Itinerar Biblic Ep.0336 – 1 SAMUEL Cap. 8, 9 şi 10

 

Tema:

* Israel îl respinge pe Dumnezeu şi cere un împărat

Dragi ascultători, cred că versetul următor din cartea Osea 13:11 poate fi folosit ca motto pentru restul cărţii 1 Samuel şi pentru 2 Samuel: “Ţi-am dat un împărat în mânia Mea, şi ţi-l iau în urgia Mea.”

Aşa cum am văzut deja, Samuel a fost un mare judecător şi un om al lui Dumnezeu. El a crescut în templu unde a avut ocazia să vadă răutatea fiilor lui Eli şi judecata lui Dumnezeu asupra lor. Totuşi, în capitolul 8 al primei cărţi a lui Samuel, descoperim că şi el are o slăbiciune:

1 Samuel 8:1

v.1  Cînd a îmbătrînit Samuel, a pus pe fiii săi judecători peste Israel.

Samuel i-a numit pe fiii lui judecători, deşi ei erau incompetenţi şi nu meritau acest post. Aceasta a fost o greşeală. Samuel a fost un mare judecător, un profet bun, un om al lui Dumnezeu. Dar nu a fost un tată bun, călcând astfel pe urmele lui Eli.

v.2  Fiul său întîi născut se numea Ioel, şi al doilea Abia; ei erau judecători la Beer-Şeba.

v.3  Fiii lui Samuel n’au călcat pe urmele lui; ci se dădeau la lăcomie, luau mită… şi călcau dreptatea.

Aceştia erau fiii lui Samuel. Ei erau necinstiţi şi nu aveau nici o calitate care să-i facă potriviţi pentru funcţia de judecători. Mulţi slujitori ai lui Dumnezeu mi-au spus: “De ce se întâmplă astfel de lucruri? De ce sunt atâtea cazuri de familii creştine în care un fiu sau o fiică apucă pe căi greşite, se răzvrătesc sau ajung chiar dependenţi de droguri?” De multe ori, nu putem da nici o explicaţie unor oameni în situaţia aceasta. Samuel a fost un om extraordinar, un om al lui Dumnezeu. Şi totuşi, uitaţi-vă ce au făcut fiii lui!

v.4  Toţi bătrînii lui Israel s’au strîns şi au venit la Samuel la Rama.

v.5  Ei au zis: ,,Iată că tu eşti bătrîn, şi copiii tăi nu calcă pe urmele tale; acum pune un împărat peste noi să ne judece, cum au toate neamurile.“

Poporul Israel cere un împărat. Această cerere este făcută sub influenţa naţiunilor din jur. Motivul prezentat de copiii lui Israel este altul: bătrâneţea lui Samuel şi rătăcirea fiilor lui.

v.6  Samuel n’a văzut cu plăcere faptul că ziceau: ,,Dă-ne un împărat ca să ne judece.“ Şi Samuel s’a rugat Domnului.

v.7  Domnul a zis lui Samuel: ,,Ascultă glasul poporului în tot ce-ţi va spune; căci nu pe tine te leapădă, ci pe Mine mă leapădă, ca să nu mai domnesc peste ei.

Faptul că Samuel i-a numit judecători pe fiii săi oferă poporului un pretext pentru a cere un împărat. Fără îndoială, inima lui Samuel a fost zdrobită de această cerere. Dumnezeu îl mângâie asigurându-l că Israel pe Domnul Îl respinge, nu pe Samuel. Fiii lui Samuel sunt pretextul; respingerea suveranităţii lui Dumnezeu este adevăratul motiv.

Atunci Samuel avertizează poporul cu privire la ce înseamnă să aibă un împărat. El le spune că împăratul va domni peste ei, le va lua fiii în armata lui, fiicele pentru a-i sluji şi a-i găti şi animalele pentru folosul său. De asemenea, Samuel le spune că va veni o zi în care ei vor striga către Domnul în disperarea lor, dar Domnul nu-i va asculta.

v.19  Poporul n’a vrut să asculte glasul lui Samuel. ,,Nu!“ au zis ei, ,,ci să fie un împărat peste noi,

v.20  ca să fim şi noi ca toate neamurile; împăratul nostru ne va judeca, va merge în fruntea noastră şi ne va cîrmui în războaiele noastre.“

v.21  Samuel, dupăce a auzit toate cuvintele poporului, le-a spus în auzul Domnului.

v.22  Şi Domnul a zis lui Samuel: ,,Ascultă-le glasul, şi pune un împărat peste ei.“ Şi Samuel a zis bărbaţilor lui Israel: ,,Duceţi-vă fiecare în cetatea lui.“

Copiii lui Israel îşi vor vedea dorinţa împlinită. Dumnezeu le va da un împărat. Ceea ce era adevărat pentru Israel în vremea lui Moise este adevărat şi acum. “El le-a dat ce cereau; dar a trimis o molimă printre ei” (Psalmul 106:15). Dumnezeu va împlini dorinţa lui Israel de a avea un împărat, dar aceasta nu va fi spre avantajul lor. Domnul va călăuzi poporul indirect, prin profet. Aşa cum vom vedea, Dumnezeu nu va vorbi direct împăratului, ci prin profet care va transmite mesajul lui Dumnezeu împăratului. Iar împăratul îl va accepta sau îl va respinge, aşa cum va dori.

Următorul capitol, capitolul 9 inaugurează cea de-a doua secţiune majoră a cărţii 1 Samuel. Prima secţiune l-a avut ca personaj principal pe Samuel. Acum atenţia se îndreaptă asupra lui Saul.

Saul este una din acele persoane mai puţin obişnuite pe care le întâlnim în paginile Cuvântului lui Dumnezeu. La fel cum a fost cazul cu Balaam, este dificil să oferim o interpretare exactă când este vorba de Saul.

Atât în Vechiul, cât şi în Noul Testament există câteva personaje ieşite din comun care înaintează pe paginile Scripturii în semiîntuneric. Aceste personaje ies la un moment dat la lumină, dar speriate de propria umbră intră iar în întuneric.

Saul nu este împărat când Scriptura ni-l aduce pentru prima dată înainte. De fapt, eu nu cred că el a fost vreodată împărat în adevăratul înţeles al cuvântului.

1 Samuel 9:1

v.1  Era un om din Beniamin, numit Chis, fiul lui Abiel, fiul lui Ţeror, fiul lui Becorat, fiul lui Afiah, fiul unui Beniamit, un om tare şi voinic.

Chis, tatăl lui Saul, făcea parte din seminţia lui Beniamin. Dacă vă amintiţi istoria celor doisprezece fii ai lui Iacov din Geneza, această seminţie a luat naştere din fiul cel mai tânăr, Beniamin, favoritul tatălui său. Mama lui murise la naşterea lui, dar chiar înainte de a muri şi-a numit fiul Ben-Oni – “Fiul durerii mele”. Dar când Iacov a privit pruncul, a spus: “Nu, el va fi fiul dreptei mele”, şi i-a pus numele Beniamin. Băiatul a ajuns copilul favorit, ocrotit de fraţii lui mai mari. În cartea Judecători ni se spune că seminţia aceasta a fost decimată din cauza unui păcat îngrozitor. Din această seminţie a lui Beniamin vine primul împărat al lui Israel.

v.2  El avea un fiu cu numele Saul, tînăr şi frumos, mai frumos decît oricare din copiii lui Israel. Şi-i întrecea pe toţi în înălţime dela umăr în sus.

Acest tânăr, Saul, era un băiat frumos. Din punct de vedere fizic, el arăta ca un împărat, dar era un actor care juca un rol. În inima lui, el nu era împărat. Însă poporul şi-a ales împăratul după aspectul exterior, nu după caracterul său.

Accentul care se pune pe aspectul exterior în zilele noastre este un pericol destul de mare. Televiziunea este inamicul cel mai periculos al omului. Cel care va controla această ţară este cel care dă bine la televizor. De ce? Pentru că noi alegem oamenii după felul în care arată şi după felul în care vorbesc, nu după caracterul lor.

De-am avea un aparat cu raze X în loc de televiziune,  un aparat care să ne permită să vedem ce fel de caracter are persoana prezentată, nu am mai face atâtea alegeri greşite! Dar n-avem!

Copiii lui Israel vroiau un împărat şi le-a plăcut de Saul. Acesta era frumos, înalt, arăta bine. Nu era în tot poporul nici un alt bărbat care să arate mai mult ca un împărat decât Saul. Dacă ar fi trăit în zilele noastre, Saul ar fi putut ajunge cu mare uşurinţă o stea de cinema sau de televiziune. El a interpretat rolul de împărat, fără să fie cu adevărat unul.

v.3  Măgăriţele lui Chis, tatăl lui Saul, s’au rătăcit; şi Chis a zis fiului său Saul: ,,Ia cu tine o slugă, scoală-te şi du-te de caută măgăriţele.“

Ştiu că Dumnezeu are simţul umorului. Nu se poate să nu observaţi acest lucru pentru că este dezvăluit în multe locuri din Cuvântul lui Dumnezeu. Saul caută măgăriţele tatălui său în timp ce oamenii fără minte ai poporului Israel caută un împărat.

v.5  Ajunseseră în ţara Ţuf, cînd Saul a zis slugii care îl însoţea: ,,Haide să ne întoarcem, ca nu cumva tatăl meu, lăsînd măgăriţele, să fie îngrijorat de noi.“

Saul şi slujitorul său au căutat peste tot animalele tatălui său, dar nu le-au găsit. Într-un sfârşit, Saul spune: “Hai să mergem acasă pentru că ne vom rătăci şi noi, şi tatăl meu va trebui să trimită pe altcineva să ne găsească.”

v.6  Sluga i-a zis: ,,Iată că în cetatea aceasta este un om al lui Dumnezeu, un om cu vază; tot ce spune el, nu se poate să nu se întîmple. Haidem la el dar; poate că ne va arăta drumul pe care trebuie să apucăm.“

v.7  Saul a zis slugii sale: ,,Dar dacă mergem acolo, ce să aducem omului lui Dumnezeu? Căci nu mai avem merinde în saci şi n’avem niciun dar de adus omului lui Dumnezeu. Ce avem?“

v.8  Sluga a luat din nou cuvîntul, şi a zis lui Saul: ,,Uite eu am la mine un sfert de siclu de argint; îl voi da omului lui Dumnezeu, şi ne va arăta drumul.“ –

Aici este inserată o scurtă explicaţie a Duhului lui Dumnezeu care ne va fi de ajutor:

v.9  Odinioară în Israel, cînd se ducea cineva să întrebe pe Dumnezeu, zicea: ,,Haidem, să mergem la văzător!“ Căci acela care se numeşte azi prooroc, se numea odinioară văzător. –

A avut loc o schimbare de nume. Oamenii care se ocupau de necromanţie şi spiritism erau numiţi “văzători”. Dumnezeu dorea un alt nume pentru omul lui Dumnezeu, aşa că acesta este numit “profet”. Samuel devine astfel primul dintre profeţi. Deşi Moise este numit profet, Samuel este primul din ordinul profeţilor. Samuel este, desigur, omul despre care vorbesc Saul şi slujitorul lui.

v.14  Şi s’au suit în cetate. Tocmai cînd intrau pe poarta cetăţii, au fost întîlniţi de Samuel, care ieşea să se suie pe înălţime.

v.15  Dar, cu o zi mai înainte de venirea lui Saul, Domnul înştiinţase pe Samuel, şi-i zisese:

Este frecventă întrebarea: “Cum comunica, de fapt, Dumnezeu în vremea Vechiului Testament, când se spunea: ‘Domnul a vorbit’?” Eu cred că, dacă este scris că Domnul a vorbit sau Domnul a spus, El chiar vorbea. Aşa comunicau oamenii şi în vremea aceea: prin cuvinte. Cuvintele Scripturii sunt inspirate, nu gândurile. În versiunea engleză a acestui verset ni se spune că “Dumnezeu i-a vorbit lui Samuel la ureche, cu o zi înainte de venirea lui Saul…”. Ceea ce auzim cu urechile noastre sunt cuvinte. Acestea sunt singurele care au sens şi Samuel asta a auzit.

v.16  ,,Mîne, la ceasul acesta, îţi voi trimete un om din ţara lui Beniamin, şi să-l ungi drept căpetenie a poporului Meu Israel. El va scăpa poporul Meu din mîna Filistenilor; căci am căutat cu îndurare spre poporul Meu, pentrucă strigătul lui a ajuns pînă la Mine.“

De multe ori, Dumnezeu răspunde la rugăciunile noastre chiar şi atunci când nu este lucrul cel mai bun pentru noi. Când Îi cerem lui Dumnezeu un lucru cu insistenţă şi cu lacrimi, El va sfârşi prin a proceda la fel ca în cazul lui Israel – El ne va asculta cererea. Când copiii lui Israel se aflau în pustie, vă amintiţi că au început să ceară carne pentru că se săturaseră de mană. Dumnezeu le-a dat carne, dar a trimis uscăciune în sufletele lor. Iată de ce rugăciunea trebuie făcută în Numele lui Hristos, ceea ce înseamnă că trebuie să fie făcută în conformitate cu voia lui Dumnezeu şi pentru slava Sa. Toate cererile noastre ar trebui să ţină seama de aceste două aspecte.

v.17  Cînd a zărit Samuel pe Saul, Domnul i-a zis: ,,Iată omul, despre care ţi-am vorbit; el va domni peste poporul Meu.“

Dumnezeu le-a ascultat cererea şi le-a dat un împărat. Înfăţişarea lui Saul l-a impresionat până şi pe Samuel. Vom vedea că Samuel l-a respectat pe Saul şi a regretat faptul că acesta nu a reuşit să facă binele până la sfârşit.

v.18  Saul s’a apropiat de Samuel la mijlocul porţii, şi a zis: ,,Arată-mi, te rog, unde este casa văzătorului.“

v.19  Samuel a răspuns lui Saul: ,,Eu sînt văzătorul. Suie-te înaintea mea pe înălţime, şi veţi mînca astăzi cu mine. Mîne te voi lăsa să pleci, şi-ţi voi spune tot ce se petrece în inima ta.

v.20  Nu te nelinişti de măgăriţele pe cari le-ai pierdut acum trei zile, căci s’au găsit. Şi pentru cine este păstrat tot ce este mai de preţ în Israel? Oare nu pentru tine şi pentru toată casa tatălui tău?“

De fapt, Saul nu era alegerea lui Dumnezeu. Adică, Dumnezeu a dat poporului Israel un om pe placul lor. Când Saul trecea printre oameni, ei puteau vedea că el este înalt, chipeş, exact aşa cum ar trebui să arate un împărat. Când copiii lui Israel au cerut un împărat, Dumnezeu le-a împlinit cererea.

v.21  Saul a răspuns: ,,Oare nu sînt eu Beniamit, din una din cele mai mici seminţii ale lui Israel? Şi familia… mea nu este cea mai mică dintre toate familiile din seminţia lui Beniamin? Pentru ce dar îmi vorbeşti astfel?“

Saul seamănă foarte mult cu Ghedeon în acest verset. Pare foarte smerit. Ghedeon a spus: “… Rogu-te, domnul meu, cu ce să izbăvesc pe Israel? Iată că familia mea este cea mai săracă din Manase, şi eu sunt cel mai mic din casa tatălui meu.” (Judecatori 6:15). Cu alte cuvinte, Ghedeon spunea: “Nu poţi găsi pe cineva mai mic decât mine!” Acest lucru era adevărat. El era un om laş, speriat de moarte. Israel era în război atunci şi copleşit numeric de inamic.

Saul însă nu avea nici un motiv să se teamă. Israel nu era în război în acele momente. El se dusese să caute măgăriţele tatălui său care acum erau găsite. Misiunea lui fusese împlinită. Ce vreau să spun este că Saul nu avea nici un motiv să ţină un asemenea discurs. Eu cred că era vorba de o falsă umilinţă. Sunt destul de convins de faptul că Saul simţea că el poate fi împărat.

v.22  Samuel a luat pe Saul şi pe sluga lui, i-a vîrît în odaia de mîncare, le-a dat locul cel dintîi între cei poftiţi, cari erau aproape treizeci de inşi.

Se pare că Samuel a adunat un mic grup de conducători.

v.23  Samuel a zis bucătarului: ,,Adu porţia pe care ţi-am dat-o, cînd ţi-am zis: ,Pune-o deoparte.“

v.24  Bucătarul a dat spata şi ce era pe ea, şi a pus-o înaintea lui Saul. Şi Samuel a zis: ,,Iată ce a fost păstrat, pune-o înainte, şi mănîncă, fiindcă pentru tine s’a păstrat cînd am poftit poporul.“ Astfel Saul a mîncat cu Samuel în ziua aceea.

v.25  S’au pogorît apoi de pe înălţime în cetate, şi Samuel a stat de vorbă cu Saul pe acoperişul casei.

v.26  Apoi s’au sculat disdedimineaţă; şi în revărsatul zorilor, Samuel a chemat pe Saul de pe acoperiş, şi a zis: ,,Scoală-te, şi te voi însoţi“. Saul s’a sculat, şi au ieşit amîndoi, el şi Samuel.

v.27  Cînd s’au pogorît la marginea cetăţii, Samuel a zis lui Saul: ,,Spune slugii tale să treacă înaintea noastră“. Şi sluga a trecut înainte. ,,Opreşte-te acum“, a zis iarăş Samuel, ,,şi-ţi voi face cunoscut cuvîntul lui Dumnezeu“.

În acest fragment vedem care erau formalităţile îndeplinite în vremea aceea. Saul a mâncat cu Samuel şi a avut loc un fel de conferinţă.

După această conferinţă, Saul a fost uns ca rege al Israelului. Descrierea acestui eveniment o găsim în capitolul 10 al cărţii.

1 Samuel 10:1

v.1  Samuel a luat sticluţa cu untdelemn, şi a turnat-o pe capul lui Saul. Apoi l-a sărutat, şi a zis: ,,Nu te-a uns Domnul… ca să fii căpetenia moştenirii…… Lui?

Samuel îl unge pe Saul ca împărat şi apoi îl sărută, gest care este probabil o dovadă de afecţiune pentru Saul.

v.2  Astăzi, după ce mă vei părăsi, vei găsi doi oameni la mormîntul Rahelei, în hotarul lui Beniamin la Ţelţah. Ei îţi vor zice: ,Măgăriţele pe care te-ai dus să le cauţi s’au găsit; şi iată că tatăl tău nu se mai gîndeşte la măgăriţe, ci este îngrijorat de voi, şi zice: ,Ce să fac pentru fiul meu?“

În ceea ce-l priveşte pe Chiş, fiul lui, Saul, era pierdut pentru el. Dar Saul este implicat într-o afacere foarte serioasă. Samuel l-a uns împărat lângă mormântul Rahelei, care este în ţinutul lui Beniamin, în apropiere de Betleem.

v.5  După aceea, vei ajunge la Ghibea Elohim, unde se află garnizoana Filistenilor. Cînd vei intra în cetate, vei întîlni o ceată de prooroci pogorîndu-se… de pe înălţimea pentru jertfă, cu lăute, tîmpene, fluere şi cobze înainte, şi…… proorocind.

La aşa ceva trebuia să se aştepte Saul pe drumul de întoarcere spre casă.

v.6  Duhul Domnului va veni peste tine, vei prooroci cu ei, şi vei fi prefăcut într’alt om.

Aici apare întrebarea: S-a întors Saul la Dumnezeu? A fost convertit? Este acest verset dovada unei astfel de decizii? Eu nu cred că Saul s-a convertit cu adevărat. Vi se pare, probabil că am anumite prejudecăţi împotriva lui Saul. Ştiţi de ce? Nu ceea ce am citit până acum, ci tot ce urmează mă face să cred că Saul nu s-a întors cu adevărat la Dumnezeu.

Acum veţi spune: “Dar Duhul lui Dumnezeu a venit asupra lui Saul şi el s-a schimbat într-un om diferit.” Da, dar nu ni se spune că a devenit un om nou. La urma urmei, nu a venit Duhul lui Dumnezeu şi asupra lui Balaam? Şi nu avem nici o dovadă că el ar fi fost predat Domnului. Cum rămâne cu Iuda? Hristos a trimis doisprezece ucenici despre care ni se spune că au făcut semne şi minuni. A făcut şi Iuda semne şi minuni? Sigur că da. Puteţi spune că Iuda a fost convertit? Mai bine să nu facem nici un comentariu decisiv în privinţa lui Saul, în acest moment.

v.9   De îndată ce Saul a întors spatele ca să se despartă de Samuel, Dumnezeu i-a dat o altă inimă, şi toate semnele acestea s’au împlinit în aceeaş zi.

După ce Saul şi Samuel s-au despărţit, cred că Samuel s-a uitat lung în urma lui şi şi-a spus: “Ce băiat frumos!” Dar chiar şi un profet se poate înşela.

Profetul Natan a greşit când i-a spus lui David să-i zidească Domnului o casă. Dumnezeu a fost nevoit să intervină şi Natan a trebuit să se corecteze. Samuel s-a înşelat în privinţa lui Saul. Privindu-l pe Saul, Samuel vedea în el un tânăr arătos, frumos, bine făcut. Poate că s-ar fi descurcat foarte bine într-o echipă de fotbal profesionist. Dar nu avea deloc stofă de împărat.

v.10  Cînd au ajuns la Ghibea, iată că i-a ieşit înainte o ceată de prooroci. Duhul… lui Dumnezeu a venit peste el, şi el a proorocit în mijlocul lor.

v.11  Toţi cei ce-l cunoscuseră mai înainte, au văzut că proorocea împreună cu proorocii, şi îşi ziceau unul altuia în popor: ,,Ce s’a întîmplat cu fiul lui Chis? Oare şi Saul este între prooroci?“

Duhul lui Dumnezeu a venit asupra lui Saul şi el a proorocit. Toţi cei care-l ştiau dinainte şi-au dat seama că s-a întâmplat ceva cu el. Ei au întrebat: “Este şi Saul unul din profeţi?”

Dumnezeu i-a dat o şansă lui Saul, dragii mei. El nu l-a lipsit niciodată de nimic, şi totuşi Saul a eşuat.

v.16  Şi Saul a răspuns unchiului său: ,,Ne-a spus că măgăriţele s’au găsit.“ Şi nu i-a spus nimic despre împărăţia despre care vorbise Samuel.

El a păstrat tăcerea cu privire la acest lucru.

v.17  Samuel a chemat poporul înaintea Domnului la Miţpa,

v.18  şi a zis copiilor lui Israel: ,,Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: ,Eu am scos din Egipt pe Israel, şi v’am izbăvit din mîna Egiptenilor şi din mîna tuturor împărăţiilor cari vă apăsau.

v.19  Şi astăzi, voi lepădaţi pe Dumnezeul vostru, care v’a izbăvit din toate relele şi din toate suferinţele voastre, şi-I ziceţi: ,Pune un împărat peste noi!` Înfăţişaţi-vă acum înaintea Domnului, după seminţiile voastre şi după miile voastre.“

Când copiii lui Israel au cerut un împărat şi l-au primit pe Saul, aceasta a însemnat că ei se întorceau de la Dumnezeu spre un om. Trebuie să ţinem seama de acest lucru: primirea lui Saul ca împărat a însemnat respingerea lui Dumnezeu.

v.21  A apropiat seminţia lui Beniamin pe familii, şi a ieşit la sorţ familia lui Matri. Apoi a ieşit la sorţ Saul, fiul lui Chis. L-au căutat, dar nu l-au găsit.

v.22  Au întrebat din nou pe Domnul: ,,A venit oare omul acesta aici?“ Şi Domnul a zis: ,,Iată că este ascuns între vase.“

Când a venit vremea ca Samuel să-l prezinte pe Saul mulţimii, în calitate de împărat, acesta nu era de găsit. Acest tânăr înalt şi bine făcut se purta ca un copil mic. El a fugit şi s-a ascuns. Oamenii l-au căutat până l-au găsit şi l-au adus la Samuel. Eu cred că şi aceasta este o dovadă de falsă modestie. Saul fusese uns deja şi dacă îi fusese dat prilejul de a fi împărat şi de a-I sluji lui Dumnezeu, atunci trebuie să iasă în faţă şi să se poarte ca un împărat.

v.24  Samuel a zis întregului popor: ,,Vedeţi pe cel pe care l-a ales Domnul? Nu este nimeni în tot poporul care să fie ca el“. Şi tot poporul a strigat: ,,Trăiască împăratul“!“

v.25  Samuel a făcut cunoscut poporului dreptul împărăţiei, şi l-a scris într’o carte, pe care a pus-o înaintea Domnului. Apoi a dat drumul întregului popor, trimeţînd pe fiecare acasă.

Samuel le-a vorbit copiilor lui Israel despre dreptul împărăţiei şi l-a scris într-o carte. Pe baza acestui verset putem deduce că Samuel a scris prima parte a cărţii 1 Samuel.

Dragi ascultători, am fost martorii unui episod important din istoria Israelului. Este important şi pentru noi datorită informaţiei şi lecţiei pe care o avem în ceea ce priveşte viaţa noastră.

Şi noi renunţăm atât de repede la conducerea şi călăuzirea pe care Dumnezeu le asigură în favoarea oamenilor pe care îi considerăm mai capabili.

Pe de altă parte, faptul că Dumnezeu aprobă un lucru, nu înseamnă că este şi voia lui. Trebuie să fim atenţi la acest lucru.