Cronici, unde este prezentat punctul de vedere al lui Dumnezeu. Trezirea spirituală trebuie privită mereu din punctul de vedere al lui Dumnezeu. Oamenii se uită la cifre, dar îi este imposibil să determine cu exactitate care sunt oamenii care s-au convertit cu adevărat. Dumnezeu cunoaşte inimile oamenilor şi ştie când a avut loc o mişcare spirituală autentică.

Profetul lui Dumnezeu a profeţit împotriva altarului, spunând că Dumnezeu va ridica un om care va distruge astfel de altare. Iosia va fi cel care va împlini această sarcină.

v.3  Şi în aceeaş zi a dat un semn, zicînd: ,,Acesta este semnul care arată că Domnul a vorbit: Altarul se va despica, şi cenuşa de pe el se va vărsa.“

v.4  Cînd a auzit împăratul cuvîntul pe care-l strigase omul lui Dumnezeu împotriva altarului din Betel, a întins mîna de pe altar, zicînd: ,,Prindeţi-l!“ Şi mîna, pe care o întinsese Ieroboam împotriva lui, s’a uscat, şi n’a putut s’o întoarcă înapoi.

Ieroboam era lângă altar când şi-a rostit profeţia omul lui Dumnezeu. El aducea o jertfă viţelului de aur. Când omul lui Dumnezeu a terminat de vorbit, Ieroboam a întins mâna împotriva lui, poruncind să fie prins şi ucis. Când a făcut acest gest, mâna i s-a uscat, adică a paralizat.

v.5  Altarul s’a despicat, şi cenuşa de pe el s’a vărsat, după semnul pe care-l dăduse omul lui Dumnezeu, potrivit cu cuvîntul Domnului.

v.6  Atunci împăratul a luat cuvîntul, şi a zis omului lui Dumnezeu: ,,Roagă-te Domnului, Dumnezeului tău, şi cere-I să-mi pot trage mîna înapoi.“ Omul lui Dumnezeu s’a rugat Domnului şi împăratul a putut să-şi tragă înapoi mîna, care s’a făcut sănătoasă ca mai înainte.

v.7  Împăratul a zis omului lui Dumnezeu: ,,Intră cu mine în casă, să iei ceva de mîncare, şi-ţi voi da un dar.“

Împăratul schimbă cu totul nota şi îl imploră pe profet să-I ceară lui Dumnezeu însănătoşirea mâinii sale. Mâna îşi revine şi, în semn de apreciere, împăratul se oferă    să-l ia cu el pe omul lui Dumnezeu şi să-l răsplătească.

v.8  Omul lui Dumnezeu a zis împăratului: jumătate din casa ta să-mi dai, şi n’aş intra cu tine. Nu voi mînca pîne, şi nu voi bea apă în locul acesta;

v.9  căci iată ce poruncă mi-a fost dată; prin cuvîntul Domnului: ,,Să nu mănînci pîne nici să bei apă, şi nici să nu te întorci pe drumul pe care te vei duce.“

v.10  El a plecat pe un alt drum, şi nu s’a întors pe drumul pe care venise la Betel.

Omul lui Dumnezeu nu se va compromite cu idolatrie sau cu vreun lucru rău. Această atitudine este cu adevărat remarcabilă.

Profetul lui Dumnezeu nu a vrut să meargă cu Ieroboam, nu a vrut să stea la masă cu împăratul. Pe scurt, nu a vrut să aibă deloc de-a face cu el.

Cu toate acestea, în versetele următoare aflăm că el a fost înşelat de un alt profet şi împins să nesocotească sfatul Domnului. Drept urmare, a trebuit să se confrunte cu tristele consecinţe ale neascultării sale. Deşi a fost foarte atent să nu se asocieze cu un împărat idolatru, a fost înşelat de un om care a pretins că are alte instrucţiuni pentru el din partea lui Dumnezeu.

Dragul meu prieten, când Biserica Domnului se implică astăzi în lucrările lumii şi face tot felul de compromisuri, aceasta este o miasmă neplăcută înaintea Dumnezeului Atotputernic.

Noi trăim într-o vreme asemănătoare cu aceea  în care trăia Ieroboam şi avem nevoie de atenţie şi discernământ pentru a nu greşi la fel ca omul lui Dumnezeu din acest incident.

În ce-l priveşte pe Ieroboam, ne-am aştepta ca după experienţa cu omul lui Dumnezeu să aibă loc o schimbare în viaţa lui. Mâna lui fusese paralizată şi vindecată în aceeaşi zi. Credeţi că Ieroboam s-a schimbat?

v.33  După întîmplarea aceasta, Ieroboam nu s’a abătut de pe calea lui cea rea. A pus iarăş preoţi pentru înălţimi, luaţi din tot poporul: pe oricine dorea, îl sfinţea preot al înălţimilor.

v.34  Şi fapta aceasta a fost un prilej de păcătuire pentru casa lui Ieroboam, şi pentru aceasta a fost nimicită ea şi ştearsă de pe faţa pămîntului.

Capitolul 14 descrie domnia lui Ieroboam şi domnia lui Roboam şi inaugurează istoria sordidă a conducătorilor împărăţiei dezbinate. În împărăţia de nord nu a existat nici un împărat bun – toţi cei nouăsprezece împăraţi au fost răi. În împărăţia din sud au fost douăzeci de împăraţi, dintre care doisprezece au fost răi. Numai opt dintre ei pot fi consideraţi buni. Şi dintre cei opt, numai cinci au fost într-adevăr remarcabili.

Capitolul 14 din 1 Împăraţi se deschide cu trimiterea soţiei lui Ieroboam la profetul Ahia – fiul lui Ieroboam era bolnav. Răspunsul Domnului, venit prin Ahia, este acela că fiul lui Ieroboam va muri. În plus, Dumnezeu îi aduce la cunoştinţă şi profeţia referitoare la judecata Lui asupra familiei lui Ieroboam.

1 Împărați 14:7-8

v.7    Du-te, şi spune lui Ieroboam: ,Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: ,Te-am ridicat din mijlocul poporului, te-am pus căpetenie peste poporul Meu Israel,

v.8    am rupt împărăţia dela casa lui David, şi ţi-am dat-o ţie, şi n’ai fost ca robul Meu David, care a păzit poruncile Mele şi a umblat după Mine din toată inima lui, nefăcînd decît ce este drept înaintea Mea.

David este standardul atât pentru împăraţii din nord, cât şi pentru cei ai împărăţiei din sud. Ieroboam nu se ridica, nici pe departe, la înălţimea standardului reprezentat de David. Drept urmare, Dumnezeu îl va înlătura.

v.19  Celelalte fapte ale lui Ieroboam, cum a făcut război şi cum a domnit, sînt scrise în cartea Cronicilor împăraţilor lui Israel.

v.20  Ieroboam a împărăţit douăzeci şi doi de ani; apoi a adormit cu părinţii săi. Şi în locul lui a împărăţit fiul său Nadab.

Dacă aţi crezut cumva că lucrurile stăteau mai bine în împărăţia din sud, sub conducerea lui Roboam, vă înşelaţi.

v.25  În al cincilea an al împărăţirii lui Roboam, Şişac, împăratul Egiptului, s’a suit împotriva Ierusalimului.

v.26  A luat vistieriile Casei Domnului şi vistieriile casei împăratului, a luat tot. A luat toate scuturile de aur pe cari le făcuse Solomon.

v.27  Împăratul Roboam a făcut în locul lor nişte scuturi de aramă, şi le-a dat în grija căpeteniilor alergătorilor, cari păzeau intrarea casei împăratului.

Căderea lui Roboam este iminentă dar el încearcă să salveze aparenţele. Când scuturile de aur sunt luate de împăratul Egiptului, el le-a înlocuit cu scuturi de aramă. De fapt, Roboam poate fi caracterizat de o permanentă preocupare de substituire. El a schimbat sfetnicii tatălui său cu unii tineri şi lipsiţi de înţelepciune, iată acum aschimbă scuturile de aur cu unele de aramă… Nu reuşea de loc să se apropie de statura tatălui său.

În continuare, ni se vorbeşte despre războiul civil care a izbucnit între cele două regate.

v.30  Totdeauna a fost război între Roboam şi Ieroboam.

Pentru ca în finalul capitolului să citim despre moartea lui Roboam.

v.31 Roboam a adormit cu părinţii lui, şi a fost îngropat cu părinţii lui în cetatea lui David.

Mamă-sa se numea Naama, Amonita. Şi în locul lui a împărăţit fiul său Abiam.

Dragii mei, acesta este doar începutul sfârşitului unei împărăţii ce odată fusese caracterizată de glorie şi slavă.

Una din lecţiile pe care noi trebuie să le învăţăm este aceea că în ciuda aparenţelor de astăzi, în ciuda unei societăţi tot mai grăbită, o societate care se laudă cu realizările ei încercând de fapt să camufleze eșecurile cele mai importante – cele ale sufletului, noi suntem la începutul sfârşitului.

Mulţimea de lucruri de care noi ne agăţăm în încercarea noastră de scăpa de greutatea ce apasă pe sufletul celor mai mulţi, într-o bună zi vor trece … cu trosnet, spune Scriptura. Ce vom face atunci?

De ce, deci să nu reparăm acum, până mai avem ocazia, această stare de lucruri. Cum? Nu este deloc complicat.

Domnul Isus are atât de multe promisiuni frumoase, şi credeţi-mă ele nu sunt asemenea promisiunilor electorale, valabile doar înainte de alegeri. Nu ele sunt valabile mereu pentru că Domnul Isus este Dumnezeu şi una din caracteristicile lui este aceea că El este acelaşi … Ieri, azi şi în veci.

Vreţi să auziţi câteva din promisiunile Domnului? Ascultaţi:

Matei  11:28  Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă.

Matei 25:34  Veniţi binecuvîntaţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia, care v’a fost pregătită dela întemeierea lumii.

Matei  11:29  Luaţi jugul Meu asupra voastră, şi învăţaţi dela Mine, căci Eu sînt blînd şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.

v.30  Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară.“

Acestea nu sunt decât câteva din promisiunile pe care Domnul Isus abia aşteaptă să le împlinească pentru noi.

Să credem în el!