Itinerar Biblic Ep.0337 – 1 SAMUEL Capitolele 11,12 şi 13

 

Tema:

* Biruinţa lui Saul asupra amoniţilor; transferul autorităţii de la Samuel la Saul

Dragi prieteni, cu ocazia studiului asupra capitolului precedent am spus câteva lucruri mai degrabă dure la adresa lui Saul, deşi în aparenţă nu avem motive suficiente la acel moment. Îl suspectam pe Saul de prefăcătorie. Eram de părere că ar fi fost un actor bun, dar nu şi un împărat bun, deşi începuse bine. Ei bine lucrurile acestea ne vor fi dovedite pe parcursul derulării evenimentelor în centrul cărora se află Saul.

Suntem acum la capitolul 11 din prima cartea a lui Samuel şi vom descoperi pentru început că Saul este totuşi un om viteaz.

1 Samuel 11:1-3

v.1  Nahaş, Amonitul, a venit şi a împresurat Iabesul din Galaad. Toţi locuitorii din Iabes au zis lui Nahaş: ,,Fă… legămînt cu noi, şi-ţi vom fi supuşi.“

v.2  Dar Nahaş, Amonitul, le-a răspuns: ,,Voi face legămînt cu voi dacă mă lăsaţi să vă scot la toţi ochiul drept, şi să arunc astfel o ocară asupra întregului Israel.“

v.3  Bătrînii din Iabes i-au zis: ,,Dă-ne un răgaz de şapte zile, ca să trimetem soli în tot ţinutul lui Israel; şi dacă nu va fi nimeni să ne ajute, ne vom supune ţie“.

Cererea lui Nahaş era urâtă şi crudă. Oamenii din Iabes aveau nevoie urgentă de ajutor pentru a fi eliberaţi.

v.4  Solii au ajuns la Ghibea, cetatea lui Saul, şi au spus aceste lucruri în auzul poporului. Şi tot poporul a ridicat glasul, şi a plîns.

v.5 Saul tocmai se întorcea dela cîmp, în urma boilor, şi a întrebat: ,,Ce are poporul de plînge?“ I-au istorisit ce spuseseră cei din Iabes.

v.6  Cum a auzit Saul aceste lucruri, Duhul lui Dumnezeu a venit peste el, şi s’a mîniat foarte tare.

v.7  A luat o păreche de boi, i-a tăiat în bucăţi, şi le-a trimes prin soli în tot ţinutul lui Israel, zicînd: ,,Oricine nu va merge după Saul şi Samuel, îşi va vedea boii tăiaţi la fel“. Groaza Domnului a apucat pe popor, care a pornit ca un singur om.

Observaţi cum Saul se identifică cu Samuel. Probabil că, în acele momente, numele lui Saul nu era destul de puternic. Totuşi, când Saul a chemat poporul şi a legat numele lui de numele lui Samuel, oamenii l-au urmat din toate părţile. Ei se temeau de ce spusese Saul şi de ceea ce le-ar putea face amoniţii.

v.11  A două zi, Saul a împărţit poporul în trei cete. Au pătruns în tabăra Amoniţilor în straja dimineţei, şi i-au bătut pînă la căldura zilei. Ceice au scăpat, au fost risipiţi, şi n’au mai rămas doi laolaltă dintre ei.

Saul şi-a împărţit oamenii în trei cete. Israeliţii au pornit după amoniţi, i-au ucis şi i-au gonit astfel încât nu mai puteau fi găsiţi doi dintre ei la un loc. Fiecare amonit care a supravieţuit a fugit de unul singur.

v.12  Poporul a zis lui Samuel: ,,Cine zicea: ,Saul să domnească peste noi? `Daţi încoace pe oamenii aceia, ca să-i omorîm.“

Unii dintre israeliţi erau împotriva ideii ca Saul să domnească peste ei. Samuel a ignorat această împotrivire până când poporul a fost unit în favoarea lui Saul. Felul în care Saul se ocupase de problema amoniţilor a avut un important efect asupra acestei împotriviri.

v.13  Dar Saul a zis: ,,Nimeni nu va fi omorît în ziua aceasta, căci astăzi Domnul a dat o izbăvire lui Israel“.

v.14  Şi Samuel a zis poporului: ,,Veniţi, şi să mergem la Ghilgal, ca să întărim acolo împărăţia.“

v.15  Tot poporul s’a dus la Ghilgal, şi au pus pe Saul împărat, înaintea Domnului, la Ghilgal. Acolo, au adus jertfe… de mulţămire înaintea Domnului; şi Saul şi toţi oamenii lui Israel s’au veselit foarte mult acolo.

Acum tot Israelul îl acceptă pe Saul ca împărat. Poate că vă gândiţi: “Vedeţi că aţi greşit? Aţi avut prejudecăţi în privinţa lui Saul, şi uite că el a făcut bine!” Sigur că Saul a început ca un mare împărat, dar să citim mai departe. Păcat că povestea lui nu se încheie aici.

Capitolul 12 începe cu cântecul de lebădă al lui Samuel.

1 Samuel 12:1

v.1 Samuel a zis întregului Israel: ,,Iată că v’am ascultat glasul în tot ce mi-aţi zis, şi am pus un împărat peste voi.

Acesta este cântecul de lebădă al lui Samuel, discursul lui final.

El fusese un om remarcabil care acum îl avea ca succesor pe Saul. În ciuda faptului că El tot e gata să binecuvânteze poporul dacă acesta ascultă de El. Acest lucru este evident. Saul este împărat şi Dumnezeu îi va da toate şansele.

v.2  De acum, iată împăratul care va merge înaintea voastră. Cît despre mine, eu sînt bătrîn, am albit, aşa că fiii mei sînt cu voi; am umblat înaintea voastră, din tinereţă pînă în ziua de azi.

Samuel crescuse la templu. Viaţa lui fusese trăită în văzul tuturor. Poate că nici un om nu a avut vreodată viaţa publică pe care a avut-o Samuel. Se întâmplă adesea ca un om să apară pe scena publică şi să fie acceptat imediat de oameni. Apoi se descoperă ceva urât în trecutul lui şi eroul cade în dizgraţie. Cu Samuel nu s-a întâmplat deloc aşa. El fusese adus de mama sa la templu încă de mic. Trăise deci toată viaţa înaintea oamenilor. El spune cu tristeţe acest lucru: “Fiii mei sunt cu voi”. Cu alte cuvinte: “De ce nu i-aţi acceptat?” Samuel a încercat să-i pună în poziţia pe care o deţinuse el, dar Dumnezeu nu-i acceptase. Fiii lui Samuel nu erau pe placul lui Dumnezeu.

v.3  Iată-mă! Mărturisiţi împotriva mea, în faţa Domnului şi în faţa unsului Lui: Cui i-am luat boul, sau cui i-am luat măgarul? Pe cine am apăsat, şi pe cine am năpăstuit? De la cine am luat mită ca să închid ochii… asupra lui? Mărturisiţi, şi vă voi da înapoi.“

Aceasta este o declaraţie deosebită dacă ţinem seama că vine de la un om care avusese o viaţă publică în toţi aceşti ani şi mai fusese şi judecător peste Israel. El avusese multe ocazii de a se îmbogăţi, dar nu a cedat tentaţiei. Samuel este unul din personajele remarcabile ale Cuvântului lui Dumnezeu. Totuşi, el a eşuat în calitate de părinte. Multe persoane publice au aceeaşi problemă. Mulţi oameni creştini de seamă au avut copii care au eşuat lamentabil în viaţă. Este dificil de explicat de ce este aşa, dar se pare că familia umană a regresat treptat de-a lungul istoriei umanităţii.

Samuel spune că, dacă a făcut unul din acele lucruri, va da înapoi tot ce a luat. Ar fi fost uşor ca unii oameni nemulţumiţi de vreo decizie a lui Samuel să se ridice şi să spună: “Cu mine nu ai fost drept!” Dar nu s-a ridicat nimeni.

5  El le-a mai zis: ,,Domnul este martor împotriva voastră, şi unsul Lui este martor, în ziua aceasta, că n’aţi găsit nimic în mînile mele“. Şi ei au răspuns: ,,Sînt martori!`.

Viaţa lui Samuel putea să reziste la inspecţia publică, putea fi pusă sub reflectorul ochiului public. Cu adevărat, acesta a fost un om al lui Dumnezeu.

Samuel continuă printr-o recapitulare a istoriei lui Israel. Mulţi oameni pe care i-a folosit Dumnezeu au folosit aceeaşi metodă. Moise, Iosua, Ghedeon au folosit această metodă. În Noul Testament, când Ştefan a apărut înaintea Sinedriului a trecut în revistă istoria poporului Israel. Samuel îi aminteşte poporului său de credincioşia şi de îndurarea lui Dumnezeu faţă de ei. Când apostazia lor a dus la subjugarea poporului de către vrăjmaşii lui, israeliţii au strigat către Domnul în deznădejdea lor şi El S-a îndurat de ei, trimiţându-le un izbăvitor. El spune, la fel ca la Miţpa: “Până aici Domnul ne-a ajutat”.

Apoi Samuel trece la starea lor prezentă.

v.12  Apoi, cînd aţi văzut că Nahaş, împăratul fiilor lui Amon, mergea împotriva voastră, mi-aţi zis: ,Nu!` ci un împărat să domnească peste noi“. ,,Şi totuş Domnul…, Dumnezeul vostru, era Împăratul vostru.

v.13  Iată dar împăratul pe care l-aţi ales, şi pe care l-aţi cerut; iată că Domnul… a pus un împărat peste voi.

Samuel arată foarte clar că Saul fusese ales de popor. Mulţi cred că vocea majorităţii, alegerea poporului reprezintă glasul lui Dumnezeu. Biblia contrazice acest mod de gândire. În general, minoritatea este mai aproape de determinarea voii lui Dumnezeu. Poporul l-a vrut pe Saul. Dumnezeu a fost Cel care l-a ales pe David. Ce diferenţă când face Dumnezeu alegerea!

v.14  Dacă vă veţi teme de Domnul, dacă-I veţi sluji, dacă veţi asculta de glasul Lui, şi dacă nu vă veţi împotrivi cuvîntului Domnului, vă veţi alipi de Domnul, Dumnezeul vostru, atît voi cît şi împăratul care domneşte peste voi.

Dumnezeu nu-l va respinge pe Saul numai pentru că este alegerea poporului. Dumnezeu îi va oferi o şansă.

v.15  Dar dacă nu veţi asculta de glasul Domnului, şi vă veţi împotrivi cuvîntului Domnului, mîna Domnului va fi împotriva voastră, cum a fost împotriva părinţilor voştri.

Samuel spune lucrurilor pe nume. Dacă poporul va sluji Domnului, El îl va binecuvânta. Dacă nu-I vor sluji Domnului, va veni judecata.

Dumnezeu va răspunde la toate acestea într-un mod dramatic şi miraculos.

v.16  Acum mai aşteptaţi aici, ca să vedeţi minunea pe care o va face Domnul subt ochii voştri.

v.17  Nu sîntem noi la seceratul grînelor? Voi striga către Domnul, şi va trimete tunete şi ploaie. Să ştiţi atunci şi să vedeţi cît de rău… aţi făcut înaintea Domnului cînd aţi cerut un împărat pentru voi“.

v.18  Samuel a strigat către Domnul, şi Domnul a trimes chiar în ziua aceea tunete şi ploaie. Tot poporul a avut o mare frică de Domnul şi de Samuel.

Ilie nu a fost primul bărbat care a invocat ploaia – prin rugăciunea lui a venit o ploaie cu tunete şi fulgere. Dar Samuel a făcut acelaşi lucru înaintea lui Ilie. Aceasta este pecetea pe care o pune Dumnezeu pe viaţa lui Samuel. Tunetul şi ploaia au fost marele “Amin” la sfârşitul carierei lui Samuel de purtător de cuvânt pentru Dumnezeu.

v.19  Şi tot poporul a zis lui Samuel: ,,Roagă-te Domnului, Dumnezeului tău, pentru robii tăi, ca să nu murim; căci la toate păcatele noastre am mai adăugat şi pe acela de a cere un împărat pentru noi“.

Faptul că acest popor ceruse un împărat era un păcat. Ei Îl respingeau pe Dumnezeu prin faptul că vroiau un împărat care să domnească peste ei, la fel ca în celelalte popoare.

v.20  Samuel a zis poporului: ,,Nu vă temeţi! Aţi făcut tot răul acesta; dar nu vă abateţi dela Domnul, şi slujiţi Domnului din toată inima voastră.

Dragul meu prieten, nu lăsa ca păcatele şi greşelile din trecut să-ţi întunece viaţa. Indiferent cine eşti sau ce ai făcut, dacă te întorci la Domnul pentru mântuire şi iertare, El te va primi şi te va binecuvânta din plin.

Nu îngăduiţi trecutului, dragii mei, să vă distrugă viitorul şi să vă strice prezentul. Ascultaţi de Dumnezeu începând chiar de astăzi, dragi prieteni.

v.21  Nu vă abateţi dela El; altfel, aţi merge după lucruri de nimic, cari n’aduc nici folos nici izbăvire, pentrucă sînt lucruri de nimic.

Ţineţi-vă strâns de Domnul şi numai de El! Lăsaţi deoparte alte lucuri. Astăzi biserica experimentează tot felul de metode, parcă nu şi-ar da seama că numai Dumnezeu poate binecuvânta. Este nevoie să ne ţinem tare de Domnul şi de Cuvântul Său! Nu cred că Biblia are nevoie de apărare. Are nevoie să fie explicată şi propovăduită. Avem nevoie de un semn de exclamare, nu de unul de întrebare.

v.22  Domnul nu va părăsi pe poporul Lui, din pricina Numelui Lui celui mare, căci Domnul a hotărît… să facă din voi poporul Lui.

Ce verset glorios! Aţi luat voi numele Domnului? Este El Mântuitorul vostru? Vă odihniţi în El? El nu vă va părăsi. Iată ce spune Domnul prin autorul Epistolei către Evrei: “… Mulţumiţi-vă cu ce aveţi, căci El însuşi a spus: ‘Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi’” (Evrei 13:5). Dumnezeu este atât de bun! El a decis să facă din noi poporul Său.

De ce a ales Dumnezeu poporul Israel? Când căutaţi un răspuns, uitaţi-vă la Dumnezeu, nu la oameni. Dumnezeu a făcut acest lucru şi este de ajuns. Poate că Dumnezeu v-a ales pe voi şi prietenii voştri se întreabă de ce. Lucrul cel mai important este că Dumnezeu ne alege. Ar trebui să fie de ajuns că ştim asta. Eu Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru acest lucru. El ar fi putut să mă treacă cu vederea, dar mă bucur că nu a făcut-o! Nu sunteţi bucuroşi că vă aflaţi de partea lui Dumnezeu? Nu este minunat că noi suntem ai Domnului, că suntem prietenii Lui? El este Mântuitorul nostru. Prin urmare, este de partea noastră, nu împotriva noastră. El vrea să ne ajute. Domnul Isus este Mântuitorul dar şi ajutorul nostru. Şi îi mântuieşte în chip desăvârşit pe toţi cei ce se încred în El.

Revenind la Samuel, mesajul său către poporul Israel a fost unul cu totul deosebit.

v.23  Departe iarăş de mine să păcătuiesc împotriva Domnului, încetînd să mă rog pentru voi! Vă voi învăţa calea… cea bună şi cea dreaptă.

De când mă ocup de lucrarea de la radio am descoperit că mulţi oameni au un dar minunat. Este vorba de darul rugăciunii. Acesta este un dar de la Dumnezeu. Ştiu oameni care sunt ţintuiţi la pat, unii chiar pentru tot restul vieţii, de boli neîndurătoare, şi care se roagă necontenit pentru mine şi pentru alţi lucrători creştini. Nu aş schimba cu nimic rugăciunile lor. Eu am nevoie de aceste rugăciuni.

Samuel a spus: “Departe de mine să păcătuiesc împotriva Domnului încetând să mă rog pentru voi!”

Cred eu că fiecare credincios are responsabilitatea rugăciunii. Eu simt nevoie să mă rog pentru un grup de lucrători creştini din această ţară, cei mai mulţi fiind prietenii mei. Am fost în bisericile lor şi cunosc problemele cu care se confruntă. Mă rog pentru ei în mod regulat. De asemenea, am responsabilitatea de a mă ruga pentru familia mea. Dacă eu nu mă rog pentru ei, atunci cine o va face? Am responsabilitatea de a mă ruga pentru lucrarea de la radio. Şi voi aveţi o responsabilitate, dragi prieteni creştini. Ar trebui să vă rugaţi unii pentru alţii. Dumnezeu să ne ferească de păcatul de a înceta să ne mai rugăm unii pentru alţii.

v.24  Temeţi-vă numai de Domnul, şi slujiţi-I cu credincioşie din toată inima voastră; căci vedeţi ce putere desfăşură… El printre voi.

v.25  Dar dacă veţi face răul, veţi peri, voi şi împăratul vostru“.

Ultima oară când am fost la un meci de fotbal am stat lângă un bărbat care ţinea cu echipa adversă. M-a enervat cumplit pentru că se ridica încontinuu în picioare şi aclama chiar şi cele mai banale pase ale echipei lui favorite. Dar în timp ce-l priveam am început să-mi doresc să am şi eu acelaşi entuziasm febril în ceea ce priveşte lucrurile lui Dumnezeu.

Dragi prieteni, ar trebui să-I slujim Domnului cu toată inima!

Ce mesaj extraordinar ne este transmis prin cântecul de lebădă al profetului Samuel! Din păcate cel puţin unul nu învaţă nimic din el: Saul. Capitolul 13 naratează o situaţie în care începe se arate adevărata natură a lui Saul.

Pe măsură ce vom citi acest capitol, vom avea confirmarea ideii prezentate încă de la capitolul 9, conform căreia Saul nu avea caracterul unui împărat. Înfăţişarea exterioară îl făcea să arate ca un împărat, dar îi lipseau calităţile necesare pentru a fi un împărat adevărat. Nu era nimic altceva decât un împărat de hârtie.

1 Samuel 13:1-4

v.1  Saul era în vîrstă de treizeci de ani, cînd a ajuns împărat, şi a domnit doi ani peste Israel.

v.2  Saul şi-a ales trei mii de bărbaţi din Israel: două mii erau cu el la Micmaş şi pe muntele Betel, iar o mie erau cu Ionatan la Ghibea lui Beniamin. Pe ceilalţi din popor i-a trimes pe fiecare la cortul lui.

v.3  Ionatan a bătut tabăra Filistenilor care era la Gheba, şi Filistenii au auzit lucrul acesta. Saul a pus să sune cu trîmbiţa prin toată ţara, zicînd: ,,Să audă Evreii lucrul acesta!“

v.4  Tot Israelul a auzit zicîndu-se: ,,Saul a bătut tabăra Filistenilor, şi Israel s’a făcut urît Filistenilor“. Şi poporul a fost adunat la Saul în Ghilgal.

Adevăratul caracter al lui Saul începe să iasă la iveală. Când ni se va înfăţişa mai bine, vom vedea că nu era nimic mai mult decât un prefăcut. Citim în aceste versete că Ionatan a bătut tabăra filistenilor. Cine s-a lăudat cu această victorie? Saul a fost cel care şi-a asumat meritul pentru această victorie. Ionatan se arată a fi un bun conducător militar. Mai târziu vom vedea că el câştigă o altă mare victorie folosind o strategie foarte interesantă. Dar în această luptă anume, Ionatan a luptat şi Saul a sunat din trâmbiţă. Saul şi-a asumat meritul pentru această biruinţă. Nu a vrut să-i acorde fiului său meritul pentru câştigarea luptei. Saul a chemat tot Israelul şi a prezentat poporului un raport fals. Armata şi toţi cei de sub comanda lui Ionatan ştiau că raportul lui Saul nu era corect.

Oamenii încep să creadă că armata lui Saul are un punct slab şi că acesta este călcâiul lui Ahile în cazul lui Saul. Este Saul smerit?

Am spus la început că Saul făcea caz de o falsă umilinţă. Acest lucru începe să se vadă acum.

v.5  Filistenii s’au strîns să lupte cu Israel. Aveau o mie de cară şi şase mii de călăreţi; şi poporul acesta era fără număr: ca nisipul depe ţărmul mării. Au venit şi au tăbărît la Micmaş, la răsărit de Bet-Aven.

v.6  Bărbaţii lui Israel s’au văzut la strîmtoare, căci erau strînşi de aproape şi s’au ascuns în peşteri, în stufişuri, în stînci, în turnuri şi în gropile pentru apă.

Se pare că filistenii şi-au revenit în urma pierderilor suferite, s-au regrupat şi au venit cu forţe proaspete împotriva evreilor.

v.8  A aşteptat şapte zile, după timpul hotărît de Samuel. Dar Samuel nu venea la Ghilgal, şi poporul se împrăştia de lîngă Saul.

v.9  Atunci Saul a zis: ,,Aduceţi-mi arderea de tot şi jertfele de mulţămire.“ Şi a jertfit arderea de tot.

Aici descoperim un alt lucru cu privire la Saul. El a presupus că poziţia lui de împărat îi dădea dreptul de a jertfi arderea de tot. Mai târziu, vom vedea că un alt împărat, pe nume Ozia, şi-a asumat o slujbă preoţească şi Dumnezeu l-a judecat cu asprime; el s-a umplut de lepră (2 Cronici 26). Saul nu a ţinut deloc seama de porunca foarte clară a lui Dumnezeu conform căreia numai un preot din seminţia lui Levi putea jertfi arderea de tot.

v.10  Pe cînd sfîrşea de adus arderea de tot, a venit Samuel, şi Saul i-a ieşit înainte să-i ureze de bine.

v.11  Samuel a zis: ,,Ce-ai făcut?“ Saul a răspuns: ,,Cînd am văzut că poporul se împrăştie de lîngă mine, că nu vii la timpul hotărît, şi că Filistenii sînt strînşi la Micmaş,

Saul nu a vrut să-l aştepte pe Samuel. Era nerăbdător şi încrezut. Saul credea că are trei motive foarte bune pentru a nu-l aştepta pe Samuel:

  • Oamenii erau împrăştiaţi;
  • filistenii veneau din nou împotriva lor;
  • Samuel întârzia.

Părerea mea este că Saul îşi căuta pretexte. El dădea vina pe toţi şi pe toate.

v.12  mi-am zis: Filistenii se vor pogorî împotriva mea la Ghilgal, şi eu nu m’am rugat Domnului! Atunci am îndrăznit şi am adus arderea de tot.“

Saul “a îndrăznit” să jertfească arderea de tot şi să înalte rugăciuni Domnului. Aceasta era o falsă pietate. Începe să se vadă adevărata fire a lui Saul.

v.13  Samuel a zis lui Saul: ,,Ai lucrat ca un nebun şi n’ai păzit porunca pe care ţi-o dăduse Domnul, Dumnezeul tău. Domnul ar fi întărit pe vecie domnia ta peste Israel;

v.14  dar acum, domnia ta nu va dăinui. Domnul Şi-a ales un om după inima Lui, şi Domnul   l-a rînduit să fie căpetenia poporului Său, pentrucă n’ai păzit ce-ţi poruncise Domnul.“

Lui Saul i se spusese de la început că, dacă va asculta de Dumnezeu, va fi binecuvântat; dar dacă nu va asculta, va avea parte de judecata Domnului. Conducătorul trebuie să asculte de Domnul. Lumea de astăzi are nevoie de un conducător care să fie condus de Domnul. Problemele noastre pornesc de la faptul că nu avem un astfel de conducător. Sigur că nici nu vom avea unul înainte de a veni Domnul Isus Hristos pe pământ; acesta este scopul suprem al lui Dumnezeu pentru acest pământ. Saul nu a ascultat de Dumnezeu, aşa că El va pregăti pe altcineva pentru a fi împărat. Domnul îl va aduce în scenă ceva mai târziu. Nici Samuel nu ştie în acest moment despre cine este vorba.

v.15 Apoi Samuel s’a sculat, şi s’a suit din Ghilgal la Ghibea lui Beniamin. Saul a făcut numărătoarea poporului care se afla cu el: erau aproape şase sute de oameni.

v.16  Saul, fiul său Ionatan, şi poporul care se afla cu ei, se aşezaseră la Gheba lui Beniamin, şi Filistenii tăbărau la Micmaş.

v.17  Din tabăra Filistenilor au ieşit trei cete ca să pustiască: una a luat drumul spre Ofra, spre ţara Şual;

Lupta este gata să înceapă. Vom vedea aici pericolul real reprezentat de dezarmare.

Ştiu că sunt mulţi militanţi pentru dezarmarea Americii. Ei cred că dacă se distruge tot armamentul vor fi eliminate toate războaiele. Alţii cred că dacă se dă o lege a armelor care să interzică cetăţenilor oneşti să deţină arme, astfel vor fi opriţi şi răufăcătorii. Numai că nu poţi face nimic pentru a-i dezarma pe aceştia. Aceasta este o gândire idealistă şi lipsită de înţelepciune.

v.19  În toată ţara lui Israel nu se găsea niciun fierar; căci Filistenii ziseră: ,,Să împedecăm pe Evrei să-şi facă săbii sau suliţe.“

v.20  Şi fiecare om din Israel se pogora la Filisteni ca să-şi ascută fierul plugului, coasa, securea şi sapa,

v.21  cînd se tocea sapa, coasa, furca cu trei coarne şi securea, şi ca să facă vîrf ţepuşului cu care mîna boii.

Filistenii îi dezarmaseră pe israeliţi. Totuşi, acestora le era permisă deţinerea anumitor unelte agricole. Dar pentru a le ascuţi, ei trebuiau să meargă tot la filisteni. În felul acesta, duşmanul ştia foarte bine ce arme au israeliţii.

v.22  Şi aşa s’a întîmplat că în ziua luptei nu era nici sabie, nici suliţă în mînile întregului popor care era cu Saul şi Ionatan: nu avea decît Saul şi fiul său Ionatan.

v.23  O ceată de Filisteni a venit şi s’a aşezat la trecătoarea Micmaşului.

Numai doi bărbaţi – Saul şi Ionatan – aveau săbii. Îmi imaginez că ceilalţi luptători aveau topoare, sape, coase şi alte unelte asemănătoare. Aşa era echipată armata lui Saul pentru luptă!

O să vedem în episodul viitor cum se finalizează lupta. Aş vrea însă să nu uităm lecţia pe care o primim prin intermediul lui Saul.

Dragii mei, nici unul din noi nu dobândeşte dragostea lui Dumnezeu prin meritele sale, dar o păstrează prin ascultare.