Itinerar Biblic Ep.0319 – FAPTELE APOSTOLILOR Cap. 17 :1-21

 

Tema:

Continuarea celei de-a doua călătorii misionare a lui Pavel (Pavel în Tesalonic, Berea şi Atena

Dragi ascultători iată-ne ajunşi la capitolul cu numărul 17 al cărţii Faptele Apostolilor.

Acest capitol continuă relatarea despre cea de-a doua călătorie misionară a lui Pavel. După cum vă amintiţi, în capitolul 16 am fost alături de el la trecerea în Europa – un pas de o importanţă crucială în ceea ce priveşte extinderea Bisericii. Drept urmare, Evanghelia a ajuns la strămoşii noştri, ai celor care trăim în acest spaţiu. Şi acesta este un semn al faptului că  Dumnezeu alege lucrurile slabe ale acestei lumi pentru a arăta că harul Său suveran face posibilă mântuirea, nu meritul omului. Să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru că a trimis Evanghelia în Europa.

În această incursiune noi l-am însoţit pe  Pavel mai întâi în Filipi, unde a avut parte de un tratament dur. Totuşi, acolo a luat naştere o mică biserică. Când vom studia Epistola lui Pavel către Filipeni, vom descoperi că apostolul se simţea mai aproape de ei decât de orice alt grup de credincioşi.

Iată că acum Pavel îşi continuă călătoria. Sper că veţi folosi o hartă pentru a urmări etapele acestei călătorii. Veţi observa astfel că Pavel merge în Tesalonic şi Berea, înaintând spre vest, în Macedonia, apoi spre sud, ajungând în Atena. Tesalonic este următoarea oprire importantă pentru activitatea misionară aşa după cum indică şi primul verset al capitolului 17.

Fapte 17:1

v.1 Pavel şi Sila au trecut prin Amfipoli şi Apolonia, şi au venit în Tesalonic, unde era o sinagogă a Iudeilor.

Aşa cum am mai spus, Pavel folosea sinagoga ca trambulină pentru a se putea adresa unei comunităţi sau unei cetăţi întregi. Astfel, el putea ajunge la iudeii credincioşi ai cetăţii; unii dintre aceştia ajungeau să creadă în Isus Hristos ca Mântuitor personal. Nu s-a întâmplat niciodată să creadă toţi, dar câţiva au crezut de fiecare dată. De fapt, cei mai mulţi respingeau mesajul prezentat de Pavel împingându-l tot mai mult spre neevrei. Unii dintre aceştia credeau şi astfel lua fiinţă o biserică locală alcătuită din evrei şi neevrei.

Amfipoli se mai numea şi “Nouă drumuri” ceea ce sugera importanţa strategică şi comercială a acestei cetăţi. Cele mai multe cetăţi erau construite pe o bază în formă de pătrat. Amfipoli însă era o cetate dispusă circular, cu ziduri rotunde în jurul ei. Era o staţie importantă pe Via Ignatia, un drum comercial roman de o mare importanţă în zonă. Aceasta era autostrada pe care o foloseau armatele romane. Era, de asemenea, drumul folosit de negustori. Iată că acum vin misionari pe acest drum important. Apolonia era un alt oraş de pe acelaşi traseu important.

Tesalonic se afla la o distanţă de circa 60 km de Apolonia. Deşi nu era situat la malul mării, era oraş-port pentru că trei râuri se revărsau în mare de aici. Tesalonic era o colonie romană, un oraş important al acelei vremi. Cassandru l-a reconstruit cândva în jurul anului 315 î.H.; se presupune că i-a dat acest nume după Tesalonica, sora vitregă a lui Alexandru cel Mare. Acolo se găsesc izvoare cu apă caldă care au şi dat la început numele cetăţii – Terma sau Terme. Cassandru a fost unul din generalii lui Alexandru cel Mare. El a preluat conducerea acestei zone după moartea lui Alexandru. În timpul lui Pavel, cetatea era colonie romană.

v.2  Pavel, după obiceiul său, a intrat în sinagogă. Trei zile de Sabat a vorbit cu ei din Scripturi,

v.3  dovedind şi lămurind, că Hristosul trebuia să pătimească şi să învieze din morţi. ,,Şi acest Isus, pe care vi-L vestesc eu“, zicea el, ,,este Hristosul.“

Pavel şi-a respectat obiceiul de a predica mai întâi în sinagogă. El a stat acolo timp de trei sabaturi, ceea ce înseamnă că nu a stat în Tesalonic mai mult de o lună. El şi-a împlinit lucrarea misionară în această perioadă de timp limitată. Oamenii veneau la Hristos, a fost organizată o biserică locală în care Pavel îi învăţa Cuvântul Domnului. În această perioadă scurtă de timp, el i-a învăţat pe oameni marile doctrine ale Scripturii, printre care se număra şi doctrina Răpirii Bisericii. Ştim acest lucru din prima sa Epistolă către Tesaloniceni. După cum vedeţi, Pavel a desfăşurat o lucrare impresionantă în mai puţin de o lună!

Dar observaţi, vă rog, care era mesajul lui Pavel. El deschidea Scripturile, “dovedind şi lămurind că Hristosul trebuia să pătimească”.

Apostolul Pavel predica moartea şi învierea lui Isus Hristos, arătând că a fost nevoie să se întâmple aşa, după cum era scris în Vechiul Testament.

Dragi prieteni, nu veţi găsi nicăieri în Faptele Apostolilor un mesaj, fie de la Pavel, fie de la Petru, în care învierea să nu fie pomenită.

Astăzi însă, din păcate,  descoperim adesea că învierea nu mai este ideea esenţială a mesajului predicatorilor. Acum se vorbeşte foarte mult despre Cruce. Dar noi avem un Hristos înviat, un Hristos viu. Domnul Isus Hristos se află la dreapta lui Dumnezeu în acest moment. Acest lucru este foarte important. Una este să vorbim despre moartea istorică a lui Hristos care a avut loc cu 1900 de ani în urmă şi despre învierea Lui în a treia zi, şi alta este să ne raportăm personal la acest eveniment. Aceasta a fost tema lui Pavel în Epistola sa către Galateni.

Dar pentru voi, dragii mei, ce semnificaţie are pentru voi faptul că Hristos a murit şi a înviat? Aveţi o legătură personală cu Hristos cel viu? Ce rol are El în viaţa voastră?

Există astăzi în Biserică şi curentul liberal şi cel conservator, dar nici unul din aceste grupuri nu pare să ajungă la El, la Mântuitorul. De ce? Fiecare duminică ar trebui să fie o zi de Paşte, pentru că Isus a înviat din morţi în cea dintâi zi a săptămânii. Este important să menţionăm învierea lui Hristos pentru că vorbim despre Domnul slavei, care Se află la dreapta Tatălui.

Din păcate, accentul nu mai este pus pe acest lucru. Pastorii nu pun accentul pe înviere pentru că seminariile în care învaţă nu pun accentul pe acest lucru. Dacă luaţi o carte de teologie şi o studiaţi – fie ea de Strong, Shedd, Thornwall sau Hodge – veţi găsi o secţiune lungă despre moartea lui Hristos. Acest lucru este foarte important şi este bine că această secţiune este lungă. Dar aceleaşi cărţi au o secţiune scurtă, de câteva pagini, care tratează subiectul învierii. Cred că oamenii aceştia au pierdut din vedere un lucru. După părerea mea, învierea lui Hristos ar fi trebuit să ocupe mult mai multe pagini. Aceasta era tema esenţială a predicării din vremea Noului Testament.

Pavel a stat în Tesalonic atât cât să predice în sinagogă în trei zile de Sabat şi esenţa mesajului său era învierea lui Isus Hristos.

Observaţi cum au primit oamenii acest mesaj:

v.4  Unii din ei, şi o mare mulţime de Greci temători de Dumnezeu, şi multe femei de frunte au crezut, şi au trecut de partea lui Pavel şi a lui Sila.

Unii dintre ei au crezut. Aşa se întâmplă întotdeauna atunci când este propovăduit Cuvântul lui Dumnezeu. Unii cred, alţii nu. Minoritatea crede, majoritatea nu crede. “Multe femei de frunte au crezut”, spune doctorul Luca. Ce lucru minunat!

v.5  Dar Iudeii cari nu crezuseră, de pizmă, au luat cu ei nişte oameni fără căpătîi din mulţime, au făcut gloată, şi au întărîtat cetatea. S’au năpustit asupra casei lui Iason, şi căutau pe Pavel şi pe Sila, ca să-i aducă afară la norod.

Din păcate, există şi astăzi astfel de “oameni fără căpătâi din mulţime” care vin în Biserică, printre cei credincioşi.

v.6  Fiindcă nu i-au găsit, au tîrît pe Iason şi pe vreo cîţiva fraţi înaintea dregătorilor cetăţii, şi strigau: ,,Oamenii aceştia, cari au răscolit lumea, au venit şi aici,

Să nu credeţi că aceasta este o figură de stil sau un subterfugiu oratoric. Oamenii aceştia chiar răscoleau lumea. Sau, cum ar spune o altă traducere, întorceau lumea cu susul în jos.

Dragii mei, atunci când creştinismul a început să pătrundă mai adânc în lumea Imperiului roman, a fost ca o revoluţie. Efectul a fost extraordinar!

Păcat că nu vedem şi astăzi o mare revoluţie a întoarcerii la Domnul Isus Hristos şi la Cuvântul lui Dumnezeu. Ţara noastră este o ţară plină de ipocrizie. Pretindem că suntem o naţiune creştină. Pretindem că oamenii care ne conduc sunt creştini, că politicienii sunt creştini. Spunem că toţi suntem creştini.

Dragi prieteni, totul este o prefăcătorie. Trebuie să admitem că avem nevoie să ne întoarcem la Cuvântul lui Dumnezeu şi la Hristos cel viu!

v.7  şi Iason i-a găzduit. Ei toţi lucrează împotriva poruncilor Cezarului, şi spun că este un alt Împărat: Isus.“

v.8  Prin aceste vorbe, Iudeii au turburat norodul şi pe dregătorii cetăţii,

v.9  cari au dat drumul lui Iason şi celorlalţi, numai după ce au căpătat dela ei un zălog.

Amintiţi-vă că aceasta era o colonie romană care funcţiona pe baza decretelor lui Cezar. “După ce au căpătat de la ei un zălog” înseamnă că a fost nevoie să lase o sumă de bani, un fel de cauţiune.

Dar iată că acum echipa misionară se îndreaptă spre o altă localitate.

v.10  Fraţii au trimes îndată, noaptea, pe Pavel şi pe Sila la Berea. Cînd au sosit, au intrat în sinagoga Iudeilor.

Am spune că toate cele întâmplate până în acel moment ar trebui să tempereze elanul lui Pavel. Dar nu a fost aşa deloc. El nu a slăbit ritmul şi a mers mai departe, la Berea, o cetate aproape de coastă.

v.11  Iudeii aceştia aveau o inimă mai aleasă decît cei din Tesalonic. Au primit Cuvîntul cu toată rîvna, şi cercetau Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă ce li se spunea, este aşa.

Aceşti oameni erau înţelegători. Ei cercetau Scripturile. Şi aici, în Berea, a fost întemeiată o Biserică. Nu ni se spun însă prea multe despre ea. Este interesant de remarcat faptul că bisericile cele mai puternice au apărut unde a fost persecuţia mai mare. Poate că una din problemele Bisericii de astăzi este că nu mai are de-a face cu persecuţia. De fapt, este de la sine înţeles faptul că Biserica există şi că o avem la îndemână. Este de la sine înţeles să fii creştin în ziua de azi. Dar în primul secol nu era deloc aşa.

v.12  Mulţi dintre ei şi din femeile cu vază ale Grecilor, şi mulţi bărbaţi au crezut.

Încă o dată aflăm că mulţi au crezut, printre ei numărându-se şi multe femei de vază ale grecilor.

v.13  Dar Iudeii din Tesalonic, cînd au aflat că Pavel vestea Cuvîntul lui Dumnezeu şi în Berea, au venit acolo, ca să turbure şi să aţîţe noroadele.

v.14  Atunci fraţii au pornit îndată pe Pavel spre mare; Sila şi Timotei au rămas în Berea.

Chiar rămas singur, Pavel îşi continuă drumul. Nimic nu-l putea opri din misiunea sa.

v.15  Cei ce însoţeau pe Pavel, l-au dus pînă la Atena. Apoi s’au întors, cu însărcinarea să ducă lui Sila şi lui Timotei porunca să vină cît mai curînd la el.

Pavel se duce la Atena. El îi aşteaptă acolo pe Sila şi pe Timotei. Poate că el le-a spus: “Mergeţi şi vedeţi ce fac credincioşii din Tesalonic şi care este starea Bisericii de acolo. Treceţi şi pe la credincioşii din Berea. Apoi ne vom întâlni în Atena.”

v.16  Pe cînd îi aştepta Pavel în Atena, i se întărîta duhul la vederea acestei cetăţi pline de idoli.

Atena era centrul cultural al lumii. De fapt, când ne gândim la Atena, ne gândim la cultură. Cu toate acestea, Atena era un oraş marcat de idolatrie.

v.17  În sinagogă stătea deci de vorbă cu Iudeii şi cu oamenii temători de Dumnezeu, iar în piaţă stătea de vorbă în fiecare zi cu aceia pe cari-i întîlnea.

Încercaţi să vi-l imaginaţi pe Pavel în acea mare piaţă din Atena. Ţinând cont de faptul că el făcea corturi, probabil că a şi vândut câteva acolo. Şi în timp ce vindea corturi, el vorbea oamenilor despre Domnul Isus Hristos. Oamenii au început să-şi manifeste interesul faţă de mesajul său aşa după cum relatează şi Luca.

v.18  Unii din filosofii epicurieni şi stoici au intrat în vorbă cu el. Şi unii ziceau: ,,Ce vrea să spună palavragiul acesta?“ Alţii, cînd l-au auzit că vesteşte pe Isus şi învierea, ziceau: ,,Pare că vesteşte nişte dumnezei străini.“

Filozofia epicurienilor era oarecum hedonistă. Stoicii erau adepţii înfrânării în toate. Epicurienii susţineau ideea plăcerii raţionale. Conform acesteia, era bine să satisfaci poftele firii. Dacă firea vrea băutură, bea cât poţi. În privinţa sexului, epicurienii s-ar fi alăturat mişcării noii moralităţi de astăzi. Spre deosebire de ei, stoicii credeau că trupul trebuie ţinut sub un control strict.

În orice caz, filosofii din ambele grupe au venit la Pavel să asculte ce avea de spus. Pavel vorbea mult şi de aceea ei îl numesc “palavragiu”. Subiectul său este însă nou pentru ei. Isus şi ideea de înviere îi fac să se gândească la “dumnezei străini”.

Unii spun astăzi că Pavel a luat această idee din platonism. Ei spun că Pavel nu credea cu adevărat în învierea trupului ci într-o idee platonică a învierii spirituale. Totuşi  Pavel vorbea despre viaţa după moarte. Dar aceşti filosofi greci nu-l înţelegeau prea bine pe apostolul Pavel. Filozofia era într-o stare decăzută în Atena acelei vremi. Totuşi, oamenii au dorit să-l asculte pe Pavel.

v.19  Atunci l-au luat, l-au dus la Areopag, şi au zis: ,,Putem să ştim care este această învăţătură nouă, pe care o vesteşti tu?

Areopagul este o formaţiune stâncoasă neobişnuită în vârful căreia se află Partenonul şi clădirile legate de acesta. Este un loc încântător cu clădiri şi statui frumoase. Din păcate este în acelaşi timp un oraş idolatru. Este situat la un nivel mai înalt faţă de piaţa oraşului, şi Pavel este dus acolo pentru a le vorbi atenienilor. Aceşti filozofi greci îi spun lui Pavel: “Putem şti şi noi această nouă doctrină, această nouă învăţătură despre care vorbeşti tu?” Ei vor să cunoască mai multe despre ea. Sunt complet ignoranţi şi sunt într-o stare chiar mai rea decât galatenii, sau filipenii, sau tesalonicenii. De ce? Pentru că ei cred că ştiu ceva.

Categoria cea mai greu de atins de Evanghelie şi de Cuvântul lui Dumnezeu este cea a membrilor Bisericii care cred că nu au nevoie de aşa ceva. Ei cred că Evanghelia este pentru cei de pe stradă, pentru unii dintre prietenii lor.

Unii oameni care merg regulat la biserică sunt plini de răutate, sunt păcătoşi care nu recunosc că au nevoie de Mântuitorul, nu numai pentru mântuirea de păcate, ci şi pentru ca viaţa lor să fie în slujba lui Dumnezeu. Dar să continuăm cu ceea ce răspund atenienii apostolului Pavel: Fapte 17:20-21

v.20  Fiindcă tu ne aduci ceva ciudat la auz. Am vrea dar să ştim ce vrea să zică aceasta.“

v.21  Căci toţi Atenienii şi străinii, cari stăteau în Atena, nu-şi petreceau vremea cu nimic altceva decît să spună sau să asculte ceva nou.

La fel se întâmplă şi astăzi la noi în ţară. Dacă obişnuiţi să urmăriţi talk-show-uri ştiţi la ce mă refer. Toate au devenit îngrozitor de plictisitoare. Toţi încearcă să spună ceva nou. Şi cu cât se străduiesc mai tare şi cu cât sunt mai sofisticaţi, cu atât creşte şansa lor de a se repeta. Aceleaşi lucruri se spun chiar dacă forma diferă uneori. Aşa se întâmpla şi în Atena.

Ne putem imagina că Atena era plină de aceşti pierde-vară. Ei nu munceau, de fapt nu făceau nimic. Pur şi simplu vorbeau tot timpul, propagând noi teorii şi noi idei.

Oamenii cred adesea că ştiu tot ce au nevoie, când de fapt nu ştiu lucrul cel mai important din acest univers.

Unii oamenii spun şi astăzi că Pavel a avut un eşec în Atena. Nu sunt de acord cu acest lucru. Eu cred că acesta a fost unul din cele mai bune mesaje din cele predicate de Pavel de-a lungul vieţii sale.

Dragii mei o să vedem care este acest mesaj în episodul nostru viitor. Până atunci însă cred eu că ar trebuie să ne întrebăm care este atitudinea noastră faţă de lumea din jur.

Aşa cum am văzut, Pavel şi companionii săi, în ciuda opoziţiei de care au parte nu au cedat ci au căutat mereu alte locuri şi alte posibilităţi pentru a răspândi Cuvântul lui Dumnezeu.

Cât de mult facem noi? Sau facem noi ceva în direcţia aceasta? Nu suntem poate solicitaţi să mergem în Atena, deşi poate mai mult ne-ar place acest lucru, dar avem atenieni în jurul nostru. Adică avem oameni care, asemeni atenienilor, au nevoie de Evanghelie. Şi noi trebuie să le-o prezentăm.