Itinerar Biblic Ep.0328 – FAPTELE APOSTOLILOR Cap. 24

 

Tema: Pavel înaintea lui Festus

 

Dragi prieteni l-am părăsit pe Apostolul Pavel în închisoarea din Cezarea, acolo unde  l-a părăsit şi Felix, fără să fi avut un motiv real pentru aceasta.

Pavel a fost ţinut în închisoare pe nedrept vreme de doi ani. Festus este noul guvernator care l-a înlocuit pe Felix. Acum Pavel apare şi înaintea acestui nou guvernator.

L-am văzut pe Pavel înaintea mulţimii pe treptele fortăreţei din Ierusalim. L-am văzut înaintea Sinedriului. De asemenea, l-am văzut înaintea lui Felix, precum şi în întâlnirea particulară cu acesta şi cu soţia sa. Se pare că au mai avut loc şi alte întâlniri. Acum îl vom vedea şi înaintea lui Festus, pentru ca mai târziu să apară şi înaintea lui Agripa.  Probabil că toate aceste apariţii înaintea dregătorilor au pus la grea încercare răbdarea lui Pavel. Cu toate acestea, eu sunt sigur că el s-a bucurat de prilejul extraordinar care i se oferea de a depune mărturie înaintea marilor personaje politice ale Imperiului roman. Să ne amintim ce i-a spus Domnul Isus lui Anania după experienţa lui Pavel pe drumul Damascului: “…el este un vas pe care l-am ales, ca să ducă Numele Meu înaintea Neamurilor, înaintea împăraţilor, şi înaintea fiilor lui Israel” (Fapte 9:15). Iată că acum Pavel lucrează conform planului şi programului lui Dumnezeu.

De fiecare dată, Pavel vorbeşte cu entuziasm şi convingere despre ce a făcut Domnul Isus pentru el. El Îl mărturiseşte pe Isus Hristos ori de câte ori i se dă ocazia. Deşi Felix a fost impresionat de cele auzite, aspectele rele ale personalităţii acestui om au triumfat. El a avut o şansă. A trimis după apostolul Pavel de multe ori; numai că el vroia bani, nu mântuire.

Cei doi ani petrecuţi în închisoare au fost ani de tăcere în viaţa lui Pavel. Poate că au fost ani de uzură. Nu ştim. Dar ştim că mâna lui Dumnezeu a fost la lucru în toate acestea şi că planul Lui a fost împlinit. Aceasta poate fi o mângâiere şi pentru noi atunci când nu se întâmplă nimic spectaculos în activitatea noastră. Să vedem acum ce lucruri noi mai aflăm din viaţa lui Pavel în acest capitol 25 al cărţii Faptele Apostolilor.

 

 

 

Fapte 25:1-4

v.1  Festus, cînd a venit în ţinutul său, după trei zile s’a suit dela Cezarea în Ierusalim.

v.2  Preoţii cei mai de seamă şi fruntaşii Iudeilor i-au adus plîngere împotriva lui Pavel. L-au rugat cu stăruinţă,

v3  şi i-au cerut, ca un hatîr pentru ei, să trimeată să-l aducă la Ierusalim. Prin aceasta îi întindeau o cursă, ca să-l omoare pe drum.

v.4  Festus a răspuns că Pavel este păzit în Cezarea, şi că el însuş are să plece în curînd acolo.

Se pare că Festus a înţeles situaţia. Eu cred că Felix i-a explicat circumstanţele întemniţării lui Pavel. Sunt sigur că i-a spus lui Festus că l-a adus pe Pavel la Cezarea pentru a-l proteja de planul criminal al iudeilor. Astfel, atunci când Festus primeşte cererea iudeilor de a-l trimite pe Pavel la Ierusalim, el răspunde: “Nu-l voi aduce acolo. Mă voi duce la Cezarea. Nu am de gând să stau în Ierusalim.”  Iată alt roman care prefera Cezarea în locul Ierusalimului.

Duşmanii lui Pavel nu au pierdut timpul şi s-au grăbit să-i ceară noului guvernator judecarea lui Pavel. Nu ştiu dacă Festus cunoştea planul lor de a întinde o cursă şi de a-l ucide pe Pavel. Poate că ştia, dar textul biblic nu ne spune acest lucru. Oricum, el a refuzat să le facă pe plac şi le-a cerut să vină la Cezarea pentru a-şi prezenta acuzaţiile.

v.5  ,,Deci“, a zis el, ,,cei mai de frunte dintre voi să se coboare împreună cu mine, şi, dacă este ceva vinovat în omul acesta, să-l pîrască.“

v.6  Festus n’a zăbovit între ei decît opt sau zece zile; apoi s’a coborît la Cezarea. A doua zi, a şezut pe scaunul de judecător, şi a poruncit să fie adus Pavel.

v.7  Cînd a sosit Pavel, Iudeii, cari veniseră dela Ierusalim, l-au înconjurat, şi au adus împotriva lui multe şi grele învinuiri, pe cari nu le puteau dovedi.

Pavel este chemat din nou să se apere de acuzaţiile aduse de iudei. Acesta este pentru el un prilej de a-i prezenta Evanghelia lui Festus.

v.8  Pavel a început să se apere, şi a zis: ,,N’am păcătuit cu nimic, nici împotriva Legii Iudeilor, nici împotriva Templului, nici împotriva Cezarului.“

v.9   Festus, care voia să capete bunăvoinţa Iudeilor, drept răspuns, a zis lui Pavel: ,,Vrei să te sui la Ierusalim, şi să fii judecat pentru aceste lucruri înaintea mea?“

Acest Festus este la fel de ticălos care predecesorul său. Pavel se află în mijlocul unui grup de nelegiuiţi.

v.10  Pavel a zis: ,,Eu stau înaintea scaunului de judecată al Cezarului; acolo trebuie să fiu judecat. Pe Iudei nu i-am nedreptăţit cu nimic, după cum ştii şi tu foarte bine.

Unii cred că Pavel a făcut o greşeală în acest moment şi că nu ar fi trebuit să ceară să apară în faţa Cezarului. Ei cred că Pavel ar fi trebuit să-şi rezolve cazul acolo, înaintea lui Festus.

Dragi prieteni, nu vedeţi că Festus avea de gând să-l folosească pe Pavel pentru propriile ţeluri politice? Festus avea de gând să-l ducă pe Pavel înapoi, la Ierusalim. Poate că Festus fusese mituit de iudeii care veniseră de la Ierusalim. Eu nu mă simt îndemnat să-l critic pe Pavel şi nici nu cred că a greşit. El era cetăţean roman şi îşi exercita drepturile conferite de această calitate. Era îndreptăţit să facă astfel. Întoarcerea la Ierusalim ar fi însemnat cu siguranţă moartea lui. El nu intenţionează să devină martir. De fapt, Pavel a făcut tot ce a putut pentru a evita martiriul.

Există în jurul nostru oameni care vor să fie martiri, deşi Dumnezeu nu le cere acest lucru.

Cu doi ani înainte de cele întâmplate în acest capitol, Domnul i-a apărut lui Pavel şi i-a promis o călătorie la Roma (Fapte 23:11). Acum se întâmplă ce îi spusese Domnul atunci. Pavel s-a dus la Roma din voia lui Dumnezeu. Este adevărat că era în lanţuri, dar Domnul nu îi spusese cum anume va ajunge la Roma. Aceasta a fost metoda folosită de Dumnezeu în cazul lui Pavel. Când le-a scris credincioşilor romani, Pavel le-a spus că se ruga pentru a-i fi dat prilejul de a veni la Roma şi îi ruga pe ei să se roage pentru el şi pentru acest plan (Romani 1:9-10; 15:3-32). Eu sunt convins că Pavel s-a dus la Roma din voia lui Dumnezeu.

v.11  Dacă am făcut vreo nedreptate sau vreo nelegiuire vrednică de moarte, nu mă dau înlături dela moarte; dar, dacă nu este nimic adevărat din lucrurile de cari mă pîrăsc ei, nimeni n’are dreptul să mă dea în mînile lor. Cer să fiu judecat de Cezar.“

Mie mi se pare că de aici răzbate o notă de nerăbdare. Roma era cunoscută pentru sistemul ei juridic, iar Pavel respecta autoritatea. Totuşi, lui Pavel nu i se face dreptate, aşa că face o cerere oficială de a fi judecat de Cezar. Dumnezeu dorea ca Pavel să se folosească de dreptul său de cetăţean roman. Este interesant de observat faptul că Dumnezeu îi călăuzeşte pe unii într-un fel şi pe alţii în alt fel. Nu toţi ceilalţi apostoli puteau invoca protecţia cetăţeniei romane.

Am cunoscut mai demult un cuplu de creştini minunaţi pe care Dumnezeu îi binecuvântase material. Ei şi-au construit o casă foarte frumoasă, o casă în care îţi făcea întotdeauna o mare plăcere să intri. Acest creştin mi-a spus la un moment dat că se simţea apăsat pentru că avea o casă frumoasă şi că vroia s-o folosească pentru mărturie creştină cât mai mult posibil. Eu l-am întrebat: “Te-ai gândit vreodată că Dumnezeu te-a binecuvântat material şi ţi-a dat o casă atât de frumoasă pentru că ştia că eşti omul care este gata să-şi folosească acest dar pentru Domnul?” Apoi i-am spus: “Poţi dormi liniştit în fiecare noapte ştiind că eşti în voia lui Dumnezeu şi mulţumindu-I pentru această casă frumoasă.” Domnul nu mi-a dat mie o astfel de casă pentru că El nu avea în plan ca eu să-mi folosesc casa pentru aşa ceva.

Ce a făcut Domnul pentru voi, dragi prieteni? Oricare ar fi lucrul acela, ar trebui să-L folosiţi pentru El! Dacă sunteţi într-o poziţie politică importantă, folosiţi acest lucru pentru El. Dacă Dumnezeu v-a dat ceva pe mână, folosiţi acele lucruri pentru El! Amintiţi-vă că Moise a avut un toiag – şi acest toiag trebuia să fie folosit pentru Domnul. Aceasta este ideea pe care trebuie s-o avem în vedere aici. Pavel avea cetăţenia romană. Acesta era toiagul din mâna lui. Şi el îl va folosi pentru Dumnezeu. Eu nu cred că Pavel a greşit aici.

v.12  Atunci Festus, după ce s’a chibzuit cu sfetnicii lui, a răspuns: ,,De Cezar ai cerut să fii judecat, înaintea Cezarului te vei duce.“

Festus este nevoit să fie de acord cu Pavel asupra acestui punct. El nu-l poate împiedica pe apostol să meargă la Roma şi să apară la judecată înaintea lui Cezar.

v.13   După cîteva zile, împăratul Agripa şi Berenice au sosit la Cezarea, ca să ureze de bine lui Festus.

Festus abia îşi luase în primire funcţia de guvernator; aşa că împăratul vine să-l viziteze. Cred că aceşti oameni politici lucrează împreună. Toţi fac parte din acelaşi partid.

v.14  Fiindcă au stat acolo mai multe zile, Festus a spus împăratului cum stau lucrurile cu Pavel; şi a zis: ,,Felix a lăsat în temniţă pe un om,

v.15  împotriva căruia, cînd eram eu în Ierusalim, mi s’au plîns preoţii cei mai de seamă şi bătrînii Iudeilor, şi i-au cerut osîndirea.

Agripa şi Berenice au stat acolo mai multă vreme. Doctorul Luca spune că au stat acolo mai multe zile. Într-un final, au epuizat toate subiectele de conversaţie. Până şi un împărat şi un guvernator pot ajunge să nu mai aibă despre ce vorbi. Când conversaţia a lâncezit, Festus a spus: “Mi-am adus aminte de un prizonier pe care-l avem aici. Este un caz mai ieşit din comun. Numele lui este Pavel. A fost arestat şi adus aici de Felix. Felix mi l-a lăsat mie. Aş vrea să-l auziţi şi voi.”

v.16  Le-am răspuns că la Romani nu este obiceiul să se dea niciun om, înainte ca cel pîrît să fi fost pus faţă cu pîrîşii lui, şi să fi avut putinţa să se apere de lucrurile de cari este pîrît.

Fiţi puţin atenţi la un lucru. Noi credem adesea că legea romană nu era dreaptă pentru că am văzut cum a lucrat în cazul Domnului Isus şi al apostolului Pavel. Totuşi, nu legea era de vină, ci politicienii corupţi. Noi operăm şi azi pe baza principiilor de drept roman care prevede că nimeni nu poate fi condamnat înainte de a fi pus faţă în faţă cu acuzatorii săi şi judecat pentru a i se stabili vinovăţia.

v.17  Ei au venit deci aici; şi, fără întîrziere, am şezut a doua zi pe scaunul meu de judecător, şi am poruncit să aducă pe omul acesta.

v.18  Pîrîşii, cînd s’au înfăţişat, nu l-au învinuit de nici unul din lucrurile rele, pe cari mi le închipuiam eu.

v.19  Aveau împotriva lui numai nişte neînţelegeri, cu privire la religia lor şi la un oarecare Isus, care a murit, şi despre care Pavel spunea că este viu.

Tema este aceeaşi: învierea. Vedem aici că Pavel depusese mărturie despre învierea lui Isus Hristos, astfel că Festus ştia despre ce este vorba.

v.20  Fiindcă nu ştiam ce hotărîre să iau în neînţelegerea aceasta, l-am întrebat dacă vrea să meargă la Ierusalim, şi să fie judecat acolo pentru aceste lucruri.

v.21  Dar Pavel a cerut ca pricina lui să fie ţinută ca să fie supusă hotărîrii împăratului, şi am poruncit să fie păzit pînă ce-l voi trimite la Cezar.“

v.22  Agripa a zis lui Festus: ,,Aş vrea să aud şi eu pe omul acela.“ ,,Mîne“, a răspuns Festus, ,,îl vei auzi.“

Adevărul este că Festus este într-o poziţie delicată. Acuzaţia împotriva lui Pavel era rebeliunea. Şi pentru aceasta el ar fi trebuit să moară. Numai că el nu comisese nici o fărădelege. Acum Pavel face apel la Cezar. Ce este de făcut cu un astfel de prizonier? Festus îi cere ajutorul lui Agripa.

Eu cred că Agripa auzise de Pavel şi era nerăbdător să-l asculte vorbind. El vroia să audă mai multe despre acuzaţiile aduse şi dorea să afle ce are Pavel de spus. Aşa că a fost aranjată o întâlnire.

Această întâlnire a fost aranjată de un împărat şi un guvernator. Ei nu făceau altceva decât să împlinească o profeţie, chiar dacă nu erau conştienţi de acest lucru. Aşa cum spusese Domnul, Pavel apare înaintea împăraţilor.

v.23  A doua zi, deci, Agripa şi Berenice au venit cu multă fală, şi au intrat în locul de ascultare împreună cu căpitanii şi cu oamenii cei mai de frunte ai cetăţii. La porunca lui Festus, Pavel a fost adus acolo.

Ce mai scenă! Când a avut un predicator, un public mai ales decât acesta? Scena este pregătită cu mare pompă şi fast. Pavel apare în lanţuri înaintea acestor feţe împărăţeşti. Festus îi cere lui Agripa să-l ajute în formularea unei acuzaţii împotriva lui Pavel pentru ca acesta să poată fi trimis la Cezar.

v.24  Atunci Festus a zis: ,,Împărate Agripa, şi voi toţi cari sînteţi de faţă cu noi; uitaţi-vă la omul acesta, despre care toată mulţimea Iudeilor m’a rugat în Ierusalim şi aici, strigînd că nu trebuie să mai trăiască.

v.25  Fiindcă am înţeles că n’a făcut nimic vrednic de moarte, şi fiindcă singur a cerut să fie judecat de Cezar, am hotărît să-l trimet.

v.26  Eu n’am nimic temeinic de scris domnului meu cu privire la el; de aceea l-am adus înaintea voastră, şi mai ales înaintea ta, împărate Agripa, ca, după ce se va face cercetarea, să am ce scrie.

v.27  Căci mi se pare fără noimă să trimet pe un întemniţat, fără să arăt de ce este pîrît.“

Pavel foloseşte acest prilej pentru a rosti una din cele mai faimoase predici înregistrate vreodată.

Această mărturie a lui Pavel nu este depusă în apărarea propriei sale persoane. Este o proclamare a Evangheliei cu scopul evident de a-i câştiga pentru Hristos pe Agripa şi pe toţi cei prezenţi. Este o scenă dramatică şi putem spune că acest capitol este unul din cele mai reuşite fragmente literare din câte s-au scris vreodată.

Apariţia lui Pavel înaintea lui Agripa este, după părerea mea, unul din acele evenimente care ar trebui să consolideze credinţa noastră. Avem aici, iată încă o evidenţă a faptului că Dumnezeu îşi împlineşte promisiunile Lui.

Un alt lucrul pe care trebuie să-l înţelegem cu privire la această întâlnire este acela că  Pavel nu este judecat aici. El nu se află acum într-o sală de judecată. El nu se apără pe sine în faţa lui Agripa. Pavel predică Evanghelia. Ţinând seama de faptul că Pavel a cerut să apară înaintea lui Cezar, nici măcar împăratul Agripa nu-l putea condamna. Şi oricum nu mai depindea de Festus, aşa cum ne arată şi ultimul verset al acestui capitol: “Şi Agripa a zis lui Festus: ‘Omului acestuia i s-ar fi putut da drumul, dacă n-ar fi cerut să fie judecat de Cezar.’” Ei nu mai aveau autoritatea de a-i condamna. Nici nu-l puteau elibera. Nu mai aveau nici o putere. Aşa că Pavel nu încerca să se apere. Mai degrabă, el încearcă să-i câştige pe aceşti oameni pentru Hristos.

Deci nu este vorba de un  proces; era o apariţie publică a lui Pavel înaintea împăratului Agripa şi a curţii sale, astfel încât toţi să poată afla informaţia cu privire la “această cale” de la persoana cea mai autorizată.

Eu unul îmi imaginez că toată lumea vorbea despre “Calea” cea nouă şi oamenii se întrebau unii pe alţii: “Ai auzit despre chestia asta nouă care se cheamă Calea?” Unii răspundeau: “Am auzit câte ceva. Este ceva cu totul nou. Dar, de fapt, despre ce e vorba?” Îmi închipui că până şi Festus şi Agripa au avut o conversaţie de acest gen. Agripa ar fi spus: “Am auzit câte ceva despre acest lucru dar aş vrea să ştiu mai multe. Ne trebuie o persoană din interior.” Astfel a fost organizată o apariţie publică pentru a explica această nouă “Cale”. Aceasta a fost probabil cea mai mare ocazie pe care a avut-o vreodată un slujitor al lui Dumnezeu pentru a-L propovădui pe Hristos.

Nu îmi amintesc să mai fi existat vreodată în istorie o ocazie asemănătoare.

Această adunare de oameni era caracterizată de fast şi strălucire păgână. Alaiul mai marilor zilei a fost întâmpinat cu surle şi trâmbiţe. Toate personalităţile de seamă şi oamenii faimoşi ai Romei care se aflau acolo în acea zi au apărut la această întâlnire. Probabil că oamenii s-au îmbulzit să participe la această ocazie unică. Purpuriul veşmintelor lui Agripa şi perlele lui Berenice ieşeau în evidenţă. Elita, intelectualii sofisticaţi, toţi erau prezenţi acolo. Mândria ostentativă, afişarea tuturor podoabelor pe care doar Roma le putea expune, toate acestea erau impresionante.

Să citim încă o dată ce spune doctorul Luca: “A doua zi, deci, Agripa şi Berenice au venit cu multă fală şi au intrat în locul de ascultare împreună cu căpitanii şi cu oamenii cei mai de frunte ai cetăţii. La porunca lui Festus, Pavel a fost adus acolo.”

Imaginaţia ne este pusă la lucru. Cred că putem să ne imaginăm scena în timp ce ascultăm mesajul lui Pavel. Această adunare aleasă a fost convocată pentru un singur scop: acela de a-l asculta pe un prizonier renumit pe nume Pavel. El este cel care a parcurs cea mai mare parte a Imperiului roman, în mod sigur în partea de răsărit, şi a predicat peste tot Calea.

Când uşa de la marea sală a tronului se deschide, un prizonier în lanţuri este împins în această scenă plină de culoare. Este îmbrăcat în haine de deţinut şi este legat în lanţuri de doi gardieni. Înfăţişarea sa nu impresionează pe nimeni. Acesta este omul care predică despre moartea, îngroparea şi învierea lui Hristos, învăţându-i pe oameni că sunt păcătoşi şi au nevoie de un Mântuitor. El este cel care poate vorbi cu autoritate despre noua Cale. Şi toţi îl vor asculta pe acest om pentru este inteligent şi ştie cum să le vorbească. Lumina cerului străluceşte pe chipul lui. El nu mai este Saul din Tars, ci este Apostolul Pavel. Ce contrast între el şi mulţimea de nobili adunată acolo!

Festus a vorbit despre felul în care au încercat iudeii să-l omoare pe Pavel. Cât de mult îl urau! Şi totuşi, nu aveau nici o acuzaţie reală împotriva lui. Toţi ochii erau îndreptaţi asupra lui Pavel şi probabil că şi el a cuprins toată adunarea cu privirea.

Pavel nu este  o personalitate scânteietoare. Unii liberali îl numesc “Pavel pisălogul”. Poate că şi cei din Imperiul roman credeau la fel. Amintiţi-vă că Domnul Isus a spus: “Dacă vă urăşte lumea, ştiţi că pe Mine M-a urât înaintea voastră” (Ioan 15:18). Acest om rămâne credincios Domnului Isus, aşa că lumea îl va urî.

Sincer, nu cred că Pavel era un om atrăgător din punct de vedere fizic. Totuşi, avea acea atracţie dinamică pe care o dă oamenilor harul lui Dumnezeu. El era plin de energia Duhului Sfânt. Fie ca şi noi să putem spune împreună cu apostolul Pavel: “Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru Mine” (Galateni 2:20).

Acesta a fost crezul lui. Acesta a fost modul în care şi-a dus viaţa. O viaţă care nu mai era a lui, o viaţă pe care Hristos o trăia în el, o viaţă care nu avea alt scop decât slăvirea lui Dumnezeu.

Dragii mei cum vă simţiţi în compania acestui om? Poate că ar trebui să ne simţim vinovaţi. Poate descurajaţi! Dar poate că mai bine ar trebui să ne simţim provocaţi. Provocaţi să trăim şi mai intens pentru Hristos. Provocaţi la o şi mai mare dedicare pentru El.

Doamne ajută-ne!