Itinerar Biblic Ep.0354 – 2 SAMUEL Capitolul 16, 17

 

Dragi ascultători, ne întoarcem la David, regele pribeag de acum. În urma păcatului său, o serie întreagă de lucruri triste se întâmplă în familia lui şi chiar şi în ţară.

Am văzut că Absalom, fratele fetei lui David, violată de unul din fraţi, după ce o răzbună pe sora sa, se întoarce din ţara unde fugise şi porneşte revolta împotriva tatălui său David.

David, pentru a evita o confruntare directă cu armata fiului său, şi pentru a proteja Ierusalimul, îşi ia familia şi pleacă din Ierusalim. Unii din oamenii lui de încredere se alătură lui Absalom care se autoproclamase rege la Hebron. Alţii iau şi ei drumul pribegiei împreună cu David.

Însă nu acestea sunt lucrurile care frâng inima lui David. Adevărata lui durere era că din pricina păcatului său, mulţi oameni, unii pe care îi iubea foarte mult, aveau de suferit.

Să revenim acum la textul celei de a doua cărţi a lui Samuel la capitolul 16 pentru a urmări continuarea acestei istorii ce ne oferă lecţii de viaţă interesante, zic eu.

v.1  Cînd trecuse David puţin de vîrf, iată că Ţiba, slujitorul lui Mefiboşet, a venit înaintea lui cu doi măgari înşălaţi, pe cari erau două sute de pîni, o sută de turte de stafide, o sută de roade de vară, şi un burduf cu vin.

v.2  Împăratul a zis lui Ţiba: ,,Ce vrei să faci cu acestea?“ Şi Ţiba a răspuns: ,,Măgarii sînt pentru casa împăratului, pentru călărie, pînile şi roadele de vară sînt pentru hrana tinerilor, şi vinul pentru potolirea setei celor ce vor fi obosiţi în pustie.

Vă aduceţi, probabil, aminte că Mefiboşet era fiul olog al lui Ioanatan. Pentru că David îl iubise mult pe Ionatan, el a avut grijă de acest fiu al prietenului său.

Acum, Ţiba, servitorul lui Mefiboşet, s-a gândit că aceste probleme din casa lui David, ar putea crea o posibilitate ca urmaşul lui Saul să recâştige tronul Israelului. Prin relatarea acestei istorii fictive, Ţiba spera să câştige şi el ceva din moştenirea lui Mefiboşet.. Acum, David, cade în greşeala pe care o comit mulţi lideri. Fără să verifice faptele, ia o decizie care îl dezavantajează pe Mefiboşet şi îl avantajează pe Ţiba, în sensul că îi dă lui moştenirea celui dintâi.

Dar să mergem mai departe:

v.5   David ajunsese pînă la Bahurim. Şi de acolo a ieşit un om din familia şi din casa lui Saul, numit Şimei, fiul lui Ghera. El înainta blestemînd,

v.6  şi a aruncat cu pietre după David şi după toţi slujitorii împăratului David, în timp ce tot poporul şi toţi vitejii stăteau la dreapta şi la stînga împăratului.

v.7  Şimei vorbea astfel cînd blestema: ,,Du-te, du-te, om al sîngelui, om rău!

v.8  Domnul face să cadă asupra ta pedeapsa pentru tot sîngele casei lui Saul, al cărui scaun de domnie l-ai luat, şi Domnul a dat împărăţia în mînile fiului tău Absalom; şi iată-te nenorocit, căci eşti un om al sîngelui!“

            Trebuie să admitem că există ceva adevăr în spusele lui Şimei. David era un om sângeros, iar acum ajunsese la ceasul judecăţii. Chiar dacă el nu a fost întotdeauna în centrul acţiunilor, David a încurajat totuşi o anumită cruzime. Oamenii cu care s-a înconjurat erau astfel de oameni. Iată un exemplu chiar în această situaţie:

v.9  Atunci Abişai, fiul Ţeruiei, a zis împăratului: ,,Pentruce bleastămă acest cîne mort pe domnul meu împăratul? Lasă-mă, te rog, să mă duc să-i tai capul.“

De data aceasta însă David are o altă poziţie:

v.10  Dar împăratul a zis: ,,Ce aveţi voi cu mine, fiii Ţeruiei? Dacă bleastămă, înseamnă că Domnul i-a zis: ,Bleastămă pe David!` Cine-i… va zice dar: ,Pentruce faci aşa?“

v.11  Şi David a zis lui Abişai şi tuturor slujitorilor săi: ,,Iată că fiul meu, care a ieşit din trupul meu, vrea să-mi ia viaţa; cu cît mai mult Beniamitul acesta! Lăsaţi-l să blesteme, căci Domnul i-a zis.

David, spune cu alte cuvinte: Nu mă deranjează că acest străin îşi aruncă blestemele împotriva mea! Nici nu vreau să mă răzbun pe el. Ceea ce mi se întâmplă este judecata lui Dumnezeu care a venit asupra mea. Ceea ce mă îndurerează este fiul meu Absalom.

Între timp, acesta ajunsese deja la Ierusalim.

v.15  Absalom şi tot poporul, bărbaţii lui Israel, intraseră în Ierusalim. Ahitofel era şi el cu Absalom.

v.16  Cînd a ajuns Huşai, Architul, prietenul lui David, la Absalom, i-a zis: ,,Trăiască împăratul! Trăiască împăratul!“

v.17  Şi Absalom a zis lui Huşai: ,,Iată cît de mult ţii tu la prietenul tău! Pentru ce nu te-ai dus cu prietenul tău?“

Absalom este surprins să-l întâlnească pe prietenul tatălui său, dar se gândea probabil că acesta venise să-şi ofere serviciile pentru că ceea ce făcea el era un lucru drept.

Nu ştia el ce urmărea Huşai. Huşai venise să compromită sfaturile lui Ahitofel, sfătuitorul lui Absalom.

v.20  Absalom a zis lui Ahitofel: ,,Sfătuiţi-vă împreună; ce avem de făcut?“

v.21  Şi Ahitofel a zis lui Absalom: ,,Intră la ţiitoarele pe cari le-a lăsat tatăl tău pentru paza casei; astfel, tot Israelul va şti că te-ai făcut urît tatălui tău, şi mînile tuturor… celor ce sînt cu tine se vor întări.“

v.22  Au întins un cort pentru Absalom pe acoperiş, şi Absalom a intrat la ţiitoarele tatălui său, în faţa întregului Israel.

Sfatul lui Ahitofel este unul ce demonstrează răutatea acestui om. Este drept că din punct de vedere politic, era un sfat bun. Pentru Israel, ceea ce făcuse Absalom avea o semnificaţie aparte. În modul acesta, el comunica Israelului că drepturile regale ale lui David fuseseră anulate. De acum, el era regele lui Israel.

Dragii mei, iată una din poziţiile des întâlnite şi astăzi. Nu se mai ţine cont de moralitate, de poruncile lui Dumnezeu, atunci când acestea nu convin interesului personal. Aşa a procedat şi Absalom.

Cuvântul lui Dumnezeu condamna ceea ce făcuse el. Leviticus 20:11:  Dacă un om se culcă cu nevasta tatălui său, şi descopere astfel goliciunea tatălui  său, omul acela şi femeia aceea să fie pedepsiţi cu moartea; sângele lor să cadă asupra lor. Aceasta era ceea ce spunea Dumnezeu. Ahitofel şi Absalom nu au ţinut seama de acest lucru. Din moment ce acest act servea intereselor lor, ce importanţă mai avea dacă Dumnezeu aproba sau nu un asemenea lucru.

Interesant este şi faptul că poporul nu are nici o reacţie.

Dragii mei, noi îi condamnăm adesea pe politicieni pentru actele lor imorale, dar nu întreprindem nimic concret. Adesea ne mulţumim cu o simplă constatare. Este exact ceea ce a făcut Israelul. Este ceea ce facem noi adesea. Ştiţi de ce? Pentru că şi noi gândim la fel şi este doar o problemă de circumstanţe, este doar că nouă nu ni se oferă şansa să facem la fel.

Ceea ce am văzut este o reflectare a corupţiei pe care o generează păcatul ce pătrunde în viaţa oamenilor. Domnul Isus este singurul care poate să ne scoată din această stare. El este acela care ne dă o nouă viaţă, acela care poate transforma convingerile noastre.

Să ne întoarcem la Ahitofel:

v.23  Sfatul dat pe vremea aceea de Ahitofel avea tot atîta putere ca şi cînd ar fi întrebat chiar pe Dumnezeu. Tot aşa era cu toate sfaturile lui Ahitofel, fie pentru David, fie pentru Absalom.

Sfatul lui Ahitofel a fost urmat întocmai. Nici măcar porunca Domnului nu a fost împlinită cu atâta credincioşie.

Pe de altă parte, ceea ce a făcut Absalom, era împlinirea cuvintelor pe care Dumnezeu i le spusese lui David, atunci când l-a mustrat pentru păcatul lui. Dumnezeu îi spusese că nevestele lui David, nevestele care ar fi trebuit să îl mulţumească, îi vor fi luate şi date altuia.

Iată că aceste cuvinte s-au întâmplat aievea, aşa cum se vor împlini toate promisiunile Domnului.

Dragii mei, iată-l acum pe David întors în peşterile şi deşerturile pe care le colindase cu alte ocazii, atunci când era urmărit de Saul. Cu toate acestea, el nu se plânge. Tot ceea ce dorea el era să rămână lângă Dumnezeu. În ciuda căderii lui Dumnezeu nu a renunţat la el, nu l-a respins şi, dragii mei, nici pe noi nu ne respinge.

Adesea noi ne condamnă mai rău decât o face Dumnezeu şi ne separăm singuri de cel care este singurul ce poate aduce iertare şi reabilitare totală. Să învăţăm această lecţie pentru că este una importantă.

Dar să trecem acum şi la capitolul 17 al cărţii. În capitolul 17, cei doi consilieri sau sfetnici, Huşai şi Ahitofel îi prezintă lui Absalom sfaturi contradictorii cu privire la un atac imediat asupra lui David.

2 Samuel 17:1-2

v.1 Ahitofel a zis lui Absalom: ,,Lasă-mă să aleg douăsprezece mii de oameni! Mă voi scula, şi voi urmări pe David chiar în noaptea aceasta.

v.2  Îl voi lua pe neaşteptate, cînd va fi obosit şi va avea mînile slăbite, îl voi înspăimînta, şi tot poporul care este cu el va fugi. Voi lovi numai pe împărat,

v.3  şi voi aduce înapoi la tine pe tot poporul; moartea omului pe care-l urmăreşti va face ca toţi să se întoarcă, şi tot poporul va fi în pace.“

Cu alte cuvinte, dacă David ar fi fost înlăturat, rebeliunea ar fi luat sfârşit şi Absalom ar fi fost făcut împărat.

Sfatul lui Ahitofel ar fi fost dezastruos pentru David, dacă ar fi fost urmat. Absalom este de acord cu acest plan nemilos dar vrea încă un sfat:

v.5  Dar Absalom a zis: ,,Chemaţi şi pe Huşai, Architul, şi să auzim şi ce va zice el.“

v.6  Huşai a venit la Absalom, şi Absalom i-a zis: ,,Iată cum a vorbit Ahitofel; trebuie să facem ce a zis el, sau nu? Spune tu!“

A fost bine că Huşai se afla prin preajmă pentru că el prezintă o strategie cu totul diferită. El îi dă lui Absalom un sfat bun, dar care este şi în avantajul lui David. David se afla atunci pe o poziţie de vulnerabilitate şi avea nevoie disperată de timp.

v.7  Huşai a răspuns lui Absalom: ,,De data aceasta, sfatul pe care ţi l-a dat Ahitofel nu este bun.“

v.8  Şi Huşai a zis: ,,Tu cunoşti vitejia tatălui tău şi a oamenilor lui; sînt înfuriaţi ca o ursoaică de pe cîmp, căreia i s’au răpit puii. Tatăl tău este un om de război, şi nu va petrece noaptea cu poporul;

v.9  iată, acum, stă ascuns în vreo groapă sau în vreun alt loc. Şi dacă, dela început, vor cădea unii subt loviturile lor, se va auzi îndată, şi se va zice: ,Poporul care urma pe Absalom a fost înfrînt!`

v.10  Atunci cel mai viteaz, chiar dacă ar fi avut o inimă de leu, se va înspăimînta; căci tot Israelul ştie că tatăl tău este un viteaz, şi că are nişte viteji cu el.

Huşai îi dă lui Absalom un sfat bun, deşi are în vedere binele lui David. În esenţă, sfatul lui spună astfel: “Absalom, trebuie să recunoşti că tu nu eşti un om de război. Tatăl tău este un războinic viteaz. El ştie ce înseamnă lupta, războiul dur. Este un veteran al războiului. S-a călit în luptă, este dur şi neînfricat. Mai mult, este înconjurat de oameni viteji cum nu s-au mai văzut. Ei îşi îngrijesc rănile acum şi sunt ca o ursoaică de pe câmp căreia i s-au răpit puii, aşa că acum este mai fioroasă decât oricând. Ar fi o mare nesăbuinţă să-l ataci pe David acum. Dar să spunem că-l vei ataca: David a devenit expert în a scăpa de urmăritorii săi. El a fost urmărit ani la rând, aşa că ştie cum să scape şi să se ascundă. Dacă te vei duce să-l prinzi şi nu-l vei găsi pe David, se vă răspândi curând vestea că ai pierdut lupta, iar oamenii care au fost cu tine până acum te vor părăsi.”

Acum, după ce Huşai i-a arătat erorile sfatului lui Ahitofel, îi prezintă o altă strategie.

v.11  Sfatul meu este dar ca tot Israelul să se strîngă la tine, dela Dan pînă la Beer-Şeba, o mulţime ca nisipul de pe marginea mării. Şi tu însuţi să mergi la luptă.

v.12  Dacă vom ajunge la el în vreun loc unde l-am găsi, vom cădea peste el cum cade roua pe pămînt; şi nu va scăpa niciunul, nici el, nici vreunul din oamenii cari sînt cu el.

Huşai îi spune lui Absalom: “Cel mai important este că nu eşti pregătit să porneşti la luptă. Ahitofel nu este pregătit pentru luptă. Dacă ei doar câteva mii de luptători cu tine nu vei putea să-l învingi pe David. Ar trebui să aduni tot Israelul şi să conduci tu însuţi oştirea în luptă. Asta se aşteaptă de la un împărat. Aşa a ajuns pe tron tatăl tău. Înainte de orice, el a fost un mare general. Va trebui să-l copleşim pe el şi pe oamenii lui printr-un număr mult mai mare de luptători.” Sfatul lui Huşai a fost bun dar nu i-a folosit prea mult lui Absalom. Această strategie îi dădea lui David timpul necesar pentru a se replia.

Ce au crezut Absalom şi bărbaţii din Israel despre sfatul lui Huşai?

v.14  Absalom şi toţi oamenii lui Israel au zis: ,,Sfatul lui Huşai, Architul, este mai bun decît sfatul lui Ahitofel.“ Dar Domnul hotărîse să nimicească bunul sfat al lui Ahitofel, ca să aducă nenorocirea peste Absalom.

Absalom şi apropiaţii lui au fost de părere că sfatul lui Huşai a fost mai bun. Ca să fim sinceri, sfatul lui Huşai era mai bun decât sfatul lui Ahitofel din punctul de vedere al lui David. Dumnezeu lucra în folosul lui David.

În timp ce se pune la cale adunarea israeliţilor pentru luptă sub comanda lui Absalom, Huşai îi trimite veste lui David despre cele întâmplate. El îi spune lui David să treacă Iordanul cât mai repede posibil. În versetele următoare ne sunt descrise mişcările spionilor. Când a primit mesajul, David a reacţionat rapid.

v.15  Husai a zis preoţilor Ţadoc şi Abiatar: ,,Ahitofel a dat cutare şi cutare sfat lui Absalom şi bătrînilor lui Israel, şi eu i-am sfătuit cutare şi cutare lucru.

v.16  Acum trimeteţi îndată ştire lui David, şi spuneţi-i: ,Nu sta noaptea în cîmpiile pustiei, ci du-te mai departe, ca nu cumva împăratul şi tot poporul care este cu el să fie în primejdie să piară.`

v.17  Ionatan şi Ahimaaţ stăteau lîngă fîntîna Roguel. Slujnica venea şi le aducea ştiri, iar ei se duceau să dea de veste împăratului David; căci nu îndrăzneau să se arate şi să intre în cetate.

v.18  Dar odată i-a zărit un tînăr, şi a spus lui Absalom. Ei au plecat amîndoi în grabă, şi au ajuns la Bahurim, la casa unui om care avea o fîntînă în curte, şi s’au pogorît în ea.

v.19  Femeia a luat o învelitoare, a întins-o peste gura fîntînii, şi a împrăştiat urluială pe ea, ca să nu dea nimic de bănuit.

v.20  Slujitorii lui Absalom au intrat în casă la femeia acesta, şi au zis: ,Unde sînt Ahimaaţ şi Ionatan?` Femeia le-a răspuns: ,Au trecut pîrîul`. Au căutat, şi negăsindu-i, s’au întors la Ierusalim.

v.21  După plecarea lor, Ahimaaţ şi Ionatan au ieşit din fîntînă, şi s’au dus să dea de ştire împăratului David. Au zis lui David: ,Sculaţi-vă şi grăbiţi-vă de treceţi apa, căci Ahitofel a plănuit cutare şi cutare lucru împotriva voastră.`

v.22  David şi tot poporul care era cu el s’au sculat şi au trecut Iordanul; cînd se lumina de ziuă, nu rămăsese nici unul care să nu fi trecut Iordanul“.

Dar, nu poţi mulţimi pe toată lumea. Pentru că era un om mândru şi un consilier foarte respectat, Ahitofel a considerat că, pentru că sfatul nu i-a fost urmat, cariera lui s-a sfârşit. Biblia ne spune că, după ce şi-a pus casa în ordine, s-a spânzurat.

Între timp, Absalom a reuşit să adune oameni din toate seminţiile lui Israel şi să pornească în urmărirea lui David.

v.24  David ajunsese la Mahanaim, cînd a trecut Absalom Iordanul, însoţit de toţi bărbaţii lui Israel.

v.25  Absalom a pus pe Amasa în fruntea oştirii, în locul lui Ioab. Amasa era fiul unui om numit Itra, Israelitul, care intrase la Abigal, fata lui Nahaş şi sora Ţeruiei, mama lui Ioab.

v.26  Israel şi Absalom au tăbărît în ţara Galaadului.

David şi-a petrecut mare parte din viaţă fugind de cineva. De data aceasta, ce i se întâmplă este un efect indirect al păcatului său.

Adevărul este că David se află într-o situaţie foarte dificilă. El a fugit din Ierusalim total nepregătit. Oamenii loiali împăratului au fugit împreună cu el.

v.27  Cînd a ajuns David la Mahanaim, Şobi, fiul lui Nahaş, din Raba fiilor lui Amon, Machir, fiul lui Amiel, din Lodebar, şi Barzilai… Galaaditul, din Roghelim,

v.28  au adus paturi, lighene, vase de pămînt, grîu, orz, făină, grîu prăjit, bob, linte, uscături,

v.29  miere, unt, oi, şi brînză de vacă. Au adus aceste lucruri lui David şi poporului care era cu el, ca să mănînce; căci ziceau: ,,Poporul acesta trebuie să fi suferit de foame, de oboseală şi de sete, în pustie.“

David descoperă că are aliaţi printre oamenii în mijlocul cărora ajunge. Aceştia ştiu foarte bine ce războinic viteaz este David. Conducătorii acestor cetăţi probabil că au foarte mică încredere în Absalom, cunoscându-i reputaţia de om viclean şi înşelător. Era un om pe care nu te puteai bizui. Dar ei au încredere în David. Prin urmare, ei aduc de mâncare pentru David şi oamenii lui, uşurându-le astfel situaţia.

Întârzierea lui Absalom îi permite lui David să obţină rezerve de hrană şi ajutor de la aliaţii lui şi să-şi pregătească oamenii pentru luptă.

Data viitoare o să observăm maniera în care se desfăşoară războiul civil. Aş vrea însă să reţinem până atunci că deşi David era pedepsit pentru păcatul lui într-o anumită măsură, Dumnezeu intervine totuşi în favoarea lui. Să nu uităm că Dumnezeu era în cele din urmă cel care zădărnicise planurile lui Ahtiofel.

Dragii mei, ceea ce vedem aici, este încă o dovadă de dragoste a lui Dumnezeu. Chiar dacă El pedepseşte, o face cu dragostea unui părinte, o face pentru a îndrepta şi nu pentru a distruge.

Această observaţie ar trebui să aducă încredere şi dragoste în inima noastră faţă de cel ce este un tată iubitor ce are grijă de orice copil al său. Şi să nu uităm, copii ai lui Dumnezeu devenim prin credinţa în jertfa Domnului Isus Hristos.