Itinerar Biblic Ep.0325 – FAPTELE APOSTOLILOR Cap. 21:40- 22

 

Tema: Pavel la Ierusalim.

 

Dragi ascultători, suntem din nou împreună cu Pavel, de data aceasta la Ierusalim şi într-o situaţie nu prea plăcută.

Am văzut în episodul nostru trecut cu câtă hotărâre a venit Pavel la Ierusalim, deşi a fost mereu înştiinţat că aici va avea parte de mari necazuri. La toate aceste avertismente, Pavel nu a răspuns decât că el este gata să şi moară pentru Domnul Isus. Poate că ştia cât de aproape era acea clipă.

Dar iată-l ajuns în Ierusalim, şi în ciuda faptului că nu face nimic acum pentru a atrage mânia iudeilor, aceştia pun mâna pe el şi vin cu tot felul de acuzaţii împotriva lui.

Suntem încă la capitolul 21, versetul 30, şi priviţi de ce sunt în stare oamenii pentru convingerile lor:

Fapte 21:30-32

v.30  Toată cetatea s’a pus în mişcare, şi s’a strîns norodul din toate părţile. Au pus mîna pe Pavel, şi l-au scos afară din Templu, ale cărui uşi au fost încuiate îndată.

v.31  Pe cînd cercau să-l omoare, s’a dus vestea la căpitanul oastei că tot Ierusalimul s’a turburat.

v.32  Acesta a luat îndată ostaşi şi sutaşi, şi a alergat la ei. Cînd au văzut pe căpitan şi pe ostaşi, au încetat să mai bată pe Pavel.

Observaţi, vă rog,  înverşunarea şi ura lor împotriva lui Pavel. Ei îl urăsc pentru că el îi învaţă pe oameni că nu trebuie să treacă prin sistemul mozaic de legi pentru ca să fie mântuiţi. Pavel are dreptul să respecte o tradiţie a poporului său dacă doreşte acest lucru. El încearcă să-i câştige pe cei din poporul său. Deşi nu a fost împlinit scopul pe care-l avea el în gând, sunt convins că a fost împlinit planul lui Dumnezeu.

În situaţia de faţă mulţimea l-ar fi ucis pe apostolul Pavel dacă nu ar fi intervenit căpitanul şi soldaţii.

v.33  Atunci căpitanul s’a apropiat, a pus mîna pe el, şi a poruncit să-l lege cu două lanţuri. Apoi a întrebat cine este şi ce a făcut.

Acest căpitan nu-l cunoştea deloc pe Pavel. El nu a strigat: “O, acesta este Pavel, marele apostol al Neamurilor!” Nu-l privea deloc aşa. El nu ştia cine este Pavel; era convins că a comis o infracţiune, aşa că l-a pus în lanţuri.

v.34  Dar unii strigau într’un fel, alţii într’alt fel prin mulţime; fiindcă nu putea deci să înţeleagă adevărul, din pricina zarvei, a poruncit să-l ducă în cetăţuie.

v.35  Cînd a ajuns pe trepte, Pavel a trebuit să fie dus de ostaşi, din pricina îmbulzelii norodului întărîtat;

v.36  căci mulţimea norodului se ţinea după el, şi striga: ,,La moarte cu el!“

Pentru că nu a putut afla nimic de la mulţime, căpitanul l-a luat pe Pavel în fortăreaţă pentru a afla care sunt acuzaţiile care îi sunt aduse. Mulţimea nu vroia să accepte nimic altceva decât moartea lui Pavel.

v.37  Tocmai cînd era să fie băgat în cetăţuie, Pavel a zis căpitanului: ,,Îmi este îngăduit să-ţi spun ceva?“ Căpitanul a răspuns: ,,Ştii greceşte?

Căpitanul era uimit. El credea că legase un criminal, şi când colo acest bărbat vorbea fluent limba greacă. Ofiţerul a înţeles ce spusese pentru că el însuşi era un emisar străin.

v.38  Nu cumva eşti Egipteanul acela, care s’a răsculat acum în urmă, şi a dus în pustie pe cei patru mii de tîlhari?“

El credea că Pavel era un lider al protestatarilor.

v.39  ,,Eu sînt Iudeu“, a spus Pavel, ,,din Tarsul din Cilicia, cetăţean al unei cetăţi nu fără însemnătate. Te rog, dă-mi voie să vorbesc norodului.“

Pavel vorbeşte greaca dar îi aduce la cunoştinţă ofiţerului că este evreu. Când acesta află cine este Pavel, îi spune: “Sigur că da. N-am ştiut cine eşti. Mergi şi vorbeşte-le oamenilor!”

v.40  După ce i-a dat voie căpitanul, Pavel a stat în picioare pe trepte, şi a făcut semn norodului cu mîna. S’a făcut o mare tăcere, şi Pavel le-a vorbit în limba evreiască astfel:

Deşi Pavel vorbise cu ofiţerul în greacă, atunci când începe să vorbească mulţimii li se adresează compatrioţilor săi în limba lor maternă, adică în ebraică. În momentul în care înţeleg acest lucru, oamenii fac linişte şi-l ascultă. Iată ce cuvinte le adresează el. Odată cu acestea trecem şi la capitolul 22 care conţine, în principal, apărarea pe care Pavel o prezintă în faţa conaţionalilor săi.

Fapte 22:1

v.1   ,,Fraţilor şi părinţilor, ascultaţi acum cuvîntul meu de apărare faţă de voi!“

De fapt, în original, Pavel spune: “Bărbaţi fraţi”. Ne mirăm că li se adresează astfel. Dar o face, pentru că ei sunt din acelaşi popor cu el. Totuşi, aceşti fraţi îi doresc moartea. Credeţi că apostolul este sarcastic când le vorbeşte aşa? Nicidecum, pentru că el îşi arată şi respectul pentru cei în vârstă numindu-i “părinţi”.

v.2  Cînd au auzit ei că le vorbeşte în limba evreiască, au ţinut şi mai multă linişte. Şi Pavel a zis:

În momentul în care aud limba ebraică oamenii se liniştesc. Este ca şi cum un vânt dezlănţuit ar fi potolit într-o clipă. Ei ascultă acum pe unul de-ai lor. Pavel începe cu istorisirea propriei vieţi.

v.3  ,,Eu sînt Iudeu, născut în Tarsul Ciliciei; dar am fost crescut în cetatea aceasta, am învăţat la picioarele lui Gamaliel să cunosc cu deamăruntul Legea părinţilor noştri, şi am fost tot atît de plin de rîvnă pentru Dumnezeu, cum sînteţi şi voi toţi azi.

Pavel este prigonit de liderii religioşi ai momentului. El le arată că şi el fusese unul dintre ei, şi el fusese fariseu. El îşi manifestă înţelegerea şi compasiunea pentru că ştie exact ceea ce simt ei. Pavel le spune câte ceva din trecutul lui pentru că doreşte să-i câştige şi pe ei pentru Hristos.

Educaţia şi instruirea lui Pavel erau cu totul deosebite. Tars era unul din centrele învăţăturii greceşti din vremea aceea. Cea mai bună universitate greacă din vremea lui Pavel se afla la Tars, nu la Corint sau la Atena, a căror glorie apusese. Tars era un oraş grecesc impresionant, un mare centru al educaţiei.

Pavel învăţase în Tars şi avea o educaţie grecească, dar fusese şi la Ierusalim unde studiase cu Gamaliel. Oamenii îl ascultă acum cu atenţie.

v.4  Am prigonit pînă la moarte această Cale, am legat şi am pus în temniţă bărbaţi şi femei:

Observaţi că Pavel foloseşte din nou cuvântul “cale”. El nu menţionează biserica, nici ucenicii lui Hristos, nici creştinii. El foloseşte termenul pe care îl înţeleg oamenii din faţa lui. Eu cred că “această cale” este şi astăzi un termen potrivit. Ce este “această cale”? Isus Hristos a spus: “Eu sunt calea, adevărul şi viaţa.” El este Calea.

Cu alte cuvinte, Pavel spune: “Am şi eu aceeaşi pregătire ca şi voi. Am persecutat această cale, la fel ca voi. Ştiu ce simţiţi. Şi eu am fost la fel.”

v.5  Marele preot şi tot soborul bătrînilor îmi sînt martori. Am luat chiar şi scrisori dela ei către fraţii din Damasc, unde m’am dus să aduc legaţi la Ierusalim pe ceice se aflau acolo, ca să fie pedepsiţi.

v.6  Cînd eram pe drum şi mă apropiam de Damasc, deodată, pela amiază, a strălucit împrejurul meu o mare lumină din cer.

v.7  Am căzut la pămînt, şi am auzit un glas, care-mi zicea: ,Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?`

Pavel le spune oamenilor experienţa sa.

v.8  ,Cine eşti, Doamne?` am răspuns eu. Şi El mi-a zis: ,Eu sînt Isus din Nazaret, pe care-L prigoneşti.“

Cred că în acele momente era o linişte atât de mare încât dacă ar fi căzut un ac, s-ar fi auzit.

v.9  Cei ce erau cu mine, au văzut bine lumina, şi s’au înfricoşat; dar n’au auzit glasul Celui ce vorbea.

Aş dori să ne oprim puţin aici.

Când am citit despre întoarcerea lui Saul din Tars, în capitolul 9, în versetul 7 am citit: “Oamenii care-l însoţeau au rămas încremeniţi; auzeau în adevăr glasul, dar nu vedeau pe nimeni.” Aici Pavel spune: “dar n-au auzit glasul Celui ce vorbea”. Pare a fi o contradicţie, un lucru de care se pot lega cu uşurinţă criticii.

Dacă urmărim cu mai multă atenţie însă, vom descoperi că nu este nici o contradicţie aici.

Oamenii au auzit un glas, au auzit sunetul acelui glas, dar nu au înţeles ce spunea glasul acela, nici nu au ştiut al cui era. Pur şi simplu au auzit un glas.

v.10  Atunci am zis: ,Ce să fac, Doamne?` ,Scoală-te`, mi-a răspuns Domnul, ,du-te în Damasc, şi acolo ţi se va spune ce trebuie să faci.“

v.11  ,,Fiindcă nu puteam să văd nimic, din pricina strălucirii luminii aceleia, ceice erau cu mine, m’au luat de mînă, şi aşa am ajuns în Damasc.

v.12  Şi a venit la mine un om, numit Anania, bărbat temător de Dumnezeu, după Lege, şi pe care toţi Iudeii, cari locuiesc în Damasc, îl vorbeau de bine.

v.13  El mi-a zis: ,Frate Saule, capătă-ţi din nou vederea!` Chiar în clipa aceea, mi-am căpătat vederea, şi m’am uitat le el.

v.14  El mi-a zis: ,Dumnezeul părinţilor noştri te-a ales să cunoşti voia Lui, să vezi pe Cel Neprihănit, şi să auzi cuvinte din gura Lui;

v.15  căci Îi vei fi martur, faţă de toţi oamenii, pentru lucrurile, pe cari le-ai văzut şi auzit.

Pavel a avut privilegiul unei discuţii personale cu Domnul Isus. Eu cred că Domnul a vorbit cu el şi l-a învăţat în timpul petrecut de Pavel în deşertul Arabiei.

v.16  Şi acum, ce zăboveşti? Scoală-te, primeşte botezul, şi fii spălat de păcatele tale, chemînd Numele Domnului.“

v.17  Şi mi s’a întîmplat că, după ce m’am întors la Ierusalim, pe cînd mă rugam în templu, am căzut într’o răpire sufletească;

v.18  şi am văzut pe Domnul care-mi zicea: ,Grăbeşte-te, ieşi iute din Ierusalim, căci nu vor primi mărturisirea ta despre Mine.“

v.19  Şi am zis: ,Doamne, ei ştiu că eu băgam în temniţă şi băteam prin sinagogi pe ceice cred în Tine:

v.20  şi că, atunci cînd se vărsa sîngele lui Ştefan, marturul Tău, eram şi eu de faţă, îmi uneam încuviinţarea mea cu a celorlaţi, şi păzeam hainele celor ce-l omorau.“

Pavel nu a uitat niciodată că a asistat la uciderea cu pietre a lui Ştefan şi că a controlat acţiunea. Aceasta a avut o influenţă puternică asupra sa şi l-a pregătit pentru propria întoarcere la Dumnezeu.

v.21  Atunci El mi-a zis: ,Du-te, căci te voi trimite departe la Neamuri..“

v.22  Ei l-au ascultat pînă la cuvîntul acesta. Dar atunci şi-au ridicat glasul, şi au zis: ,,Ia de pe pămînt pe un astfel de om! Nu este vrednic să trăiască!“

Pavel vorbeşte despre Neamuri pentru că fusese printre neevrei şi le vorbise despre Isus Hristos. În momentul în care el începe să vorbească despre Neamuri, iudeii se aprind din nou şi nu mai vor să asculte.

v.23  Şi scoteau strigăte, îşi aruncau hainele, şi asvîrleau cu ţărînă în văduh.

v.24  Căpitanul a poruncit să ducă pe Pavel în cetăţuie şi să-l cerceteze, bătîndu-l cu biciul, ca să afle din ce pricină strigau aşa împotriva lui.

După ce Pavel a început să vorbească în ebraică, ofiţerul care îl avea în grijă nu a mai priceput nimic din ce spunea. El nu înţelegea ce se întâmplă, care este problema. Tot ce a putut face când a văzut mulţimea dezlănţuită a fost să-l ducă pe apostol în fortăreaţă. El s-a gândit că, dacă Pavel era prizonier, putea afla adevărul de la el biciuindu-l.

v.25  Pe cînd îl legau cu curele, Pavel a zis sutaşului, care era de faţă: ,,Vă este îngăduit să bateţi pe un Roman, care nu este osîndit?“

Pavel este înţeles greşit mai tot timpul. Iudeii credeau că el îl dusese pe Trofim în templu, când el nu făcuse acest lucru, căpitanul a crezut că Pavel era un egiptean care a condus o răscoală, dar nici acest lucru nu era adevărat. El este un evreu care vorbeşte greaca fluent şi, în acelaşi timp, un cetăţean roman. Acum el face apel la această cetăţenie pentru a scăpa de tratamentul destinat prizonierilor.

v.26  La auzul acestor cuvinte, sutaşul s’a dus să dea de ştire căpitanului, şi a zis: ,,Ce ai de gînd să faci? Omul acesta este cetăţean roman.“

v.27  Şi cînd a venit căpitanul, a zis lui Pavel: ,,Spune-mi, eşti roman?“ ,,Da“, i-a răspuns el.

v.28  Căpitanul a zis: ,,Eu cu o mare sumă de bani am dobîndit cetăţenia aceasta.“ ,,Şi eu“, a zis Pavel, ,,sînt chiar născut Roman.“

Acest căpitan fusese sclav. El economisise bani sau îi obţinuse pe altă cale. Este vorba de banii pentru cumpărarea libertăţii. Fusese avansat în armata romană astfel că acum era căpitan. El este surprins să vadă că are un prizonier care este cetăţean roman, născut liber.

v.29  Numaidecît, cei ce aveau să-l cerceteze prin bătaie, au încetat să-l mai necăjească: ba căpitanul, cînd a aflat că Pavel este roman, s’a temut, pentrucă-l legase.

v.30  A doua zi, fiindcă voia să ştie bine pentruce este pîrît de Iudei, l-a deslegat, şi a poruncit să se adune laolaltă preoţii cei mai de seamă şi tot Soborul; apoi, a adus pe Pavel jos, şi l-a pus înaintea lor.

Căpitanul află că are în faţa lui un om remarcabil. Este un om educat care vorbeşte greaca. Nu este în nici un caz un tâlhar de rând. Este evreu, dar şi cetăţean roman. Aşa că el spune: “Nu-l voi trata pe Pavel ca pe un infractor de rând. Vom avea o audiere preliminară şi vom afla care sunt acuzaţiile care i se aduc.” Astfel, căpitanul aranjează să aibă loc această audiere înaintea marilor preoţi şi a întregului consiliu evreiesc.

Observaţi faptul că Pavel avea multe calităţi care făceau din el omul cel mai potrivit pentru a fi misionar în Imperiul roman. Avea o perspectivă vastă asupra lumii. Instrucţia grecească îl pregătise pentru a fi un creştin universal. Fusese educat şi în sistemul mozaic, ceea ce îi permitea să-l interpreteze în lumina venirii lui Hristos, a morţii Sale răscumpărătoare şi a învierii Sale. Pe lângă toate acestea, să adăugăm şi cetăţenia romană, deloc lipsită de importanţă având în vedere faptul că i-a deschis uşa pentru predicarea Cuvântului în Roma.

De acum înainte vom urmări viaţa lui Pavel ca prizonier. Apostolul va apărea înaintea mai multor conducători şi va ţine cuvântări prin care îşi va apăra lucrarea. Din cauză că iudeii îi plănuiesc moartea, el este dus la Cezarea. Acolo va sta doi ani în închisoare înainte de a face apel şi de a fi trimis la Roma.

Vă amintiţi poate că am vorbit, de asemenea, în episoadele anterioare despre controversa care există pe marginea acestui subiect: trebuia Pavel să se ducă la Ierusalim sau nu? A respectat el voia lui Dumnezeu când a făcut acest lucru?

Eu cred că Pavel a acţionat conform voii lui Dumnezeu. Pe măsură ce vom înainta în studiul nostru ne vom convinge tot mai mult de faptul că Pavel a fost în voia lui Dumnezeu tot timpul. Este adevărat că a fost arestat şi că trece printr-o perioadă foarte dificilă, dar aceasta nu înseamnă că nu este în voia lui Dumnezeu.

Vom avea ocazia să vedem mâna lui Dumnezeu intervenind în viaţa acestui bărbat. Cel care a lucrat în viaţa lui Pavel este gata să lucreze şi în viaţa voastră, dragi prieteni. Acesta este lucrul minunat şi glorios! Dumnezeu lucrează în viaţa noastră chiar în acest moment. Deşi ducem o existenţă modestă şi cei mai mulţi avem o viaţă simplă, caracterizată de rutină, Dumnezeu este preocupat de tot ce ni se întâmplă. El doreşte să ne călăuzească prin hăţişul complex al vieţii la acest sfârşit de mileniu. Credeţi-mă, avem nevoie de ajutorul lui Dumnezeu în condiţiile prezente.

Mulţi oameni îşi doresc să trăiască experienţe extreme, experienţe emoţionale sau revoluţionare, cum a fost cea de care a avut parte apostolul Pavel. Eu nu cred că este nevoie de aşa ceva. De fapt, chiar mă îndoiesc că eu sau oricare dintre voi vom avea parte de vreo experienţă ieşită din comun. Oricine poate veni la Hristos prin simpla credinţă în El şi în jertfa Lui. Ce avem noi de făcut este să ne încredem în El şi să umblăm cu El. Şi Domnul ne va da călăuzirea şi îndrumarea de care avem nevoie în viaţa de zi cu zi.

Am văzut cum căpitanul roman l-a arestat pe apostolul Pavel şi l-a închis în temniţă, având intenţia de a pune să fie bătut. El a renunţat să mai facă acest lucru când a aflat că Pavel este cetăţean roman. De asemenea, aşa cum am spus, el a fost uimit să descopere că Pavel era un evreu care vorbea greaca şi care avea cetăţenie romană. Pavel era un om educat, de o vastă cultură, care se simţea în largul său în toate marile oraşe ale vremii sale.

Sinedriul, care este alcătuit din conducătorii religioşi ai poporului Israel, vrea să-l judece. Pavel încearcă, fără succes, să explice poziţia şi purtarea sa înaintea Sinedriului. Domnul îl încurajează pe apostol. Mai departe, complotul pentru uciderea lui Pavel duce la transferarea acestuia la Cezarea pentru a fi judecat înaintea lui Felix. Dar toate acestea sunt lucruri pe care le vom urmări în episoadele noastre viitoare.

Îndemnul mei este să privim cu atenţie la viaţa lui Pavel şi să învăţăm din dedicarea pe care a avut-o el pentru Domnul Isus Hristos.

În ciuda experienţelor extraordinare de care are parte, Pavel nu este decât un om. Este însă unul care n-a ţinut nimic pentru el ci a considerat că de dragul lui Hristos restul nu mai au nici o valoare. Aşa cum avea să spună mai târziu, totul a fost pentru el un gunoi în comparaţie cu slava viitoare oferită de Domnul Hristos.

Dragii mei, nu cred că Dumnezeu ne cere tuturor să fim asemenea lui Pavel. Nu cred că am putea fi. Dar şi de la noi aşteaptă credincioşie, dedicare şi aşteaptă să mergem la acei ce n-au auzit evanghelia pentru a le-o prezenta.

Să n-aşteptăm prea mult!