Itinerar Biblic Ep.0301 – FAPTELE APOSTOLILOR Introd. Şi cap.1:8

 

Rezumat

  • Introducere

    Dragi ascultători, suntem din nou pe tărâmul Noului Testament şi suntem iată, în faţa unei cărţi foarte dinamice.

Cartea Faptele Apostolilor, adesea numită cea de-a cincea Evanghelie, este o continuare a Evangheliei după Luca.

Aşa cum se afirmă în introducerea cărţii, Doctorul Luca este autorul acestei cărţi (v.1).

După ce a finalizat un studiu critic asupra scrierilor lui Luca, Sir William Ramsey a declarat că Luca a fost cel mai mare istoric al timpurilor antice sau moderne.

Cartea Faptele Apostolilor este de fapt remarcabilă în mai multe feluri.

Astfel putem spune că:

  • Este o punte între Evanghelii şi Epistole. Noul Testament fără cartea Faptele Apostolilor ar rămâne cu o prăpastie adâncă. Sau, cum a spus Dr. Houston, dacă Faptele Apostolilor ar dispărea, nimic nu i-ar putea lua locul.”

Ultimul lucru menţionat în Evanghelia după Matei referitor la Isus este învierea, care este consemnată în Fapte 1. În Evanghelia după Marcu, ultimul lucru menţionat în legătură cu Isus este înălţarea Sa la cer, de asemenea consemnată în primul capitol din Fapte. În Evanghelia după Luca, ultimul lucru înregistrat este făgăduinţa Duhului Sfânt care apare şi în primul capitol din Fapte. Şi în Evanghelia după Ioan, ultimul lucru consemnat este ce-a de-a doua venire a Domnului Isus Hristos . Da, aveţi dreptate, şi aceasta este prezentă în textul primului capitol din Fapte. Este ca şi cum cele patru Evanghelii au fost turnate printr-o pâlnie în acest recipient care este primul capitol din cartea Faptele Apostolilor.

  • De asemenea, marea trimitere misionară a ucenicilor prezentă în Evanghelii este confirmată în Faptele Apostolilor.
  • Cartea Faptelor ne pune la dispoziţie o scară pentru poziţionarea Epistolelor. Dacă am citi Faptele Apostolilor împreună cu Epistolele am avea parte de o experienţă bogată pentru că Faptele ne prezintă istoria întemeierii bisericilor pentru care sunt scrise Epistolele.
  • Faptele Apostolilor este cartea care ne arată naşterea bisericilor, începuturile bisericilor creştine. Cartea Geneza consemnează originea trupului spiritual pe care noi îl numim biserica.

Tema sau versetul cheie al cărţii Faptele Apostolilor se găseşte în versetul 8 din primul capitol: “Ci voi veţi primi o putere, când Se va pogorî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria, şi până la marginile pământului.”

Diviziunea cărţii se face în mod firesc după acest verset cheie.

Primele şapte capitole ni-L arată pe Domnul Isus Hristos la lucru prin Duhul Sfânt, prin apostoli, în Ierusalim. Capitolele de la 8 la 12 vorbesc despre Domnul Isus Hristos la lucru prin Duhul Sfânt, prin apostoli, în Iudea şi Samaria. Restul capitolelor se ocupă de Domnul Isus Hristos la lucru prin Duhul Sfânt, prin apostoli până la marginile pământului.

Un lucru pe care trebuie să-l semnalăm încă de acum este acela că  această carte  Faptele Apostolilor nu este completă. Se termină brusc menţionând că Pavel închiriase o casă în Roma şi propovăduia Evanghelia de acolo. Cartea nu are o încheiere potrivită. Ştiţi de ce? Pentru că istoria acestei cărţi continuă şi astăzi. Poate că sus, în cer, Domnul îi dictează doctorului Luca ce să scrie chiar în aceste momente. Poate că el consemnează ce facem noi pentru Hristos prin puterea Duhului Sfânt. Sper că aşa este.

Iată câteva caracteristici ale cărţii Faptele Apostolilor:

  1. Evidenţierea Domnului Isus Hristos. Domnul Isus Şi-a părăsit ucenicii acum. El a plecat de pe pământ. În primul capitol al cărţii suntem martorii înălţării Lui la cer. Dar El continuă să lucreze! El doar Şi-a schimbatul locul din care acţionează! Cât timp a trăit pe pământ, cartierul Său general era în Capernaum. Acum cartierul Său general este la dreapta Tatălui. Domnul Isus Hristos este Persoana de maximă importanţă aici. El este la lucru şi astăzi de acolo, din cer, poziţia cea mai dominantă cu putinţă.
  2. Sublinierea importanţei Duhului Sfânt. Hristos a promis că va trimite Duhul Sfânt. Această făgăduinţă este menţionată de patru ori în Evanghelia după Ioan (Ioan 1:33; 7:37-39; 14:16-17; 20:22). Aceeaşi făgăduinţă este dată în cartea Faptele Apostolilor (Fapte 1:8). Noi trăim în vremea Duhului Sfânt. Lucrul cel mai măreţ cu privire la această vreme este locuirea celui credincios de către Duhul Sfânt.
  3. Puterea Bisericii. Există o anumită putere în Biserică şi această putere este lucrarea Duhului Sfânt. Puterea Bisericii primare nu se mai manifestă în bisericile de astăzi. De ce? Pentru că Biserica primară opera la un nivel spiritual mult mai înalt, nivel care nu a mai fost atins niciodată ca atunci. Totuşi, Duhul Sfânt lucrează prin cel credincios când orice fel de slujire aduce slavă şi cinste Domnului Isus Hristos.
  4. Evidenţierea bisericii (vizibilă sau invizibilă). Biserica este o instituţie nouă. Ea a luat fiinţă în cartea Faptele Apostolilor.
  5. Scoaterea în evidenţă a locurilor. Cartea începe la Ierusalim şi se încheie la Roma. Sir William Ramsay a verificat toate locurile menţionate de Luca şi a descoperit că toate sunt exacte.
  6. Importanţa acordată numelor persoanelor. Doctorul Luca menţionează numele a 110 persoane, în afară de faptul că face referire la mulţimi întregi de oameni. Eu cred că la sfârşitul primului secol în lume existau deja milioane de credincioşi. Biserica s-a bucurat de o creştere fenomenală în primii 2-300 de ani. Această creştere a încetinit astăzi, aşa cum a prezis Domnul că se va întâmpla.
  7. Proeminenţa învierii. Învierea este puntul central, esenţa predicării Evangheliei. În cele mai multe biserici de astăzi se ţine o predică despre înviere doar o dată pe an, de Paşte. Ca pastor, de multe ori am predicat Paştele chiar şi în luna august. Oamenii veneau să vadă ce s-a întâmplat cu noi. În Biserica primară învierea lui Isus Hristos era esenţa mesajului şi nu era predică din care aceasta să lipsească. Tema lui Petru în ziua Cincizecimii a fost învierea lui Isus Hristos. El a explicat că ceea ce se întâmpla în ziua aceea era rezultatul faptului că Isus era deja în cer la dreapta lui Dumnezeu şi trimisese Duhul Sfânt în lume. Totul se datora învierii. Veţi vedea că învierea este miezul şi esenţa mesajelor lui Pavel.

Mulţi predicatori şi chiar oameni de rând au un subiect preferat când este vorba de predici. Pentru unii, acesta îl constituie profeţia, pentru alţii cutare învăţătură sau mesaj. Dacă vreţi să aveţi şi voi un subiect preferat, vă sugerez învierea lui Isus Hristos. În Biserica primară fiecare duminică era sărbătoarea învierii. “A înviat din morţi!” era mesajul proclamat pretutindeni (vezi Matei 27:64).

  1. În prima secţiune a cărţii personajul proeminent este Petru. Acest loc este schimbat cu Pavel în ultima secţiune. În mod neaşteptat, ceilalţi apostoli sunt omişi. Sunt convins că Dumnezeu a avut un motiv întemeiat pentru a scoate în evidenţă lucrarea acestor doi oameni. Mai există şi un motiv omenesc. Cred că doctorul Luca era un cunoscător al lucrării acestor doi bărbaţi. El a fost împreună cu Pavel. Unii sunt de părere că a existat un dezacord între Petru şi Pavel. Sincer să fiu, eu cred că Petru, Pavel şi Luca s-au întâlnit de multe ori şi au discutat împreună.

Alegerea titlului potrivit pentru această carte istorică a constituit întotdeauna o problemă. Pe lângă titlul cunoscut de noi – Faptele Apostolilor – mai există următoarele variante: Faptele Domnului Înălţat şi Glorificat (Robert Lee); Cuvinte despre Fapte (titlu Bantu).

În opinia mea, cheia pentru titlu ne este dată în primele două versete ale primului capitol. Pe baza acestei presupuneri, mă aventurez să dau un titlu mai degrabă lung: Domnul Isus Hristos la lucru prin Duhul Sfânt, prin apostoli.

SCHIŢA CĂRŢII

  1. DOMNUL ISUS HRISTOS la lucru prin DUHUL SFÂNT, prin APOSTOLI, în Ierusalim, capitolele 1-7
  2. Pregătirea pentru venirea Duhului………………………………………….cap. 1
  • Introducere, v. 1, 2
  • Lucrarea de 40 de zile a lui Isus, după învierea Sa, v. 3-9
  • Înălţarea şi făgăduinţa întoarcerii lui Isus, v. 10, 11
  • În aşteptarea Duhului Sfânt, v. 12-14
  • Numirea unui apostol, v. 15-26
  1. Ziua Cincizecimii (Betleemul Duhului Sfânt)………………………………cap. 2
  • Pogorârea Duhului Sfânt, v. 1-13
  • Prima predică a erei Bisericii rostită de Petru, v. 14-47
  1. Prima minune a bisericii; cea de-a doua predică a lui Petru…………… cap. 3
  • Vindecarea ologului din naştere, v. 1-11
  • Cuvântarea mişcătoare şi revelatoare a lui Petru, v. 12-26
  • Cinci mii de oameni cred (rezultatele), 4:4
  1. Prima persecuţie a Bisericii; Puterea Duhului Sfânt……………………….cap. 4
  2. Moartea lui Anania şi Safira; cea de-a doua persecuţie……………… .cap. 5

(Disciplină în interior şi persecuţie în exterior)

  1. Numirea diaconilor; Mărturia lui Ştefan, un diacon……………………….. cap. 6
  2. Cuvântarea şi martiriul lui Ştefan (primul martir)…………………………. cap. 7
  3. DOMNUL ISUS HRISTOS la lucru prin DUHUL SFÂNT, prin APOSTOLI, în IUDEEA ŞI SAMARIA, cap. 8-12
  4. Convertirea famenului etiopian (Fiul lui Ham)……………………………cap. 8
  5. Convertirea lui Saul din Tars (Fiul lui Sem)……………………………….cap. 9
  6. Convertirea lui Corneliu, sutaşul roman (Fiul lui Iafet)…………………..cap. 10
  7. Petru îşi apără lucrarea; Evanghelia ajunge în Antiohia…………… ……cap. 11
  8. Moartea lui Iacov; Arestarea lui Petru……………………………………….cap. 12

III. DOMNUL ISUS HRISTOS la lucru prin DUHUL SFÂNT, prin APOSTOLI, până în cele mai îndepărtate colţuri ale pământului, cap. 13-28

  1. Prima călătorie misionară a lui Pavel………………………………………..cap. 13, 14
  2. Adunarea Bisericii din Ierusalim……………………………………….……cap. 15
  3. Cea de-a doua călătorie misionară a lui Pavel 15:36; 16:40……………..cap. 16
  4. Cea de-a doua călătorie misionară (cont.)

Pavel în Tesalonic, Atena…………………………………………………….cap. 17

  1. Cea de-a doua călătorie misionară (cont.)

Pavel în Corint, Apolo în Efes………………………………………………..cap. 18

  1. Cea de-a doua călătorie misionară (cont.)

Pavel în Efes…………………………………………………………………….cap. 19

  1. Cea de-a treia călătorie misionară a lui Pavel………………………………cap. 20
  2. Pavel merge la Ierusalim şi este arestat………………………………………cap. 21
  3. Apărarea lui Pavel înaintea mulţimii din Ierusalim………………………….cap. 22
  4. Apărarea lui Pavel înaintea Sinedriului………………………………………cap. 23
  5. Pavel înaintea lui Felix…………………………………………………………cap. 24
  6. Pavel înaintea lui Festus……………………………………………………….cap. 25
  7. Pavel înaintea lui Agripa……………………………………………………….cap. 26
  8. Pavel merge la Roma trecând prin furtună şi naufragiu……………………cap. 27
  9. Pavel ajunge la Roma………………………………………………………….cap. 28

(Aici este văzut ultima oară predicând Neamurilor.)

Acestea fiind spuse, dragii mei şi fiind deja familiarizaţi cu cartea, vă propun să trecem la primul capitol:

Tema acestui capitol o constituie  Pregătirea pentru pogorârea Duhului Sfânt

Aşa cum am sugerat şi în introducere, după părerea mea, titlul potrivit pentru cartea Faptelor ar fi următorul: Domnul Isus Hristos la lucru prin Duhul Sfânt, prin apostoli.

Primele şapte capitole ale cărţii  Îl descoperă pe Domnul Isus Hristos la lucru prin Duhul Sfânt, prin apostoli, în Ierusalim. Primul capitol, care este pregătirea pentru venirea Duhului Sfânt, include o scurtă introducere; un rezumat al lucrării de 40 de zile a lui Isus de după înviere; înălţarea la cer şi făgăduinţa întoarcerii; apostolii în aşteptarea Duhului şi alegerea unui alt apostol în locul lui Iuda.

Noi vom acoperi astăzi prima parte a capitolul dar vom începe cu introducerea.

Fapte 1:1-2

v.1 Teofile, în cea dintîi carte a mea, am vorbit despre tot ce a început Isus să facă şi să înveţe pe oameni,

v.2  dela început pînă în ziua în care S’a înălţat la cer, după ce, prin Duhul Sfînt, dăduse poruncile Sale apostolilor, pe cari-i alesese.

“Cea dintâi carte a mea” este Evanghelia după Luca, care este adresată tot lui Teofil, al cărui nume înseamnă “iubit de Dumnezeu”. Resping total ideea că intenţia a fost ca aceste rânduri să se adreseze oricărui om “iubit de Dumnezeu”. Este clar că Luca a cunoscut pe cineva cu acest nume şi acestei persoane îi adresează cuvintele de început ale cărţii. Numele era foarte potrivit – era un om care-L iubea şi care era iubit de Dumnezeu. Evanghelia după Luca a fost “tot ce a început Isus să facă şi să înveţe pe oameni” şi în cartea Faptele Apostolilor, el continuă să facă şi să înveţe. El mai lucrează şi astăzi în acest sens, dacă-mi este permisă această exprimare. El va continua cu acest program până când îi va lua pe ai Săi din lume.

Această propoziţie: “Până în ziua în care S-a înălţat la cer, după ce, prin Duhul Sfânt…” arată clar că Domnul Isus nu încetase să lucreze şi să-i înveţe pe oameni o dată ce Se înălţase la cer. Dar acum, când Se află în acea poziţie dominantă la dreapta Tatălui, El continuă să lucreze prin Duhul Sfânt. La fel ca în armată, unde comanda trece de la rangul superior la cel inferior, tot aşa şi Domnul Isus Hristos lucrează prin Duhul Sfânt; Duhul Sfânt acţionează prin apostoli şi prin mine şi prin voi, oriunde v-aţi afla astăzi. Aici avem o afirmaţie cu totul remarcabilă dragii mei.

Doctorul Luca foloseşte una din frazele sale impresionante care se continuă şi în versetul 4. Dar să citim mai întâi versetul 3:

v.3  După patima Lui, li S’a înfăţişat viu, prin multe dovezi, arătîndu-li-Se deseori timp de patruzeci de zile, şi vorbind cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăţia lui Dumnezeu.

El li S-a înfăţişat viu prin multe dovezi infailibile, după moartea şi suferinţa Sa. Sunt înregistrate zece apariţii ale lui Isus după învierea Sa. Lucrarea Lui de după înviere, aşa cum este revelată în apariţiile Sale, are un efect mult mai important asupra vieţilor creştinilor de astăzi decât lucrarea de trei ani consemnată în Evanghelii.

Noi nu-L cunoaştem astăzi pe Isus ca pe Acela care a umblat pe acest pământ în urmă cu peste 1 900 de ani. Noi Îl cunoaştem ca Isus glorificat. El este sus, în cer, în aceste momente şi este cât se poate de real. Cât de des pierde biserica din vedere acest fapt!

Problema necredinciosului de astăzi, dragii mei, nu stă în fapte care trebuie demonstrate, ci în propria necredinţă. Faptele sunt la dispoziţia lui. Mă întreb dacă se îndoieşte cineva de faptul că bătălia de la Waterloo a fost un eveniment istoric. Eu cred că Napoleon a trăit cu adevărat şi a luptat la Waterloo. Dar am foarte puţine dovezi în această privinţă. De fapt, există de zece mii de ori mai multe dovezi pentru moartea şi învierea Domnului Isus Hristos decât pentru bătălia de la Waterloo. Cu toate acestea mulţi spun că nu cred în învierea lui Isus Hristos. Unde este problema?

Problema se află în inima necredincioasă a omului. Există în om o tendinţă firească de a fugi de Dumnezeu, aşa cum a făcut Adam. Astăzi omul Îi întoarce spatele lui Dumnezeu.

Dacă te simţi un necredincios, dragul meu ascultător,  problema se află în inima şi nu în Cuvântul lui Dumnezeu. El S-a înfăţişat viu prin multe dovezi infailibile. Şi iată că nu mintea, ci voinţa  este de vină.

Îngăduiţi-mi să introduc aici un comentariu despre înviere. Un verset anume a fost răstălmăcit de foarte multă lume. Domnul Isus Hristos a spus: “Şi după ce voi fi înălţat de pe pământ, voi atrage la Mine pe toţi oamenii” (Ioan 12:32). Cum a fost El înălţat? El a fost înălţat în înviere, dragi prieteni, înălţat dintre cei morţi. Acesta este mesajul. Indiferent cât de mult vorbiţi despre Isus sau cât de frumos spuneţi că este, mesajul important este că El a fost înălţat dintre cei morţi. Hristos a înviat! Motivul pentru care nu sunt atraşi la Hristos foarte mulţi oameni este acela că nu este predicat Hristos cel înviat. Cartea Faptele Apostolilor pune cu adevărat accentul pe învierea lui Isus Hristos!

Dar iată ce le spune Domnul Isus ucenicilor Săi:

v.4  Pe cînd Se afla cu ei, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte acolo făgăduinţa Tatălui, ,,pe care,“ le-a zis El, ,,aţi auzit-o dela Mine.

Acesta este sfârşitul frazei – aceste patru versete alcătuiesc o singură frază! Apostolii trebuie să aştepte venirea Duhului Sfânt. Până la producerea acestui eveniment, ei trebuie să asculte de această poruncă.

v.5  Căci Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veţi fi botezaţi cu Duhul Sfînt.“

Isus cel Înviat le-a apărut apostolilor şi le-a dat instrucţiuni foarte clare. El le spune că li se va întâmpla ceva. Vor fi botezaţi cu Duhul Sfânt peste câteva zile. Botezul Duhului Sfânt este făgăduinţa Tatălui şi Isus le vorbise deja despre acest lucru.

Este foarte important de subliniat faptul că aici nu este vorba despre botezul cu apă, care este botezul ritual. Acesta este botezul Duhului Sfânt. Botezul Duhului Sfânt este adevăratul botez. Acest botez al Duhului Sfânt îl pune pe cel credincios în trupul credincioşilor pe care noi îl numim biserica.

Când vom ajunge la al doilea capitol, în care este descrisă venirea Duhului Sfânt în ziua Cincizecimii, vom afla că ucenicii erau plini de Duhul Sfânt. Umplerea a fost necesară pentru ca ei să poată sluji. Faptul că ei au fost umpluţi cu Duhul Sfânt pentru slujire arată că celelalte lucrări ale Duhului Sfânt fuseseră împlinite.

v.6  Deci apostolii, pe cînd erau strînşi laolaltă, L-au întrebat: ,,Doamne, în vremea aceasta ai de gînd să aşezi din nou Împărăţia lui Israel?“

Veţi descoperi că unii comentatori le reproşează apostolilor această întrebare. Ei sunt de părere că apostolii au făcut o greşeală. Eu cred că răspunsul pe care îl dă Domnul arată că ei nu au făcut nici o greşeală. Întrebarea lor era legitimă, firească, o întrebare căreia Domnul i-a dat un răspuns pe măsură. El nu i-a mustrat. Şi nici nu a spus că este o întrebare naivă sau prostească.

Apostolii erau crescuţi şi instruiţi în învăţătura Vechiului Testament. Ei aşteptaseră venirea lui Mesia. Ei înţelegeau că Mesia este Cel care întemeia Împărăţia pe acest pământ. Aceasta era nădejdea lor. Aceasta continuă să fie nădejdea pentru acest pământ.

Dumnezeu nu a încheiat socotelile cu planeta noastră, dragii mei. El nu are de gând să ascundă sub covor această adunătură de ţărână, deşi pământul este destul de mic pentru aşa ceva. Dumnezeu are un scop veşnic cu privire la pământ. Apostolii vorbeau despre Împărăţia lui Dumnezeu, care implică aşezarea din nou a casei lui David. Acestea sunt lucrurile despre care a vorbit Isus după învierea Sa – în versetul 3 am văzut că El a vorbit cu ucenicii “despre lucrurile privitoare la Împărăţia lui Dumnezeu”.

v.7  El le-a răspuns: ,,Nu este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele; pe acestea Tatăl le-a păstrat supt stăpînirea Sa.

Domnul le spune ucenicilor că Împărăţia nu va fi întemeiată în vremea aceea. Mai degrabă, El va chema un popor pentru Numele Său, care va fi biserica Sa. În capitolul 15 din Fapte, unde ne este relatată adunarea Consiliului din Ierusalim, Iacov subliniază următorul fapt: “Simon a spus cum mai întâi Dumnezeu Şi-a aruncat privirile peste Neamuri, ca să aleagă din mijlocul lor un popor, care să-I poarte Numele. Şi cu faptul acesta, dragi ascultători,  se potrivesc cuvintele proorocilor, după cum este scris: ‘După aceea Mă voi întoarce şi voi ridica din nou cortul lui David, din prăbuşirea lui, îi voi zidi dărâmăturile şi-l voi înălţa din nou: pentru ca rămăşiţa de oameni să caute pe Domnul, ca şi toate Neamurile peste care este chemat Numele Meu, zice Domnul, care face aceste lucruri şi căruia Îi sunt cunoscute din veşnicie.’” (Fapte 15:14-18). La aceasta lucrează Dumnezeu astăzi. El merge la Neamuri pentru a alege din mijlocul lor un popor care să-I poarte Numele. Adică, Dumnezeu îi cheamă din lume pe oamenii care se vor încrede în Hristos, iar Duhul Sfânt îi botează în trupul celor credincioşi, biserica.

Astfel, când apostolii L-au întrebat pe Isus dacă va restabili Împărăţia în vremea aceasta, răspunsul Lui a fost că acesta nu era un subiect de discuţie pentru momentul acela. Şi nici astăzi nu este subiect de discuţie. Mulţi oameni îmi spun: “Nu crezi că Domnul va veni în curând?” Acum vă voi spune ceva confidenţial, ceva ce va rămâne între noi: eu cred că Domnul vine în curând. Cu toate acestea, eu nu am nici o autoritate să vă spun că El vine în curând, pentru că nu ştiu acest lucru. Domnul Isus a spus că nu este treaba noastră să ştim vremurile sau soroacele. Nu aceasta este partea cea mai importantă pentru noi.

Eu cred în profeţie. Totuşi, sunt de părere că unii oameni pun un accent mult prea mare pe ea. Este nevoie de mult mai mult decât un studiu asupra profeţiilor pentru a fi întărit în credinţă.

Atunci care este treaba noastră astăzi? Observaţi încă o dată că Domnul nu i-a mustrat pe apostoli. În loc de aceasta, El le-a arătat că avea altceva în plan. Noi avem altceva de făcut. Nu este treaba noastră să ştim vremurile sau soroacele – Tatăl le-a păstrat în puterea Sa – dar iată care este sarcina noastră:

v.8  Ci voi veţi primi o putere, cînd Se va pogorî Duhul Sfînt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria, şi pînă la marginile pămîntului.“

Aceasta este însărcinarea noastră astăzi. A rămas aceeaşi de atunci până acum. Aceasta nu este o însărcinare care priveşte trupul celor credincioşi, ca întreg, ci este una individuală, care priveşte pe fiecare credincios în parte. Această poruncă a fost dată acestor bărbaţi chiar înainte de pogorârea Duhului Sfânt, înainte de formarea bisericii. Este o poruncă directă pentru mine şi pentru fiecare dintre voi. Treaba noastră este să răspândim Cuvântul lui Dumnezeu în lume. Nu putem spune că este treaba bisericii să trimită misionari şi să răspândească Evanghelia, după care să ne culcăm pe o ureche, lăsând în seama altora această lucrare. Cea mai importantă întrebare este dacă voi răspândiţi Cuvântul lui Dumnezeu în lume. Aţi mers până la marginile pământului cu mărturia Evangheliei? Sau sprijiniţi un misionar sau un program radio care face această lucrare? Sunteţi implicaţi personal? Foarte mulţi oameni vor să vorbească astăzi despre vremuri şi soroace, despre data venirii Domnului, fără să dorească să fie implicaţi în răspândirea Cuvântului lui Dumnezeu. Dar aceasta este sarcina încredinţată de Domnul – nu numai apostolilor – ci fiecăruia dintre noi. Cred că dacă Domnul ar apărea în faţa noastră chiar în acest moment, acolo unde ne aflăm, El nu ne-ar vorbi despre vremea venirii Sale, ci despre răspândirea Evangheliei. El vrea ca oamenii să fie mântuiţi. Aceasta este însărcinarea noastră.