Itinerar Biblic Ep.0299 – RUT Cap. 2:4-20

 

Dragi ascultători, am văzut ce frumos şi curtenitor se poartă Boaz cu Rut, moabita. În ciuda stării ei, adică, văduvă, venită dintr-un popor străin şi dispreţuit de Israel, ea este totuşi tratată cu foarte mare bunăvoinţă de Boaz.

Spuneam că acest gen de tratament este o imagine a modului în care ne tratează Dumnezeu pe fiecare din noi. El nu ne face după cum merităm noi ci în conformitate cu dragostea Lui ne tratează cu atâta generozitate și bunătate.

Pe când eram noi încă păcătoşi, Dumnezeu a găsit cu cale să-l trimită pe Fiul Său, pe Domnul Isus Hristos să moară pentru noi dându-ne posibilitatea începerii unei noi vieţi. Vedeţi el a plătit răscumpărarea noastră, El este răscumpărătorul nostru.

De fapt, chiar aici am ajuns cu incursiunea noastră în capitolul 2, adică la legea care prevedea situaţiile răscumpărării.

Am explicat în episodul trecut cum stau lucrurile cu răscumpărarea pământului. Să vedem acum cum se aplică această lege în cazul persoanelor.

Iată cum sună textul legii aşa cum apare el în cartea Levitic, capitolul 25 începând cu versetul 47:

  1. 47 Dacă un străin, sau un venetic se îmbogăţeşte, şi fratele tău sărăceşte lîngă el, şi se vinde străinului care locuieşte la tine sau vreunuia din familia străinului,
  2. 48 el să aibă dreptul de răscumpărare, după ce se va fi vîndut: unul din fraţii lui să poată să-l răscumpere.

Situaţia prezentată este una foarte plauzibilă. Sunt atâtea situaţii prin care trece omul în viaţă, situaţii care de multe ori îl deposedează de tot ce are lăsându-i probabil doar un număr de zile în care fie se complace în regrete,  fie  o ia de la cap cu totul.

Ei bine pe vremea aceea nu erau companii de asigurări însă aceasta nu înseamnă că oamenii erau lipsiţi de orice protecţie.

Dumnezeu are grijă de copii Săi. Dacă cineva ajungea într-un moment critic al vieţii, ajungea în circumstanţe nefericite, circumstanţe în care, să zicem, ajungea să se vândă ca rob pentru familia lui,  exista o posibilitate de salvare.  Această persoană putea rămâne ca rob până în anul jubileului. Aceasta însemna însă 49 de ani, nu era o soluţie tocmai fericită. Se prea putea să trăiască toată viaţa şi chiar să moară în sclavie. Dar, mai exista o rezolvare. Dacă acest om avea o rudă care era mai înstărită, aceasta putea plăti preţul răscumpărării lui şi omul devenea în felul acesta un om liber. Ei bine, ruda cea bogată era răscumpărătorul în acest caz.

Dragii mei, aceasta este imaginea Domnului nostru Isus Hristos. El este ruda noastră răscumpărătoare. Şi acesta este motivul pentru care în Noul Testament cuvântului ispăşire îi este preferat cuvântul răscumpărare.

Ispăşire sugerează acoperirea păcatelor noastre. Răscumpărare însă, prieteni dragi, înseamnă că cineva a plătit preţul pentru libertatea noastră.

Acum, Domnul Isus nu a murit numai pentru a ne răscumpăra pe noi. El a inclus în jertfa Lui şi răscumpărarea pentru pământul aceasta.

Noi trăim pe acest pământ care într-o bună zi nu va mai fi prins în legăturile corupţiei ci va fi unul cu totul nou.

Singurul exemplu biblic a unei rude răscumpărătoare este Boaz. El este cel care revelează dragostea implicată în răscumpărare.

Acum, în ceea cel priveşte pe Boaz, el descoperă că era o rudă mult mai îndreptăţită să le răscumpere pe Naomi şi Rut. Însă această rudă îşi declină această calitate ceea ce-l repune pe Boaz în poziţia de răscumpărător. Nu se poate spune că aceasta îl întristează pe Boaz. De fapt, el a făcut chiar investigaţii pentru răscumpărarea lui Rut şi a lui Naomi.

Iată cum este descris acest episod în capitolul 2:

v.21  Rut, Moabita, a adăugat: ,,El mi-a mai zis:“ ,,Rămîi cu slugile mele, pînă vor isprăvi de secerat.“

v.22  Şi Naomi a zis către noru-sa Rut: ,,Este bine, fiica mea, să ieşi cu slujnicele lui, şi să nu te întîlnească cineva în alt ogor“.

v.23  Ea s’a ţinut dar de slujnicele lui Boaz, ca să culeagă spice, pînă la sfîrşitul seceratului orzurilor şi seceratului grîului. Şi locuia cu soacră-sa.

Secerişul a ţinut cam şase săptămâni. În tot timpul acesta Rut şi Boaz îşi duc mai departe idila. Probabil tot Betleemul vorbea deja despre ei. Ştiţi cum sunt oamenii când văd că două persoane se iubesc. Toţi vor să participe la dragostea lor şi pentru că nu pot altfel vorbesc pe margine.

Acum, Naomi nu era nici ea străină de ce se întâmpla. Ba mai mult, cred că ea era ceva mai cu capul pe umeri să spunem aşa. Știa cum stau lucrurile şi nu stăteau deloc simplu.

Dacă cele două legi ni s-au părut neobişnuite, adică cea referitoare la adunatul spicelor şi cea referitoare la răscumpărare, iată una care ne va uimi şi mai mult.

Deuteronom 25:5-9

v.5 Cînd fraţii vor locui împreună, şi unul din ei va muri fără să lase copii, nevasta mortului să nu se mărite afară cu un străin, ci cumnatul ei să se ducă la ea, s’o ia de nevastă, şi să se însoare cu ea ca cumnat.

v.6  Întîiul născut, pe care-l va naşte, să moştenească pe fratele cel mort şi să-i poarte numele, pentruca numele acesta să nu fie şters din Israel.

v.7  Dacă omul acesta nu vrea să ia pe cumnată-sa, ea să se suie la poarta cetăţii, la bătrîni, şi să spună: ,,Cumnatul-meu nu vrea să ridice în Israel numele fratelui său, nu vrea să mă ia de nevastă după dreptul de cumnat.“

v.8  Bătrînii cetăţii să-l cheme, şi să-i vorbească. Dacă el stăruieşte, şi zice: ,,Nu vreau s’o iau,“

v.9  atunci cumnată-sa să se apropie de el în faţa bătrînilor, să-i scoată încălţămintea din picior, şi să-l scuipe în faţă. Şi luînd cuvîntul, să zică: ,,Aşa să se facă omului care nu voieşte să ridice casa fratelui său.“

Cred că sunteţi de acord că nu este deloc o lege obişnuită. Din ceea ce ştiu eu, cartea Rut este singura în care avem o ilustrare a modului în care funcţiona această lege.     Iată care este situaţia în termeni practici. Să presupunem că un om locuia pe dealurile lui Efraim, cunoscute astăzi ca Samaria. El avea mai mulţi fii. Într-o seară, unul din fii, ia lampa, o lustruieşte, îi aprinde fitilul şi după ce se îmbracă frumos o ia la drum fluierând. Unul din fraţi se întreabă ce se întâmplă cu el. Mai târziu, băiatul se întoarce fluierând şi cât se poate de fericit. Vine se aşează pe scaun şi nu spune nimic. A doua seară procedează la fel şi toţi ceilalţi încep să se întrebe ce se întâmplă cu el. În cea de a treia seară familia este deja în alertă şi întrebările devin foarte specifice. Unde ai fost? La familia de curând venită! Răspunde el. „ Pentru ce motiv?” „Am vrut să fiu un bun vecin!” „Numai pentru atât?” „Nu cumva este vorba despre fata lor ce mare?” Dacă este vorba despre ea, atunci trebuie să avem o discuţie serioasă pentru că nouă nu ne place de ea! Aceasta o spun fraţii şi vedeţi ei au tot dreptul să pună problema în felul acesta.

Dacă se întâmpla ceva cu fratele lor, ea putea să-i aleagă pe oricare din ei ca soţ.

Dar, el le spune: „ Oricum, eu i-am propus să ne căsătorim şi ea a fost de acord!” Ştii ceva? îi spun fraţii! Du-te imediat la medic şi fă-ţi toate analizele. Dacă nu eşti sănătos nu îţi dăm voie să te căsătoreşti cu ea pentru că nouă nu ne place şi nu vrem să ajungem să ne căsătorim cu ea împotriva voii noastre!

Să mergem mai departe cu presupunerea noastră şi trebuie să recunosc că este cam sumbră, dar să admitem acum că băiatul are parte de un accident. Soţia lui are dreptul să-l ceară ca soţ pe fratele lui.

Acesta nu vrea să se căsătorească cu ea pentru că nu o plăcuse de la bun început. Atunci, ea se duce la bătrânii cetăţii, cei care judecau atunci în Israel astfel de cazuri, şi se plânge acestora.

Băiatul se încăpăţânează să nu se căsătorească cu ea. În această situaţie, ea se duce, îi scoate pantoful din picior, şi îl scuipă.

Nu ştiu care vă este părerea, dar poate că spuneţi, ei bine nu-i chiar mare lucru şi oricum decât să trăieşti pentru restul vieţi cu cineva care nu-ţi place mai bine un astfel de tratament.

Este o gândire în acord cu cultura noastră, dar pentru ei era mult mai mult decât atât. Cel care suferea un astfel de dispreţ era condamnat să trăiască tot restul vieţii cu acest stigmat. Pentru tot restul vieţii el trebuia să îndure ruşinea de a fi considerat un dezmoştenit, unul care nu acceptă responsabilitatea care nu a împlinit legile poporului său.

Dragii mei este o lege neobişnuită aceasta. Dar, vedeţi, ea era lăsată de Dumnezeu cu un scop. Cred că sunt cel puţin două obiective pe care Dumnezeu le-a avut în atenţie şi s-ar putea să mai fie şi altele.

În primul rând, Dumnezeu asigura o protecţie a părţii feminine. Gândiţi-vă că soţul murea şi ea rămânea cu toate treburile gospodăriei pe cap. Nu cred că i-ar fi fost prea uşor. Dar, legea o ocrotea şi ea putea pretinde celei mai apropiate rude să o răscumpere, adică să o ia de soţie şi în felul acesta să o protejeze.

Un al doilea motiv pentru această lege este acela că Dumnezeu proteja moştenirea dată familiei. După cum ne aducem aminte, ţara promisă era împărţită pe triburi şi pe familii, reprezentând grija lui Dumnezeu pentru fiecare familie în parte. Am văzut ce prevederi avea Dumnezeu când era vorba despre o familie care îşi pierdea pământul. În cele din urmă  tot membrii acelei familii interveneau pentru a păstra pământul în interiorul familiei.

Dumnezeu proteja proprietatea. Dacă un alt bărbat intra în familie prin căsătorie, el putea reclama drepturi asupra pământului şi în felul acesta moştenirea familie era compromisă.

Dragii mei, Dumnezeu dorea să protejeze poporul. Nimeni nu putea să dezmoştenească poporul indiferent ce şiretlicuri ar fi inventat.

Ce imagine avem aici, dragi ascultători! Şi noi avem un inamic care încearcă prin orice mijloace să ne dezmoştenească, dar Dumnezeu ne promite protecţia. El are pregătit un răscumpărător pentru noi, pe Domnul Isus. El este ruda noastră cea apropiată care ne răscumpără.

În cazul lui Rut, ea era o văduvă fără copii şi proprietatea care li s-ar fi cuvenit de drept era pierdută. Ea şi Naomi erau sărace, nu aveau nimic, nici o moştenire în Israel.

Ea are dreptul să-l ceară pe Boaz de soţ şi aşa cum Naomi indicase deja, Boaz era cel ce avea drept de răscumpărare.

Însă aşa cum o să observăm, mai este o rudă, mai apropiată de Rut care o poate solicita pentru răscumpărare.

În această situaţie, Boaz aşteaptă ca Rut să facă prima mişcare.

Acum, vom trece printr-o procedură foarte ciudată şi ca s-o înţelegem trebuie să înţelegem ce este de exemplu cu aria de treierat.

Dumnezeu a pus la dispoziţia acestor oameni foarte multe bunătăţi. De vreme ce poporul era în mare majoritate ocupat cu agricultura, o mare parte a acestor legi se raportează acesteia.

Sistemul legal mozaic nu a fost valabil numai pentru oamenii din Israel, dar şi pentru ţara pe care noi o cunoaştem sub numele de Palestina. Acesta este motivul pentru care noi întâlnim acum o practică care ţine de utilizarea ariei de treierat. În mod obişnuit maşina de treierat era amplasată pe vârful unui deal, acolo unde vântul ajuta la separarea boabelor de pleavă. Poziţia maşinii de treierat era opusă celei în care era plasat teascul pentru zdrobirea strugurilor. Acesta se amplasa, de obicei, la poala dealului, pentru că strugurii erau adunaţi de pe deal şi aduşi la poala lui.

După cum ne aducem aminte, pe vremea când poporul era ameninţat de Madianiţi, Ghedeon, amplasase maşina de treierat în locul teascului şi era destul de frustrat de acest lucru.

Dar să privim acum la locul unde era amplasată maşina de treierat. De obicei, locul era pavat cu argilă întărită şi avea o suprafaţă circulară, fiind încadrată de pietre. Snopii erau aduşi în această suprafaţă şi peste ei treceau un tăvălug manevrat cu ajutorul unui bou.

Apoi, se îndepărtau tulpinile şi ceea ce era mai mare, iar restul era pus într-un vas cât mai plat. Ceea ce era în vas se arunca în sus pentru ca vântul să îndepărteze pleava şi să rămână numai bobul.

Acum vântul începea să crească în intensitate după amiaza, datorită răcirii aerului în zonă şi continua până seara târziu. Acela era singurul timp potrivit pentru treierat de aceea era folosit la maximum. După ce treieratul se încheia avea loc o sărbătoare cu conotaţii religioase. Mai multe familii participau la această sărbătoare şi după ce ea se termina, de obicei noaptea târziu, toţi rămâneau să doarmă în jurul acelui loc pentru treierat.

Pentru că locul era circular şi pentru că acolo erau pietre, de obicei, oamenii se aşezau în cu capul pe pietrele acelea şi întindeau picioarele astfel încât totul semăna cu o uriaşă roată.

Mai mult, în felul acesta toată recolta era protejată de oricine ar fi încercat să fure ceva din ea.

Acesta era contextul în care se cunoscuse şi Rut cu Boaz. Fusese un an bogat, oamenii au secerat săptămâni în şir. De acum se încheiase. Ei îşi îndreptau acum mâinile către Dumnezeu în mulţumire pentru recolta oferită.

Acum, cu toate acestea în minte, să mergem mai departe referindu-ne în cotinuare la legea rudei răscumpărătoare şi imaginea locului de treierat.

Suntem la capitolul 3, primul verset:

v.1 Soacră-sa Naomi i-a zis: ,,Fiica mea, aş vrea să-ţi dau un loc de odihnă, ca să fii fericită.

Pe tot timpul acestui sezon de secerat, Naomi privea la ceea ce se întâmpla între Rut şi Boaz. Trecuseră şase săptămâni. Sentimentele celor doi erau destul de puternic legate. Cu toate acestea, Naomi observă cât de rezervată este Rut şi ştie că ea nu va avea nici o iniţiativă.

Din acest motiv, Naomi începe să bată apropou-ri. Cu alte cuvinte Naomi îi spune:

„ Ştii, aş vrea să-ţi găsesc un soţ!” Este adevărat că nu mai seamănă cu ceea ce spusese când a plecat din Moab, dar acum situaţia era alta.

v.2  Şi acum Boaz, cu ale cărui slujnice ai fost, nu este el rudă cu noi? Iată, el are să vînture la noapte orzurile în arie.

Rut, îi spune Naomi, tu ai dreptul să-i ceri acelui om să te ia ca soţie. Uite diseară du-te şi dă-i de înţeles lucrul acesta!”

v.3  Spală-te şi unge-te, apoi îmbracă-te cu hainele tale, şi pogoară-te la arie. Să nu te faci cunoscută lui, pînă va isprăvi de mîncat şi de băut.

Ei, Naomi cunoaşte cum poate o femeie să farmece. Ea îi spune lui Rut să aştepte până se termină festivalul religios şi apoi să se apropie de Boaz. De fapt sunt patru lucruri pe care Naomi i le recomandă lui Rut. În acelaşi timp, aceste patru lucruri reprezintă patru paşi pe care trebuie să-i facă păcătosul ce doreşte să se apropie de Dumnezeu.

Mai întâi, Rut trebuie să se spele.

Dragul meu, dacă vrei să vii la Isus, Scriptura spune că (Tit 3:5) „ El ne-a mîntuit, nu pentru faptele, făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înoirea făcută de Duhul Sfînt,”

Acesta este motivul pentru care Domnul Isus i-a spus lui Nicodim: Tu crezi că eşti un cărturar şi un om religios dar ai nevoie de curăţirea regeneratoare, cea care vine în urma intervenţiei Duhului Sfânt în viaţa ta.

John Wesley a fost întrebat de ce predică mereu despre nevoia naşterii din nou. El a răspuns că fără naştere din nou este cu neputinţă ca cineva să ajungă în cerurile lui Dumnezeu şi nimic altceva nu poate fi mai important decât aceasta. Dragii mei, fără spălarea pe care o face Sângele Domnului Isus nu ne putem înfăţişa înainte lui Dumnezeu.

Al doilea lucru pe care Naomi i-l recomandă lui Rut este să se ungă cu uleiuri înmiresmate.

Corespondenţa cu viaţa noastră creştină a acestui act este o anumită ungere de care are nevoie orice credincios.

1 Ioan 2:20 spune următorul lucru:

v.20  Dar voi aţi primit ungerea din partea Celui sfînt, şi ştiţi orice lucru.

Aceasta este ungerea de care vă spuneam dragii mei. Noi suntem unşi de Duhul Sfânt, adică purtăm amprenta Lui şi aceasta face ca noi să înţelegem lucruri pe care altfel nu le putem înţelege.

Lucrurile spirituale nu pot fi înţelese fără contribuţia Duhului Sfânt şi de aceea avem atâta nevoie de El.

Să trecem la cel de al treilea lucru recomandat de Naomi – Hainele. Cred că Naomi i-a sugerat lui Rut să-şi pună cele mai bune haine. Nu cred că avea prea multe, dar avea totuşi un rând de haine pentru ocazii speciale şi pe acela trebuia să-l pună.

Dragul meu şi acesta este un pas important pentru credincios. Atunci când venim la Dumnezeu cu pocăinţă, Scriptura ne spune că primim o haină a neprihănirii. Nu este o neprihănire a noastră ci este una ce ne este oferită de Domnul Isus. De fapt nici nu am putea să avem neprihănirea noastră. Nu avem aşa ceva în garderoba noastră. Dar Domnul Isus ne face acest cadou.

Cu ani în urmă a apărut o carte ce a devenit foarte bine cunoscută: „ Cămaşa lui Hristos”. Pentru mine nu este decât o istorie romantică ţesută în jurul unei cămăşi. Poate că nu s-a întâmplat nimic de genul acela, iar cămaşa a ajuns repede la gunoi. Amintiţi-vă că Domnul Isus nu era personalitatea de acum. Oricum, chiar dacă acea haină nu a avut o soartă prea fericită, este una care este de multe ori mai preţioasă – haina neprihănirii.

Următorul lucru pe care trebuie să-l facă Rut este să meargă acolo unde treiera Boaz.

v.4  Şi cînd se va duce să se culce, înseamnă-ţi locul unde se culcă. Apoi du-te, descopere-i picioarele, şi culcă-te. Şi el însuş îţi va spune ce să faci.“

            Iată încă un pas important  pentru noi creştinii. Este un pas important pentru orice păcătos. Chiar şi în biserică sunt oameni care nu l-au primit în mod real pe Hristos. Niciodată nu s-au dus acolo la locul de treierat pentru a lăsa vântul schimbării să separe pleava. Nu s-au dus să ceară răscumpărarea.

Tu ai făcut-o dragul meu ascultător? Este  foarte important. Este foarte important să ai o credinţă autentică în Domnul Isus Hristos. El este ruda noastră de aproape care poate să ne răscumpere. Iată ce le spune Pavel romanilor:

     „… darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa vecinică în Isus Hristos, Domnul nostru.”

Aflată sub incidenţa legii Mozaice, Rut avea dreptul să solicite ca Boaz să o răscumpere. Nu numai atât, dar şi Boaz este chiar încântat să devină răscumpărătorul.

Dragii mei incidentul acesta face pe toată lumea fericită, aceasta incluzându-ne şi pe noi. În urma acestui incident se formează o familie care mai târziu îl va primi în sânul ei pe fiul lui Dumnezeu, lucru care trebuie să ne bucure din plin.

v.5  Ea i-a răspuns: ,,Voi face tot ce ai spus.“

v.6  Rut s’a pogorît la arie, şi a făcut tot ce poruncise soacră-sa.

v.7  Boaz a mîncat şi a băut, şi inima-i era veselă. S’a dus şi s’a culcat la marginea unui stog. Rut a venit atunci încet de tot, i-a descoperit picioarele, şi s’a culcat.

v.8  La miezul nopţii, omul s’a speriat; s’a plecat, şi iată că o femeie era culcată la picioarele lui.

v.9  El a zis: ,,Cine eşti tu?“ Ea răspuns: ,,Eu sînt Rut, slujnica ta; întinde-ţi poala hainei peste slujnica ta, căci ai drept de răscumpărare.“

            Se pare că inima veselă a lui Boaz o ia chiar înainte simţurilor sale pentru că nu o mai recunoaşte pe Rut. Când îşi dă seama cine este priviţi numai ce reacţie are:

v.10  Şi el a zis: ,,Fii binecuvîntată de Domnul, fiică! Această faptă de pe urmă mărturiseşte şi mai mult pentru tine decît cea dintîi, că n’ai umblat după tineri, săraci sau bogaţi.

Iată încă o dată caracterul acestei femei. Încă o dată avem aici dovada pocăinţei ei. Pentru acest lucru ea a fost binecuvântată de Dumnezeu şi iubită de Boaz:

v.11  Acum, fiică, nu te teme, îţi voi face tot ce vei zice, căci toată cetatea ştie că eşti o femeie cinstită.

v.12  Este adevărat că am drept de răscumpărare, dar este o altă rudă mai aproape decît mine.

v.13  Rămîi în noaptea aceasta aici. Şi mîne, dacă vrea să te răscumpere, bine, să te răscumpere; dar dacă nu-i place să te răscumpere, te voi răscumpăra eu, viu este Domnul! Culcă-te aici pînă dimineaţă.“

Nu era Boaz pregătit? Ba era! Vedeţi, făcuse el investigaţii şi probabil chiar se temea că Rut va apela la cealaltă rudă cu drept de răscumpărare.

v.14  Ea a rămas culcată la picioarele lui pînă dimineaţă, şi s’a sculat mai înainte de a se putea cunoaşte unul pe altul. Boaz a zis: ,,Să nu ştie nimeni că a intrat o femeie în arie!“

Boaz nu ştia încă răspunsul celeilalte rude şi de aceea nu vrea să prejudicieze cu nimic reputaţia lui Rut.

El pleacă să rezolve problema răscumpărării iar pe Rut o trimite acasă cu noi provizii.

v.16  Rut s’a întors la soacră-sa, şi Naomi, a zis: ,,Tu eşti, fiica mea?“ Rut i-a istorisit tot ce-i făcuse omul acela.

v.17  Ea a zis: ,,Mi-a dat aceste şase măsuri de orz, zicînd: ,Să nu te întorci cu mînile goale la soacră-ta.“

v.18  Şi Naomi a zis: ,,Fii liniştită, fiica mea, pînă vei şti cum se va isprăvi lucrul acesta, căci omul acesta nu va avea odihnă pînă nu va sfîrşi lucrul chiar astăzi.“

Naomi, iată este mai singură decât Rut că Boaz o să rezolve situaţia. Tot ce trebuie să facă Rut acum este să aştepte.

Dragul meu ascultător nici tu nu trebuie să faci altceva. Dacă ţi-ai încredinţat viaţa în mâna răscumpărătorului nu mai trebuie decât să aştepţi. Dacă nu… grăbeşte-te! Este singura ta şansă!