Itinerar Biblic Ep.0321 – FAPTELE APOSTOLILOR Cap. 18

 

Tema: Cea de-a doua călătorie a lui Pavel – continuare (Pavel în Corint; Apolo în Efes)

             Dragi ascultători, dacă aţi urmărit cu noi itinerarul apostolului Pavel şi aţi participat, cel puţin afectiv, la evenimentele  presărate pe parcursul lui, atunci cred că vă veţi bucura să aflaţi că nu s-a încheiat încă cea de a doua călătoria misionară a lui Pavel.

El este singur în Atena şi îi aşteaptă pe Timotei şi pe Sila să vină şi să i se alăture cu veşti noi de la bisericile din Berea şi Tesalonic.

După lucrarea sa misionară din Atena Pavel merge mai departe, la Corint.  Să vedem ce mai aflăm din capitolul 18 al cărţii Faptele Apostolilor.

Fapte 18:1

v.1   După aceea, Pavel a plecat din Atena, şi s’a dus la Corint.

Drumul ce duce de la Atena la Corint trece pe lângă locul în care a avut loc bătălia de la Salamina. Aici a fost distrusă flota persană. Mai sunt şi alte locuri istorice pe drumul spre Corint.

În studiul nostru asupra Epistolelor către Corinteni vom vedea motivul pentru care apostolul Pavel a scris aşa cum a scris credincioşilor din această cetate.

Mai întâi aş vrea să spun că această cetate a Corintului era probabil cea mai nelegiuită aşezare a vremii. Era Hollywood-ul şi Las Vegas-ul Imperiului roman. Era locul în care te duceai ca să trăieşti senzaţii tari. Sexul, băutura şi alte plăceri trupeşti erau la discreţie în Corint. Acolo se mai văd şi astăzi rămăşiţele unei băi romane. Acolo se duceau să se trezească.

La o oarecare distanţă se află templul dedicat Afroditei (sau Venus) în care se găseau o mie de aşa-numite fecioare vestale. Numai fecioare nu erau: erau prostituate, sexul fiind o religie. Corintul era una din cele mai nelegiuite cetăţi ale acelei vremi. Tot acolo se mai găseau şi două teatre impresionante. Oamenii veneau aici din toate colţurile Imperiului.

Pavel a venit la Corint în timpul celei de-a doua călătorii misionare şi a revenit în timpul celei de-a treia călătorii. Aici a avut Pavel una din cele mai eficiente lucrări. De asemenea, eficientă a fost lucrarea lui şi în Efes. Efesul era un centru religios; Corintul era un centru al păcatului. Ambele erau centre comerciale.

Să vedem ce face Pavel la prima sa vizită în Corint.

v.2  Acolo a găsit pe un Iudeu, numit Acuila, de neam din Pont, venit de curînd din Italia, cu nevastă-sa Priscila, de oarece Claudiu poruncise ca toţi Iudeii să plece din Roma. A venit la ei.

În Corint, Pavel a găsit acest cuplu de iudei veniţi de curând din Roma. Motivul pentru care plecaseră din Roma era antisemitismul care începea să măture ca un tăvălug Imperiul. Acest lucru s-a întâmplat în câteva rânduri în cursul existenţei Imperiului roman. În vremea lui Pavel, Claudiu poruncise tuturor iudeilor să plece din Roma. Printre cei care fuseseră nevoiţi să plece din Roma se numărau şi Acuila şi Priscila.

v.3  Şi, fiindcă avea acelaş meşteşug, a rămas la ei, şi lucrau: meseria lor era facerea corturilor.

Acuila se oprise în Corint pentru că avea acest meşteşug care probabil că mergea bine aici. Într-o bună zi, la prăvălia lui s-a oprit un iudeu care venea tocmai din Antiohia. S-au cunoscut şi Pavel a fost invitat să stea cu ei.

Despre ce credeţi că vorbeau? Probabil că Pavel i-a condus la Domnul. Mai erau şi alţii în sinagogă care s-au întors la Dumnezeu. Cu toate acestea, era şi multă împotrivire faţă de Pavel printre iudei.

v.4  Pavel vorbea în sinagogă în fiecare zi de Sabat, şi îndupleca pe Iudei şi pe Greci.

v.5  Dar cînd au venit Sila şi Timotei din Macedonia, Pavel s’a dedat în totul propovăduirii, şi dovedea Iudeilor că Isus este Hristosul.

Pavel i-a aşteptat pe Timotei şi Sila în Atena, dar ei nu au apărut. Acum ei vin în Corint şi îi prezintă situaţia bisericilor din Macedonia. Când vom ajunge cu studiul nostru la prima Epistolă către Tesaloniceni vom vedea că Pavel a scris-o în acest timp, după ce a primit raportul lui Timotei.

Acum Pavel consideră că trebuie să vorbească tuturor despre Isus şi aşa şi face, dovedindu-le tuturor că Isus este Mesia.

v.6  Fiindcă Iudeii i se împotriveau şi-l batjocoreau, Pavel şi-a scuturat hainele, şi le-a zis: ,,Sîngele vostru să cadă asupra capului vostru; eu sînt curat. Deacum încolo, mă voi duce la Neamuri.“

Se pare că acesta a fost momentul în care direcţia propovăduirii lui Pavel a fost schimbată şi el a început să predice Neamurilor. De aici încolo, lucrarea lui Pavel este îndreptată preponderent spre Neamuri. Vom vedea că aşa stau lucrurile în Efes şi, chiar dacă mai puţin evident, în Roma.

v.7  Şi după ce a ieşit de acolo, a intrat în casa unui om temător de Dumnezeu, numit Iust, a cărui casă era vecină cu sinagoga.

v.8  Dar Crisp, fruntaşul sinagogii, a crezut în Domnul împreună cu toată casa lui. Şi mulţi dintre Corinteni, cari auziseră pe Pavel, au crezut şi ei, şi au fost botezaţi.

Pavel a stat optsprezece luni în Corint unde a avut o lucrare extraordinară. Când iudeii i se împotrivesc, el se îndreaptă spre Neamuri. Acum aflăm că Domnul îi vorbeşte lui Pavel pentru că apostolul ajunge la o nouă mare dimensiune a strădaniilor sale misionare.

v.9  Noaptea, Domnul a zis lui Pavel într’o vedenie: ,,Nu te teme; ci vorbeşte şi nu tăcea,

v.10  căci Eu sînt cu tine; şi nimeni nu va pune mîna pe tine, ca să-ţi facă rău: vorbeşte, fiindcă am mult norod în această cetate.“

Corintul era aproape ultimul loc în care s-ar fi aşteptat cineva ca Domnul să aibă “mult norod”.

Pavel era deja de ceva vreme în Corint şi sunt sigur că începuse să se îndoiască şi el de rodul eforturilor sale acolo. Poate că, atunci când a simţit împotrivirea şi batjocura iudeilor, a fost gata să lase totul şi să plece în altă parte. Totuşi, Domnul intervine şi-l opreşte. Cuvintele Domnului au fost: “Am mult popor în această cetate”.

v.11  Aici a rămas un an şi şase luni, şi învăţa printre Corinteni Cuvîntul lui Dumnezeu.

După câteva luni de lucrare în Corint, apostolul va avea din nou de-a face cu împotrivirea iudeilor.

v.12  Pe cînd era Galion cîrmuitor al Ahaiei, Iudeii s’au ridicat cu un gînd împotriva lui Pavel,  l-au dus înaintea scaunului de judecată,

v.13  şi au zis: ,,Omul acesta aţîţă pe oameni să se închine lui Dumnezeu într’un fel care este împotriva Legii.“

Ei nu se refereau la legea Imperiului roman sau a Corintului, ci vorbeau de Legea lui Moise, sistemul mozaic de legi.

v.14  Pavel voia să înceapă vorba, cînd Galion a zis Iudeilor: ,,Dacă ar fi vorba de vreo faptă rea sau de vreo blestemăţie, v’aş asculta după cuviinţă, Iudeilor!

v.15  Dar dacă este vorba de neînţelegeri asupra unui cuvînt, asupra unor nume şi asupra Legii voastre, treaba voastră: eu nu vreau să fiu judecător peste aceste lucruri.“

v.16  Şi i-a alungat dela scaunul de judecată.

v.17  Atunci au pus toţi mîna pe Sosten, fruntaşul sinagogii, şi-l băteau înaintea scaunului de judecată, fără ca lui Galion să-i pese.

Am citit comentarii ale Bibliei în care acest Galion este condamnat în termeni duri. El este descris ca fiind un judecător nesimţitor, un model des întâlnit în acea vreme. Vreau să spun ceva în apărarea lui Galion. Eu Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru el şi sunt convins că poziţia adoptată de el a fost corectă. Vă voi explica îndată ce vreau să spun. Galion este probabil prima persoană care a avut de luat o decizie şi de a alege între biserică şi stat. El a spus că dacă problema era de natură religioasă, atunci trebuia rezolvată de cei care o ridicaseră, fără intervenţia lui. El era un magistrat roman interesat de aplicarea şi respectarea legii romane. Când un caz nu se referea la legea romană, el nu se amesteca. Aşa că le-a spus şi iudeilor să-şi rezolve problema între ei. Mie îmi place Galion pentru a separat biserica de stat. El nu se amesteca în lucrare lui Pavel de propovăduire a Cuvântului în Corint. Corint era o cetate a libertăţii, inclusiv a libertăţii religioase. Şi de vreme ce problema supusă atenţiei lui era religioasă, el a considerat că trebuie rezolvată de iudei, nu de el.

Ne lăudăm că avem libertatea cuvântului şi libertate religioasă dar nefericirea este că libertăţile noastre sunt adesea încălcate. Vrem ca Biserica să fie separată de stat, dar sub paravanul separării se produc prea multe încălcări ale libertăţii religioase. Dacă spunem că Biserica şi statul nu ar trebui să intervină una în problemele celeilalte, să şi procedăm ca atare.

Dacă Galion ar candida astăzi, eu aş vota pentru el. Cred că avem nevoie de oameni cu o astfel de viziune. El a spus: “eu nu vreau să fiu judecător peste aceste lucruri.” Bineînţeles că nu! El este un magistrat laic. Nu are de gând să arbitreze o dispută pe teme de doctrină. Aceasta nu este treaba lui, aşa că nu are de gând să se amestece. Eu aş vota pentru un astfel de om.

Dar Pavel îşi încheie misiunea din Corint. Şi  mai aflăm ceva despre Pavel:

v.18 Pavel a mai rămas destul de multă vreme în Corint. În urmă, şi-a luat ziua bună dela fraţi, şi a plecat cu corabia spre Siria, împreună cu Priscila şi Acuila, după ce şi-a tuns capul în Chencrea, căci făcuse o juruinţă.

Sunt mulţi cei care consideră că Pavel a greşit când a făcut acea juruinţă. Ei spun că apostolul este omul care a predicat că noi nu suntem sub Lege, ci sub har, aşa că nu ar fi trebuit să facă acel jurământ. Oricine spune acest lucru despre Pavel îi aplică propria lor lege. Aceşti oameni spun în felul acesta că Pavel ar trebui să procedeze aşa cum cred ei de cuviinţă.

Dragi prieteni, sub har, dacă vreţi să faceţi un jurământ, sunteţi liberi să-l faceţi. Şi dacă nu vreţi să faceţi un jurământ, sunteţi la fel de liberi să nu-l faceţi. Pavel nu a obligat pe nimeni altcineva să facă aceeaşi juruinţă sau jurământ. De fapt, chiar a subliniat faptul că nimeni nu este obligat s-o facă. Dar dacă el vrea să facă o juruinţă este liber s-o facă. Aceasta este libertatea extraordinară pe care o avem astăzi în harul lui Dumnezeu.

Există grupuri de supra-sfinţi (aşa se cred ei) care fac legi pentru ceilalţi credincioşi creştini. Ei spun ce nu putem face şi ce putem, ce avem voie şi ce nu. Tot ce vreau eu să vă spun este că noi avem o relaţie de dragoste cu Domnul Isus Hristos. Dacă Îl iubim pe El, nu vom face nimic care să strice părtăşia noastră cu El. Să nu insiste nimeni că ar trebui să cumpăr biletul lui de intrare în cer, pentru că nu voi ceda. Eu ştiu că trebuie să-L urmez pe El. Domnul îmi arată ce pot să fac şi ce nu pentru a-mi păstra părtăşia cu El intactă.

Dacă cineva vrea să mănânce carne, este liber să mănânce. Dacă unul vrea să considere că o zi anume este sfântă, este liber s-o facă. “Deci fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva: să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu.”  (1 Corinteni 10:31).

Lucrul cel mai important este să facem totul spre slava lui Dumnezeu. Nici mâncatul cărnii, nici abstinenţa în această privinţă nu vă ridică în ochii lui Dumnezeu.

Să nu-l acuzăm nici pe apostolul Pavel. Şi Galion, şi Pavel au de-a face cu numeroşi critici în acest fragment. Eu simt că trebuie să le iau apărarea în faţa acestor critici.

Pavel se întoarce acum din cea de-a doua călătorie misionară şi se îndreaptă spre Antiohia. El călătoreşte pe mare de la Chencrea, care este un port pe ţărmul de est. Astăzi există un canal prin peninsula Corint, canal care la vremea aceea nu exista. Oamenii trăgeau efectiv bărcile pe pământ.

Pavel se duce la Chencrea cu Acuila şi Priscila şi de acolo se urcă pe o corabie. El nu mai merge spre vest, ci se întoarce acasă.

v.19  Au ajuns în Efes; şi Pavel a lăsat acolo pe însoţitorii lui. A intrat în sinagogă, şi a stat de vorbă cu Iudeii,

Vă amintiţi poate că atunci când a început această a doua călătorie, Duhul lui Dumnezeu nu i-a îngăduit să meargă la Efes. Acum, la întoarcere, Pavel se opreşte la Efes, dar nu stă prea mult aici.

v.20  cari l-au rugat să rămînă la ei mai multă vreme. El însă n’a voit,

v.21  ci şi-a luat rămas bun dela ei, şi a zis: ,,Trebuie numaidecît ca sărbătoarea care vine, s’o fac în Ierusalim. Dacă va voi Dumnezeu, mă voi întoarce iarăş la voi.“ Şi a plecat din Efes.

Şi aici se poate să intervină cineva şi să întrebe: “Ce treabă are Pavel cu sărbătorile?” Amintiţi-vă care era trecutul şi pregătirea lui. El este evreu, la fel ca Simon Petru şi cunoaşte foarte bine sistemul de legi mozaic. El ştie că mulţi dintre prietenii lui vor fi la Ierusalim pentru sărbătoare. Pavel se gândeşte să se ducă şi să le propovăduiască şi lor Cuvântul. Astfel, el crede că trebuie să respecte această sărbătoare care vine şi să fie în Ierusalim. Pavel este sub har; dacă vrea să facă acest lucru, este treaba lui.

Totuşi, Pavel a văzut cu această ocazie că şi în Efes este deschisă o uşă pentru Cuvânt. El are inima unui misionar şi vrea să revină cândva în Efes. Acesta era unul din marile oraşe ale Imperiului roman.

v.22  S’a dat jos din corabie în Cezarea, s’a suit la Ierusalim, şi, dupăce a urat de bine Bisericii, s’a pogorît în Antiohia.

Pavel a acostat la Cezarea. Cezarea şi Iope erau cele două porturi din care se pleca la Ierusalim. Pavel s-a dus la Ierusalim şi a prezentat acolo situaţia bisericilor şi a lucrării sale. De acolo, a plecat spre nord, la biserica sa care era în Antiohia. Astfel se încheie cea de-a doua călătorie misionară a lui Pavel.

Observaţi că nu trece mult şi el porneşte în cea de-a treia călătorie misionară.

v.23   După ce a petrecut câtăva vreme în Antiohia, Pavel a plecat şi a străbătut din loc în loc ţinutul Galatiei şi Frigiei, întărind pe toţi ucenicii.

Aceasta este cea de-a treia călătorie prin ţinutul Galatenilor. Vom afla curând că apostolul va merge la Efes în această călătorie. Acolo va avea o lucrare uimitoare. Dar acum altcineva ajunge la Efes. Este vorba despre Apolo, un alt mare predicator al Bisericii primare.

Deşi nu este la fel de bine cunoscut ca Pavel, avem multe de învăţat de la el.

v.24 La Efes, a venit un Iudeu numit Apolo, de neam din Alexandria. Omul acesta avea darul vorbirii şi era tare în Scripturi.

Apolo era iudeu, ceea ce înseamnă că era instruit în sistemul mozaic. Numele lui, Apolo, este grec. Deci el era un elenist din diaspora. Nu se născuse la Grecia, nici în acea zonă din Macedonia, ci la Alexandria, în Africa de Nord.

Alexandria va da mari nume în ceea ce priveşte formarea teologiei Bisericii. Cetate întemeiată de Alexandru cel Mare, Alexandria era unul din cele mai mari centre culturale greceşti. Acolo se afla o mare universitate şi tot acolo se găsea şi una din cele mai bune biblioteci din lume. Acolo a fost făcută versiunea grecească a Vechiului Testament, Septuaginta. În Alexandria exista şi un templu iudaic. Centrul Bisericii primare s-a mutat de la Ierusalim la Alexandria şi a avut o importanţă deosebită vreme de câteva secole din istoria Bisericii. Athanasius, Tertullian, Augustin, trei mari personalităţi ale Bisericii primare au provenit din Alexandria. Philo, un contemporan al lui Apolo, combina filozofia greacă cu iudaismul. Era o combinaţie între iudaism şi platonism. Apolo era influenţat de acest curent.

Ni se spune că Apolo era un bun orator, un mare predicator. De asemenea, cunoştea foarte bine Scripturile, ceea ce înseamnă că era un bun cunoscător al Vechiului Testament.

v.25  El era învăţat în ce priveşte Calea Domnului, avea un duh înfocat, şi vorbea şi învăţa amănunţit pe oameni despre Isus, măcar că nu cunoştea decît botezul lui Ioan.

“El era învăţat în ce priveşte calea Domnului” înseamnă că a fost instruit verbal, nu că avusese vreo revelaţie. El avea un duh înfocat, dar nu Duhul Sfânt. Apolo era pasionat de lucrurile spirituale, de lucrurile lui Dumnezeu. Aceasta este mărturia Duhului Sfânt despre el. Avem de-a face, într-adevăr, cu un om remarcabil.

Apolo îi învăţa pe oameni lucrurile lui Dumnezeu, cu multă dăruire şi devotament. El îi învăţa tot ce ştia, dar nu cunoştea decât botezul lui Ioan. Nu putea merge mai departe pentru că nu auzise de Isus.

v.26  A început a vorbi cu îndrăzneală în sinagogă. Acuila şi Priscila, cînd l-au auzit, l-au luat la ei, şi i-au arătat mai cu deamăruntul Calea lui Dumnezeu.

Ei l-au invitat pe Apolo la masă după serviciul religios. Şi-au dat seama că el nu dispunea de toate datele, aşa că au început să-i vorbească despre Isus.

v.27  Fiindcă el voia să treacă în Ahaia, fraţii l-au îmbărbătat să se ducă, şi au scris ucenicilor să-l primească bine. Cînd a ajuns, a ajutat mult, prin harul lui Dumnezeu, pe ceice crezuseră;

Apolo era un om deosebit de inteligent. Însă el nu a cunoscut Evanghelia harului lui Dumnezeu până în acest moment în care Acuila şi Priscila îl invită la masă şi îi vorbesc despre ea. Acesta este un caz în care o femeie l-a ajutat foarte mult pe un predicator. Ea l-a învăţat ceva ce el nu ştia.

v.28  căci înfrunta cu putere pe Iudei înaintea norodului, şi le dovedea din Scripturi că Isus este Hristosul.

Apolo “înfrunta cu putere pe iudei” şi le demonstra din Scripturi că Isus este Hristos. Înainte, el îi învăţa pe oameni cu mult zel despre lucrurile din Vechiul Testament, până la botezul lui Ioan. Nu ştia nimic dincolo de botezul lui Ioan. Acuila şi Priscila au avut privilegiul de a-i împrospăta cunoştinţele şi de a-L aduce la Domnul Isus. După aceea, el a plecat spre Ahaia, a vizitat bisericile din Grecia, inclusiv Corintul şi Atena, propovăduindu-L pe Isus ca Mesia, Mântuitorul fiecăruia.

Dragii mei iată că Dumnezeu găseşte mereu oameni care să poarte mărturia Evangheliei peste tot în lume. Mai  mult pe aceia pe care îi cheamă şi care răspund El îi şi pregăteşte. Am făcut cunoştinţă cu Apolo, un astfel de om. Întrebarea este, dragii mei, ascultăm noi de Domnul? Dacă da, El ne va şi pregăti pentru lucrarea ne ne-o încredinţează.