Itinerar Biblic Ep.0353 – 2 SAMUEL Cap. 14, 15

 

Dragi ascultători, am văzut ce consecinţe poate avea păcatul din vieţile noastre. Chiar dacă avem noi senzaţia că nimeni nu cunoaşte păcatul nostru, sau chiar dacă avem senzaţia că Dumnezeu nu va face nimic cu privire la el, în cele din urmă consecinţele lui nu vor întârzia să apară.

David, ajunge să vadă consecinţele a ceea ce făcuse chiar în casa lui în familia lui. Pentru că el nu fusese un bun exemplu, copii lui o iau pe căi greşite.

În episodul trecut am văzut cum unul din fii lui David, Amnon, o violează pe una din surorile lui vitrege, Tamar, care era sora bună a lui Absalom. În cele din urmă, Absalom se răzbună pe Amnon şi-l omoară, fugând apoi la bunicul său. Dar acesta nu este decât începutul, aşa cum o să vedem.

Deci, suntem la capitolul 14 din cea de a doua carte a lui Samuel şi Absalom era plecat de doi ani la Gheşur. David îşi întărise împărăţia şi se bucura, oarecum de confortul pe care şi-l crease. Cam aceasta este starea care precede evenimentele descrise în acest capitol 14.

2 Samuel 14:1-3

v.1  Ioab, fiul Ţeruiei, a băgat de seamă că inima împăratului era aprinsă de dor după Absalom.

v.2  A trimes să aducă din Tecoa o femeie iscusită, şi i-a zis: ,,Fă-te că plîngi, şi îmbracă-te în haine de jale; nu te unge cu untdelemn, şi fii ca o femeie care de multă vreme plînge după un mort.

v.3  Să te duci astfel la împărat, şi să-i vorbeşti aşa şi aşa.“ Şi Ioab i-a spus ce trebuia să zică.

Ioab a crescut în apropiere de Tecoa şi probabil că o cunoştea de mai mult timp pe această femeie.

v.4  Femeia aceea din Tecoa s’a dus să vorbească împăratului. A căzut cu faţa la pămînt, s’a închinat, şi a zis: ,,Împărate, scapă-mă!“

v.5  Împăratul i-a zis: ,,Ce ai?“ Ea a răspuns: ,,Da, sînt văduvă, bărbatul mi-a murit!

v.6  Roaba ta avea doi fii; amîndoi s’au certat pe cîmp, şi n’a fost nimeni să-i despartă; unul a lovit pe celalt, şi l-a omorît.

v.7  Şi iată că toată familia s’a ridicat împotriva roabei tale, zicînd: ,Scoate încoace pe ucigaşul fratelui său! Vrem să-l omorîm, pentru viaţa fratelui său pe care l-a ucis; vrem să nimicim chiar şi pe moştenitor!` Ei ar stinge astfel şi tăciunele care-mi mai rămîne, ca să nu lase bărbatului meu nici nume nici urmaş viu pe faţa pămîntului.“

Ioab a învăţat-o pe femeie ce să spună şi cum să stârnească sentimentele lui David prin povestea ei tristă. David era înşelat acum, aşa cum înşelase şi el cândva.

v.11 Ea a zis: ,,Să-şi aducă aminte împăratul de Domnul, Dumnezeul tău, pentruca răzbunătorul sîngelui să nu mărească prăpădul, şi să nu mi se nimicească fiul!“ Şi el a zis: ,,Viu este Domnul, că un păr din capul fiului tău nu va cădea la pămînt!“

David îi acordă iertarea deplină fiului imaginar al femeii. Apoi ea face legătura cu situaţia dintre David şi Absalom.

v.13  Femeia a zis: ,,Pentruce gîndeşti tu astfel cu privire la poporul lui Dumnezeu, căci nu iese chiar din cuvintele împăratului că împăratul este ca şi vinovat cînd nu cheamă înapoi pe acela pe care l-a gonit?

Văduva din Tecoa îl punea pe David în locul acuzatorilor ei imaginari. Acuzatorii aceştia s-ar fi purtat cu fiul care-i mai rămăsese aşa cum se purta David cu poporul lui Dumnezeu prin pedepsirea lui Absalom pentru crima făptuită de el. Absalom se bucura de mare popularitate în popor şi probabil că oamenii erau de părere că Amnon a primit ce merita.

Rezultatul acestui incident este acela că David aprobă, cu jumătate de inimă însă, întoarcerea lui Absalom.

v.21  Împăratul a zis lui Ioab: ,,Iată, vreau să fac lucrul acesta; du-te dar, de adu înapoi pe tînărul Absalom.“

v.22  Ioab a căzut cu faţa la pămînt, s’a închinat, şi a binecuvîntat pe împăratul. Apoi a zis: ,,Robul tău cunoaşte azi că am căpătat trecere înaintea ta, împărate, domnul meu, fiindcă împăratul lucrează după cuvîntul robului său.“

v.23  Ioab s’a sculat, a plecat în Gheşur, şi a adus pe Absalom înapoi la Ierusalim.

v.24  Dar împăratul a zis: ,,Să se ducă în casa lui, şi să nu-mi vadă faţa.“ Şi Absalom s’a dus în casa lui, şi n’a văzut faţa împăratului.

Este trist că David nu a vrut să-şi vadă fiul. Această atitudine pregăteşte scena pentru răzvrătirea lui Absalom despre care vom citi în capitolul 15. Faptul că Absalom a poruncit să fie ars câmpul cu orz al lui Ioab pentru a-l obliga să vină la el este un alt indiciu despre personalitatea acestui fiu al lui David.

v.32  Absalom a răspuns lui Ioab: ,,Iată, ţi-am trimes vorbă şi ţi-am zis: ,Vino aici, şi te voi trimete la împărat să-i spui: ,Pentruce m’am întors din Gheşur? Ar fi fost mai bine pentru mine să fiu şi acum acolo. Doresc acum să văd faţa împăratului; şi dacă este vreo nelegiuire în mine, să mă omoare.`

v.33  Ioab s’a dus la împărat, şi i-a spus lucrul acesta. Şi împăratul a chemat pe Absalom, care a venit la el şi s’a aruncat cu faţa la pămînt înaintea lui. Împăratul a sărutat pe Absalom.

În urma incendierii câmpului, Absalom reuşeşte să-l facă pe Ioab să-i ducă mesajul înaintea împăratului. Deşi sărutul lui David a fost semnul unei împăcări totale şi al repunerii lui Absalom în drepturile fiului împăratului, acesta a fost dat cu reţinere. Faptul că tatăl său nu l-a iertat imediat şi din toată inima a stăruit tot timpul în inima lui Absalom.

Dumnezeu nu l-a iertat pe David numai pe jumătate. Dumnezeu nu i-a spus: “Bine, te iert, dar nu voi mai avea părtăşie cu tine. Nu-ţi voi reda bucuria mântuirii tale.” Iertarea lui Dumnezeu este totală întotdeauna. Apostolul Pavel ne îndeamnă: “Fiţi buni unii cu alţii, miloşi şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos.” (Efeseni 4:32). V-a iertat Dumnezeu? Da. Cum trebuie să-i iertăm pe cei care ne greşesc? La fel cum ne-a iertat Dumnezeu pe noi. David ar fi trebuit să-l ierte pe Absalom. Prin atitudinea sa, împăratul a pregătit scena pentru răzvrătirea care va urma.

Dragul meu prieten, Dumnezeu este un Dumnezeu al iertării. În Galateni 6:1 citim următoarele sfaturi: “Fraţilor, chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greşeală, voi care sunteţi duhovniceşti, să-l ridicaţi cu duhul blândeţii. Şi ia seama şi la tine însuţi, ca să nu fii ispitit şi tu.” S-ar părea că mulţi dintre noi nu citesc corect acest verset. Mulţi îl citesc astfel: “Dacă un om ar cădea vreodată într-o greşeală, luaţi un par şi daţi-i în cap!” Ne vine greu să iertăm şi de multe ori suntem foarte duri în critica noastră. Există momente în care adevărul trebuie susţinut, dar când este cerută iertarea, aceasta trebuie acordată imediat, fără nici o reţinere.

David a făcut o mare greşeală atunci când a refuzat să-l ierte pe fiul său aşa cum el fusese iertat de Dumnezeu. Vor veni zile când el va regreta amarnic acest lucru.

Iată chiar în capitolul 15 găsim începutul unor evenimente care vor afecta nu doar viaţa lui David dar şi restul poporului.

2 Samuel 15:1-2

v.1  După aceea, Absalom şi-a pregătit care şi cai, şi cinci zeci de oameni cari alergau înaintea lui.

v.2  Se scula disdedimineaţă, şi stătea la marginea drumului la poartă. Şi oridecîteori avea cineva vreo neînţelegere şi se ducea la împărat la judecată, Absalom îl chema şi zicea: ,,Din ce cetate eşti?“ După ce-i răspundea: ,,Sînt din cutare seminţie a lui Israel,“

v.3  Absalom îi zicea: ,,Iată, pricina ta este bună şi dreaptă; dar nimeni din partea împăratului nu te va asculta.“

v.4  Absalom zicea: ,,De m’ar pune pe mine judecător în ţară! Orice om care ar avea o neînţelegere şi o judecată, ar veni la mine, şi i-aş face dreptate.“

            Absalom, fiul lui David, odată întors în ţară nu s-a mulţumit numai cu faptul că fapta lui fusese iertată şi oarecum uitată. În tot timpul în care a stat departe de ţară a gândit planul răzbunării. Iată-l acum punând în aplicare acel plan.

Astfel, el se aşează la una din cele mai populate porţi a oraşului. Ori de câte ori veneau oameni cu nemulţumiri pentru a fi judecaţi de curtea de judecată a împăratului, el avea ocazia să stea de vorbă cu ei. Iată ce le spunea el:

            Ce spuneţi? Cred că ar fi fost un bun politician al zilelor noastre chiar. Credeţi că oamenii de atunci erau diferiţi de cei de astăzi? Nicidecum! Iată ce efect au avut cuvintele lui Absalom:

v.5  Şi cînd se apropia cineva să se închine înaintea lui, el îi întindea mîna, îl apuca, şi-l săruta.

v.6  Absalom se purta aşa cu toţi aceia din Israel cari se duceau la împărat să ceară dreptate. Şi Absalom cîştiga inima oamenilor lui Israel.

            Au avut efect cuvintele lui Absalom. Aceasta este de fapt maniera în care lucrează şi politicienii zilelor noastre. Unii n-au alte calificări decât că sunt buni la strâns mâini, zâmbit şi promisiuni fără suport. Din păcate sunt şi predicatori de acest gen. Nu se deosebesc prea mult de politicieni. Acest gen de predicatori nici nu predică, nici nu învaţă poporul, sau dacă o fac, nu-l învaţă în spiritul Cuvântului lui Dumnezeu.

Din nefericire şi aproape de neînţeles pentru mine este că asemenea oameni au succes.

Dacă consultăm însă, Cuvântul lui Dumnezeu, vom descoperi că acesta prezintă astfel de trăsături pentru Anticristul şi însoţitorii lui.  Anticristul este prezentat asemenea lui Absalom şi altora după modelul lui, ca un bun politician, un înşelător.

Absalom, ştia să-i câştige pe oameni de partea lui. El avea şi o înfăţişare plăcută şi împreună cu promisiunile pe care le făcea a avut un mare succes.

Iată cam ce le spunea el acelor oameni: „ Astăzi nu mai este dreptate în Israel. Împăratul David nu mai este cel de altă dată. Eu dacă aş fi în locul lui, aş face dreptate în Israel. Uite, dacă tu votezi pentru mine, şi eu voi ajunge rege în Israel cu siguranţă nu o să uit de tine şi atunci vom rezolva problemele în Israel!”

Bun discurs! Din păcate, dragii mei şi noi plecăm urechea la astfel de discursuri, votăm pentru astfel de oameni, ei ajung în birouri unde nu produc nimic şi noi începem să simţim frustrările şi anxietăţile generate de asemenea situaţii. Cred că ar trebui să fim mult mai atenţi să ne rugăm cu seriozitate la Dumnezeu pentru a primi acea înţelepciune şi puterea de discernământ necesară unei alegeri potrivite.

Oricum, Absalom pregăteşte rebeliune împotriva lui David.

v.7  După trecerea de patruzeci de ani, Absalom a zis împăratului: ,,Dă-mi voie să mă duc la Hebron să împlinesc o juruinţă pe care am făcut-o Domnului.

v.8  Căci robul tău a făcut o juruinţă, cînd… locuiam la Gheşur în Siria; şi am zis: ,Dacă mă va aduce Domnul înapoi la Ierusalim, voi da cinste Domnului.“

Cererea lui este destul de neobişnuită. Dacă priviţi pe o hartă veţi vedea că el solicită deplasarea într-o direcţie opusă exilului său, acolo unde spune că făcuse acea promisiune. David însă nu suspectează nimic cu privire la comportamentul lui Absalom.

v.9   Împăratul i-a zis: ,,Du-te în pace.“ Absalom s’a sculat, şi a plecat la Hebron.

v.10  Absalom a trimes iscoade în toate seminţiile lui Israel, să spună: ,,Cînd veţi auzi sunetul trîmbiţei, să ziceţi: ,Absalom s’a făcut împărat la Hebron!“

Vă aduceţi aminte, cred că Hebronul a fost cetatea unde s-a înscăunat David pentru prima dată. Acolo a început el să domnească şi iată Absalom se duce acolo pentru acelaşi motiv. Nu s-a dus nicidecum pentru a împlini promisiuni, probabil doar ce pe care a făcut-o cu privire la alungarea tatălui său de pe tron.

v.11  Două sute de oameni din Ierusalim, cari fuseseră poftiţi, au însoţit pe Absalom; şi     l-au însoţit în prostia lor, fără să ştie nimic.

Cu alte cuvinte, această mică armată pe care şi-a făcut-o Absalom nu ştia nimic de planurile lui.

v.12  Pe cînd aducea Absalom jertfele, a trimes în cetatea Ghilo după Ahitofel, Ghilonitul, sfetnicul lui David. Uneltirea căpăta putere, şi poporul se îndrepta în număr tot mai mare… de partea lui Absalom.

Această rebeliune a lui Absalom creşte în intensitate pe măsură ce David nu intervenea cu nimic. Era asemenea unui bulgăr de zăpadă ce se rostogoleşte pe un deal. Chiar şi sfetnicul de taină a lui David, Ahitofel, trece de partea lui Absalom. Înainte ca David să-şi dea bine seama ce se întâmplă, rebeliunea ajunge de nestăpânit.

v.13  Cineva a venit şi a dat de ştire lui David, şi a zis: ,,Inima oamenilor lui Israel s’a întors spre Absalom.“

v.14  Şi David a zis tuturor slujitorilor lui cari erau cu el la Ierusalim: ,,Sculaţi-vă să fugim, căci nu vom scăpa dinaintea lui Absalom. Grăbiţi-vă de plecare; altfel, nu va întîrzia să ne ajungă, şi va arunca nenorocirea peste noi, şi va trece cetatea prin ascuţişul săbiei.“

            Iată-l dragi prieteni pe David într-o împrejurare la care el nu cred că s-a gândit că va mai ajunge. Fusese atât de mult timp fugar prin peşterile din Israel, apoi în ţări străine şi când a ajuns să se aşeze şi-a făcut un palat în care s-a instalat comod şi a uitat în întregime de acele vremuri când era pribeag pe drumuri. Iată că ajunge din nou în această situaţie.

Totuşi, nu-l auzim pe David plângându-se şi cred că nu o face pentru că el ştia că este cumva şi mâna lui Dumnezeu care îl pedepsea pentru păcatul său. Iată ce găsim scris în versetele 25-26 din acest capitol: „ Împăratul a zis lui Ţadoc: ,,Du chivotul lui Dumnezeu înapoi în cetate. Dacă voi căpăta trecere înaintea Domnului, mă va aduce înapoi şi mă va face să văd chivotul şi locaşul lui. Dar dacă va zice: ,Nu-mi place de tine`, iată-mă, să facă ce va crede cu mine.”

David ştia foarte bine ce se întâmplă cu el şi nu se răzvrăteşte împotriva lui Dumnezeu.

Vă aduceţi aminte cred de capitolul 13 din a doua carte a lui Samuel unde Amnom săvârşise acel păcat cu sora sa Tamar. David a fost el dispreţuit pentru acest groaznic lucru petrecut în familia lui. Era un lucru care se petrecuse în Ierusalim şi atât David cât şi locuitorii cetăţii cunoşteau această situaţie. Apoi, scandalul din jurul păcatului cu Bat-şeba şi moartea lui Urie, cred că şi acesta făcuse înconjurul cetăţii.

David, părăseşte cetatea, dragii mei, pentru că el ştie că aceasta era ceasul judecăţii pentru el şi nu doreşte să implice şi cetatea în această problemă a lui. El nu vrea să vadă acest oraş pe care îl iubea foarte mult transformat într-un câmp de luptă.

De asemenea, David nu dorea o confruntare directă cu Absalom. O să vedem că în tot timpul acestui conflict, David doreşte ca Absalom să rămână în viaţă. David încă îl iubea pe acest fiu al său.

Ei bine, ţinând cont de aceste aspecte să mergem mai departe şi să vedem ce se mai întâmplă:

v.19  Împăratul a zis lui Itai din Gat: ,,Pentruce să vii şi tu cu noi? Întoarce-te, şi rămîi cu împăratul, căci eşti străin, şi ai fost luat chiar din ţara ta.

v.20  De ieri ai venit, şi azi să te fac să rătăceşti cu noi încoace şi încolo, cînd nici eu însumi nu ştiu unde mă duc! Întoarce-te, şi ia şi pe fraţii tăi cu tine. Domnul să se poarte cu tine cu bunătate şi credincioşie!“

Itai era născut în Gat, în ţara filistenilor şi probabil era un general în ţinutul său, pentru că David îl numeşte comandat al armatelor sale împreună cu Ioab şi Abişai. El era atât de loial faţă de David încât insistă să meargă cu toată familia în exil cu David.

v.21  Itai a răspuns împăratului, şi a zis: ,,Viu este Domnul şi viu este domnul meu împăratul, că în locul unde va fi domnul meu împăratul, fie ca să moară, fie ca să trăiască, acolo va fi şi robul tău.“

v.22  David a zis atunci lui Itai: ,,Du-te şi treci!“ Şi Itai din Gat a trecut înainte, cu toţi oamenii lui şi toţi copiii cari erau cu el.

v.23  Tot ţinutul plîngea şi scoteau ţipete mari, la trecerea întregului popor. Împăratul a trecut apoi şi el pîrîul Chedron, şi tot poporul a apucat pe drumul care duce în pustie.

În ciuda revoltei crescânde, David încă mai avea oameni loiali, oameni care îl apreciau şi îi erau devotaţi.

Iată că ajungem la versetele care ne indicau faptul că David ştia cauza acestor evenimente nefericite.

v.24  Ţadoc era şi el acolo, şi cu el toţi Leviţii, ducînd chivotul legămîntului lui Dumnezeu; şi au aşezat jos chivotul lui Dumnezeu, şi Abiatar se suia, în timp ce tot poporul isprăvea de ieşit din cetate.

v.25  Împăratul a zis lui Ţadoc: ,,Du chivotul lui Dumnezeu înapoi în cetate. Dacă voi căpăta trecere înaintea Domnului, mă va aduce înapoi şi mă va face să văd chivotul şi locaşul lui.

David, nu este superstiţios, dragii mei. El nu foloseşte chivotul Domnului pentru a-şi atrage favoarea divină. El ştie că ceea ce contează cel mai mult este inima şi nimic altceva. Nici o practică, nici un obiect de cult nu poate face ceea ce poate face o inimă în care se află dragoste şi respect faţă de Dumnezeu. Aşa că David trimite chivotul acolo unde trebuie să fie, la Ierusalim.

După ce trimite chivotul, David urcă pe Muntele Măslinilor şi plânge acolo pentru păcatul său.

Acum, ştiţi că în orice război sunt oportunişti şi trădători. Şi David are parte de ei:

v.31  Au venit şi au spus lui David: ,,Ahitofel este împreună cu Absalom printre uneltitori.“ Şi David a zis: ,,Doamne, nimiceşte sfaturile lui Ahitofel!“

            Ahitofel, a fost unul din consilierii de vază a lui David. Atunci când trece de partea lui Absalom, David se roagă ca Dumnezeu să zădărnicească sfaturile lui Ahitofel. Vezi bine, el ştia ce poate acest om. Dar, observaţi, de asemenea, David nu se roagă nimic rău în ceea ce-l privea pe fiul său, Absalom.

Dar să mergem mai departe:

v.32  Cînd a ajuns David pe vîrf, unde s’a închinat înaintea lui Dumnezeu, iată că Huşai, Architul, a venit înaintea lui, cu haina sfîşiată şi capul acoperit cu ţărînă.

v.33  David i-a zis: ,,Dacă vei veni cu mine, îmi vei fi o povară.

Poate că Huşai era destul de înaintat în vârstă şi ar fi fost o povară pentru convoi şi ar fi fost greu şi pentru el. De aceea David are o altă soluţie pentru loialitatea acestui om:

v.34  Dimpotrivă, vei nimici pentru mine sfaturile lui Ahitofel, dacă te vei întoarce în cetate, şi vei zice lui Absalom: ,Împărate, eu voi fi robul tău; odinioară am fost robul tatălui tău, dar acum sînt robul tău.`

v.35  Preoţii Ţadoc şi Abiatar nu vor fi acolo cu tine? Tot ce vei afla din casa împăratului spune preoţilor Ţadoc şi Abiatar.

v.36  Şi fiindcă ei au acolo la ei pe cei doi fii ai lor, pe Ahimaaţ, fiul lui Ţadoc, şi pe Ionatan, fiul lui Abiatar, prin ei îmi veţi trimete tot ce veţi afla.

v.37  Huşai, prietenul lui David, s’a întors dar în cetate. Şi Absalom a intrat în Ierusalim.

            Dragi prieteni, David are acum şi duşmani dar şi prieteni. Dar ceea ce frânge inima lui David, nu este războiul care îl face să plece de acasă şi să ia din nou drumul pribegiei.

Nici măcar faptul că cel ce luptă împotriva lui este Absalom, unul din fii pe care îi iubea foarte mult nu cred că îl afecta foarte mult.

Ceea ce producea cea mai mare durere în inima lui era faptul că toate acestea se întâmplau din pricina păcatului său. Acum erau atâţia pe care el îi pusese în dificultate prin păcatul pe care el îl săvârşise.

O să vedem în episodul viitor cum evoluează acest conflict. Până atunci, doresc să vă aduc încă o dată aminte că păcatele noastre îi afectează adesea pe cei ce ne sunt cei mai dragi.

N-aţi auzit de părinţi adulterini care asistă apoi neputincioşi la distrugerea copiilor pe care odată i-au părăsit? Sunt multe astfel de cazuri şi mai sunt şi alte consecinţe.

Dragii mei, cereţi-I lui Dumnezeu iertare, curăţire şi putere de a trăi o viaţă după voia lui. Fie numai şi pentru evitarea unor situaţii ca cea descrisă până acum şi tot este un câştig. Cu cât mai mult când binecuvântarea lui Dumnezeu este atât de mare!