Itinerar Biblic Ep.0340 – 1 SAMUEL Cap. 19 şi 20

 

Tema:

  • David şi Ionatan
  • Saul şi David

 

Dragi ascultători, acest capitol cu numărul 19 din prima carte a lui Samuel, deschide o secţiune pe care am numit-o “David disciplinat de Dumnezeu”. Din câte am văzut până acum, Saul încearcă să-l omoare pe David, pentru ca ulterior să dea ordin să fie omorât.

Deşi împăratul Saul s-a căit sumar de intenţia sa ucigaşă, viaţa lui David era tot timpul în pericol. Şi aşa a fost până la moartea lui Saul. În această vreme a exilului – este posibil să se fi întins pe durata a zece ani – David este hăituit ca un animal sălbatic. El duce o viaţă de nomad, de vagabond. Trăind în pustie şi locuind în peşteri, el are de îndurat multe lipsuri şi multe necazuri. Cu toate acestea, el este încercat şi antrenat în şcoala lui Dumnezeu. El urmează toate cursurile şi absolvă magna cum laudae. David devine cel mai mare împărat al lui Israel – de fapt, cel mai mare împărat al lumii – şi un om după inima lui Dumnezeu. Mulţi dintre cei mai frumoşi psalmi ai lui David sunt scrişi în această perioadă de mari încercări. Să vedem care sunt acestea:

1 Samuel 19:1-2

v.1  Saul a vorbit fiului său Ionatan, şi tuturor slujitorilor lui, să omoare pe David.

v.2  Dar Ionatan, fiul lui Saul, care iubea mult pe David, i-a dat de ştire, şi i-a zis: ,,Tatăl meu Saul caută să te omoare. Păzeşte-te dar mîne dimineaţă, stai într’un loc tăinuit, şi ascunde-te.

Ionatan îi spune lui David să plece din palat pentru că viaţa lui era în pericol acolo, şi să se ascundă. Acum Saul încerca pe faţă să-i ia viaţa lui David. Prietenul lui, Ionatan, vrea să-l ajute.

v.3  Eu voi ieşi şi voi sta lîngă tatăl meu în cîmpul în care vei fi; voi vorbi tatălui mei despre tine, voi vedea ce va zice, şi-ţi voi spune.“

v.4  Ionatan a vorbit bine de David tatălui său Saul: ,,Să nu facă împăratul“, a zis el, ,,un păcat faţă de robul său David, căci el n’a făcut niciun păcat faţă de tine. Dimpotrivă, a lucrat pentru binele tău;

Ionatan are un plan. El vrea să vorbească cu tatăl său. Saul şi Ionatan merg undeva, în câmp, şi Ionatan spune: “David, de fapt, te-a ajutat. El este unul din supuşii tăi. Este un cetăţean excelent al împărăţiei tale. Nu mai încerca să-l omori!”

v.5  şi-a pus în joc viaţa, a ucis pe Filistean, şi Domnul a dat o mare izbăvire pentru tot Israelul. Tu ai văzut, şi te-ai bucurat. Pentru ce să păcătuieşti împotriva unui sînge nevinovat, şi să omori fără pricină pe David?“

v.6  Saul a ascultat glasul lui Ionatan, şi a jurat, zicînd: ,,Viu este Domnul, că David nu va muri!“

v.7  Ionatan a chemat pe David, şi i-a spus toate cuvintele acestea; apoi l-a adus la Saul; şi David a fost înaintea lui ca mai înainte.

Saul a ascultat de fiul său şi David s-a întors la palat. David era totuşi precaut pentru că ştia că viaţa lui continua să fie în pericol.

v.8  Războiul urma înainte. David a mers împotriva Filistenilor, şi s’a bătut cu ei, le-a pricinuit o mare înfrîngere, şi au fugit dinaintea lui.

Observaţi reacţia lui Saul la succesul lui David.

v.9  Atunci duhul cel rău, trimes de Domnul, a venit peste Saul, care şedea în casă, cu suliţa în mînă. David cînta,

v.10  şi Saul a vrut să-l pironească cu suliţa de perete. Dar David s’a ferit de el, şi Saul a lovit cu suliţa în perete. David a fugit, şi a scăpat noaptea.

Un duh rău vine din nou asupra lui Saul, astfel că el vrea să-l omoare pe David. Suntem în faţa unei scene dramatice. David cântă la harpă, iar Saul îşi face de lucru cu suliţa. David simte că Saul are intenţii rele. Saul aruncă suliţa pentru a-l ţintui pe David de perete. David ştie că nu mai este în siguranţă în palat, chiar dacă este căsătorit cu fiica lui Saul.

v.11  Saul a trimes nişte oameni acasă la David, ca să-l pîndească şi să-l omoare dimineaţa. Dar Mical, nevasta lui David, i-a dat de ştire şi i-a zis: ,,Dacă nu fugi în noaptea aceasta, mîne vei fi omorît.“

v.12  Ea l-a pogorît pe fereastră, şi David a plecat şi a fugit. Aşa a scăpat.

v.13  În urmă Mical a luat terafimul şi l-a pus în pat; i-a pus o piele de capră în jurul capului, şi l-a învelit cu o haină.

La început, Mical este de partea lui David. Ea îi spune lui David că, dacă nu va fugi chiar în noaptea aceea, va fi ucis a doua zi. Ea ştia că tatăl ei nu se juca. David iese din palat şi Mical aranjează patul în aşa fel încât să pară că el se mai afla încă în pat.

v.14  Cînd a trimes Saul oamenii să ia pe David, ea a zis: ,,Este bolnav.“

v.15  Saul i-a trimes înapoi să-l vadă, şi a zis: ,,Aduceţi-l la mine în patul lui, ca să-l omor.“

v.16  Oamenii aceia s’au întors, şi iată că terafimul era în pat, şi în jurul capului era o piele de capră.

v.17  Saul a zis către Mical: ,,Pentru ce m’ai înşelat în felul acesta, şi ai dat drumul vrăjmaşului meu, şi a scăpat?“ Mical a răspuns lui Saul: ,,El mi-a zis: ,Lasă-mă să plec, ori te omor!“

Când a aflat că a fost înşelat, Saul a cerut o explicaţie din partea fiicei lui. Ea l-a împăcat spunându-i că David ar fi omorât-o dacă ea nu l-ar fi ajutat.

v.18   Aşa a fugit şi a scăpat David. El s’a dus la Samuel la Rama, şi i-a istorisit tot ce-i făcuse Saul. Apoi s’a dus cu Samuel şi a locuit în Naiot.

Pentru că Samuel îl unsese pe David împărat, şi viaţa lui era în pericol. Saul nu-şi ascunde intenţia de a-l ucide pe David. De acum încolo, David va trăi ca un animal hăituit. La ce fel de viitor se poate gândi el în aceste momente? David va fi mereu pe fugă până la moartea lui Saul.

Saul ştia că fiica lui, Mical, îl înşelase în privinţa lui David. Ştia şi că Ionatan şi David erau prieteni buni. De aceea, Ionatan trebuia să fie foarte precaut şi foarte atent în comunicarea sa cu David. Aşa se explică această metodă a aruncării săgeţilor pe care o găsim descrisă în capitolul 20:

1 Samuel 20:1

v.1  David a fugit din Naiot, de lîngă Rama. S’a dus la Ionatan, şi a zis: ,,Ce-am făcut eu? Care este nelegiuirea mea, care este păcatul meu înaintea tatălui tău, de vrea să-mi ia viaţa?“

David întreabă: “Ce am făcut eu?” El nu-i făcuse nici un rău lui Saul. Mai mult, chiar îl ajutase. Saul însă nu a fost niciodată împărat cu adevărat. Dumnezeu nu-l alesese şi ştia foarte bine cu Saul nu este un împărat autentic. Poporul dorise un împărat şi îl acceptase pe Saul în această funcţie. Dumnezeu a răspuns la cererea lor dar, la fel ca în vremea lui Moise, a trimis uscăciune în sufletele lor. În pustie, copiii lui Israel au vrut să mănânce carne şi Dumnezeu le-a dat prepeliţe. El le-a dat ce-şi doriseră, dar era evident că ei nu se încredeau în Dumnezeu. Dacă s-ar fi încrezut în Dumnezeu, copiii lui Israel ar fi fost mulţumiţi cu mana, nu ar fi cerut carne şi ar fi avut pace şi bucurie în viaţa lor.

Dragii mei, mulţi creştini o iau cu mult înaintea Domnului cerându-i tot felul de lucruri. Ei nu sunt dispuşi să aştepte în tăcere şi să-I îngăduie lui Dumnezeu să lucreze în viaţa lor. De multe ori, când Dumnezeu ne dă ce am cerut, noi spunem: “Nu-i aşa că este minunat faptul că Dumnezeu a răspuns la rugăciunea mea?” Nu întotdeauna. Uneori noi îi cerem fierbinte un lucru pentru a ne da seama, după ce-l primim, că este lucrul cel mai rău care ni se putea întâmpla. Un om foarte bogat a venit la mine şi mi-a spus cum şi-a pierdut fiul. Apoi a adăugat: “Cea mai mare greşeală pe care am făcut-o vreodată a fost să-i dau tot ce a vrut.” Uneori, când ne ţinem scai de Dumnezeu, El ne dă lucrul pe care-l cerem, dar rezultatul este uscăciunea sufletului. Acest lucru a fost adevărat şi pentru copiii lui Israel care îl vroiau pe Saul împărat. El a provocat multe probleme poporului.

David este nedumerit. El nu înţelege de ce îi doreşte Saul moartea.

v.2  Ionatan i-a răspuns: ,,Ferească Dumnezeu! Nu vei muri. Tatăl meu nu face niciun lucru, fie mare, fie mic, fără să-mi dea de ştire; pentruce mi-ar ascunde el lucrul acesta? Nu este nimic.“

Ionatan îi spune lui David că dacă tatăl lui va face o mişcare cu intenţia de a-l ucide, David va fi înştiinţat.

v.3  David a zis iarăş, jurînd: ,,Tatăl tău ştie bine că am căpătat trecere înaintea ta, şi va fi zis: ,Să nu ştie Ionatan, căci s’ar întrista.` Dar viu este Domnul şi viu este sufletul tău, că nu este decît un pas între mine şi moarte“.

Cât adevăr în această afirmaţie! “Nu este decât un pas între mine şi moarte.” La fel putem spune şi noi astăzi. Fie că suntem cu maşina pe autostradă, fie pe cărările muntelui, între noi şi moarte este doar un pas. Isaia spune că între noi şi moarte este doar o bătaie a inimii. Moartea poate veni oricând. Acesta este motivul pentru care trebuie să fim gata oricând să trecem în veşnicie şi în prezenţa lui Dumnezeu. Atât de mulţi oameni şi-au făcut toate aranjamentele pentru viaţa aceasta şi nici unul pentru cea viitoare! Sunteţi mântuiţi? Credeţi în Domnul Isus Hristos ca Mântuitor personal? Sunteţi gata să intraţi în prezenţa lui Dumnezeu, dacă ar fi să muriţi astăzi? Dacă nu sunteţi mântuiţi, vă îndemn fierbinte să nu mai amânaţi şi să-L primiţi pe Domnul Isus Hristos ca Mântuitor personal.

v.4  Ionatan a zis lui David: ,,Pentru tine voi face tot ce vei vrea.“

Ionatan era un prieten adevărat pentru David. Este minunat să ai un astfel de prieten. În Proverbe 18:24 este scris: “Cine îşi face mulţi prieteni, îi face spre nenorocirea lui, dar este un prieten care ţine mai mult la tine decât un frate.” S-ar putea ca un frate să te dezamăgească, dar un astfel de prieten n-o va face. Prietenul adevărat te ajută la vreme de necaz. Momentele dificile sunt cele care îşi arată dacă cineva îşi este cu adevărat prieten. Când David s-a aflat în pericol, Ionatan a dovedit că este un prieten adevărat. El era gata să facă orice pentru a-l feri pe David de moarte.

v.5  Şi David i-a răspuns: ,,Iată că mîne este lună nouă, şi ar trebui să şed să mănînc cu împăratul; lasă-mă să mă duc, şi să mă ascund în cîmpii pînă în seara zilei a treia.

David ar fi trebuit să fie la palat la ora mesei, dar se temea să meargă acolo. El îi cere lui Ionatan permisiunea de a dispărea pentru trei zile.

v.6  Dacă tatăl tău va băga de seamă lipsa mea, să-i spui: ,David m’a rugat să-l las să se ducă pînă la Betleem în cetatea lui, pentrucă acolo se aduce pentru toată familia o jertfă de peste an`.

v.7  Şi dacă va zice: ,Bine!` atunci robul tău n’are nimic de temut; dar dacă-l va apuca mînia, să ştii că pieirea mea este lucru hotărît din partea lui.

Aşa avea David să afle adevăratele sentimente ale lui Saul.

v.9  Ionatan i-a zis: ,,Departe de tine gîndul să nu-ţi dau de ştire, dacă voi afla că pieirea ta este lucru hotărît din partea tatălui meu şi ameninţă să te ajungă!“

v.10  David a zis lui Ionatan: ,,Cine-mi va da de ştire dacă tatăl tău ţi-ar răspunde cu asprime?“

v.11  Şi Ionatan a zis lui David: ,,Vino, să ieşim pe cîmp.“ Şi au ieşit amîndoi pe cîmp.

v.12  Ionatan a zis lui David: ,,Iau martor pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, că voi cerceta de aproape pe tatăl meu mîne sau poimîne; şi de va gîndi bine de David,

v.13  Domnul să Se poarte cu Ionatan cu toată asprimea, dacă nu voi trimete pe nimeni să-ţi dea de ştire! Dacă tatăl meu va găsi cu cale să-ţi facă rău, iarăş îţi voi da de ştire, şi te voi lăsa să pleci, ca să te duci în pace; şi Domnul să fie cu tine, cum a fost cu tatăl meu!

v.14  Dacă voi mai trăi, să te porţi faţă de mine cu o bunătate ca a Domnului; şi dacă voi muri,

v.15  să nu îţi îndepărtezi niciodată bunătatea faţă de casă mea, nici chiar cînd Domnul va nimici pe fiecare din vrăjmaşii lui David de pe faţa pămîntului.

v.16  Căci Ionatan a făcut legămînt cu casa lui David! Domnul să se răsbune pe vrăjmaşii lui David!“

v.17  Ionatan a întărit şi mai mult faţă de David dragostea pe care o avea pentru el, căci îl iubea ca pe sufletul lui.

Ionatan şi-a dat seama că David, cumnatul lui, îi va succede probabil tatălui său la tron. Astfel, îi cere lui David ca, atunci când va ajunge la putere, relaţia lui Ionatan cu casa lui David să nu fie uitată.

Cei doi au făcut un plan de comunicare între ei. Ionatan se putea aştepta să fie supravegheat în caz că va lua legătura cu David, aşa că trebuia să fie foarte atent. Conform planului făcut de ei, Ionatan trebuia să tragă cu arcul. Nimeni nu ar fi devenit suspicios dacă-l vedea pe Ionatan trăgând cu arcul pentru că era un luptător. David se ascundea în câmpie. Ionatan mergea pe câmp cu cel care-i purta armele şi trăgea o săgeată. Dacă trăgea astfel încât săgeata să ajungă mult mai departe de David, aceasta însemna că i se pregătea ceva rău şi că trebuie să fugă. Dacă săgeata trasă de Ionatan ajungea în faţa lui David, nu în spatele lui, aceasta însemna că se poate întoarce; va fi în siguranţă.

În cea de-a treia zi, Ionatan s-a dus pe câmp cu arcul lui. Saul nu avea cum să ştie că fiul lui îi trimitea mesaje lui David în felul acesta. Şi mesajul nu a fost favorabil. Saul arătase foarte clar că vrea să-l omoare pe David. Aşa că săgeata a zburat în aer şi a aterizat mult mai departe de David. Aceasta însemna că el trebuie să fugă. Ionatan îi spune celui care îi purta armele să strângă săgeţile şi să se ducă înapoi în cetate. După ieşirea lui din scenă, David şi Ionatan se întâlnesc şi stau de vorbă.

v.42  Şi Ionatan a zis lui David: ,,Du-te în pace, acum cînd am jurat amîndoi, în Numele Domnului, zicînd: ,Domnul să fie pe vecie între mine şi tine, între sămînţa mea şi sămînţa ta!“ David s’a sculat şi a plecat, iar Ionatan s’a întors în cetate.

De acum încolo, David este în pericol. El va fugi pentru a-şi scăpa viaţa. Dar interesant este legământul făcut de el cu Ionatan. Vom vedea că Ionatan şi-a respectat partea sa de legământ. El i-a fost loial lui David tot restul vieţii sale. Şi David a fost loial şi credincios faţă de Ionatan şi de urmaşii lui.

Mai târziu, Saul şi Ionatan sunt ucişi de filisteni şi David vine la conducerea poporului Israel.

Lucrul cel mai sigur pe care-l putea face ar fi fost acela de a nimici toată casa lui Saul. Aceasta înseamnă că, dacă Ionatan ar fi avut un fiu, acesta trebuia ucis. De fapt, Ionatan a avut un fiu. Îl vom cunoaşte ceva mai încolo. Numele lui era Mefiboşet şi era olog de picioare.

După moartea lui Saul şi a lui Ionatan, un servitor l-a luat pe Mefiboşet şi l-a ascuns. Dar David va respecta legământul făcut cu Ionatan. Astfel, David găseşte băiatul, îl aduce la palat, îl aşează la masa lui şi se îngrijeşte de el. De ce? Pentru că vroia să respecte legământul făcut cu prietenul său Ionatan.

Voi avea ocazia să dezvolt acest subiect mai târziu. Deocamdată, aş dori să vă atrag atenţia asupra semnificaţiei acestei istorisiri.

David s-a purtat cu bunătate cu Mefiboşet de dragul lui Ionatan. Dumnezeu a fost bun cu noi de dragul Domnului Isus Hristos. El nu ne-a mântuit pentru că suntem noi cineva sau pentru că am fi făcut ceva anume. Mântuirea noastră vine pe baza a ceea ce este Hristos şi a lucrării Sale de la Cruce.

“Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică” (Ioan 3:16). Pentru că Fiul Său a murit pentru noi, noi avem trecere înaintea lui Dumnezeu datorită lui Isus. Acesta este motivul şi nu un altul. Indiferent ce am face noi pentru a câştiga favoarea lui Dumnezeu nu putem să schimbăm acest fapt. Înaintea lui Dumnezeu avem trecere datorită jertfei Domnului Isus.

Iată de ce dragi prieteni trebuie să ne apropiem cu o atitudine adecvată de Fiul lui Dumnezeu.

De ce spun acest lucru? Pentru că nu de puţine ori am auzit unele cercuri condamnându-i pe cei ce mereu fac referiri la Isus Hristos. Unele din aceste acuze mergeau până a ne identifica ca fiind păgâni.

Dragii mei, acceptarea jertfei Domnului Isus, cinstirea Lui, onorarea Lui nu prejudiciază închinarea noastră înainte lui Dumnezeu. Noi proclamăm o Sfântă Treime în cele din urmă. Chiar Scriptura ne spune că Fiul a venit să împlinească voia Tatălui. Mai mult găsim referiri la faptul că Domnul Isus este proslăvit, înălţat chiar de Tatăl.

Deci, Fiul, dragii mei este cel ce ne dă mântuirea în conformitate cu planul Tatălui. Nu există altă cale. Dacă cineva nu-l cinsteşte pe Fiul, trebuie să-şi revizuiască această atitudine.

Întorcându-ne la Ionatan şi David, după ce au terminat de vorbit, Ionatan s-a întors la palat.

Cred că ne putem închipui tristeţea acestui tânăr care ştia că tatăl său vrea să-i omoare cel mai bun prieten.

Dar era deja peste puterile lui în a-l ajuta pe David.

Vedeţi dragii mei cât rău face păcatul. Adesea noi ne gândim că păcatul ne afectează numai pe noi. De multe ori suntem gata să plătim pentru păcatul nostru. Dar, iată nu numai noi suntem implicaţi.

Pentru că Saul l-a părăsit pe Domnul, el a ajuns un om dezechilibrat, unul care nu se mai controla, un om lipsit de discernământ. Din această cauză întreaga lui familie este afectată. Fiica Mical, Ionatan, apoi chiar împărăţia este afectată. Vom vedea ce forţe angrenează el pentru prinderea lui David. Locuitorii erau contrariaţi de deciziile lui. Şi toate acestea de ce, din pricina păcatului său.

Dragi prieteni acest principiu îl vom vedea acţionând chiar şi în viaţa lui David. Deci nu ne putem juca cu păcatul. Atunci când îl tolerăm ar trebui să ne gândim că în cele din urmă nu ne afectează doar pe noi, ci întreaga societate din care facem parte.