Itinerar Biblic Ep.0300 – RUT Cap. 4

 

Dragi ascultători, cred că nu mai este o noutate pentru nimeni, faptul că sunt anumite circumstanţe în viaţă pe care nu le înţelegi, nu şti unde să le aşezi în imaginea totală a vieţii. Nu le înţelegi şi ţi se pare că cineva se joacă cu tine sau că te urmăreşte în mod intenţionat pentru a-ţi face rău.

Apoi, parcă dintr-o dată, totul se schimbă, soarele începe să-ţi zâmbească şi ţie şi totul este privit altfel.

Nu vi s-a întâmplat niciodată? Ei bine, Rut este un exemplu. O fată tânără, atrăgătoare cu o sumă întreagă de calităţi, se căsătoreşte cu un tânăr şi doreşte să ducă o viaţă liniştită. Dintr-o dată însă, soţul moare, familia pierde tot ce are, şi mai mult ajunge printre oameni cu obiceiuri diferite, oameni cu o religie diferită. Ce i se mai putea întâmpla? Se mai putea aştepta ea la ceva bun?

Vedeţi, poate că lucrurile ar sta în această manieră dacă l-am scoate pe Dumnezeu din calcul. Atunci însă când priveşti la Dumnezeu şi îţi îndrepţi aşteptările către El lucrurile stau cu totul altfel.

La fel se întâmplă şi cu Rut. Atunci când nu se mai aştepta la o refacere a vieţii ei, atunci când nu mai aştepta o vorbă frumoasă de la cineva, apare Boaz.

Boaz o tratează cu respect, îi adresează cuvinte de mângâiere şi sare în ajutorul ei.

Mai mult, la un moment dat, cei doi ajung să vorbească despre căsătorie. Boaz este impresionat de calităţile acestei femei care totuşi nu făcea parte din poporul lui şi doreşte să o răscumpere şi să şi-o facă soţie.

Am văzut cum a ajuns relaţia dintre Rut şi Boaz la acest moment în care Boaz demarează formalităţile pentru a le răscumpăra pe Rut şi pe Naomi. În acest capitol vom vedea maniera în care va lucra Boaz. Până acum n-a putut să facă nici un pas, dar de acum este timpul acţiunii deoarece Rut i-a cerut să-şi exercite dreptul de răscumpărare asupra lor.

Dragul meu ascultător, trebuie să spun aici, cu toată reverenţa că Domnul Isus nu poate face nici o mişcare pentru răscumpărarea ta până nu-i ceri acest lucru.

El este Răscumpărătorul şi şi-a câştigat acest drept prin jertfa de pe Golgota, dar El nu va face nimic până în momentul în care tu nu-i ceri să-şi exercite această calitate.

Boaz este gata să acţioneze imediat în această capacitate de rudă răscumpărătoare.

Rut nu trebuie să facă nimic acum, decât să aştepte până la momentul în care Boaz va fi rezolvat toate lucrurile. Nu este nimic simplu, pentru că Boaz pune la bătaie tot ce are şi tot ce este. Dar ce mai contează când o faci pentru persoana iubită.

De fapt acesta este mesajul cărţii. Răscumpărarea este o poveste de dragoste. Dumnezeu ne iubeşte şi ne răscumpără.

Să vedem deci care este firul acţinii – capitolul 4:

v.1 Boaz s’a suit la poarta cetăţii, şi s’a oprit acolo. Şi iată că cel ce avea drept de răscumpărare, şi despre care vorbise Boaz, trecea. Boaz i-a zis: ,,Hei, cutare, apropie-te, stai aici.“ Şi el s’a apropiat, şi s’a oprit.

Boaz se duce la poarta cetăţii. De ce se duce acolo? Păi, pur şi simplu pentru că acolo era curtea de judecată.  În cele mai multe din societăţile moderne, curtea de judecată se află în centrul oraşului. În Israel nu era aşa. Curtea de judecată se afla la poarta cetăţii. De fapt acolo era centrul vieţii acelei societăţi. Acolo era locul de comerţ, acolo erau discuţiile politice sau de orice altă natură.

Poate că un motiv pentru aceasta era şi arhitectonica cu totul diferită a oraşului oriental. Oraşul oriental era înghesuit în spatele zidurilor, cu multe clădiri, străzi înguste, fără prea multe spaţii verzi.

Boaz se duce la poarta cetăţii din două motive. Un motiv este dat de faptul că acolo se strângea grupul judecătorilor cetăţii şi apoi, tot acolo, avea să-l aducă pe cel de al doilea cu drept de răscumpărare.

Odată ajuns acolo, Boaz trebuie să aştepte. Nu ştiu cât de mult a aşteptat dar în cele din urmă vine cea de a doua persoană răscumpărătoare.

Această a doua persoană avea drepturi mult mai mari pentru răscumpărarea lui Naomi şi Rut.

Nu ni se explică aici care era gradul de rudenie dintre acest nou răscumpărător şi Naomi şi cred că motivul pentru care nu ni se explică este şi acela că în Israel, legăturile de familie erau foarte puternice. Acolo erai fie rudă fie străin.

Se prea poate ca această persoană cu care se întâlneşte Boaz să fi fost fratele lui Elimelec.

Acum, ce mi se pare interesant este modul în care îl abordează Boaz. El îi spune:” Hei, cutare!” Oare chiar nu-i cunoştea numele? Eu cred că i-l cunoştea. Trebuie să recunoaştem că şi nouă ni se întâmplă adesea la fel. Cu toate că ştim numele unei persoane nu o strigăm neapărat pe nume. Cred că ceea ce l-a determinat pe Boaz să nu-i rostească numele nu a fost decât emoţia generată de tensiunea momentului. Vedeţi, el era îndrăgostit de Rut şi nu ar fi vrut ca altcineva să o răscumpere.

De fapt întregul ton al discuţiei trădează emoţiile lui Boaz:

v.2  Boaz a luat atunci zece oameni dintre bătrînii cetăţii, şi a zis: ,,Şedeţi aici.“ Şi ei au şezut jos.

Aceşti zece oameni erau dintre bătrânii cetăţii. Acesta era completul de judecată în zilele acelea. Dacă vă aduceţi aminte în cartea Geneza am văzut că oamenii veniţi după Lot l-au găsit pe acesta stând la poarta cetăţii. Iată deci cât de veche era această tradiţie legată de judecată.

Acum, Boaz a solicitat întrunirea consiliului de judecată şi acesta este pregătit pentru discutarea cazului.

Observaţi strategia acestui om, pentru că este remarcabilă.

v.3  Apoi a zis celui ce avea drept de răscumpărare: ,,Naomi, întorcîndu-se din ţara Moabului, a vîndut bucata de pămînt care era a fratelui nostru Elimelec.

Observaţi modul în care abordează Boaz problema. Deşi este în mod special interesat de Rut, la început nici nu menţionează numele ei. Apropo! Înţelegem din acest verset că Boaz era şi el frate cu Elimelec? Nu neapărat! În ebraică poate însemna  „Ruda noastră, Elimelec”!

În mod aparent, aceasta pare a fi diferenţa dintre Boaz şi cealaltă rudă. Se pare că legătura acestuia cu Elimelec era mult mai strânsă decât cea a lui Boaz.

Oricum, Boaz anunţă juriul că este implicată şi o bucată de pământ, proprietatea familiei.

Am văzut deja că era o lege care avea prevederi clare în ceea ce privea proprietăţile și răscumpărările lor. În cazul în care proprietatea încăpea pe mâini străine, trebuia să apară un răscumpărător. În cazul lui Naomi, la întoarcerea ei în Betleem ea nu mai avea nimic. Moştenirea ei fusese pierdută. În mod normal ar fi trebuit să aştepte până la anul jubiliar pentru a primi moştenirea înapoi.

Însă, Boaz foloseşte acest aspect. În mod logic el pune în discuţie răscumpărarea pământului mai întâi. Nu pomeneşte nimic de Rut.

Iată ce spune Boaz:

v.4  Am crezut de datoria mea să te înştiinţez despre aceasta, şi să-ţi spun: ,Cumpără-o, în faţa locuitorilor şi în faţa bătrînilor poporului meu. Dacă vrei s’o răscumperi,    răscumpără-o; dar dacă nu vrei, spune-mi, ca să ştiu. Căci nu este nimeni înaintea ta care să aibă dreptul de răscumpărare, şi după tine eu am dreptul acesta.“ Şi el a răspuns: ,,O voi răscumpăra.“

Cu alte cuvinte, Boaz îi acordă acestui om întâietatea ce i se cuvine. Vrea acest om să fie răscumpărătorul? Vrea el să răscumpere moştenire familiei lui Elimelec şi să o redea lui Naomi înainte de anul jubiliar?

Ei, istoria noastră are şi sare şi piper. Are intrigă, nu-i aşa? Omul răspunde afirmativ. Vrea să fie răscumpărătorul.

Se pare că era un om generos şi vrea să ocupe rolul răscumpărătorului. Voia, totodată să nu îşi atragă antipatia celor din jur, pentru că voia să dea dovadă de mărinimie. Deci, era, cred eu, pregătit pentru acest lucru. Dar nu era pregătit şi pentru restul:

v.5  Boaz a zis: ,,În ziua în care vei cumpăra ţarina din mîna Naomei, o vei cumpăra în acelaş timp şi dela Rut, Moabita, nevasta celui mort, ca să ridici numele mortului în moştenirea lui.“

Boaz, parcă spune aici: „Ştii, am uitat să-ţi spun ceva. Mai este un aspect legat de această moştenire. Mai există o femeie de care trebuie să ţii cont când vei plăti răscumpărarea. Numele ei este Rut şi este moabită. Ea a fost căsătorită cu unul din fii lui Elimelec şi dacă iei moştenirea trebui să împlineşti şi legea care cere ridicarea numelui celui mort.”

Cred că Boaz a prezentat cum nu se poate mai bine problema. Observaţi ce calităţi de avocat are Boaz. Nu întâmplător menţionează el naţionalitatea lui Rut. El miza pe faptul că în cartea Deuteronom era o referire la poporul Moabit. Iată ce spune Deuteronom 23:3:

v.3  Amonitul şi Moabitul să nu intre în adunarea Domnului, nici chiar al zecilea neam, pe vecie,

Aceasta însemna că dacă acest om o va răscumpăra pe Rut îşi va periclita prestigiul şi poate chiar toate averile. Pe Boaz nu pare să-l deranjeze aşa ceva. El o iubeşte pe Rut şi nimic nu i se pare prea mult pentru a o răscumpăra.

Prezentarea lui Boaz dă roade. Primul răscumpărător nu o cunoaşte pe Rut, tot ce ştie despre ea este că ea este din Moab şi aceasta i se pare suficient pentru a nu se căsători cu ea. Iată ce declară el:

v.6  Şi cel ce avea drept de răscumpărare a răspuns: ,,Nu pot s’o răscumpăr pe socoteala mea, de frică să nu-mi stric moştenirea mea; ia tu dreptul de răscumpărare, căci eu nu pot s’o răscumpăr.“

Acum, presupun că acest om era deja căsătorit. Poate că avea deja şi copii apropiaţi de vârsta lui Boaz. Moştenirea lui era deja bine stabilită şi chiar împărţită între copii săi. Să mai aibă acum alţi copii i-ar da peste cap toate socotelile.

De aceea îi spune lui Boaz că declină orice drept de răscumpărare în favoarea lui Boaz.

Voi încerca acum să prezint câteva lecţii spirituale şi sunt suficiente în această mică cărticică.

În primul rând această rudă răscumpărătoare este o încântătoare imagine a Domnului nostru Isus Hristos care a adus răscumpărarea pentru noi.

O altă imagine încântătoare o avem în cea de a doua rudă răscumpărătoare. Ce reprezintă el? Personal cred că el reprezintă Legea Mozaică. Un prim indiciu este acela că nu i se dă un nume. Legea nu are posibilitatea să aducă răscumpărare. În Noul Testament lucrul acesta este foarte clar. Iată ce spune Pavel în epistola către Romani, capitolul 3:20. Căci nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui, prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunoştinţa deplină a păcatului.’’

Legea nu a fost niciodată oferită pentru a aduce răscumpărare. Legea a fost oferită pentru a arăta care este condiţia reală a omului. Pavel o numeşte o lucrare a condamnării sau chiar a morţii. Legea nu a fost niciodată mântuitoare.

Legea a avut rolul să atragă atenţia asupra nevoii pe care o are omul şi anume nevoia unui mântuitor. Toate jertfele indicau într-un fel sau altul către Domnul Isus. De aceea şi Ziua Ispăşirii era atât de importantă.

În acea zi atenţia oamenilor era îndreptată către faptul că aveau nevoie de un Mîntuitor care să facă ispăşirea pentru păcatele lor. Acest Mîntuitor era Domnul Isus.

Cea de a doua rudă răscumpărătoare reprezintă deci Legea care nu poate aduce izbăvirea.

Să ne întoarcem la oamenii noştri. Pentru a parafa hotărârea lor are loc o practică mai puţin obişnuită:

  1. 7 Odinioară în Israel, pentru întărirea unei răscumpărări sau unui schimb, omul îşi scotea încălţămintea şi o dădea celuilalt: aceasta slujea ca mărturie în Israel.

Vă aduceţi aminte ce se întâmpla în cazul în care cel care avea dreptul de răscumpărare nu îşi exercita dreptul acesta. Ea trebuia să ia încălţămintea lui şi să-l scuipe în faţă.

Ei, Boaz nu îl scuipă dar, totuşi îi ia încălţămintea. El o reprezintă aici pe Rut, acţionează în locul ei în aceste circumstanţe.

În locul ei, deci ia pantoful primei rude, marcând în felul acesta faptul că această rudă renunţă la dreptul de răscumpărare.

Ei, dragii mei, cred că Boaz nu-şi mai încape în piele de bucurie. Să vedem ce se întâmplă mai departe:

v.8  Cel ce avea drept de răscumpărare a zis dar lui Boaz: ,,Cumpără-o pe socoteala ta!“ Şi şi-a scos încălţămintea.

v.9  Atunci Boaz a zis bătrînilor şi întregului popor: ,,Voi sînteţi martori azi că am cumpărat din mîna Naomei tot ce era al lui Elimelec, al lui Chilion şi al lui Mahlon,

v.10  şi că mi-am cumpărat deasemenea de nevastă pe Rut, Moabita, nevasta lui Mahlon, ca să ridic numele mortului în moştenirea lui, şi pentru ca numele mortului să nu fie şters dintre fraţii lui şi din poarta locului lui. Voi sînteţi martori azi despre aceasta!“

În primul rând, Boaz răscumpără moştenirea devenind în felul acesta şi răscumpărătorul lui Rut. Va acţiona exact cum prevedea legea şi va deveni soţul ei.

v.11  Tot poporul care era la poartă şi bătrînii au zis: ,,Sîntem martori! Domnul să facă pe femeia care intră în casa ta ca Rahela şi ca Lea, cari amîndouă au zidit casa lui Israel! Arată-ţi puterea în Efrata, şi fă-ţi un nume în Betleem!

Era un exemplul de încredere în Dumnezeu şi oameni apreciază acest lucru.

Cred că Rut trebuie să fie un exemplu pentru multe din fetele de astăzi. Nu sunt puţine cele care se grăbesc la măritat, sau cel puţin se grăbesc să-şi găsească iubiţi de care, de cele mai multe ori, nu sunt mulţumite şi rămân într-o permanentă căutare.

S-ar putea să par demodat, dar cred că bărbatul este cel ce ar trebui să aibă iniţiativa. El este răscumpărătorul femeii. El este cel care iniţiază, ea fiind cea care răspunde.

Nu ne este dat în mod gratuit sfatul: „Soţilor iubiţi-vă nevestele!” Dacă soţul îşi iubeşte soţia ea va răspunde iubirii lui.

Deci, Betleemul întreg se bucură de frumosul deznodământ:

v.12 Sămînţa pe care ţi-o va da Domnul, prin această tînără femeie, să-ţi facă o casă asemenea casei lui Pereţ, care s’a născut lui Iuda din Tamar!“

v.13 Boaz a luat pe Rut, care i-a fost nevastă, şi el a intrat la ea. Domnul a făcut-o să zămislească, şi ea a născut un fiu.

v.14  Femeile au zis Naomei: ,,Binecuvîntat să fie Domnul, care nu te-a lăsat lipsită azi de un bărbat cu drept de răscumpărare, şi al cărui nume va fi lăudat în Israel!

Femeile se adresează lui Naomi pentru că era cea care trebuie răscumpărată în primul rând, ea avea nevoie de cineva care să ducă mai departe moştenirea lui Elimelec. De acum Boaz este cel care va duce mai departe în Israel moştenirea acestei familii.

v.15  Copilul acesta îţi va înviora sufletul, şi va fi sprijinul bătrîneţelor tale; căci l-a născut noru-ta, care te iubeşte, şi care face pentru tine mai mult decît şapte fii.“

v.16  Naomi a luat copilul, l-a ţinut în braţe, şi a văzut de el.

Ce bunică este Naomi. Cât de fericită este ea acum. Parcă a uitat de toate greutăţile prin care trecuse. Era din nou Plăcută.

v.17  Vecinele i-au pus nume, zicînd: ,,Un fiu s’a născut Naomei!“ Şi l-au numit Obed. Acesta a fost tatăl lui Isai, tatăl lui David.

Văzând dragostea cu care era înconjurat acest copil, vecinele i-au pus numele Obed. Numele acesta înseamnă Închinător sau slujitor. Obed avea să slujească lui Naomi şi să îi înlocuiască pe toţi cei pierduţi.

De acum moştenirea ei va fi dusă mai departe de acest Obed.

v.18  Iată sămînţa lui Pereţ. Pereţ a fost tatăl lui Heţron;

v.19  Heţron a fost tatăl lui Ram; Ram a fost tatăl lui Aminadab;

v.20  Aminadab a fost tatăl lui Nahşon: Nahşon a fost tatăl lui Salmon;

v.21  Salmon a fost tatăl lui Boaz; Boaz a fost tatăl lui Obed;

v.22  Obed a fost tatăl lui Isai; şi Isai a fost tatăl lui David.

Dintr-un anumit punct de vedere această genealogie care încheie cartea Rut am putea spune că este la fel de importantă ca cea care deschide Noul Testament.  Fără ea nu am putea face conexiunea între urmaşii lui Iuda, David şi Domnul Isus.

Dar să privim din nou la Domnul Isus care este ruda noastră răscumpărătoare. În ce mod a împlinit El această răscumpărare pentru noi? În ce măsură a fost El calificat pentru aceasta?

Vedeţi, pentru ca cineva să aibă acest drept de răscumpărare, trebuia să îndeplinească câteva condiţii. Iată câteva dintre ele.

În primul rând, această rudă trebuia să fie una de aproape. Apoi trebuia să fie dispusă să îşi exercite acest drept. În al treilea rând, această rudă de aproape, trebuia să poată, să fie în stare să răscumpere. De asemenea, în al patrulea rând, această rudă de aproape trebuia să fie, el însuşi, o persoană liberă. În cele din urmă, această rudă de aproape trebuia să fie în stare să plătească preţul acestei răscumpărări.

Acum, Boaz a îndeplinit toate aceste condiţii în ceea ce o privea pe Rut. Domnul Isus Hristos, îndeplineşte toate aceste condiţii în ceea ce ne priveşte pe noi.

În primul rând să luăm în considerare faptul că trebuie să fie o rudă de aproape. Dragii mei, cred că nu este nevoie de nici un comentariu aici. Domnul Isus este cea mai apropiată rudă pentru fiecare dintre noi. Să nu uităm că El este Dumnezeul care ne-a creat. Mai mult, prin jertfa Lui El este al doilea Adam, cel din care ne tragem fiecare dintre noi. Deci, oricum am privi situaţia, Domnul Isus este ruda noastră apropiată.

Cea de a doua condiţie era disponibilitatea, dorinţa acestei persoane de a răscumpăra. După cum am văzut în cazul lui Rut, prima rudă, ce mai apropiată, nu a vrut   să-şi exercite acest drept.

În ceea ce-l priveşte pe Domnul Isus ce spuneţi? Vrea El sau nu vrea să ne răscumpere?  Iată un răspuns pe care îl dă Pavel în Epistola către Romani 3:24:

Şi sînt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea, care este în Hristos Isus.

Vedeţi, suntem răscumpăraţi fără plată, prin har. Vă mai aduceţi aminte ce însemnă har? Har înseamnă dar nemeritat. Nu este aceasta dovada dragostei? Nu este aceasta dovada faptului că Domnul Isus doreşte să ne răscumpere?

Aşa cum a fost dragostea lui Boaz pentru Rut, dragoste care a învins toate obstacolele, aşa este dragostea Domnului Isus pentru noi.

Cea de a treia condiţie era ca această rudă de aproape să aibă şi capacitatea de a răscumpăra.

Ei bine, Domnul Isus este singurul în stare să ne răscumpere, dragii mei. Nu există altul mai în măsură decât El să facă lucrul acesta.

Iată ce spune autorul epistolei către Evrei 7:25:

De aceea şi poate să mîntuiască în chip desăvîrşit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentrucă trăieşte pururea ca să mijlocească pentru ei.

Sau iată ce spune Pavel în Epistola către Filipeni 2:9-11:

v.9  Deaceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult, şi I-a dat Numele, care este mai pe sus de orice nume;

v.10  pentruca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pămînt şi de supt pămînt, şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul.

Iată dragii mei cine este Domnul Isus şi ce poziţie ocupă. Dacă nu la El căutăm răscumpărarea noastră nici nu are rost să o căutăm în altă parte pentru că nu este nimeni altcineva în stare să ne răscumpere.

Dragi prieteni, am văzut o romantică idilă, încheiată cu acest act al răscumpărării. Din familia lui Boaz şi a lui Rut s-a născut mai târziu familia care l-a primit în sânul ei pe Fiul lui Dumnezeu.

Poate că ai fost impresionat de suferinţele întâmpinate de familia lui Elimelec. Sau ai fost poate mişcat de dragostea lui Boaz pentru Rut.

Indiferent ce te-a mişcat, eu îmi doresc să te fi mişcat faptul că şi pentru tine, dragul mei ascultător, Domnul Isus a făcut răscumpărarea.

De acum şi tu ai un nume şi o moştenire. Tot ce trebuie să faci este să intri în posesia lor prin credinţă.

Nu ezita şi nu amâna. Căci ți se oferă o mare binecuvântare.