Itinerar Biblic Ep.0346 – 2 SAMUEL Capitolul 1, 2

 

Tema:

*   David plânge moartea lui Saul şi a lui Ionatan

*   David este făcut împărat peste Iuda

 

Dragi prieteni am păşit deja în cea de a doua carte a lui Samuel. În acest prim capitol al cărţii, îl găsim pe  David  că plânge moartea lui Saul şi a lui Ionatan. Chiar dacă nu aflăm răspunsul clar la întrebarea “Cine l-a ucis pe Saul?”, este adăugat un nou suspect. Un tânăr amalecit care scăpase din tabăra lui Israel i-a adus lui David vestea morţii lui Saul şi şi-a asumat meritul pentru uciderea lui. David l-a executat pe acel tânăr pentru această nelegiuire.

Veţi observa cu siguranţă, cred eu cât de emoţionantă, poetică şi dramatică este cântarea de jale a lui David pentru Saul şi Ionatan .

Iată că acum însă ne este prezentat suspectul despre care vă spuneam în ceea ce priveşte moartea lui Saul.

2 Samuel 1:1-2

v.1  După moartea lui Saul, David, dupăce bătuse pe Amaleciţi, se întorsese de două zile la Ţiclag.

v.2  A treia zi, a venit un om din tabăra lui Saul, cu hainele sfîşiate şi cu capul presărat cu ţărînă. Cînd a ajuns în faţa lui David, s’a aruncat cu faţa la pămînt, şi s’a închinat.

Aceasta a fost o zi neagră în istoria poporului Israel. Războiul şi înfrângerea au venit asupra acestui popor din cauză că israeliţii ieşiseră din voia lui Dumnezeu. Aceasta este o lecţie şi pentru noi. Un individ, un popor, o naţiune vor avea parte de chin şi război când nesocotesc voia lui Dumnezeu. “’Cei răi n-au pace’, zice Dumnezeul meu.” (Isaia 57:21). Isaia a spus acest lucru de trei ori. Mă întreb dacă nu cumva acest lucru ni se poate aplica şi nouă astăzi.

Aşa cum am spus, aceasta a fost o zi neagră pentru Israel. Gândiţi-vă la situaţia în care se afla acest popor. Împăratul Saul era mort. Ionatan şi ceilalţi fii ai lui Saul erau morţi. Israel fusese învins în luptă. Filistenii ocupaseră toată zona de nord din jurul Galileii, şi acum câştigau teren şi în sud.

David nu ştia ce se întâmplase în luptă. El şi oamenii lui îi recuperaseră pe cei dragi de la amaleciţi. Erau în Ţiclag de două zile, dar nu ştiau nimic despre luptă. Într-un sfârşit un om cu hainele sfâşiate, acoperit de noroi şi de praf a intrat împleticindu-se în tabăra lui David. El spune că vine de pe câmpul de luptă, că filistenii au învins şi că Saul a murit. Apoi i-a spus lui David cum a murit Saul.

v.3  David i-a zis: ,,De unde vii?“ Şi el i-a răspuns: ,,Am scăpat din tabăra lui Israel.“

v.4  David i-a zis: ,,Spune-mi ce s’a întîmplat?“ Şi el a răspuns: ,,Poporul a fugit de pe cîmpul de bătaie, şi un mare număr de oameni au căzut şi au perit; chiar şi Saul şi fiul său Ionatan, au murit.“

v.5  David a zis tînărului care-i aducea aceste veşti: ,,De unde ştii că Saul şi fiul său Ionatan au murit?“

v.6  Şi tînărul care-i aducea aceste veşti, a răspuns: ,,Am venit din întîmplare pe muntele Ghilboa; şi Saul sta rezămat în suliţa lui, şi carăle şi călăreţii erau aproape să-l ajungă.

v.7  Întorcîndu-se, m’a văzut şi m’a chemat. Eu am zis: ,Iată-mă!`

v.8  Şi el mi-a zis: ,Cine eşti?` I-am răspuns: ,Eu sînt Amalecit.`

v.9  Şi a zis: ,Apropie-te dar, şi omoară-mă; căci m’a apucat ameţeala, măcar că sînt încă plin de viaţă.`

v.10  M’am apropiat de el, şi l-am omorît, ştiind bine că n’avea să mai rămînă cu viaţă în urma înfrîngerii. Am luat cununa împărătească de pe capul lui şi brăţara pe care o avea la braţ, şi le-am adus aici domnului meu.“

Oare spune acest amalecit adevărul? Sau a dat peste trupul mort al lui Saul, i-a luat cununa împărătească şi brăţara şi i le-a adus lui David? Eu cred că Saul era încă în viaţă când l-a găsit acest amalecit, chiar dacă se aruncase singur în sabia sa. Când l-a văzut pe amalecit, Saul i-a cerut să termine el treaba. Interesant este faptul că omul acesta îi povesteşte totul lui David ca şi cum s-ar aştepta să primească şi o medalie pentru ceea ce făcuse.

v.11  David şi-a apucat hainele şi le-a sfîşiat, şi toţi oamenii cari erau lîngă el au făcut acelaş lucru.

v.12  Au jălit, au plîns şi au postit pînă seara, de durere pentru Saul, pentru fiul său Ionatan, pentru poporul Domnului, fiindcă fuseseră tăiaţi cu sabia.

v.13  David a zis tînărului care-i adusese aceste veşti: ,,De unde eşti?“ Şi el a răspuns: ,,Sînt fiul unui străin, unui Amalecit.“

v.14  David i-a zis: ,,Cum nu ţi-a fost frică să pui mîna… pe unsul Domnului şi să-l omori?“

Dacă omul acesta l-a ucis cu adevărat pe Saul, aceasta s-a întâmplat pentru că Saul nu a ascultat de Dumnezeu şi nu i-a nimicit pe toţi amaleciţii, aşa cum am citit în 1 Samuel. Dacă Saul ar fi ascultat de Dumnezeu, acest om nu ar fi fost în viaţă în acel moment pentru  a-l ucide pe Saul. Şi poate că Saul ar fi supravieţuit.

David îl întreabă pe acest tânăr cum de nu i-a fost frică să se atingă de unsul Domnului. Vă amintiţi că David nu a vrut să-l omoare pe Saul, deşi a avut ocazia s-o facă. Este bine să vedem lucrurile din perspectiva lui Dumnezeu. Atâta timp cât Saul era împărat, David nu accepta să-i facă vreun rău. Şi nici altcineva nu ar fi trebuit să se atingă de el, pentru că Dumnezeu îi pusese cununa împărătească pe cap, şi tot El trebuia să fie Cel care o înlătură la momentul potrivit.

Este periculos să intervenim în lucrarea lui Dumnezeu pentru a pune piedici. V-aş putea împărtăşi câteva experienţe deosebite cu oameni care au intervenit în mod negativ în lucrare lui Dumnezeu, în programul Lui sau în viaţa unui om al lui Dumnezeu. Dumnezeu judecă astfel de intervenţii. Aşa a procedat El întotdeauna. De aceea i-a spus David acestui amalecit: “Cum nu ţi-a fost frică să pui mâna pe unsul Domnului şi să-l omori?”

v.15  Şi David a chemat pe unul din oamenii lui, şi a zis: ,,Apropie-te, şi omoară-l!“ Omul acela a lovit pe Amalecit, care a murit.

David l-a judecat pe amalecit pentru că se atinsese de unsul Domnului.

v.16  Şi David i-a zis: ,,Sîngele tău să cadă asupra capului tău, căci gura ta a mărturisit împotriva ta, fiindcă ai zis: ,Am omorît pe unsul Domnului!“

Dacă omul acesta a inventat toată povestea, atunci a făcut o greşeală fatală. David i-a spus: “Dacă m-ai minţit, sângele tău va fi asupra ta, pentru că ai mărturisit că l-ai ucis pe unsul Domnului.”

Eu cred că tânărul acela chiar l-a omorât pe Saul. El a făcut ceea ce David nu ar fi îndrăznit niciodată să facă. Şi David l-a judecat pentru fapta sa.

v.17 Iată cîntarea de jale pe care a alcătuit-o David pentru Saul şi fiul său Ionatan,

Întristarea lui David la aflarea veştii despre moartea lui Saul şi a lui Ionatan este profundă şi sinceră.

v.18  şi pe care a poruncit s’o înveţe copiii lui Iuda. Este numită cîntarea arcului şi se află scrisă în Cartea Dreptului.

Saul îi învăţase ceva pe israeliţi. El a avut o contribuţie la istoria acestui popor. Israeliţii nu aveau nici un fel de arme de război din metal, aşa că Saul i-a învăţat să tragă cu arcul. Arcul şi săgeta constituie o armă formidabilă.

v.19  ,,Fala ta, Israele, zace ucisă pe dealurile tale! Cum au căzut vitejii!

Plângerea lui este scrisă în formă poetică pentru că aceasta era o modalitate de exprimare firească pentru “dulcele psalmist al lui Israel”.

v.20  Nu spuneţi lucrul acesta în Gat, nu răspîndiţi vestea aceasta în uliţele Ascalonului, ca să nu se bucure fetele Filistenilor, ca să nu se laude fetelor celor netăiaţi… împrejur.

“Nu spuneţi lucrul acesta în Gat” – Gat era capitala filistenilor. “Nu răspândiţi vestea aceasta în uliţele Ascalonului” – Ascalon este în fâşia Gaza şi era una din cele cinci cetăţi ale filistenilor.

v.21  Munţi din Ghilboa! Nici rouă, nici ploaie să nu cadă pe voi! Să nu fie pe voi nici cîmpii cari să dea pîrgă pentru darurile de mîncare! Căci acolo au fost aruncate scuturile vitejilor, scutul lui Saul, ca şi cînd n’ar fi fost uns… cu untdelemn.

v.22  Dela sîngele celor răniţi, dela grăsimea celor mai voinici, arcul lui Ionatan nu da înapoi niciodată, şi sabia lui Saul nu se învîrtea niciodată în vînt.

Nimeni nu putea spune că Saul sau Ionatan fuseseră laşi.

v.23  Saul şi Ionatan, cari s’au plăcut şi s’au iubit în timpul vieţii lor, n’au fost despărţiţi nici la moarte; erau mai uşori decît vulturii, mai tari decît leii.

v.24  Fiicele lui Israel! plîngeţi pe Saul, care vă îmbrăca în stacojiu şi alte podoabe, care vă punea găteli de aur pe hainele voastre!

Saul adusese prosperitatea în ţară.

v.25  Cum au căzut vitejii în mijlocul luptei! Cum a murit Ionatan pe dealurile tale!

David şi Ionatan fuseseră prieteni foarte buni şi se iubiseră cu adevărat. Jalea lui David este sinceră.

v.26  Mă doare după tine, frate Ionatane! Tu erai plăcerea mea; dragostea ta pentru mine era minunată: mai pe sus de dragostea femeiască.

Este interesant faptul că David spune: “dragostea ta pentru mine era mai presus de dragostea femeiască” pentru că era căsătorit cu sora lui Ionatan. Mai târziu vom vedea că ea îl trădează pe David. Probabil că Mical l-a iubit pe David ca pe un erou la început, dar treptat a ajuns să-l dispreţuiască.

David nu a avut prea mare succes în poveştile lui de dragoste. Abigail este singura femeie nobilă din istoria vieţii sale. Eu nu sunt de acord cu aceia care spun că Batşeba era o femeie remarcabilă. Eu nu cred că era. Deşi David a păcătuit prin relaţia pe care a avut-o cu ea şi Dumnezeu l-a judecat pentru aceasta, ea ce căuta să se plimbe în felul acela pe acoperiş? David a avut ceva probleme cu femeile, dar despre Ionatan putea spune că i-a fost loial şi credincios până la moarte.

Este interesant de remarcat şi faptul că oamenii lui David, cei care l-au urmat, erau gata să treacă prin foc pentru el. El avea acea carismă care îi făcea pe oameni să rămână alături de el şi să-i fie devotaţi.

v.27  Cum au căzut vitejii! Cum li s’au perdut armele!“

Acesta este un omagiu extraordinar adus în special lui Ionatan. Durerea lui David la moartea lui Saul şi a lui Ionatan este emoţionantă. Este una din cele mai mişcătoare plângeri din Cuvântul lui Dumnezeu.

Vom vedea în capitolul următor că David este uns împărat peste Iuda. Vom face cunoştinţă cu Abner, care este căpetenia oştirii lui Saul. Deşi toţi fiii lui Saul care au participat la luptă au fost ucişi, nu au murit toţi fiii lui. Iş-Boşet era fiul cel tânăr al lui Saul. Abner l-a făcut pe acesta împărat peste celelalte 11 seminţii ale lui Israel. Bineînţeles că a izbucnit războiul civil. David l-a înfrânt pe Abner şi oştirea lui, şi după o lungă perioadă de război civil care a slăbit ţara, David a ajuns în sfârşit împărat peste tot Israelul. La început s-a instalat la Hebron. Mai târziu, s-a mutat la Ierusalim, care a fost locul pe care l-a iubit cel mai mult.

Vom începe să studiem o secţiune istorică a Scripturii. Deşi multora li se pare neinteresant, vom descoperi aici multe relatări impresionante din care vom avea de învăţat lecţii spirituale deosebit de folositoare pentru noi.

2 Samuel 2:1

v.1  După aceea, David a întrebat pe Domnul: ,,Să mă sui în vreuna din cetăţile lui Iuda?“ Domnul i-a răspuns: ,,Suie-te“. David a zis: ,,Unde să mă sui?“ Şi Domnul a răsuns: ,,La Hebron“.

“După aceea” înseamnă după moartea lui Saul şi a lui Ionatan şi după perioada de jale mare pentru pierderea lor. Acum, când Saul a ieşit din scenă, David vrea să ştie ce trebuie să facă. El Îl întreabă pe Domnul: “Dă mă sui în vreuna din cetăţile lui Iuda?” De ce pune David o astfel de întrebare?

Pentru că el se află încă în ţara filistenilor. Saul a murit şi David se întreabă care ar trebui să fie următoarea lui mişcare? El a aşteptat până a primit instrucţiuni de la Domnul. David învăţase că trebuie să aştepte să fie călăuzit de Dumnezeu.

Dumnezeu i-a spus lui David să se ducă la Hebron. Hebron este în sudul ţării, nu foarte departe de graniţa cu filistenii. Un alt lucru pe care i-L spune Dumnezeu este să fie prudent. David nu trebuia să se ducă şi să ia pur şi simplu Israelul în stăpânire, ci să intre în ţară şi să fie disponibil.

v.2  David s’a suit acolo, cu cele două neveste ale sale: Ahinoam din Izreel, şi Abigail din Carmel, nevasta lui Nabal.

Când a plecat spre Hebron, David era însoţit de două femei care erau soţiile lui la momentul acela. Acum veţi întreba: “Dumnezeu este de acord ca un bărbat să aibă două soţii?” Nu. Această chestiune îi va provoca multe necazuri lui David. Mai târziu el va avea chiar mai mult de două neveste.

v.3  David a luat cu el şi pe oamenii cari erau la el, pe fiecare cu casa lui; şi au locuit în cetăţile Hebronului.

Oamenii loiali lui David au venit cu el şi şi-au instalat familiile în cetăţile Hebronului.

v.4  Bărbaţii lui Iuda au venit, şi au uns acolo pe David ca împărat peste casa lui Iuda. Au dat de ştire lui David că oamenii din Iabesul Galaadului au îngropat pe Saul.

Acum, când David a demonstrat că este disponibil, bărbaţi din seminţia lui au venit să-l ungă împărat peste Iuda.

v.5  David a trimes nişte soli oamenilor din Iabesul Galaadului, să le spună: ,,Binecuvîntaţi să fiţi de Domnul, fiindcă aţi arătat astfel bunăvoinţă faţă de Saul, stăpînul vostru, şi l-aţi îngropat!

David dă dovadă de înţelepciune. Oamenii care îl îngropaseră pe Saul îi fuseseră devotaţi acestuia şi acum David le mulţumeşte pentru gestul lor. David avea un mare respect pentru unsul Domnul. El avusese două ocazii clare în care l-ar fi putut ucide, dar nu a făcut-o. Calităţile sau părţile bune ale vieţii lui David sunt trecute adesea cu vederea; păcatul lui pare să le ascundă cumva. Este ca şi cum un nor ar acoperi razele de soare din viaţa lui. David a fost un om minunat în multe privinţe. El a plătit pentru păcatului lui în fiecare zi a vieţii sale.

David i-a lăudat pe oamenii din Iabesul Galaadului.

v.6  Şi acum, Domnul să vă arate bunătate şi credincioşie! Vă voi face şi eu bine, pentrucă v’aţi purtat astfel.

v.7  Să vi se întărească mînile, şi fiţi viteji; căci stăpînul vostru Saul a murit, şi pe mine m’a uns casa lui Iuda împărat peste ea“.

Astfel, David le cere acestor oameni sprijinul şi devotamentul pentru poziţia sa de împărat, aşa cum l-au sprijinit şi i-au fost devotaţi lui Saul.

Observaţi cu câtă diplomaţie abordează David problema. Ar trebui să recunoaştem faptul că atât Saul, cât şi Ionatan aveau fii, şi unul dintre ei ar fi venit în mod firesc pe tron, dacă nu ar fi intervenit Dumnezeu. Abner, care fusese căpetenia oştilor lui Saul, a trecut imediat la acţiune pentru a-l face împărat pe unul din fiii lui Saul.

v.8  Însă Abner, fiul lui Ner, căpetenia oştirii lui Saul, a luat pe Iş-Boşet, fiul lui Saul, şi l-a trecut la Mahanaim.

v.9  L-a pus împărat peste Galaad, peste Gheşuriţi, peste Izreel, peste Efraim, peste Beniamin, peste tot Israelul.

Acesta este începutul dezbinării împărăţiei care va fi totală după domnia lui Solomon când Ieroboam conduce o mişcare de răzvrătire. Aici este prima ruptură. La început, David este făcut împărat peste împărăţia sudică a lui Iuda, în timp ce seminţiile din nord îl au ca împărat pe Iş-Boşet, fiul lui Saul.

v.10  Iş-Boşet, fiul lui Saul, era în vîrstă de patruzeci de ani, cînd s’a făcut împărat al lui Israel, şi a domnit doi ani. Numai casa lui Iuda a rămas lipită de David.

v.11  Timpul cît a domnit David la Hebron peste casa lui Iuda a fost de şapte ani şi şase luni.

Aceasta a fost o perioadă de război civil între împărăţia lui Iuda din sud, unde era David împărat, şi împărăţia din nord. Această confruntare a epuizat energia şi resursele poporului. A fost o tragedie pentru poporul lui Dumnezeu.

v.12  Abner, fiul lui Ner, şi oamenii lui Iş-Boşet, fiul lui Saul, au ieşit din Mahanaim ca să meargă asupra Gabaonului.

v.13  Ioab, fiul Ţeruiei, şi oamenii lui David, au pornit şi ei. S’au întîlnit la iazul din Gabaon, şi s’au oprit unii dincoace de iaz, şi ceilalţi dincolo.

Abner şi Ioab încercau să negocieze o soluţie pentru prevenirea războiului civil. Dar, aşa cum bine ştiţi, când o parte este decisă în privinţa unei singure soluţii şi cealaltă parte este la fel de hotărâtă, dar pentru altă soluţie, orice încercare de negociere este sortită eşecului. Este un exerciţiu inutil şi exact aşa s-a întâmplat şi aici.

v.14  Abner a zis lui Ioab: ,,Să se scoale tinerii aceştia, şi să se bată înaintea noastră!“ Ioab a răspuns: ,,Să se scoale!“

v.15  S’au sculat şi au înaintat în acelaş număr, doisprezece din Beniamin, pentru Iş-Boşet, fiul lui Saul; şi doisprezece inşi ai lui David.

v.16  Fiecare, apucînd pe protivnicul lui de cap, i-a împlîntat sabia în coastă, şi au căzut toţi deodată. Şi locul acela de lîngă Gabaon, s’a numit Helcat-Haţurim (Locul Săbiilor).

Abner a spus: “Să se bată tinerii înaintea noastră!” Ioab a fost de acord. Aşa aveau de gând să rezolve problema.

v.17  În ziua aceea a fost o luptă foarte aprigă, în care Abner şi bărbaţii lui Israel au fost bătuţi de oamenii lui David.

David este deja veteran după câte campanii de luptă a îndurat. El nu mai este păstorul adolescent şi inocent de la început. De atunci a fost nevoit să petreacă mult timp ascunzându-se în peşteri, timp în care a adunat în jurul lui luptători viteji. Şi el şi oamenii lui sunt foarte bine pregătiţi pentru o astfel de luptă. Aşa că oamenii lui David au învins în ziua aceea fără drept de apel. Oastea lui Ioab, superioară numeric, a fost învinsă în acest fel.

Acum aş dori să vă atrag atenţia asupra unui incident descris aici şi care va avea urmări importante. Abner era urmărit de Asael. Asael era fratele lui Ioab, care era căpitanul lui David. Abner era căpitanul lui Saul.

v.18  Acolo se aflau cei trei fii ai Ţeruiei: Ioab, Abişai şi Asael. Asael era iute de picioare, ca… o căprioară de cîmp:

Ţeruia era sora lui David. Ea a avut trei fii cu totul remarcabili.

v.19  el a urmărit pe Abner, fără să se abată la dreapta sau la stînga.

Asael l-a urmărit pe Abner. El nu se poate măsura cu Abner şi acesta îl avertizează şi îi cere să renunţe la urmărirea sa.

v.22  Abner a zis iarăş lui Asael: ,,Abate-te dinapoia mea; pentruce să te lovesc şi să te trîntesc la pămînt? Cum voi ridica apoi faţa înaintea fratelui tău Ioab?“

v.23  Şi Asael n’a vrut să se abată. Atunci Abner l-a lovit în pîntece cu capătul de jos al suliţei, şi suliţa a ieşit pe dinapoi. A căzut şi a murit pe loc. Toţi cei ce ajungeau în locul unde căzuse Asael mort, se opreau,

Asael a refuzat să asculte de Abner şi nu a încetat urmărirea. Până la urmă, Abner l-a străpuns cu suliţa şi l-a ucis pe fratele lui Ioab. Aceasta înseamnă că inima lui Ioab va fi plină de resentimente, înverşunare şi dorinţă de răzbunare. Răzbunarea va veni mai târziu, aşa cum vom vedea.

v.32  Au luat pe Asael, şi l-au îngropat în mormîntul tatălui său la Betleem. Ioab şi oamenii lui au mers toată noaptea, şi li s’au revărsat zorile în Hebron.

Înmormântarea lui Asael încheie acest capitol. După aceea, Ioab şi oamenii lui merg toată noaptea şi ajung în Hebron la revărsatul zorilor. Ei i-au spus lui David tot ce se întâmplase.