Itinerar Biblic Ep.0364 – 1 Împărați Cap. 11, 12

 

Tema: Ruşinea şi moartea lui Solomon

 

Dragi  prieteni, ne apropiem de momentul în care toată gloria şi măreţia Israelului se va prăbuşi asemenea unui castel de nisip lovit de valurile mării. Aceasta este o lecţie, dragii mei că în ciuda bunăstării, în ciuda culturii înalte, în ciuda tuturor avantajelor de care se poate bucura o naţiune, în cele din urmă poate veni căderea.

Spun aceasta pentru cei care sunt partizanii ideii potrivit căreia, motivul pentru decăderea spirituală este o economie precară, sau un nivel cultural scăzut sau alte motive de acest gen. Nimic din toate acestea dragii mei. Motivul decăderii spirituale este inima, dragii mei. Înţelegeţi acum de ce Dumnezeu califica inima omului în următoarele cuvinte: ,,Inima este nespus de înşelătoare şi de desnădăjduit de rea; .

Din punctul acesta de vedere, Solomon este eşecul cel mai mare de pe paginile Scripturii. “…Cui i s-a dat mult, i se va cere mult; şi cui i s-a încredinţat mult, i se va cere mai mult” a spus Domnul Isus. (Luca 12:48). Nici un alt om nu a fost vreodată pe o poziţie atât de înaltă ca Solomon. Căderea lui începe prin eşecul de a îndepărta religia falsă. Ceea ce iniţial era doar o pată s-a transformat într-o lepră întinsă. Solomon avea un harem cu o mie de neveste, femei păgâne, care i-au îndepărtat inima de Domnul. Din această cauză, Dumnezeu i-a stârnit pe duşmanii săi să pornească împotriva lui şi i-a îngăduit lui Ieroboam să capete putere şi, în cele din urmă, să dividă împărăţia.

Iată cum este prezentată decăderea acestui mare împărat în paginile Scripturii:

1 Împarati 11:1

v.1    Împăratul Solomon a iubit multe femei străine, afară de fata lui Faraon; Moabite, Amonite, Edomite, Sidoniene, Hetite,

În privinţa femeilor, Solomon a urmat modelul tatălui său, David. Este păcat că nu  l-a copiat pe David în alte aspecte ale vieţii lui. Amintiţi-vă că Solomon a crescut în palatul împăratului. El era un tânăr răsfăţat, efeminat, neobişnuit cu viaţa aspră şi dură pe care o trăise tatăl lui. Solomon a început să adune femei aşa cum alţii ar colecţiona automobile de epocă. El a adus la el femei din toate popoarele din vremea aceea.

Aceste femei i-au sucit capul şi l-au făcut să se implice în idolatrie şi să îngăduie închinarea la idoli în popor. El a încălcat Legea lui Dumnezeu în această privinţă.

v.2   Acestea făceau parte din neamurile despre cari Domnul zisese copiilor lui Israel: ,,Să nu intraţi la ele, şi nici ele să nu intre la voi; căci v’ar întoarce negreşit inimile înspre dumnezeii lor.“ De aceste neamuri s’a alipit Solomon, tîrît de iubire.

Cred că acesta este singurul loc din Scriptură în care cuvântul “iubire” ar putea fi înlocuit de cuvântul “sex”. Aceasta a fost motivaţia lui Solomon. El a crescut într-un palat plin de femei şi nu a avut de-a face cu aspectele bărbăteşti şi dure ale vieţii din afară. Devenit adult, Solomon a început să adune femei. Era obişnuit să fie în compania lor.

Acum să ştiţi că Dumnezeu va face ceva în această privinţă, aşa cum vom vedea imediat. Domnul nu era de acord cu aceste fapte ale lui Solomon. Iată ce spune Scriptura:

v.9    Domnul S’a mîniat pe Solomon, pentrucă îşi abătuse inima dela Domnul, Dumnezeul lui Israel, care i Se arătase de două ori.

v.10  În privinţa aceasta îi spusese să nu meargă după alţi dumnezei; dar Solomon n’a păzit poruncile Domnului.

v.11  Şi Domnul a zis lui Solomon: ,,Fiindcă ai făcut aşa, şi n’ai păzit legămîntul Meu şi legile Mele pe cari ţi le-am dat, voi rupe împărăţia dela tine şi o voi da slujitorului tău.

v.12  Numai, nu voi face lucrul acesta în timpul vieţii tale, pentru tatăl tău David. Ci din mîna fiului tău o voi rupe.

v.13  Nu voi rupe însă toată împărăţia; voi lăsa o seminţie fiului tău, din pricina robului Meu David, şi din pricina Ierusalimului, pe care l-am ales.

“Domnul S-a mâniat pe Solomon”. Să fim drepţi faţă de Cuvântul lui Dumnezeu. Unii oameni spun că Dumnezeu i-a îngăduit lui Solomon să aibă o mie de neveste. Acest număr este consemnat aici. Dar tot atât de adevărat este şi că Dumnezeu S-a mâniat pe Solomon.

Domnul a spus că nu-i va lua lui Solomon toată împărăţia. O seminţie va fi păstrată pentru fiul lui Solomon. Această seminţie a fost cea a lui Beniamin. Solomon se trăgea din seminţia lui Iuda, aşa că şi aceasta va rămâne alături de el. Deci Beniamin şi Iuda vor face parte din secţiunea care va rămâne alături de casa lui David. Celelalte zece seminţii din nord îl vor urma pe Ieroboam.

De fapt acesta este momentul final al domniei lui Solomon. Dumnezeu începe să pregătească necazuri pentru acest om. “Cei răi nu au pace”, spune Scriptura în cartea profetului Isaia 57:21. Solomon s-a bucurat de pace pentru destul de multă vreme. Acum însă el se vede pus în situaţia de a lupta în război.

v.14  Domnul a ridicat un vrăjmaş lui Solomon: pe Hadad, Edomitul, din neamul împărătesc al Edomului.

Dar nu de acolo vor veni neapărat necazurile. Chiar acum vom face cunoştinţă cu Ieroboam şi veţi vedea ce influenţă a avut acesta asupra Israelului.

v.26  Şi Ieroboam, slujitorul lui Solomon, a ridicat mîna împotriva împăratului. El era fiul lui Nebat, Efratit din Ţereda, şi avea ca mamă pe o văduvă numită Ţerua.

v.27   Iată cu ce prilej a ridicat el mîna împotriva împăratului. Solomon zidea Milo, şi închidea spărturile cetăţii tatălui său David.

v.28   Ieroboam era tare şi viteaz; şi Solomon, văzînd pe tînărul acesta la lucru, i-a dat privigherea peste toţi oamenii de corvoadă din casa lui Iosif.

Deşi Ieroboam era fiul unui slujitor, Solomon a recunoscut în el un om deosebit de capabil şi de talentat. Astfel, împăratul l-a pus într-o poziţie înaltă şi i-a încredinţat slujba de supraveghetor al lucrărilor publice.

v.29  În vremea aceea, Ieroboam, ieşind din Ierusalim, a fost întîlnit pe drum de proorocul Ahia din Silo, îmbrăcat cu o haină nouă. Erau amîndoi singuri pe cîmp.

v.30  Ahia a apucat haina nouă pe care o avea pe el, a rupt-o în douăsprezece bucăţi,

v.31  şi a zis lui Ieroboam: ,,Ia-ţi zece bucăţi! Căci aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: ,Iată, voi rupe împărăţia din mîna lui Solomon, şi-ţi voi da zece seminţii.

V.32  Dar el va avea o seminţie, din pricina robului Meu David, şi din pricina Ierusalimului, cetatea pe care am ales-o din toate seminţiile lui Israel.

Profetul Ahia a luat haina cea nouă a lui Ieroboam şi a rupt-o în douăsprezece bucăţi. I-a dat zece bucăţi lui Ieroboam şi i-a spus: “Dumnezeu îţi va da zece seminţii. Împărăţia va fi dezbinată.”

De ce a dezbinat Dumnezeu Israelul în două împărăţii? Răspunsul îl găsim în versetul 33.

v.33  Şi aceasta, pentrucă M’au părăsit, şi s’au închinat înaintea Astarteei, zeiţa Sidonienilor, înaintea lui Chemoş, dumnezeul Moabului, şi înaintea lui Milcom, dumnezeul fiilor lui Amon, şi pentrucă n’au umblat în căile Mele ca să facă ce este drept înaintea Mea, şi să păzească legile şi poruncile Mele, cum a făcut David, tatăl lui Solomon.

Profetul îşi continuă mesajul. De dragul lui David, Dumnezeu nu va lua împărăţia din mâna lui Solomon, dar o va lua din mâna fiului acestuia şi va da zece seminţii lui Ieroboam.

După toate acestea, Ieroboam se vede obligat să fugă pentru a-şi apăra viaţa.

v.40  Solomon a căutat să omoare pe Ieroboam. Şi Ieroboam s’a sculat, şi a fugit în Egipt la Şişac, împăratul Egiptului; a locuit în Egipt pînă la moartea lui Solomon.

Solomon era acum la capătul vieţii. Scriptura nu insistă prea mult asupra evenimentelor in jurul morţii lui Solomon. Cert este că spre sfârşitul vieţii lui nu mai era cel ce se ridicase pe scaunul lui David.

v.41   Celelalte fapte ale lui Solomon, tot ce a făcut el, şi înţelepciunea lui, nu sînt scrise oare în cartea faptelor lui Solomon?

v.42  Solomon a domnit patruzeci de ani la Ierusalim peste tot Israelul.

v.43  Apoi Solomon a adormit cu părinţii lui, şi a fost îngropat în cetatea tatălui său David. În locul lui a domnit fiul său Roboam.

Vom afla mai multe despre faptele şi înţelepciunea lui Solomon în cărţile 1 şi 2 Cronici. El a fost un împărat deosebit în sensul că a reuşit să acumuleze enorm de multe din bogăţiile lumii din vremea sa. Tot ce se putea vedea în împărăţia lui era dovada belşugului şi a prosperităţii sale. În Noul Testament, Domnul nostru face referire la slava lui Solomon. Împărăţia lui Solomon avea, într-adevăr, o slavă împărătească, dar slava Domnului nostru este cu mult mai mare.

În capitolul 12 îl urmărim pe Roboam, fiul lui Solomon, succesorul acestuia la tron. Ieroboam se întoarce din Egipt şi conduce zece seminţii care cer reducerea taxelor. Sub influenţa tinerilor din jurul lui, după ce respinge sfatul bătrânilor care fuseseră sfetnicii lui Solomon, Roboam respinge cererea celor zece seminţii din nord. În loc să reducă taxele, el ameninţă că le va mări. Prin urmare, Ieroboam conduce revolta celor zece seminţii.

1 Împarati 12:1-5

v.1  Roboam s’a dus la Sihem, căci tot Israelul venise la Sihem să-l facă împărat.

v.2  Cînd a auzit lucrul acesta Ieroboam, fiul lui Nebat, era tot în Egipt, unde fugise de împăratul Solomon, şi în Egipt locuia.

v.3  Au trimes să-l cheme. Atunci Ieroboam, şi toată adunarea lui Israel au venit la Roboam şi i-au vorbit aşa:

v.4  ,,Tatăl tău ne-a îngreuiat jugul; acum tu uşurează această aspră robie şi jugul greu pe care l-a pus peste noi tatăl tău. Şi îţi vom sluji.“

v.5  El le-a zis: ,,Duceţi-vă, şi întoarceţi-vă la mine peste trei zile.“ Şi poporul a plecat.

Planul de construcţii al lui Solomon fusese realizat cu un mare preţ. Costurile fuseseră exorbitante. După moartea lui, poporul a cerut o reducere a taxelor. Acest lucru se întâmplă şi astăzi peste tot. Lumea îşi doreşte taxe şi impozite mai mici, dar guvernele care cheltuiesc mult au nevoie de aceste taxe de la populaţie. Şi aceste impozite şi taxe vor stârni mereu nemulţumirea oamenilor de rând. Solomon a continuat să construiască edificii elaborate şi toate acestea costau. Pentru a-şi duce la îndeplinire planurile, împăratul a mărit taxele pe care trebuia să le plătească poporul.

Poporul i-a cerut lui Roboam să micşoreze taxele. Acest tânăr conducător avea înaintea sa marea şansă de a se face iubit de popor prin reducerea acestor taxe. Dacă ar fi luat această măsură, oamenii l-ar fi urmat fără discuţie. Unde este astăzi omul care să aibă curajul ca, după ce este ales, să concedieze jumătate din funcţionarii guvernamentali şi să reducă astfel taxele? Dacă ar proceda astfel, şi-ar câştiga rapid o mare popularitate. Numai că oamenilor care ajung în aceste poziţii le lipseşte curajul de a face primul pas.

Roboam a convocat o adunare a înţelepţilor săi (numai că, aşa cum vom vedea, aceştia nu au fost tocmai înţelepţi).

v.6  Împăratul Roboam s’a sfătuit cu bătrînii cari fuseseră pe lîngă tatăl său Solomon, în timpul vieţii lui, şi a zis: ,,Ce mă sfătuiţi să răspund poporului acestuia?“

v.7  Şi iată ce i-au zis ei: ,,Dacă vei îndatora astăzi pe poporul acesta, dacă le faci ce cer, şi dacă le vei răspunde cu vorbe binevoitoare, îţi vor sluji pe vecie.“

Roboam a apelat mai întâi la înţelepţii care îl sfătuiseră pe Solomon. Sfatul lor a fost bun, dar Roboam nu l-a urmat.

v.8  Dar Roboam a lăsat sfatul pe care i-l dădeau bătrînii, şi s’a sfătuit cu tinerii cari crescuseră cu el şi cari erau împrejurul lui.

v.9  El a zis: ,,Ce mă sfătuiţi să răspund poporului acestuia, care-mi vorbeşte aşa: ,Uşurează-ne jugul pe care l-a pus peste noi tatăl tău?“

v.10  Şi iată ce i-au zis tinerii cari crescuseră cu el: ,,Să spui aşa poporului acestuia care ţi-a vorbit astfel: ,Tatăl tău ne-a îngreuiat jugul, tu uşurează-ni-l!` Să le vorbeşti aşa: ,Degetul meu cel mic va fi mai gros decît coapsele tatălui meu.

v.11  Acum, tatăl meu a pus peste voi un jug greu, dar eu vi-l voi face şi mai greu; tatăl meu v’a bătut cu bice, dar eu vă voi bate cu scorpioane.“

După aceea, Roboam i-a chemat pe tinerii care crescuseră împreună cu el şi le-a cerut şi lor sfatul. I-au dat şi ei un sfat, dar de data aceasta, unul nepotrivit.

v.12  Ieroboam şi tot poporul au venit la Roboam a treia zi, după cum zisese împăratul: ,,Întoarceţi-vă la mine peste trei zile!“

v.13  Împăratul a răspuns aspru poporului. A lăsat sfatul pe care i-l dăduseră bătrînii,

v.14  şi le-a vorbit astfel, după sfatul tinerilor: ,,Tatăl meu v’a îngreuiat jugul, dar eu vi-l voi face şi mai greu; tatăl meu v’a bătut cu bice, dar eu vă voi bate cu scorpioane.“

v.15  Astfel împăratul n’a ascultat pe popor; căci lucrul acesta a fost cîrmuit de Domnul, în vederea împlinirii cuvîntului, pe care-l spusese Domnul prin Ahia din Silo lui Ieroboam, fiul lui Nebat.

Roboam a ascultat de sfatul tinerilor, nu de cel al bătrânilor. El a spus poporului: “În loc să reduc taxele, le voi mări. În loc să fiu mai blând cu poporul, intenţionez să fiu mai aspru.”

v.16   Cînd a văzut tot Israelul că împăratul nu-l ascultă, poporul a răspuns împăratului: ,,Ce parte avem noi cu David? Noi n’avem moştenire cu fiul lui Isai! La corturile tale, Israele! Acum vezi-ţi de casă, Davide!“ Şi Israel s’a dus în corturile lui.

Aceasta este răzvrătire. Împărăţia se dezbină, ceea ce va duce, desigur, la război civil.

v.18  Atunci împăratul Roboam a trimes la ei pe Adoram, care era mai mare peste biruri. Dar Adoram a fost ucis cu pietre de tot Israelul, şi a murit. Şi împăratul Roboam s’a grăbit să se suie într’un car, ca să fugă la Ierusalim.

Tot Israelul a aruncat cu pietre în Adoram. Aşa au scăpat de cel care aduna taxele. Când a aflat Roboam ce s-a întâmplat, a fugit la Ierusalim.

v.19  Astfel s’a deslipit Israel de casa lui David pînă în ziua de azi.

Israel s-a răzvrătit împotriva casei lui David până în vremea scrierii cărţii 1 Împăraţi. Această răzvrătire a continuat până la întoarcerea din captivitatea babiloniană. Decizia nesăbuită a lui Roboam de a nesocoti sfatul bătrânilor înţelepţi i-a oferit lui Ieroboam prilejul de a lua comanda celor zece seminţii de la nord şi de a forma o împărăţie la nord.

v.25  Ieroboam a zidit Sihemul pe muntele lui Efraim, şi a locuit acolo; apoi a ieşit de acolo, şi a zidit Penuel.

v.26  Ieroboam a zis în inima sa: ,,Împărăţia s’ar putea acum să se întoarcă la casa lui David.

v.27  Dacă poporul acesta se va sui la Ierusalim să aducă jertfe în Casa Domnului, inima poporului acestuia se va întoarce la domnul său, la Roboam, împăratul lui Iuda, şi mă vor omorî şi se vor întoarce la Roboam, împăratul lui Iuda.“

v.28  După ce s’a sfătuit, împăratul a făcut doi viţei de aur, şi a zis poporului: ,,Destul v’aţi suit la Ierusalim; Israele! Iată Dumnezeul tău care te-a scos din ţara Egiptului.“

v.29  A aşezat unul din aceşti viţei la Betel, iar pe celalt l-a pus în Dan.

v.30  Şi fapta aceasta a fost un prilej de păcătuire. Poporul se ducea să se închine înaintea unuia din viţei pînă la Dan.

Ieroboam a pus un viţel de aur în Betel şi unul în Dan. El a pus aceşti idoli acolo pentru ca oamenii să se închine înaintea lor şi să nu se mai ducă la Templul din Ierusalim pentru închinare. Acesta este punctul de diviziune a împărăţiei în împărăţia de nord şi cea de sud.

În cele ce urmează vom urmări relatarea evenimentelor din împărăţia dezbinată. Metoda folosită în cele două cărţi ale Împăraţilor este aceea de a prezenta un fragment din istoria lui Israel, pentru ca apoi să fie relatată o secţiune din istoria lui Iuda. Vom urmări istoria ambelor împărăţii, dar împărăţia lui Iuda va dura mai mult decât împărăţia lui Israel. Aproape toţi profeţii, cu excepţia celor care au profeţit după perioada captivităţii, au profeţit în această perioadă. Dacă aveţi un dicţionar biblic, puteţi consulta un tabel al împăraţilor lui Iuda şi Israel şi veţi vedea care au fost contemporani în Israel şi Iuda şi ce profeţi şi-au rostit profeţiile în timpul domniei fiecărui împărat.

La sfârşitul capitolului 12, Roboam este împărat peste împărăţia din sud, ca urmaş al lui David. Ieroboam este împărat peste împărăţia din nord. El a introdus închinarea la idoli în nord prin plasarea celor doi viţei de aur în Betel, respectiv Dan, astfel ca oamenii să nu se mai ducă la Ierusalim să se închine. Împărăţia este dezbinată, apare războiul civil care va continua până când împărăţia din nord va fi luată în captivitate. Aşa cum vom vedea, şi împărăţia din sud va fi dusă în captivitate. Aceasta este o perioadă tristă din viaţa poporului Israel. Avem multe lecţii de învăţat de aici.

În capitolul 13 vom fi martorii judecăţii lui Dumnezeu asupra altarului fals al lui Ieroboam şi ai unui incident ieşit din comun al unui om al lui Dumnezeu care a fost înşelat de un profet.

Împărăţia este dezbinată acum după răzvrătirea condusă de Ieroboam care a luat cele zece seminţii de la nord şi a format împărăţia lui Israel. Roboam, care nu avea nici înţelepciunea, nici diplomaţia tatălui său, Solomon, a fost cel responsabil pentru dezbinarea împărăţiei. Împărăţia din nord va ajunge în captivitate, în Asiria, iar împărăţia din sud, în Babilon.

Este uşor să ne lăsăm doborâţi de confuzie în timp ce parcurgem aceste cărţi şi citim despre toţi aceşti împăraţi. Poate că veţi întreba, la un moment dat, dacă un împărat este dintr-o împărăţie sau din cealaltă, dacă este bun sau rău. O hartă cronologică a împăraţilor lui Iuda şi Israel vă va oferi aceste informaţii.

În timpul studenţiei mele, am avut un curs biblic destul de slab, lipsit de consistenţă. Ni se puneau mereu aceleaşi întrebări. Una din acestea era: “Numiţi-i pe împăraţii lui Israel şi Iuda şi descrieţi pe scurt domnia fiecăruia.” La un moment dat, unul dintre studenţii din primul an a descoperit că, dacă memora numele tuturor împăraţilor şi scria după fiecare “a fost un împărat rău”, avea şanse de a acumula 95% din punctajul total al testului. Şi ce student din primul an şi-ar dori mai mult? Aşa că toţi au urmat acest exemplu şi au trecut cu bine acel examen.

Veţi descoperi şi voi că toţi împăraţii din nord au fost răi. Nu s-a numărat nici unul bun printre ei. În împărăţia din sud au domnit numai 8 împăraţi buni într-o perioadă de peste două sute de ani. Ceilalţi au fost împăraţi răi. Aceasta este o pată neagră în istoria poporului Israel. Totuşi, cred că veţi găsi relatări similare şi în istoria altor ţări. La urma urmei, câţi preşedinţi buni au fost în istoria noastră? Tare mi-e teamă că istoria va consemna că nici noi nu stăm prea bine la acest capitol. Poate că procentul de conducători buni este ceva mai mare decât în cazul lui Israel, dar tot nu ne putem lăuda prea tare.

Dragii mei, revin şi spun că acest set de probleme se reduce la una singură—inima. Fără o inimă predată Domnului nu putem să ne aşteptăm la rezultate mai bune. Să învăţăm deci din aceste lecţii.