Itinerar Biblic Ep.0363 – 1 Împărați Cap. 9 şi 10

 

Tema:  Faima lui Solomon; vizita împărătesei din Seba

 

Dragi ascultători, am văzut că visul lui David pentru o casă a chivotului lui Dumnezeu a fost împlinit.

De acum, templul era ridicat, dedicat şi folosit. Solomon era acum aproape de Domnul. Tocmai de aceea  Dumnezeu îi apare lui Solomon a doua oară pentru a-l încuraja, ocazie cu care stabileşte un standard după care va compara orice împărat. Acest standard este reprezentat de David.

Restul fragmentului alcătuit de aceste două capitole, mă refer la capitolele 9 şi 10,  prezintă măreţia la care ajunsese Solomon, precum şi prosperitatea domniei sale.

Dar să urmărim relatarea acestei întâlniri dintre Solomon şi Dumnezeu. Imposibil să nu avem ceva de învăţat de aici:

1 Împarati 9:1-3

v.1  Cînd a isprăvit Solomon de zidit Casa Domnului, casa împăratului şi tot ce a găsit cu cale să facă,

v.2  Domnul S’a arătat a doua oară lui Solomon, cum i Se arătase la Gabaon.

v.3  Şi Domnul i-a zis: ,,Îţi ascult rugăciunea şi cererea pe care Mi-ai făcut-o, sfinţesc casa aceasta pe care ai zidit-o ca să pui în ea pentru totdeauna Numele Meu, şi ochii Mei şi inima Mea vor fi acolo pe vecie.

Dumnezeu îi spune lui Solomon: “Mă voi întâlni cu tine aici, la templu. Acesta este locul în care trebuie să vii; acesta este locul în care trebuie să vină poporul, şi toată lumea. Acesta este locul de întâlnire.”

v.4  Şi tu, dacă vei umbla înaintea Mea, cum a umblat tatăl tău David, cu inimă curată şi cu neprihănire, făcînd tot ce ţi-am poruncit, dacă vei păzi legile şi poruncile Mele,

În continuare, Dumnezeu îi arată lui Solomon ce condiţie trebuie să îndeplinească. “Dacă vei umbla înaintea Mea, cum a umblat tatăl tău, David… voi întări pe vecie scaunul de domnie al împărăţiei tale în Israel.” David este un standard omenesc, nu un standard divin.

David I-a fost devotat lui Dumnezeu, dragii mei, dar, deşi L-a iubit pe Dumnezeu, David tot a greşit, a căzut, a păcătuit. Cu toate acestea, el venea de fiecare dată la Dumnezeu şi îşi mărturisea păcatul. El îşi dorea să aibă părtăşie cu Dumnezeu.

Dumnezeu i-a spus lui Solomon că doreşte ca şi el să umble înaintea Sa aşa cum a umblat tatălui lui, David, cu toată inima dăruită Domnului.

Vedeţi, dragi prieteni, integritatea inimii este foarte importantă pentru noi, astăzi, deoarece se constată multă ipocrizie şi multe subterfugii în cercurile creştine. Am fost invitat acum câtva timp la o reuniune a unei biserici. Unul din politicienii acelui stat s-a ridicat la un moment dat şi a spus câteva cuvinte. Dacă ar fi fost să ne luăm după aceste cuvinte, el era unul din cei mai evlavioşi oameni din sală. Dar a făcut în aşa fel încât a plecat înainte de a fi rostit mesajul serii. Ştiţi de ce? Pentru că nu dorea să asculte aşa ceva. Nu-l interesa Cuvântul lui Dumnezeu.

Este atât de multă ipocrizie în aceste cercuri astăzi! Ipocrizia şi necinstea se văd şi la serviciile divine de duminică dimineaţă. Apare, de exemplu, câte un om care este total neglijent cu viaţa lui şi nu este un exemplu bun la el acasă. Totuşi, vine la biserică, are o Biblie sub braţ şi începe să vorbească despre Dumnezeu şi despre voia Lui, folosind tot felul de expresii pioase. Pe cine încearcă să păcălească? Oare un astfel de om îşi închipuie că Îl poate păcăli pe Dumnezeu?

Dragi prieteni, nu-L putem păcăli pe Dumnezeu. Am face bine să-i spunem cum stau lucrurile cu viaţa noastră, pentru că El oricum ştie totul.

David a umblat înaintea lui Dumnezeu cu toată onestitatea inimii sale. Când a păcătuit, şi-a mărturisit păcatul şi a cerut să fie curăţit. Deşi credinţa lui s-a clătinat pentru un moment, în profunzime exista o credinţă neclintită în Dumnezeul său. Aşa imperfect cum era, Dumnezeu l-a ales drept standard: “dacă vei umbla înaintea Mea, cum a umblat tatăl tău David” a spus Dumnezeu şi a continuat:

v.5  voi întări pe vecie scaunul de domnie al împărăţiei tale în Israel, cum am spus tatălui tău David, cînd am zis: ,Nu vei fi lipsit niciodată de un urmaş pe scaunul de domnie al lui Israel.`

Atâta vreme cât Israel avea împărat, el provenea din familia lui David. Şi astăzi este Unul dintre urmaşii lui David ale cărui mâini străpunse de cuie ţin sceptrul acestui univers.

v.6  Dar dacă vă veţi abate dela Mine, voi şi fiii voştri, dacă nu veţi păzi poruncile Mele şi legile Mele pe cari vi le-am dat, şi dacă vă veţi duce să slujiţi altor dumnezei şi să vă închinaţi înaintea lor,

v.7  voi nimici pe Israel din ţara pe care i-am dat-o, voi lepăda dela Mine casa pe care am sfinţit-o Numelui Meu, şi Israel va ajunge de rîs şi de pomină printre toate popoarele.

Acest lucru s-a împlinit: evreii au ajuns de râs şi de pomină astăzi.

v.8  Şi oricît de înaltă este casa aceasta, oricine va trece pe lîngă ea, va rămînea încremenit şi va fluiera. Şi va zice: ,Pentruce a făcut Domnul aşa ţării acesteia şi casei acesteia?`

v.9  Şi i se va răspunde: ,Pentrucă au părăsit pe Domnul, Dumnezeul lor, care a scos pe părinţii lor din ţara Egiptului, pentrucă s’au alipit de alţi dumnezei, s’au închinat înaintea lor şi le-au slujit; de aceea a făcut Domnul să vină peste ei toate aceste rele.“

Toate acestea s-au întâmplat aşa cum a spus Dumnezeu. Dacă mergeţi astăzi acolo unde se afla cândva Templul, veţi vedea că acesta este distrus. Acum acolo se află moscheea lui Omar sau Domul Stâncii. De ce este Israel astăzi în această situaţie? De ce se află moscheea lui Omar acolo? Israel L-a părăsit pe Dumnezeu, dragi prieteni. Acesta este răspunsul.

Dar, să privim acum la un alt aspect. Vom vedea că şi Solomon era tot un om, şi se purta ca atare, aşa cum se purta şi Hiram. Vă mai aduceţi aminte de contractul lor pentru construirea templului? Hiram pusese la dispoziţia lui Solomon, lemnul şi lucrătorii pentru templu. Ei bine,  aflăm acum  că Solomon şi Hiram au avut o neînţelegere.

v.10 După douăzeci de ani Solomon zidise cele două case, Casa Domnului şi casa împăratului.

v.11  Atunci, fiindcă Hiram, împăratul Tirului, dăduse lui Solomon lemne de cedru şi lemne de chiparos, şi aur, cît a voit, împăratul Solomon a dat lui Hiram douăzeci de cetăţi în ţara Galileii.

v.12  Hiram a ieşit din Tir, să vadă cetăţile pe cari i le dădea Solomon. Dar nu i-au plăcut,

Când a văzut cele douăzeci de cetăţi, lui Hiram i s-a părut că nu este recompensat corespunzător pentru tot ajutorul dat lui Solomon în construirea Templului. De fapt, a fost o neînţelegere care a dus la o ruptură între cei doi.

v.13  şi a zis: ,,Ce cetăţi mi-ai dat, frate?“ Şi le-a numit ţara Cabul, nume pe care l-au păstrat pînă în ziua de azi.

v.14  Hiram trimesese împăratului o sută douăzeci de talanţi de aur.

Aceasta este o explicaţie a faptului că aceste cetăţi erau date ca plată pentru aurul pe care îl trimisese el. Pentru lemn, piatră şi mâna de lucru i se plătise în grâne, vin şi untdelemn.

v.15  Iată cum stau lucrurile cu privire la oamenii de corvoadă pe cari i-a luat împăratul Solomon pentru zidirea Casei Domnului şi a casei sale Milo, şi a zidului Ierusalimului, Haţorului, Meghidoului şi Ghezerului.

Dar iată un alt fragment care confirmă faptul că Solomon iniţiase un program naţional de construcţii:

v.17  Şi Solomon a zidit Ghezerul, Bet-Horonul de jos,

v.18  Baalatul şi Tadmorul, în pustia ţării,

v.19  toate cetăţile slujindu-i ca magazii şi fiind ale lui, cetăţile pentru cară, cetăţile pentru călărime, şi tot ce a găsit cu cale Solomon să zidească la Ierusalim, la Liban, şi în toată ţara peste care împărăţea.

Acest fragment descrie măreţia la care ajunsese împărăţia lui Solomon şi programul său extraordinar de construcţii.

Dar ajungând la versetul 26, vedem că nu doar clădiri a dezvoltat Solomon:

v.26  Împăratul Solomon a mai făcut şi corăbii la Eţion-Gheber, lîngă Elot, pe ţărmurile mării Roşii, în ţara Edomului.

v.27  Şi Hiram a trimes cu aceste corăbii, la slujitorii lui Solomon, pe înşişi slujitorii lui, marinari cari cunoşteau marea.

v.28  S’au dus la Ofir, şi au luat de acolo aur, patru sute douăzeci de talanţi, pe cari i-au adus împăratului Solomon.

Solomon acaparase tot aurul de pe piaţa de aur a vremii sale. În plus, avea o flotă impresionantă. Eţion-Gheber era situat pe braţul de răsărit al Mării Roşii. Aici era portul, ieşirea la mare a lui Solomon. Era situat lângă Israeli Eilat (???). Se presupune că flota lui Solomon naviga până la Ofir, în sud-vestul Arabiei.

Iată acum un alt eveniment interesant: vizita unei vestite împărătese la curtea lui Solomon.

Vizita împărătesei din Seba relevă faptul că Solomon a reuşit să răspândească mărturia lui Dumnezeu în toată lumea vremii sale. Vestea despre Solomon ajunsese în cele mai îndepărtate locuri şi mulţimile de oameni veneau la Ierusalim pentru a se închina Dumnezeului viu şi adevărat. În această dispensaţie, dragii mei, biserica trebuie să meargă în toată lumea, dar însărcinarea aceasta de a merge în toată lumea nu a fost dată poporului Israel. Atâta timp cât Israel a fost credincios faţă de Dumnezeu, aceasta a fost o mărturie înaintea lumii întregi şi lumea a venit la Ierusalim să se închine.

În capitolul 10 avem un exemplu al influenţei şi reputaţiei de care se bucura Solomon în vremea aceea. Vizita acestei împărătese ne arată ce efect avea domnia lui Solomon, ca reprezentant al lui Dumnezeu, asupra popoarelor lumii.

1 Împarati 10:1

v.1  Împărăteasa din Seba a auzit de faima lui Solomon, în ce priveşte slava Domnului, şi a venit să-l încerce prin întrebări grele.

Împărăteasa din Seba a venit la Solomon în urma celor auzite despre el. Ea aflase că există un templu unde omul se putea apropia de Dumnezeu şi voia să ştie mai multe. Împărăteasa auzise câte ceva despre înţelepciunea lui Solomon şi s-a decis să vină şi să-l pună la încercare prin câteva încercări dificile.

v.2  A sosit la Ierusalim cu un alai foarte mare, şi cu cămile cari aduceau mirodenii, aur foarte mult, şi pietre scumpe. S’a dus la Solomon şi i-a spus tot ce avea pe inimă.

v.3  Solomon i-a răspuns la toate întrebările, şi n’a fost nimic, pe care împăratul să nu fi ştiut să i-l lămurească.

v.4  Împărăteasa din Seba a văzut toată înţelepciunea lui Solomon, şi casa pe care o zidise,

v.5  şi bucatele dela masa lui, şi locuinţa slujitorilor lui, şi slujbele şi hainele celor ce-i slujeau, şi paharnicii lui, şi arderile de tot pe cari le aducea în Casa Domnului.

Împărăteasa a văzut cum Solomon intra în legătură cu Dumnezeu prin arderea de tot. Aceasta este jertfa care vorbeşte mai mult despre Hristos şi despre moartea Sa substituţionară decât orice altă jertfă. Evrei 9:22 spune următorul lucru: “Şi, după Lege, aproape totul este curăţit cu sânge; şi fără vărsare de sânge nu este iertare.” Arderea de tot a fost o mărturie pentru împărăteasa din Seba.

De asemenea, ea a fost impresionată de înţelepciunea lui Solomon şi de planul său de construcţii: palatul, templul şi alte clădiri. Peste tot se vedea abundenţa, luxul şi prosperitatea împărăţiei.

Dragi prieteni, pentru un scurt moment din istorie, poporul lui Dumnezeu a fost credincios, constituind o mărturie adevărată pentru Domnul.

Iată ce a răspuns împărăteasa la tot ce a văzut şi auzit:

v.6  Uimită, a zis împăratului: ,,Deci era adevărat ce am auzit în ţara mea despre faptele şi înţelepciunea ta!

v.7  Dar nu credeam, pînă n’am venit şi n’am văzut cu ochii mei. Şi iată că nici pe jumătate nu mi s’a spus. Tu ai mai multă înţelepciune şi propăşire de cît am auzit mergîndu-ţi faima.

Ea nu crezuse nici jumătate din ce auzise şi acum constata că nu i se spusese nici măcar jumătate din ce vedea cu adevărat. Şi eu cred că nici despre Domnul Isus nu s-a spus încă nici jumătate din ce se poate spune.

v.8  Ferice de oamenii tăi, ferice de slujitorii tăi, cari sînt necurmat înaintea ta, cari aud înţelepciunea ta!

v.9  Binecuvîntat să fie Domnul, Dumnezeul tău, care a binevoit să te pună pe scaunul de domnie al lui Israel! Pentrucă Domnul iubeşte pentru totdeauna pe Israel, de aceea   te-a pus împărat, ca să judeci şi să faci dreptate.“

Aceasta este mărturia ei şi eu cred că ea a ajuns să-L cunoască pe Dumnezeul cel viu şi adevărat.

v.10  Ea a dat împăratului o sută douăzeci de talanţi de aur, foarte multe mirodenii, şi pietre scumpe. N’au mai venit niciodată în urmă atîtea mirodenii cîte a dat împărăteasa din Seba împăratului Solomon.

Împărăteasa a adus cu ea daruri scumpe şi extravagante pe care i le-a dat lui Solomon.

v.11  Corăbiile lui Hiram, cari au adus aur din Ofir, au adus din Ofir şi foarte mult lemn de santal şi pietre scumpe.

v.12  Împăratul a făcut cu lemnul mirositor pălimare pentru Casa Domnului şi pentru casa împăratului, şi arfe şi alăute pentru cîntăreţi. N’a mai venit de atunci lemn de acesta mirositor, şi nu s’a mai văzut pînă în ziua de azi.

Acum să ne întoarcem pentru câteva momente la Hiram. Acesta  era împăratul Tirului, împăratul fenicienilor, care erau un popor de navigatori. Vedem că Solomon şi-a continuat planul de construcţii. El a făcut stâlpi pentru casa Domnului şi pentru casa împăratului, precum şi harfe şi alăute pentru cântăreţi.

v.11  Corăbiile lui Hiram, cari au adus aur din Ofir, au adus din Ofir şi foarte mult lemn de santal şi pietre scumpe.

În ciuda diferendului dintre Hiram şi Solomon, se pare că colaborarea lor a continuat:

Astfel de lucruri i-au fost dăruite Împărătesei din Seba:

v.13  Împăratul Solomon a dat împărătesei din Seba tot ce a dorit, tot ce a cerut, şi i-a mai dat şi pe deasupra daruri vrednice de un împărat ca Solomon. Apoi ea s’a întors şi s’a dus în ţara ei, cu slujitorii ei.

Relatarea cu privire la împărăteasa din Seba este doar un exemplu din multe altele, adică de oameni care au ajuns să-L cunoască pe Dumnezeu în vremea aceea. În mod similar, cartea Faptele Apostolilor înregistrează numai anumite discuţii şi incidente, cum ar fi cele cu famenul etiopian, cu Saul din Tars şi Corneliu. Şi totuşi, noi ştim că mii de oameni L-au primit pe Hristos în această perioadă. Mii de oameni L-au cunoscut pe Dumnezeu datorită Templului din Ierusalim şi în urma mărturiei poporului din vremea lui Solomon.

Acum ni se spune ceva despre aurul care a ajuns la Solomon:

v.14  Greutatea aurului care venea lui Solomon pe fiecare an, era de şase sute şase zeci şi şase de talanţi de aur,

v.15  afară de ce scotea dela negustorii cei mari şi din negoţul cu mărfuri, dela toţi împăraţii Arabiei, şi dela dregătorii ţării.

v.16  Împăratul Solomon a făcut două sute de scuturi mari de aur bătut, şi pentru fiecare din ele a întrebuinţat şase sute de sicli de aur,

Eu nu pot să cuprind cu imaginaţia această cantitate de aur de şase sute şaizeci şi şase de talanţi. Pur şi simplu piaţa aurului era golită. Împărăţia îşi atinsese apogeul. De fapt, David o adusese în această poziţie, dar acum Solomon este cel care se bucură de pace, bogăţie, prosperitate.

v.21  Toate paharele împăratului Solomon erau de aur, şi toate vasele din casa pădurii Libanului erau de aur curat. Nimic nu era de argint: pe vremea lui Solomon argintul n’avea nici o trecere.

Toate acestea sunt lucruri de lux: maimuţe pentru distracţie (grădina zoologică a lui Solomon); păuni aduşi pentru frumuseţea lor; aur, argint, fildeş pentru ornamente magnifice. Este aici o notă de frivolitate şi tragism care este simptomatică pentru starea împărăţiei lui Solomon.

El este chemat să dea o mărturie lumii – lumea vine la uşa casei sale – şi el ce face? El petrece timp şi energie în compania maimuţelor şi a păunilor pur şi simplu pentru a-şi satisface un capriciu. Adesea acţionăm şi noi la fel.

v.23  Împăratul Solomon a întrecut pe toţi împăraţii pămîntului în bogăţii şi înţelepciune.

v.24  Toată lumea căuta să vadă pe Solomon, ca să audă înţelepciunea pe care o pusese Dumnezeu în inima lui.

În această perioadă, împărăţia şi-a atins apogeul şi a fost caracterizată de o mărturie foarte credincioasă. Am văzut aceasta din exemplul cu împărăteasa din Seba şi acum aflăm că mulţi alţii veneau la Ierusalim. Exista o mărturie adevărată pentru Dumnezeu dată de Solomon lumii.

v.25  Şi fie care îşi aducea darul lui: lucruri de argint şi lucruri de aur, haine, arme, mirodenii, cai şi catîri; aşa era în fiecare an.

La drept vorbind, darurile acestor vizitatori i-au dat lui Solomon posibilitatea de a ridica o împărăţie care va deveni faimoasă pentru bogăţiile ei. Mai târziu, acestea au devenit un motiv de jaf, după dezbinarea împărăţiei şi slăbirea puterii ei.

v.26  Solomon a strîns cară şi călărime; avea o mie patru sute de cară şi douăsprezece mii de călăreţi, pe cari i-a pus în cetăţile unde îşi ţinea carăle şi la Ierusalim lîngă împărat.

Adunând cai şi călăreţi, Solomon s-a extins într-un domeniu în care Dumnezeu îi interzisese să se extindă. Grajdurile lui Solomon erau mai întinse şi mai pline decât orice mare herghelie din zilele noastre.

v.27  Împăratul a făcut ca argintul să fie tot aşa de obicinuit la Ierusalim ca pietrele, şi cedrii tot aşa de mulţi ca smochinii din Egipt cari cresc pe cîmpie.

v.28  Solomon îşi aducea caii din Egipt; o ceată de negustori de ai împăratului se ducea să-i ia cu grămada pe un preţ hotărît:

v.29  un car se aducea din Egipt cu şase sute de sicli de argint, şi un cal cu o sută cincizeci de sicli. Deasemenea aduceau cai cu ei pentru toţi împăraţii Hetiţilor şi pentru împăraţii Siriei.

Solomon a adunat bogăţii extraordinare în împărăţia sa. S-ar părea că el golise piaţa aurului, a argintului şi a pietrelor preţioase.

Dragi prieteni, voi cu ce sunteţi ocupaţi astăzi? Vă ocupaţi cu răspândirea Cuvântului lui Dumnezeu sau cu adunarea unui număr mare de maimuţe? Plătiţi mai mult pentru distracţii decât pentru Cuvântul lui Dumnezeu? Cum staţi cu păunii cei frumoşi? Astăzi se cheltuiesc mai mulţi bani pentru frumuseţe fizică decât pentru lucrarea Domnului. Cum e cu aurul, argintul şi pietrele preţioase? Sunteţi atât de ocupaţi cu procurarea de bani încât nu vă mai rămâne timp pentru Domnul? Dragii mei, noi suntem chemaţi să fim o mărturie pentru Domnul. Dumnezeu să se îndure de noi, dacă ne ocupăm de maimuţe şi păuni, în loc să ne dăruim timpul şi resursele pentru lucrarea Lui!