Itinerar Biblic Ep.0304 – FAPTELE APOSTOLILOR Fapte 2:47:3

Rezumat

– Predica lui Petru (Continuare)

Dragi prieteni, ne întoarcem acum la predica lui Petru, prima predică din istoria Bisericii.  După ce le-a prezentat prorociile din vechime cu privire la Domnului Isus şi după ce le atrage atenţia că Cel pe care ei l-au răstignit este Mesia descris în profeţii, acum Petru spune mulţimii prezente acolo în acea zi, ceva de genul următor: “Ceea ce aţi văzut – adică minunea auzirii propriilor limbi vorbite de acei bărbaţi galileeni – s-a întâmplat pentru că Isus a înviat din morţi.”

Dragii mei, învierea Domnului Isus este un eveniment foarte important şi consecinţele acestui act al învierii sunt extraordinare.

Dar să observăm mai departe cuvintele sale aşa cum sunt ele redate în capitolul 2 din cartea Faptele Apostolilor.

Fapte 2:33-35

v.33  Şi acum, odată ce S’a înălţat prin dreapta lui Dumnezeu, şi a primit dela Tatăl făgăduinţa Duhului Sfînt, a turnat ce vedeţi şi auziţi.

v.34  Căci David nu s’a suit în ceruri, ci el singur zice: ,,Domnul a zis Domnului meu: ,Şezi la dreapta Mea,

v.35  pînăce voi pune pe vrăjmaşii Tăi supt picioarele Tale.`

Sfinţii Vechiului Testament, dragii mei,  nu au mers în cer. Dacă ar fi ajuns vreunul în cer, David ar fi fost acolo. David nu s-a înălţat la cer.

Vedeţi voi, sfinţii din Vechiul Testament vor fi înviaţi pentru a trăi pe pământ cândva. Este biserica ce va fi luată în Noul Ierusalim. Despre credincioşii de astăzi care mor se spune că sunt absenţi din trup şi prezenţi cu Domnul. Aceasta este ceea ce spune Pavel în  2 Corinteni 5:8:  ,,Da, sîntem plini de încredere, şi ne place mult mai mult să părăsim trupul acesta, ca să fim acasă la Domnul.’’

Dar să ne întoarcem la Petru care  citează acum  din Psalmul 110, versetul 1. El le arată că Isus este sus, în cer, la dreapta lui Dumnezeu Tatăl. El va fi acolo până la revenirea Lui pentru stabilirea Împărăţiei Sale. Dar în timp ce Se află la dreapta lui Dumnezeu, El continuă să lucreze şi astăzi în lume.

v.36  Să ştie bine dar, toată casa lui Israel, că Dumnezeu a făcut Domn şi Hristos pe acest Isus, pe care L-aţi răstignit voi.“

El predică învierea lui Isus Hristos – că Hristos a murit pentru păcatele lor, dar a înviat din morţi.

v.37  După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunşi în inimă, şi au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: ,,Fraţilor, ce să facem?“

Mesajul lui Simon Petru aducea convingerea în inimile acestor oameni.

v.38  ,,Pocăiţi-vă“, le-a zis Petru, ,,şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfîntului Duh.

Această chemare este adresată unor oameni care aveau Cuvântul lui Dumnezeu, auziseră mesajul, cunoşteau profeţiile. Ei se îndreptaseră până atunci într-o singură direcţie – adică, departe de Dumnezeu – cu toate că aveau o religie dată de Dumnezeu. Lor li se spune să se pocăiască, să se întoarcă din drumul lor şi să vină pe calea lui Dumnezeu.

Petru le spune: “Pocăiţi-vă şi fiţi botezaţi!” Botezul cu apă este dovada că s-au pocăit, că au venit la Hristos şi că au crezut în El.

Petru le spune oamenilor prezenţi acolo: “Fiecare dintre voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos pentru iertarea păcatelor. Aceasta va fi dovada că aţi crezut în El pentru iertarea păcatelor – mai degrabă decât aducerea unei jertfe în templu.” Vedeţi voi, botezul lor urma să fie o mărturie a faptului că Hristos este Mielul lui Dumnezeu care înlătură păcatul lumii.

“Şi voi veţi primi darul Duhului Sfânt.” Oricine crede în Isus Hristos va primi darul Duhului Sfânt.

v.39  Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri, şi pentru toţi cei ce sînt departe acum, în oricît de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru.“

Vreme de 1 900 de ani şi eu şi voi am fost “departe”. Aici el vorbeşte despre noi.

v.40  Şi, cu multe alte cuvinte, mărturisea, îi îndemna, şi zicea: ,,Mîntuiţi-vă din mijlocul acestui neam ticălos.“

Cu alte cuvinte, “Lăsaţi această religie şi întoarceţi-vă la Hristos!”

v.41  Cei ce au primit propovăduirea lui, au fost botezaţi; şi în ziua aceea, la numărul ucenicilor s’au adaus aproape trei mii de suflete.

Aceasta nu este numărătoarea unui predicator. Aceştia erau credincioşi născuţi din nou. Avem aici un loc în care cifra celor convertiţi este absolut corectă.

Dar priviţi, vă rog la ceea ce făcea această primă Biserică sub călăuzirea Duhului Sfânt.

v.42  Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frîngerea pînii, şi în rugăciuni.

Am o broşură care se intitulează “Amprentele spirituale ale bisericii vizibile”. Cum puteţi identifica o biserică adevărată? Observaţi cele patru trăsături ale identificării. În primul rând, ei stăruiau în învăţătura apostolilor. Trăsătura distinctivă a unei biserici nu este dată de arhitectura ei, nici de poziţionarea altarului sau a amvonului. Lucrul cel mai important este stăruinţa în învăţătura apostolilor. Învăţătura corectă era una din amprentele bisericii vizibile. În al doilea rând, părtăşia. Ei îşi împărtăşeau lucrurile lui Hristos. În al treilea rând, frângerea pâinii. Frângerea pâinii este mai mult decât respectarea unui ritual al Cinei Domnului. Înseamnă aducerea într-o părtăşie şi o relaţie adevărată cu Hristos. În al patrulea rând, rugăciunile. Mă tem că în majoritatea bisericilor de astăzi aceasta este o amprentă foarte mică. Adică, rugăciunea este în chip evident punctul cel mai slab al bisericii. Ar trebui să fie tocmai invers: rugăciunea trebuie să fie punctul cel mai tare al unei biserici, bunul ei cel mai de preţ.

Cred că versetul următor ne aduce o explicaţie pentru problemele cu care se confruntă Biserica de astăzi.

v.43  Fiecare era plin de frică, şi prin apostoli se făceau multe minuni şi semne.

Dragii mei, apostolii de atunci, Biserica, erau toţi plini de frica Domnului. Astăzi avem multe lucruri, mesaje puternice, programe sociale, tot felul de lucruri, dar ceea ce lipseşte foarte mult din bisericile noastre este frica.

Cu toate că le era frică, puterea lui Dumnezeu se manifesta prin ei pentru că găsim aici afirmaţia potrivit căreia, prin intermediul ucenicilor se făceau multe semne şi minuni.

Iată şi alte lucruri pe care le făcea Biserica primară:

v.44  Toţi cei ce credeau, erau împreună la un loc, şi aveau toate de obşte.

v.45  Îşi vindeau ogoarele şi averile, şi banii îi împărţeau între toţi, după nevoile fiecăruia.

v.46  Toţi împreună erau nelipsiţi dela Templu în fiecare zi, frîngeau pînea acasă, şi luau hrana, cu bucurie şi curăţie de inimă.

v.47  Ei lăudau pe Dumnezeu, şi erau plăcuţi înaintea întregului norod. Şi Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mîntuiţi.

Biserica nu a fost niciodată mai puternică din punct de vedere spiritual decât atunci. Acest mod de trai nu ar putea fi pus în aplicare astăzi pentru că avem prea mulţi creştini fireşti în bisericile noastre. Şi mai observaţi un lucru: Domnul era Cel care adăuga alţi oameni la numărul celor credincioşi.

Dar să mergem mai departe la capitolul 3, unde începe şi descrierera misiunii Bisericii. În acest capitol citim despre vindecarea omului paralizat (v. 1-11); apoi avem cuvântarea lui Petru de la v. 12 la v. 26. Rezultatul a constat în cinci mii de oameni care au crezut!

Fapte 3:1

v.1 Petru şi Ioan se suiau împreună la Templu, la ceasul rugăciunii: era ceasul al nouălea.

Acesta, se pare, era momentul jertfei de seară când preotul intra şi ardea tămâia care îi însoţea rugăciunile. În primul capitol din Luca aflăm că aceasta era slujba pe care o făcea Zaharia când se afla înaintea altarului de aur şi când i-a apărut îngerul. Acel altar de aur sau altar al tămâierii vorbeşte despre rugăciune. Acesta era ceasul rugăciunii.  Mulţi oameni se aflau la Templu în acele momente şi se rugau, dar era unul cu care Dumnezeu avea ceva special.

v.2  Acolo era un om olog din naştere, care era dus şi pus în toate zilele la poarta Templului, numită ,,Frumoasă“, ca să ceară de milă dela cei ce intrau în Templu.

Acest om se născuse olog. El era adus în fiecare zi în acelaşi loc, la poarta Templului. Ce contrast între situaţia lui şi numele porţii înaintea căreia era adus: poarta “Frumoasă”. Un om purtat de alţii, pentru că nu se putea deplasa singur, era adus înaintea unei porţi frumoase. Omul poate face lucruri frumoase, dar se poate schimba în bine pe sine însuşi. Sigur că omul poate face lucruri care să îmbunătăţească aspectul său exterior. El îşi poate tunde părul, îşi poate face manichiura, poate face baie cât de des vrea, dar nu poate schimba firea sa cea veche şi păcătoasă. Acesta este contrastul pe care-l avem aici: un om olog din naştere şi o poartă a Templului numită “Frumoasă”.

Ologul era adus acolo pentru ca să cerşească. El trăia din cerşit.

v.3  Omul acesta, cînd a văzut pe Petru şi pe Ioan că voiau să intre în Templu, le-a cerut milostenie.

Acest verset ne arată de asemenea că , după ziua Cincizecimii, Petru şi Ioan continuau să vină la Templu să se roage.

Toţi credincioşii din Ierusalim erau israeliţi sau prozeliţi, aşa că ei continuau să meargă la Templu să se roage. Sărmanul cerşetor i-a văzut pe Petru şi pe Ioan şi a sperat că va primi ceva de la ei.

v.4  Petru, ca şi Ioan, s’a uitat ţintă la el, şi a zis: ,,Uită-te la noi!“

v.5  Şi el se uita la ei cu luare aminte, şi aştepta să capete ceva dela ei.

Când a văzut că aceşti oameni i-au acordat atâta atenţie, cerşetorul i-a privit cu certitudinea că ei îi vor da ceva.

v.6  Atunci Petru i-a zis: ,,Argint şi aur, n’am; dar ce am, îţi dau: În Numele lui Isus Hristos din Nazaret, scoală-te şi umblă!“

Există o istorisire despre unul din primii sfinţi ai bisericii din Roma care a intrat peste Papă în timp ce acesta număra bani. Când şi-a dat seama că a dat peste o situaţie care ar fi trebuit să rămână ascunsă de ochii străinilor, el a pornit înapoi spre ieşire. Papa i-a spus: “Acum Biserica nu mai poate spune: ‘Argint şi aur n-am.’” În timp ce omul acela sfânt ieşea din cameră, Papa a continuat: “Dar nici nu mai poate spune omului neputincios: ‘Ridică-te şi mergi!’

Astăzi, Biserica-instituţie are bani. Cred că dacă ar aduna cineva averile şi proprietăţile tuturor bisericilor, denominaţiilor, cultelor, etc., din toată ţara, am descoperi că Biserica este mai bogată decât orice altă organizaţie. Cu toate acestea, Biserica de astăzi nu are putere.

Acum observaţi ce face Petru.

v.7  L-a apucat de mîna dreaptă, şi l-a ridicat în sus. Îndată i s’au întărit tălpile şi glesnele;

Amintiţi-vă că această carte este scrisă de doctorul Luca. Poate aţi remarcat faptul că, atunci când Luca relatează un miracol, el oferă cele mai multe detalii. El spune exact ce s-a întâmplat. Slăbiciunea se afla în tălpile şi gleznele acestui om, în oasele acestei părţi a piciorului.

v.8  dintr’o săritură a fost în picioare, şi a început să umble. A intrat cu ei în Templu, umblînd, sărind, şi lăudînd pe Dumnezeu.

Dragi prieteni, nu pierdeţi din vedere cuvintele “săritură” şi “sărind”.

Ne aflăm în faţa unui capitol foarte interesant. Petru va oferi din nou Împărăţia poporului său pentru că în vremea aceea biserica era formată numai din evrei. Nu exista în ea nici un neevreu din afară. Biserica a început cu evreii în Ierusalim. Mai târziu ea ajunge până la marginile pământului. Dar acum, ea este încă în perioada Ierusalim.

Acum Împărăţia este oferită din nou poporului Israel. Aceasta este ultima şansă, ultimul prilej. Care vor fi trăsăturile caracteristice ale Împărăţiei? Ei bine, una din ele va fi aceea că ologul din naştere va sări!  “Atunci şchiopul va sări ca un cerb, şi limba mutului va cânta de bucurie; căci în pustie vor ţâşni ape, şi în pustietate pâraie” (Isaia 35:6).

Fiecare israelit care venise la Templu în ziua aceea s-a mirat văzându-l pe acest olog sărind. Ei ştiau că acesta putea fi începutul Împărăţiei. Mesia fusese răstignit, înviase din morţi, Se înălţase la cer şi acum stătea la dreapta lui Dumnezeu în ceruri. Dacă ei Îl primeau, El va veni din nou.

v.9  Tot norodul l-a văzut umblînd şi lăudînd pe Dumnezeu.

v.10  Îl cunoşteau că era cel ce şedea la poarta ,,Frumoasă“ a Templului, ca să ceară de pomană, şi s’au umplut de uimire şi de mirare pentru cele ce i se întîmplaseră.

Ei l-au văzut. L-au recunoscut pe ologul din naştere. Au surprins semnificaţia acestui miracol.

Mi-e teamă că mulţi oameni nu înţeleg astăzi semnificaţia acestei relatări a doctorului Luca.

v.11  Fiindcă el se ţinea de Petru şi de Ioan, tot norodul, mirat, a alergat la ei în pridvorul zis al lui Solomon.

Este acesta începutul Împărăţiei? În ultimele săptămâni, în Ierusalim se întâmplaseră lucruri măreţe. Oamenii de acolo fuseseră martorii răstignirii lui Isus, ai învierii, ai înălţării Sale la cer şi ai zilei Cincizecimii. Ei sunt uimiţi. Ce se întâmplă oare cu adevărat?

v.12 Petru, cînd a văzut lucrul acesta, a luat cuvîntul, şi a zis norodului: ,,Bărbaţi Israeliţi, pentruce vă miraţi de lucrul acesta? Dece vă uitaţi cu ochii ţintă la noi, ca şi cum prin puterea noastră sau prin cucernicia noastră am fi făcut pe omul acesta să umble?

Petru se adresează bărbaţilor din Israel. Aceasta este perioada Ierusalim, prieteni. Este perioada de tranziţie. Biserica nu şi-a început încă mişcarea dincolo de porţile cetăţii. Nimeni nu auzise de ea la Roma. Nimeni nu auzise de această mişcare în Anglia sau America. Toate acestea se petrec deocamdată în Ierusalim.

Aş dori acum să spun un lucru: oamenii ar trebui să citească Biblia cu acelaşi bun-simţ pe care-l folosesc când citesc orice altă carte. Aceasta este Cartea lui Dumnezeu. Nu este o carte venită de undeva, din spaţiu. Ea se referă la lucruri care ne interesează pe noi acum, oriunde ne-am afla şi comunică într-un limbaj pe care noi să-l putem înţelege.

Petru are grijă să le spună oamenilor că acel miracol nu a fost făcut prin puterea lui. El îndreaptă atenţia auditoriului său spre Vechiul Testament. El le va spune că, dacă se vor întoarce la Dumnezeu, aceste profeţii se pot împlini.

Ascultaţi câteva din profeţiile pe care le cunoşteau aceşti oameni: “Atunci voi turna peste casa lui David şi peste locuitorii Ierusalimului un duh de îndurare şi de rugăciune, şi îşi vor întoarce privirile spre Mine, pe care L-au străpuns. Îl vor plânge cum plânge cineva pe singurul lui fiu, şi-L vor plânge amarnic, cum plânge cineva pe un întâi născut” (Zaharia 12:10). Aceasta se va împlini dacă ei se vor întoarce la Dumnezeu. Nu s-a împlinit pentru că poporul Israel nu L-a primit pe Domnul Isus la vremea aceea. Ei nu s-au pocăit şi nu s-au întors la Dumnezeu. Petru îi invită să se întoarcă la Domnul Isus. Ei însă vor refuza. Această profeţie nu s-a împlinit încă. De asemenea, Ezechiel a vorbit despre Împărăţie astfel: “Voi pune Duhul Meu în voi şi vă voi face să urmaţi poruncile Mele şi să păziţi şi să împliniţi legile Mele. Veţi locui în ţara pe care am dat-o părinţilor voştri; voi veţi fi poporul Meu şi Eu voi fi Dumnezeul vostru” (Ezechiel 36:27-28). Capitolul 12 din Isaia – are numai 6 versete – vorbeşte despre închinarea în vremea Împărăţiei: “În ziua aceea vei zice: ‘Te laud, Doamne, căci ai fost supărat pe mine, dar mânia Ta s-a potolit şi m-ai mângâiat! Iată, Dumnezeu este izbăvirea mea, voi fi plin de încredere, şi nu mă voi teme de nimic; căci Domnul Dumnezeu este tăria mea şi pricina laudelor mele, şi El m-a mântuit” (Isaia 12:1-2). De asemenea, aşa cum am mai menţionat, Isaia 35:6 ne spune că şchiopul va sări ca un cerb. “Cei izbăviţi de Domnul se vor întoarce şi vor merge spre Sion cu cântece de biruinţă. O bucurie veşnică le va încununa capul, veselia şi bucuria îi vor apuca, iar durerea şi gemetele vor fugi!” (Isaia 35:10).

Ei ar fi trebuit să vadă în vindecarea acestui om olog o miniatură, o imagine a întregii naţiuni. Dacă ei s-ar întoarce la Dumnezeu, toate aceste făgăduinţe s-ar împlini.

v.13  Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov, Dumnezeul părinţilor noştri, a proslăvit pe Robul Său Isus, pe care voi L-aţi dat în mîna lui Pilat; şi v’aţi lepădat de El înaintea lui, măcar că el era de părere să-I dea drumul.

v.14  Voi v’aţi lepădat de Cel Sfînt şi Neprihănit, şi aţi cerut să vi se dăruiască un ucigaş.

v.15  Aţi omorît pe Domnul vieţii, pe care Dumnezeu L-a înviat din morţi; noi sîntem martori ai Lui.

Încă o dată, Petru vorbeşte despre înviere. Nu există predică a lui Petru în care să nu fie vorba despre înviere. Acelaşi lucru este adevărat şi cu privire la predicile lui Pavel. Din păcate, subiectul învierii lipseşte din prea multe predici de astăzi.

v.16  Prin credinţa în Numele lui Isus, a întărit Numele Lui pe omul acesta, pe care-l vedeţi şi-l cunoaşteţi; credinţa în El a dat omului acestuia o tămăduire deplină, cum vedeţi cu toţii.

De fapt, Petru spune: “Nu-l vedeţi sărind pe omul acesta care era olog din naştere? Aşa va fi în Împărăţia lui Dumnezeu. Întrebarea este dacă voi vreţi ca Mesia să se întoarcă. Vreţi să-L primiţi?”

v.17  Şi acum, fraţilor, ştiu că din neştiinţă aţi făcut aşa, ca şi mai marii voştri.

v.18  Dar Dumnezeu a împlinit astfel ce vestise mai înainte prin gura tuturor proorocilor Lui: că, adică, Hristosul Său va pătimi.

Faptele lor din trecut necesită o anumită acţiune. Această acţiune este pocăinţa şi convertirea. Acesta nu era un mesaj nou pentru ei. “Eu, Eu îţi şterg fărădelegile, pentru Mine, şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele tale” (Isaia 43:25). Ascultaţi mesajul lui Petru:

v.19  Pocăiţi-vă dar, şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină dela Domnul vremile de înviorare,

v.20  şi să trimeată pe Cel ce a fost rînduit mai dinainte pentru voi: pe Isus Hristos,

Dacă ei L-ar fi primit pe Isus, S-ar fi întors El pe pământ? Răspunsul este: da. Petru spune că Isus ar fi revenit.

v.20  şi să trimeată pe Cel ce a fost rînduit mai dinainte pentru voi: pe Isus Hristos,

v.21  pe care cerul trebuie să-L primească, pînă la vremile aşezării din nou a tuturor lucrurilor: despre aceste vremi a vorbit Dumnezeu prin gura tuturor sfinţilor Săi prooroci din vechime.

Unii oameni folosesc acest verset pentru a-şi demonstra convingerea că, în cele din urmă, toţi oamenii vor fi salvaţi. Nu există nici o profeţie despre transformarea şi restabilirea nelegiuiţilor morţi.

v.22  În adevăr, Moise a zis părinţilor noştri: ,,Domnul, Dumnezeul vostru, vă va ridica dintre fraţii voştri un prooroc ca mine; pe El să-L ascultaţi în tot ce vă va spune.

v.23  Şi oricine nu va asculta de Proorocul acela, va fi nimicit cu desăvîrşire din mijlocul norodului.“

Poporul Israel era pe punctul de a înfrunta o mare judecată. În anul 70 d.H., Titus, un general roman, a intrat cu trupele sale în Ierusalim şi a distrus cetatea. S-a estimat că au pierit atunci aproape un milion de oameni, iar cei rămaşi au fost vânduţi ca sclavi pe tot cuprinsul Imperiului Roman. Judecata a venit într-adevăr asupra acestor oameni.

v.24  Deasemenea toţi proorocii, dela Samuel şi ceilalţi, cari au urmat după el, şi au vorbit, au vestit zilele acestea.

v.25  Voi sînteţi fiii proorocilor şi ai legămîntului, pe care l-a făcut Dumnezeu cu părinţii noştri, cînd a zis lui Avraam: ,,Toate neamurile pămîntului vor fi binecuvîntate în sămînţa ta.“

v.26  Dumnezeu, după ce a ridicat pe Robul Său Isus, L-a trimes mai întîi vouă, ca să vă binecuvînteze, întorcînd pe fiecare din voi dela fărădelegile sale.“

Aceasta este o perioadă de tranziţie. Poporului Israel i s-a oferit o ultimă şansă de a-L accepta pe Mesia. În urma refuzului lor de a-L primi pe Mesia, va intra în scenă Pavel ca apostol al Neamurilor. Ce s-ar fi întâmplat dacă Israel L-ar fi primit pe Mesia? Nu putem prezenta decât speculaţii în acest sens. Ei nu s-au întors la Domnul. Dumnezeu nu este surprins niciodată de faptele sau deciziile omului şi lucrează în continuare pentru împlinirea scopului şi planului Său.

Tu ce vrei să faci dragul meu ascultător?