Itinerar Biblic Ep.0349 – 2 SAMUEL Cap. 7

 

Tema: Legământul lui Dumnezeu pentru ridicarea casei lui David

 

Dragi ascultători, legământul lui Dumnezeu cu David face din acest capitol 7 al celei de a doua cărţi a lui Samuel, unul din cele mai frumoase fragmente ale Bibliei. Mesajul Bibliei din acest punct încolo se bazează pe făgăduinţa lui Dumnezeu către David.

David îşi dorea foarte mult să construiască o casă pentru chivotul lui Dumnezeu. Profetul Natan a fost de acord cu această idee dar Dumnezeu i-a apărut lui Natan pentru a-l corecta. Dumnezeu nu-i îngăduia lui David să construiască templul pentru că el era un om “sângeros”. Cu toate acestea, Dumnezeu a apreciat dorinţa lui David şi, în schimb, i-a făgăduit că-i va zidi o casă. Dumnezeu a făgăduit că din urmaşii lui David vor veni un împărat şi o împărăţie. El nu se referea numai la Solomon, ci şi la Hristos, descendentul lui David, şi Împărăţia Sa veşnică. Dumnezeu a confirmat această făgăduinţă şi a întărit-o cu un jurământ (Psalmul 89:34-37).

David a înţeles că printre urmaşii lui va apărea un Rege care va fi mai mult decât un simplu om.

La drept vorbind, este greu să înţelegem ce spun profeţii din acest punct al Bibliei mai departe, dacă nu cunoaştem acest legământ. Unul din motivele pentru care multora li se pare dificil studiul profeţilor este acela că nu acordă atenţia necesară unui capitol ca acesta.

Din tot ce am studiat noi până acum din Vechiul Testament, capitolul 7 din 2 Samuel este cel mai important.

Vă aduceţi aminte că Noul Testament începe astfel: “Cartea neamului lui Isus Hristos, fiul lui David…”. Făgăduinţa făcută de Dumnezeu lui David avea să fie împlinită conform profeţiei.

Când i-a apărut Mariei, îngerul Gabriel a spus: “Nu te teme, Marie; căci ai căpătat îndurare înaintea lui Dumnezeu. Şi iată că vei rămâne însărcinată, şi vei naşte un fiu, căruia îi vei pune numele Isus. El va fi mare şi va fi chemat Fiul Celui Preaînalt; şi Domnul Dumnezeu îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David” (Luca 1:30-32). Vedeţi dar că Dumnezeu   Şi-a împlinit făgăduinţa dată lui David.

Petru a început de la acest capitol din 2 Samuel când a predicat în ziua Cincizecimii: “Cât despre patriarhul David, să-mi fie îngăduit, fraţilor, să vă spun fără sfială că a murit şi a fost îngropat; şi mormântul lui este în mijlocul nostru până în ziua de azi. Fiindcă David era prooroc şi ştia că Dumnezeu îi făgăduise cu jurământ că va ridica pe unul din urmaşii săi pe scaunul lui de domnie, despre învierea lui Hristos a proorocit şi a vorbit el, când a zis că sufletul lui nu va fi lăsat în Locuinţa morţilor, şi trupul lui nu va vedea putrezirea.” (Fapte 2:29-31; vezi şi Fapte 2:25-31, 34-36). Petru se referă la ceea ce i-a făgăduit Dumnezeu lui David.

În Epistola către Romani, Pavel spune: “Pavel, rob al lui Isus Hristos, chemat să fie apostol, pus deoparte ca să vestească Evanghelia lui Dumnezeu, pe care o făgăduise mai înainte prin proorocii Săi în Sfintele Scripturi. Ea priveşte pe Fiul Său, născut din sămânţa lui David, în ce priveşte trupul” (Romani 1:1-3).

În ultimul capitol al Noului Testament, Isus Hristos spune: “Eu, Isus, am trimis pe îngerul Meu să vă adeverească aceste lucruri pentru Biserici. Eu sunt Rădăcina şi Sămânţa lui David, Luceafărul strălucitor de dimineaţă” (Apocalipsa 22:16). Acestea sunt doar câteva din cele 59 de referiri la David din Noul Testament.

Profeţii Vechiului Testament şi-au bazat mesajul despre împărăţie pe făgăduinţa dată de Dumnezeu lui David în capitolul 7 din 2 Samuel. Veţi vedea că toţi profeţii Vechiului Testament fac referire la David şi la făgăduinţele lui Dumnezeu cu privire la împărăţie.

La urma urmei, dragi prieteni, ce altceva este Împărăţia cerurilor decât împărăţia lui Dumnezeu acordată de El lui David? De exemplu, ascultaţi ce spune un verset din cartea profetului Ieremia: “Iată, vin zile, zice Domnul, când voi ridica o Odraslă neprihănită. El va împărăţi, va lucra cu înţelepciune, şi va face dreptate şi judecată în ţară” (Ieremia 23:5).  Împărăţia a devenit tema principală a profeţilor.

Dar să ne apropiem de textul propriu-zis al capitolului:

2 Samuel 7:1-3

v.1  Cînd a locuit împăratul în casa lui, şi cînd i-a dat odihnă Domnul, dupăce l-a izbăvit de toţi vrăjmaşii cari-l înconjurau,

v.2  a zis proorocului Natan: ,,Iată! Eu locuiesc într’o casă de cedru, şi chivotul lui Dumnezeu locuieşte într’un… cort.“

v.3  Natan a răspuns împăratului: ,,Du-te şi fă tot ce ai în inimă, căci Domnul este cu tine.“

Să vedem mai întâi care este contextul acestor versete. Am văzut că David a luat în stăpânire Ierusalimul şi a făcut din el capitala sa. Hiram, împăratul Tirului, i-a construit lui David un palat pe Muntele Sion. În sfârşit, David a adus chivotul lui Dumnezeu în cetatea Ierusalim.

Într-o noapte, pe când se afla în palat, David a început să se gândească la chivot. Poate că era o noapte ploioasă. Stând la adăpost în palatul său, auzind cum picură ploaia, poate că s-a gândit la chivotul lui Dumnezeu care se afla într-un cort. Şi atunci s-a gândit că trebuie să zidească o casă Domnului.”

David l-a chemat pe Natan, profetul, şi i-a împărtăşit dorinţa inimii sale. El a spus: “Eu locuiesc într-o casă de cedru, şi chivotul lui Dumnezeu locuieşte într-un cort!” Natan i-a spus lui David să meargă înainte cu planul său.

Ei bine, dragi prieteni, avem aici cazul unui profet care a greşit. El i-a spus lui David: “Du-te şi fă tot ce ai în inimă, căci Domnul este cu tine.” Şi eu cred că aş fi spus acelaşi lucru. Planul lui David părea bun. Natan nu-şi închipuia nici un lucru mai bun decât construirea unui lăcaş pentru Dumnezeu. Dar Natan s-a înşelat.

Cu mult înainte ca David să comită marele său păcat, el era deja un om sângeros. Dumnezeu i-a spus: “Tu nu-Mi poţi zidi Mie o casă!”

Totuşi, Dumnezeu a văzut că aceasta era dorinţa inimii lui David şi l-a asigurat că urmaşul său Îi va zidi un templu.

Cred că noi greşim puţin când spunem “templul lui Solomon” pentru că David este cel care a adunat toate materialele şi a făcut toate aranjamentele necesare cu meşterii care urmau să înceapă lucrările. Solomon doar a dus la îndeplinire planurile. Dar să mergem mai departe:

v.4  În noaptea următoare, cuvîntul Domnului a vorbit lui Natan:

v.5  ,,Du-te şi spune robului meu David: ,Aşa vorbeşte Domnul: ,Oare tu Îmi vei zidi o casă ca să locuiesc în ea?

v.6  Dar Eu n’am locuit într’o casă, din ziua cînd am scos pe copiii lui Israel din Egipt pînă în ziua aceasta; ci am călătorit într’un cort drept locuinţă.

A fost nevoie ca Dumnezeu să-l corecteze pe Natan. Este ca şi cum Dumnezeu i-ar fi spus: “Acum trebuie să te duci şi să-ţi corectezi mesajul înaintea lui David. Spune-i lui David că apreciez foarte mult faptul că vrea să-Mi ridice o casă. Eu nu i-am cerut acest lucru. Nu am cerut niciodată acest lucru de la vreun om.”

Vedeţi, dragi prieteni, Dumnezeu Se întâlnea cu poporul Său într-un cort. Cu alte cuvinte, Dumnezeu S-a identificat cu poporul Său. Aşa se face că, acum 1 900 de ani, Isus Hristos a venit pe pământ în trup omenesc. Evanghelistul Ioan spune: “Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr” (Ioan 1:14).

Verbul “a locui”, care apare în acest verset, înseamnă “a-şi ridica cortul”. În loc să-l întâlnească pe om într-un cort fragil făcut din pânză, Dumnezeu a venit în mijlocul oamenilor într-un cort fragil din trup omenesc. Isus S-a coborât pe pământ şi S-a identificat cu noi. Dumnezeu S-a identificat mereu cu poporul Său.

v.7  Pretutindeni pe unde am mers cu toţi copiii lui Israel, am spus Eu oare vreo vorbă vreuneia din seminţiile lui Israel, căreia îi poruncisem să pască pe poporul Meu Israel, zicînd: ,Pentru ce nu-Mi zidiţi o casă de cedru?`

Cu alte cuvinte, construirea templului era ideea lui David, nu porunca lui Dumnezeu. Cu toate acestea, Dumnezeu îi apreciază gândul şi intenţia.

v.8  Acum să spui robului Meu David: ,Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: ,Te-am luat dela păşune, dela oi, ca să fii căpetenie peste poporul Meu, peste Israel;

Dumnezeu îi spune lui David: “Nu erai decât un simplu păstor, un copil doar, atunci când te-am ales. Şi iată că te-am făcut împărat peste poporul Meu.”

v.9  am fost cu tine pretutindeni pe unde ai mers, am nimicit pe toţi vrăjmaşii tăi dinaintea ta, şi ţi-am făcut numele mare… ca numele celor mari de pe pămînt;

Înaintea lui Dumnezeu, David este unul din cei mai mari oameni care au trăit vreodată pe acest pământ. Dacă îl comparaţi pe David cu orice alt conducător de pe acest pământ, veţi vedea că el iese în evidenţă.

Dacă îi înţeleg corect pe profeţi, intenţia lui Dumnezeu cu privire la David, după înviere, este aceea ca el să domnească pe acest pământ ca regent al Domnului Isus Hristos în timpul domniei Lui de o mie de ani.

v.10  am dat un loc poporului Meu, lui Israel, şi l-am sădit ca să locuiască în el, şi să nu mai fie turburat, ca să nu-l mai apese cei răi ca mai înainte.

Dumnezeu a spus acest lucru acum peste trei mii de ani şi, deşi nu este încă aşa, făgăduinţa Lui se va împlini.

v.11  şi ca pe vremea cînd pusesem judecători peste poporul Meu Israel. Ţi-am dat odihnă izbăvindu-te de toţi vrăjmaşii tăi. Şi Domnul îţi vesteşte că-ţi… va zidi o casă.

Dumnezeu îi spune lui Natan: “Du-te şi spune-i lui David că Eu îi voi face lui o casă.” David a spus: “Vreau să-I zidesc Domnului o casă.” Dumnezeu a spus: “David, nu se poate să faci aşa ceva. Mâinile tale sunt pline de sânge. Nu poţi să-Mi zideşti o casă. Dar eu ştiu că aceasta este dorinţa inimii tale. De aceea, îţi voi ridica Eu o casă.” Un asemenea gest este caracteristic lui Dumnezeu. Nu vom putea niciodată să-L întrecem pe Dumnezeu sau să fim mai buni decât El.

Unul din motivele pentru care mulţi sunt atât de săraci astăzi este acela că fac prea puţin pentru Domnul. Noi nu ajungem în poziţia în care El să poată face multe pentru noi. Putem învăţa o lecţie de la David. El a vrut să facă un lucru măreţ pentru Dumnezeu şi Dumnezeu a făcut un lucru şi mai mare pentru el.

v.12  Cînd ţi se vor împlini zilele şi vei fi culcat cu părinţii tăi, Eu îţi voi ridica… un urmaş după tine, care va ieşi din trupul tău, şi-i voi întări împărăţia.

Iată un lucru extraordinar! Am aflat din Noul Testament că Domnul Isus Hristos S-a născut din sămânţa lui David (Romani 1:3). Dumnezeu i-a spus lui David: “Eu îţi voi ridica un urmaş după tine, care va ieşi din trupul tău, şi-i voi întări împărăţia.” Dumnezeu nu se referea la Solomon, ci la Domnul Isus Hristos.

v.13  El va zidi Numelui Meu o casă, şi voi întări pe vecie scaunul de domnie al împărăţiei lui.

Solomon este subiectul aici; el este cel care va veni după David. Împărăţia merge totuşi mult mai departe de Solomon. “Voi întări pe vecie scaunul de domnie al împărăţiei lui.” Aici este vorba despre tronul lui David. Domnul Isus Hristos va sta cândva pe tronul lui David. Acesta a fost mesajul îngerului Gabriel către Maria. El a spus: “El va fi mare şi va fi chemat Fiul Celui Preaînalt; şi Domnul Dumnezeu îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David” (Luca 1:32).

v.14  Eu îi voi fi Tată şi el Îmi va fi fiu. Dacă va face răul, îl voi pedepsi cu o nuia omenească şi cu lovituri omeneşti;

Într-un mod absolut unic, Dumnezeu spune: “Eu îi voi fi tată!” După învierea Sa, Domnul Isus Hristos i-a spus Mariei Magdalena: “’Nu mă ţine’, i-a zis Isus, ‘căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu. Ci, du-te la fraţii Mei, şi spune-le că Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi Dumnezeu vostru” (Ioan 20:17). Dumnezeu este Tatăl lui Isus Hristos datorită poziţiei Sale în cadrul Sfintei Treimi. Dumnezeu este Tatăl meu prin naşterea din nou – “Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu” (Ioan 1:12).

Când L-am primit pe Domnul Isus Hristos ca Mântuitor personal, El mi-a dat dreptul de a deveni fiul Său. Acest drept este dat tuturor celor care fac nici mai mult nici mai puţin decât să creadă în Numele Lui. Dumnezeu spune: “Eu îi voi fi tată şi el îmi va fi fiu.”

Ultima parte a versetului 14 conţine o afirmaţie neobişnuită. Versetul 14 nu se referă numai la Solomon, ci şi la Hristos – El a fost făcut păcat pentru noi. Episcopul Horsley traduce astfel acest fragment: “Când vina este pusă asupra lui, Eu îl voi pedepsi cu nuia omenească.” Exact acelaşi lucru îl spune Dumnezeu azi. “Când vina este pusă asupra Lui, Eu voi fi Tatăl Lui şi El va fi Fiul Meu.” Aceasta este relaţia unicat dintre Dumnezeu Tatăl şi Dumnezeu Fiul. Dar, dacă va face răul – adică, atunci când păcatul meu şi al vostru au fost puse asupra Lui – prin rănile Lui avem parte de vindecare.

Isus a murit pe cruce pentru mine şi pentru tine, dragul meu. El a murit pentru ca noi să putem fi iertaţi. “El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui aţi fost vindecaţi” (1 Petru 2:24). Este vorba despre vindecarea de păcat.

Profetul Isaia spune despre Isus: “Domnul a găsit cu cale  să-L zdrobească prin suferinţă…” (Isaia 53:10). Cel care era din sămânţa lui David urma să poarte păcatele lumii. Mai mult, Isaia spune: “Totuşi, El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi. Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui; dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră, a tuturor” (Isaia 53:4-6). Prin rănile lui Isus suntem vindecaţi de păcat. Păcatul este boala de care suferă întreaga omenire. De aceea spune Dumnezeu în versetul 14 din 2 Samuel: “îl voi pedepsi cu o nuia omenească şi cu lovituri omeneşti”.

v.15  dar harul Meu nu se va depărta dela el, cum l-am depărtat dela Saul, pe care l-am îndepărtat dinaintea ta.

Cu alte cuvinte, deşi descendenţii lui David au avut o traiectorie sinuoasă, Dumnezeu Îşi va împlini scopul cu privire la casa lui David. Într-adevăr, aşa a fost. El  L-a adus pe Isus Hristos printre oameni.

v.16  Ci casa ta şi împărăţia ta vor dăinui vecinic înaintea Mea, şi scaunul tău de domnie va fi întărit pe vecie.“

Dumnezeu confirmă acest lucru cu un jurământ. “Nu-mi voi călca jurământul şi nu voi schimba ce a ieşit de pe buzele Mele. Am jurat odată pe sfinţenia Mea: să mint Eu oare lui David? Sămânţa Lui va dăinui în veci; scaunul lui de domnie va fi înaintea Mea ca soarele; ca luna, va dăinui pe vecie şi ca martorul credincios din cer.” (Psalmul 89:34-37).

“Va dăinui pe vecie, ca luna…”. După ce au studiat roci aduse de pe lună, oamenii de ştiinţă au ajuns la concluzia că Universul are o vârstă cuprinsă între 3 şi 5 miliarde de ani – un timp destul de lung. Dumnezeu a spus că va face astfel încât tronul lui David să dăinuiască pe vecie, aşa cum a făcut cu luna. Cu alte cuvinte, Dumnezeu a făcut un legământ cu David şi nu-l va încălca.

v.17  Natan a spus lui David toate aceste cuvinte şi toată vedenia aceasta.

Când aude, David aceste cuvinte ce credeţi că face? Nu se revoltă, nu strigă, ci se îndreaptă către Dumnezeu în rugăciune:

v.18  Şi împăratul David s’a dus şi s’a înfăţişat înaintea Domnului, şi a zis: ,,Cine sînt eu, Doamne Dumnezeule, şi ce este casa mea, de m’ai făcut să ajung unde sînt?

v.19  Şi încă atît este puţin înaintea Ta, Doamne Dumnezeule! Tu vorbeşti despre casa robului Tău şi în viitor. Şi binevoieşti să înveţi pe un om cu privire la aceste lucruri, Doamne Dumnezeule!

Tot episcopul Horsley traduce astfel versetul 19: “Doamne, Dumnezeule, Tu ai vorbit despre casa slujitorului Tău pentru viitor şi m-ai luat pe mine în consideraţie cu privire la OMUL care va veni de sus, Doamne Dumnezeule!”

Eu unul cred că aceasta este o afirmaţie cu totul remarcabilă! Ei Îl aşteptau pe Cel care urma să vină. El trebuia să Se nască din femeie, să se tragă din Avraam, şi din seminţia lui Iuda. Acum ni se spune că El va proveni din familia lui David. David este copleşit de faptul că Isus Hristos se va trage din familia sa.

v.20  Ce Ţi-ar putea spune David mai mult? Tu cunoşti pe robul Tău, Doamne Dumnezeule!

V-aţi revărsat vreodată inima înaintea lui Dumnezeu până când nu aţi simţit că nu mai aveţi ce spune? Aceasta era starea lui David. El îşi revărsase inima înaintea Domnului până când nu mai rămăsese nimic de spus. Pur şi simplu stătea înaintea Lui. Dar să revenim la textul nostru din 2 Samuel.

v.21  După cuvîntul Tău, şi după inima Ta, Tu ai făcut toate aceste lucruri mari, ca să le descoperi robului Tău!

A făcut Dumnezeu toate acestea pur şi simplu pentru că David era un băiat bun? Nu, David nu a fost un băiat bun, aşa cum vom vedea mai târziu. Nici pe noi nu ne-a mântuit Dumnezeu pentru că eram nişte oameni buni şi drăguţi. El ne-a mântuit datorită harului Său infinit. Dumnezeu face multe lucruri extraordinare pentru noi, dar nu pentru bunătatea noastră, ci datorită bunătăţii Sale. El este cel minunat, nu noi. Noi ar trebui să lăudăm Numele Lui neîncetat. David este impresionat de ceea ce-i spusese Dumnezeu. Nu este de mirare că a putut compune acei psalmi minunaţi care ne încurajează şi pe noi astăzi.

v.22  Ce mare eşti Tu, Doamne Dumnezeule! Căci nimeni nu este ca Tine, şi nu este alt Dumnezeu afară de Tine, după tot ce am auzit cu urechile noastre.

Nu-i aşa că simpla citire a acestui verset vă face bine? Ce privilegiu să avem un astfel de Dumnezeu!

v.25  Acum, Doamne Dumnezeule, fă să rămînă în veci cuvîntul pe care l-ai rostit asupra robului Tău şi asupra casei lui, şi lucrează după cuvîntul Tău.

Ştiţi că aceasta a fost salvarea lui David? Ascultaţi ce spune el în 2 Samuel 23:5: “Măcar că nu este aşa casa mea înaintea lui Dumnezeu, totuşi El a făcut cu mine un legământ veşnic, bine întărit în toate privinţele şi tare. Nu va face El oare să răsară din el tot ce este spre mântuirea şi bucuria mea?” David s-a bizuit pe făgăduinţa lui Dumnezeu.

Dar Dumnezeu v-a făcut şi vouă o făgăduinţă. Aceasta este înregistrată în Ioan 3:16 şi sună astfel: “Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.” Îl veţi crede voi pe Dumnezeu? David L-a crezut şi s-a încrezut în El. Am văzut că Avraam l-a crezut pe Dumnezeu; la fel şi Moise, şi Iosua. Domnul doreşte ca şi voi să credeţi în El. Oricine aţi fi, oriunde v-aţi afla, să ştiţi că Dumnezeu vă spune azi: “Crede în Mine! Te voi mântui, dacă Îl vei primi pe Hristos ca Mântuitor personal.” Acesta este legământul lui Dumnezeu cu mine şi cu tine dragul mei ascultător.