Itinerar Biblic Ep.0335 – 1 SAMUEL Cap. 5,6 şi 7

 

Tema:

  • Judecata lui Dumnezeu asupra filistenilor.
  • Samuel, conducător al trezirii spirituale; victoria de la Eben-Ezer

Dragi ascultători, am ajuns în itinerarul nostru biblic, iată, la capitolele 5 şi 6 din prima carte  a lui Samuel. Ele descriu experienţa avută de filisteni în timpul deţinerii chivotului legământului. Ei au descoperit că obiectul în sine nu avea nici un merit şi nici o putere, şi nici nu era un talisman aducător de noroc. Din cauza lui, “mâna lui Dumnezeu a apăsat cu putere asupra lor”. Idolul lor – Dagon – a fost dărâmat şi dezmembrat; oamenii au făcut boli ciudate şi mulţi au murit. Nimicirea ucigătoare urma chivotul oriunde era dus acesta. Înfricoşaţi de moarte, filistenii au decis să înapoieze chivotul lui Israel. Acesta a fost purtat de un car până în câmpia Bet-Şemeş.

Dar să ne apropiem de textul Scripturii care poartă cu el informaţia pe care Duhul Sfânt al lui Dumnezeu o va transmite sufletului nostru:

1 Samuel 5:1-4

v.1  Filistenii au luat chivotul lui Dumnezeu, şi l-au dus din Eben-Ezer la Asdod

v.2  După ce au pus mîna pe chivotul lui Dumnezeu, Filistenii l-au dus în casa lui Dagon (Zeul peşte) şi l-au aşezat lîngă Dagon.

v.3  A doua zi, Asdodenii, cari se sculaseră dis de dimineaţă, au găsit pe Dagon întins cu faţa la pămînt, înaintea chivotului Domnului. Au luat pe Dagon, şi l-au pus înapoi la locul lui.

v.4  Şi a doua zi, sculîndu-se disdedimineaţă, au găsit pe Dagon întins cu faţa la pămînt, înaintea chivotului Domnului; capul lui Dagon şi cele două mîni ale lui erau tăiate pe prag, şi nu-i rămăsese decît trunchiul.

Când au capturat chivotul, filistenii au crezut că au pus mâna pe un lucru de valoare. Dar de fiecare dată când îl puneau în casa idolului lor, Dagon, acesta cădea cu faţa la pământ.

Acum vă voi spune un lucru despre care nu cred că veţi citi în nici un comentariu. Faptul că prezenţa chivotului în casa idolului Dagon a dus la căderea acestui din picioare şi la tăierea capului şi a mâinilor, cred eu că descoperă foarte clar că Dumnezeu are simţul umorului.

Dumnezeu le arăta filistenilor că zeul lor nu avea nici o putere în prezenţa Sa. Eu cred că Dumnezeu are simţul umorului. Această situaţie i-a enervat cumplit pe filisteni. Ei şi-au dat seama în curând că nu aveau nici un avantaj pentru că deţineau chivotul legământului. Ba chiar  reprezenta un pericol pentru ei.

v.6  Mîna Domnului a apăsat asupra celor din Asdod, şi i-a pustiit; i-a lovit cu bube… la şezut, atît în Asdod cît şi în ţinutul lui.

v.7  Cînd au văzut că aşa stau lucrurile, oamenii din Asdod au zis: ,,Chivotul Dumnezeului lui Israel să nu rămînă la noi, căci mîna Lui apasă asupra noastră şi asupra lui Dagon, dumnezeul nostru.“

Gândindu-se că aceste nenorociri nu sunt simple coincidenţe, filistenii au trimis chivotul în altă cetate.

v.8  Şi au trimes şi au adunat la ei pe toţi domnitorii Filistenilor, şi au zis: ,,Ce să facem cu chivotul Dumnezeului lui Israel?“ Domnitorii au răspuns: ,,Să se ducă la Gat chivotul Dumnezeului lui Israel.“ Şi au adus acolo chivotul Dumnezeului lui Israel.“

v.9  Dar după ce a fost dus acolo, mîna Domnului a apăsat asupra cetăţii, şi a fost o mare groază; a lovit… pe oamenii cetăţii dela mic pînă la mare, şi au avut o spuzenie de bube la şezut.

v.10  Atunci au trimes chivotul lui Dumnezeu la Ecron. Cînd a intrat chivotul lui Dumnezeu în Ecron, Ecroniţii au strigat: ,,Au adus la noi chivotul Dumnezeului lui Israel, ca să ne omoare, pe noi şi poporul nostru.“

Nu vreau să fiu lipsit de respect dar este ca şi cum fiecare ar fi pasat pisica moartă vecinului său. Într-un final a avut loc o întâlnire a conducătorilor filistenilor în urma căreia s-a luat decizia de a trimite chivotul înapoi poporului Israel. Dumnezeu trimisese judecata sa asupra filistenilor. Ei nu mai aveau decât o singură întrebare: “Ce să facem cu acest chivot al lui Israel?” Iată cum continuă capitolul 6:

1 Sam. 6:1

v.1  Chivotul Domnului a fost şapte luni în ţara Filistenilor.

Ori de câte ori chivotul se afla lângă idolul Dagon, acesta cădea. Nu mai rămânea decât trunchiul, şi acesta nu era un lucru prea grozav la care să te închini. Ca şi cum faptul că era un idol nu era destul! Deci, l-au avut cei din Gat, care l-au trimis la Ecron. Dar şi locuitorii din Ecron au vrut să scape de el.

v.2  Şi Filistenii au chemat pe preoţi şi pe ghicitori, şi au zis: ,,Ce să facem cu chivotul Domnului? Arătaţi-ne cum trebuie să-l trimetem înapoi la locul lui.“

v.3  Ei au răspuns: ,,Dacă trimeteţi înapoi chivotul Dumnezeului lui Israel, să nu-l trimeteţi cu mîna goală, ci aduceţi lui Dumnezeu o jertfă pentru vină; atunci vă veţi vindeca, şi veţi şti… pentruce nu s’a îndepărtat mîna Lui de peste voi.“

v.4  Filistenii au zis: ,,Ce jertfă pentru vină să-I aducem?“ Ei au răspuns: ,,Cinci umflături de aur şi cinci şoareci de aur, după numărul domnitorilor Filistenilor, căci aceeaş urgie a fost peste voi toţi şi peste domnitorii voştri.

Filistenii doreau să scape de chivot, dar nu ştiau ce trebuie să facă. Prin urmare, s-au sfătuit cu preoţii şi cu ghicitorii lor. Aceştia le-au spus că nu trebuie să trimită chivotul înapoi gol. Era nevoie de o jertfă. Jertfa aceasta arată josnicia închinării filistenilor. Mulţi se întreabă de ce i-a alungat Dumnezeu pe filisteni din Ţara promisă. Această ţară se afla la răscrucea lumii, iar cei care o ocupau urmau să influenţeze toate popoarele lumii. Dumnezeu i-a alungat pe filisteni din cauza caracterului josnic şi respingător al închinării lor. Ei I-au întors complet spatele lui Dumnezeu. Dumnezeu le oferă acum prilejul de a se întoarce la El.

Jertfa filistenilor consta în cinci umflături de aur (foarte posibil tumori sau bube) şi cinci şoareci de aur.

v.11  Au pus în car chivotul Domnului, şi lada cu şoarecii de aur şi chipurile umflăturilor lor.

Observaţi că filistenii au pus chivotul pe un car atunci când l-au trimis înapoi la poporul Israel. Lor nu li se va întâmpla nimic din cauză că au pus chivotul pe un car. Ştiţi de ce? Pentru că nu ştiau altceva. Dumnezeu nu-i va trage la răspundere pentru acest fapt. Dar Israel ştia ce are de făcut, şi vom vedea că Dumnezeu l-a judecat pe Israel pentru felul în care s-a purtat cu chivotul. De ce a existat această diferenţă?

Pentru că israeliţii ştiau ce trebuie să facă.

v.12  Vacile au apucat drept pe drum spre Bet-Şemeş; au ţinut mereu acelaş drum, mugind, şi nu s’au abătut nici la dreapta nici la stînga. Domnitorii Filistenilor au mers după ele pînă la hotarul Bet-Şemeşului.

Vacile înjugate la car mergeau împotriva instinctului lor natural pentru că lăsaseră în urmă viţeii pe care îi alăptau. Aceasta a fost dovada care i-a convins pe filisteni că necazurile lor fuseseră provocate de Dumnezeu.

v.13  Locuitorii din Bet-Şemeş secerau grînele în vale: au ridicat ochii, au zărit chivotul, şi s’au bucurat cînd l-au văzut.

v.14  Carul a ajuns în cîmpul lui Iosua din Bet-Şemeş, şi s’a oprit acolo. Acolo era o piatră mare. Au despicat lemnele carului, şi vacile le-au adus ca ardere de tot Domnului.

v.15  Leviţii au pogorît chivotul Domnului, şi lada de lîngă el în care se aflau lucrurile de aur, şi le-au pus pe toate pe piatra cea mare. Oamenii din Bet-Şemeş au adus Domnului în ziua aceea arderi de tot şi jertfe.

Israeliţii nu doreau să accepte nimic din partea filistenilor, ceea ce este de lăudat, să recunoaştem.

v.16  Cei cinci domnitori ai Filistenilor, dupăce au văzut lucrul acesta, s’au întors la Ecron în aceeaş zi.

Filistenii văd că au scăpat de chivotul legământului care a ajuns înapoi la israeliţi. Mai departe aflăm că, după întoarcerea chivotului, israeliţii au avut imediat probleme cu el.

v.19  Domnul a lovit pe oamenii din Bet-Şemeş, cînd s’au uitat în chivotul Domnului; a lovit (cincizeci de mii) şapte zeci de oameni din popor. Şi poporul a plîns, pentrucă Domnul îl lovise cu o mare urgie.

Locuitorii din Bet-Şemeş fac un lucru strict interzis de Dumnezeu. Locul chivotului era în sfânta sfintelor, în templul Domnului. Singurul care putea să vadă chivotul era numai marele preot – şi chiar şi acesta intra în prezenţa lui numai o dată pe an. În timpul călătoriei prin pustie, chivotul era acoperit cu grijă şi cu reverenţă. Filistenii nu ştiau aceste lucruri, dar israeliţii le ştiau foarte bine.

v.20  Oamenii din Bet-Şemeş au zis: ,,Cine poate sta înaintea Domnului, înaintea acestui Dumnezeu sfînt? Şi la cine trebuie să se suie chivotul, dacă se depărtează dela noi?“

Aici nu este vorba de faptul că oamenii aceia s-au uitat în chivot şi au văzut ceva ce nu trebuia văzut. Chivotul nu era decât o cutie. Asta era tot. Lucrul esenţial era acela că Dumnezeu Se întâlnea cu poporul Său în Sfânta sfintelor în prezenţa chivotului.

Dar nu acum. Acum, Domnul nu se mai întâlnea cu ei. Poporul se depărtase de Dumnezeu. Răzvrătirea şi blasfemia sunt evidente în neascultarea lor. Din această cauză trimite Dumnezeu judecata asupra lor.

v.21  Au trimes soli la locuitorii din Chiriat-Iearim, ca să le spună: ,,Filistenii au adus înapoi chivotul Domnului; pogorîţi-vă şi suiţi-l la voi.“

În mod superstiţios, ei vor acum să scape de chivot. Sunt trimişi soli la Chiriat-Iearim cu mesajul: “Veniţi şi luaţi-l!” Cu alte cuvinte, Israel nu este gata să primească chivotul. Poporul lui Dumnezeu nu este pregătit să se întoarcă la El. Vor trece douăzeci de ani până când Israel este pregătit să primească chivotul. Copiii lui Israel decid atunci să  scoată din mijlocul lor Baalii şi Astartele şi decid să-I slujească din nou Domnului. Iată cum este descris acest lucru în capitolul 7:

1 Sam. 7:1-2

v.1  Locuitorii din Chiriat-Iearim au venit, şi au suit chivotul Domnului; l-au dus în casa lui Abinadab, pe deal, şi au sfinţit pe fiul său Eleazar ca să păzească chivotul Domnului.

v.2  Trecuse destulă vreme din ziua cînd fusese pus chivotul în Chiriat-Iearim. Trecuseră douăzeci de ani. Atunci toată casa lui Israel a plîns după Domnul.

După douăzeci de ani, Israel începe să se întoarcă la Dumnezeu şi să alunge Baalii şi Astarteele. A fost nevoie ca ei să ajungă în poziţia în care să-L dorească pe Dumnezeu.

Aş putea spune că şi în zilele noastre se manifestă un interes renăscut pentru Cuvântul lui Dumnezeu. Mă bucur pentru că sunt ferm convins că poporul lui Dumnezeu trebuie să se întoarcă la Biblie. Eu cred în faptul că toate cele 66 de cărţi, de la Geneza până la Apocalipsa sunt Cuvântul lui Dumnezeu. Cred în integritatea şi în infailibilitatea Bibliei şi sunt convins că avem nevoie să revenim la învăţăturile ei.

Ne tot întoarcem la Cuvântul lui Dumnezeu de ceva vreme. Nu înaintăm prea repede. De câţi ani va mai fi nevoie? Oamenii s-au săturat de promisiunile politicienilor care nu sunt împlinite. Pot să spun că ei pur şi simplu nu-şi pot împlini promisiunile. Mai sunt tot felul de panacee propuse de lideri din diferite domenii. Numai că acestea nu vor funcţiona. Poate că, într-o stare de adâncă deznădejde şi disperare, ţara noastră se va întoarce cu adevărat la Dumnezeu. Aşa s-a întâmplat cu Israel după douăzeci de ani. Sper să se întâmple şi cu noi:

v.3  Samuel a zis întregei case a lui Israel: ,,Dacă din toată inima voastră vă întoarceţi la Domnul, scoateţi din mijlocul vostru dumnezeii străini şi Astarteele…, îndreptaţi-vă inima…… spre Domnul, şi slujiţi-I numai… Lui; şi El vă va izbăvi din mîna Filistenilor.“

v.4  Şi copiii lui Israel au scos din mijlocul lor Baalii şi Astarteele, şi au slujit numai Domnului.

Acesta este, de fapt, începutul marii lucrări a lui Samuel. Israel era cufundat în idolatrie. Copiii lui Israel Îl părăsiseră pe Dumnezeul cel viu şi adevărat. Ei fuseseră învinşi în atât de multe lupte, încât înfrângerea devenise un lucru obişnuit în Israel. Este uşor de imaginat descurajarea care domnea în acest popor. Ei au început să plângă pentru Domnul.

Dragi prieteni există, în inima multor oameni, un dor de Dumnezeu care îi face să spună: “Ne-am săturat să mâncăm roşcovele care se dau porcilor în această ţară depărtată. Vrem să ne întoarcem în casa Tatălui.” Ei bine, toţi pot intra prin uşa Cuvântului lui Dumnezeu.

v.5  Samuel a zis: ,,Strîngeţi pe tot Israelul la Miţpa, şi eu mă voi ruga Domnului pentru voi.“

v.6  Şi s’au strîns la Miţpa. Au scos apă şi au vărsat-o înaintea Domnului, şi au postit în ziua aceea, zicînd: ,,Am păcătuit… împotriva Domnului!“ Samuel judeca pe copiii lui Israel la Miţpa.

Samuel nu este numai profetul lui Israel, ci şi judecătorul poporului. Aici vedem cum Israel se întoarce de la dumnezeii falşi, la Dumnezeu. Samuel se roagă pentru ei şi ei îşi mărturisesc păcatele. Aceasta este calea de întoarcere pentru poporul lui Dumnezeu. Nu cred că există o altă cale de întoarcere.

Aud vorbindu-se azi despre tot felul de metode care ar fi binecuvântate de Dumnezeu. Să ne înţelegem bine: omul trebuie să vină înaintea lui Dumnezeu şi să-şi mărturisească păcatele. Este nevoie ca omul să se vadă în lumina Cuvântului lui Dumnezeu. Dacă ne vedem în această lumină, ne vom da seama că am păcătuit şi suntem lipsiţi de slava lui Dumnezeu (Romani 3:23). Apoi vom putea fi siguri că sângele lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ne va curăţi în continuare de orice păcat (1 Ioan 1:9).

v.8  şi au zis lui Samuel: ,,Nu înceta să strigi pentru noi către Domnul, Dumnezeul nostru, ca să ne scape din mîna Filistenilor.“

v.9  Samuel a luat un miel sugar, şi l-a adus întreg ca ardere de tot Domnului. A strigat către Domnul pentru Israel, şi Domnul l-a ascultat.

v.10  Pe cînd aducea Samuel arderea de tot, Filistenii s’au apropiat ca să bată pe Israel. Domnul a tunat în ziua aceea cu mare vuiet împotriva Filistenilor, şi i-a pus pe fugă. Au fost bătuţi dinaintea lui Israel.

v.11  Bărbaţii lui Israel au ieşit din Miţpa, au urmărit pe Filisteni, şi i-au bătut pînă subt Bet-car.

Dumnezeu a dat lui Israel o mare biruinţă, prima după un şir lung de înfrângeri. Aceşti oameni căzuseră în idolatrie şi răzvrătire aprigă faţă de Dumnezeu. Când copiii lui Israel au început să se întoarcă la Dumnezeu, Samuel le-a cerut să-şi mărturisească păcatele şi să promită că se vor întoarce la Dumnezeu. Şi Dumnezeu le-a dat biruinţa în lupta cu filistenii.

v.12  Samuel a luat o piatră pe care a pus-o între Miţpa şi Şen, şi i-a pus numele Eben-Ezer (Piatră de ajutor), zicînd: ,,Pînă aici Domnul ne-a ajutat.“

Eben-Ezer înseamnă “Piatră de ajutor”. “Până aici Domnul ne-a ajutat.” Era totodată şi o piatră de aducere aminte pentru ca israeliţii să-şi poată aminti felul în care Dumnezeu îi izbăvise. Era şi o piatră a recunoaşterii, o piatră pentru prezent. De asemenea, era şi o piatră a revelaţiei, o piatră pentru viitor. “Până aici (până acum) Dumnezeu ne-a ajutat.” Comunica ea. Ce frumos!

Toţi avem obiceiul de a privi spre trecut. Amintiţi-vă ce a spus apostolul Pavel în Epistola către Filipeni: “Sunt încredinţat că Acela care a început în voi această bună lucrare o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos” (Filipeni 1:6).

Dragi prieteni, v-a adus Dumnezeu până în acest punct?” Vă călăuzeşte El în prezent? Dacă da, puteţi spune şi voi: “Până aici Domnul m-a ajutat.” Dacă El v-a ajutat până în acest moment, El va continua să facă acest lucru.

Dragii mei, Dumnezeu ne-a dat amintirile pentru ca să ne putem bucura de trandafiri chiar şi în iarna vieţii. În timp ce memoria se joacă pe clapele trecutului, noi putem spune: “Până aici Domnul ne-a ajutat.” Iosua a spus şi el: “… Cât despre mine, eu şi casa mea vom sluji Domnului” (Iosua 24:15). David a spus: “Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, căci în veac ţine îndurarea Lui! Aşa să zică cei răscumpăraţi de Domnul, pe care i-a izbăvit El din mâna vrăjmaşului” (Psalmul 107:1-2). Eu vreau doar să vă spun că Domnul este bun! El este Cel care ne-a ajutat şi ne va mai ajuta şi în continuare.

Un om de afaceri a spus cândva: “Ştiţi, felul în care ne folosim timpul poate fi asemănat cu terminologia bancară. Ieri este un cec anulat, mâine este o poliţă (obligaţiune, titlul de creanţă), dar lui astăzi îi corespund banii lichizi. Cheltuiţi-i cu înţelepciune!” Îl recunoaşteţi pe Dumnezeu în viaţa voastră? La aceasta s-a gândit Samuel prin acea piatră de la Eben-Ezer. Era o piatră a revelaţiei. Nu însemna numai “până aici”, ci şi “până acum”.

Domnul este Păstorul meu”, a spus David în Psalmul 23; apoi, privind în viitor, a adăugat: “Nu voi duce lipsă de nimic” (Psalmul 23:1).

Cineva a spus: “Mă interesează foarte mult viitorul pentru că mă aştept să petrec tot restul vieţii mele acolo, aşa că vreau să fiu cât se poate de sigur cu privire la ce fel de viitor va fi.”

Ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, al celor ce sunt chemaţi după planul Său aşa cum a spus Pavel în Epistola adresată romanilor (Romani 8:28).

Dr. R.A. Torrey spunea mereu că Romani 8:28 este o pernă moale pentru o inimă obosită.

Dragii mei, părerea mea este că noi toţi avem nevoie de o piatră Eben-Ezer. Sper că şi voi aveţi o astfel de piatră de ajutor în viaţa voastră.

v.13   Astfel au fost smeriţi Filistenii, şi n’au mai venit pe ţinutul lui Israel. Mîna Domnului a fost împotriva Filistenilor în tot timpul vieţii lui Samuel.

Putem spune că, din acest moment, filistenii nu au mai fost niciodată duşmanii de temut care fuseseră până atunci pentru poporul Israel. Aceasta a fost o luptă semnificativă şi exista de acum şi o piatră de aducere aminte. Piatra se afla la o distanţă de aprox. 7 km la nord, nord-est de Ierusalim, în faţa cetăţii.

v.15  Samuel a fost judecător în Israel în tot timpul vieţii lui.

v.16  El se ducea în fiecare an de făcea înconjurul Betelului, Ghilgalului şi Miţpei, şi judeca pe Israel în toate locurile acestea.

v.17  Apoi se întorcea la Rama, unde era casa lui; şi acolo judeca pe Israel. Şi a zidit acolo un altar Domnului.

Aceasta este istoria dragi ascultători. Samuel este profet şi judecător în Israel. El este un judecător care merge în circuit prin ţară: de la Betel la Ghilgal, de la Ghilgal la Miţpa, şi înapoi la Rama, în toate zonele la nord de Ierusalim. El judeca pe Israel în toate aceste locuri.      Cred că şi noi trebuie să ne gândim mai bine la judecata cu care ne vom confrunta şi chiar să ne şi pregătim pentru ea. Cum? Acceptând mântuirea!