Itinerar Biblic Ep.0298 – RUT Cap. 2:4-20

 

Rezumat

  • Întâlnirea cu Boaz.

 

Dragi prieteni, ne întoarcem la Rut pe care am lăsat-o culegând spice câmpul lui Boaz.

Spuneam în episodul nostru trecut că deşi pare pur şi simplu o întâmplare faptul că ea a ajuns pe acest câmp al lui Boaz, în cele din urmă nu este deloc aşa. Dumnezeu este cel care orchestrat lucrurile în felul acesta pentru că El are un plan mare şi important pentru fiecare dintre noi.

Din întâlnirea aceasta se va forma familia în care, peste ani, va veni Domnul Isus Hristos.

Dar să nu anticipăm prea mult.

Oricum o întrebare care îi preocupă pe mulţi este cea referitoare la modul în care Dumnezeu îi călăuzeşte pe anumiţi oameni. Cum se produce aceasta? Ce se întâmplă de fapt?

Sunt unii care pretind că sunt direct călăuziţi de Dumnezeu  şi se poartă de parcă ar avea un serviciu poştal direct cu Dumnezeu. Nu cred că lucrurile stau chiar în această formă.

În Vechiul Testament vedem că Dumnezeu îi conduce pe unii într-o manieră foarte directă. Dar nu cred că Rut face parte din această categorie. Cu toate acesta Dumnezeu are diverse moduri de a călăuzii un om. Nu cred că este potrivit să descriu acum care sunt aceste mijloace prin care Dumnezeu îşi comunică voia pentru că este vorba despre o gamă foarte largă.

Ceea ce vreau să precizez însă, considerând că este vorba despre lucruri foarte importante, ar fi că elementul numărul unu ca importanţă este dispoziţia omului de a asculta.

Cel care caută voia lui Dumnezeu şi nu vrea să se afle în afara ei, vă asigur, nu va rămâne în afara ei. Duhul Sfânt nu rămâne dator niciodată! Domnul Isus spunea şi el că cel ce caută găseşte.

Deci, dragii mei nu vă puteţi plânge că vă este greu să faceţi voia lui Dumnezeu pentru că nu ştiţi care este. Căutaţi-o şi vă sugerez ca primă sursă tocmai Scriptura. El vă va descoperi cu siguranţă ce aşteaptă de la fiecare.

Relevante în acest sens sunt cuvintele predicatorului Ironside care spunea la un moment dat că din toate deciziile luate în viaţa sa, 80% din ele au fost luate fără să aibă la momentul respectiv convingerea clară să este voia lui Dumnezeu, deşi s-a dovedit ulterior că aşa a fost.

Iată deci că nu există reţete în ceea ce priveşte aflarea voii lui Dumnezeu. Pentru cel ce-l caută din toată inima El nu rămâne ascuns ci în inima lui va primi răspunsurile de care are nevoie.

Mai sunt destul de multe lucruri de spus cu privire la călăuzire, dar cred că o să ne mai întoarcem la acest subiect.

Să continuăm acum relatarea întâlnirii dintre Rut şi Boaz, întâlnire, aşa cum am văzut, deosebit de importantă pentru familia pământeană a Domnului Isus Hristos.

Suntem acum la versetul 4 al capitolul 2 din cartea Rut:

v.4  Şi iată că Boaz a venit din Betleem, şi a zis secerătorilor: ,,Domnul să fie cu voi!“   Ei i-au răspuns: ,,Domnul să te binecuvînteze!“

Acum, nu se ştie din ce motive, Boaz  nu a ajuns de dimineaţă  la câmp în mijlocul lucrătorilor, dar cum cu uşurinţă se poate vedea, era un om prosper care avea oameni angajaţi pentru a lucra pentru el.

Iată însă ce face Boaz când ajunge acolo. Primul lucrul pe care îl spune secerătorilor este: „Domnul să fie cu voi!” iar ei răspund: „Domnul să te binecuvânteze!”. Nu prea seamănă cu dialogurile dintre patronii şi angajaţii de astăzi, nu-i aşa? Din păcate atât conducătorii şi deţinătorii firmelor cât şi angajaţii lor sunt departe de Dumnezeu şi nu sunt deloc interesaţi de binecuvântările Lui.

Cred că acest lucru trebuie să constituie o provocare pentru creştinii autentici. Atitudinea faţă de superiori, de cei ce conduc companiile trebuie să dovedească că Dumnezeu este în inimile noastre.

Iată ce spune Pavel Colosenilor:

Coloseni 3:22  Robilor, ascultaţi în toate lucrurile pe stăpânii voştri pământeşti; nu numai când sunteţi supt ochii lor, ca cei ce caută să placă oamenilor, ci cu curăţie de inimă, ca unii cari vă temeţi de Domnul.

Este foarte drept că noi nu mai trăim într-o epocă sclavagistă, dar nu cred că principiile au suferit modificări importante din punct de vedere al responsabilităţii.

Iată, încă o dată, ce cuvinte frumoase ştiu să-şi adreseze aceşti oameni. Cred că era acolo un respect reciproc. Nu credeţi?

Dar iat-o şi pe Rut implicată aici:

v.5  Şi Boaz a zis slujitorului însărcinat cu privegherea secerătorilor: ,,A cui este tînăra aceasta?“

Încet, încet, dragii mei lucrurile încep să prindă contur în ce-i priveşte pe eroii noştri. Această tânără, gata să accepte sărăcia şi dispreţul celor din jur, precum şi văduvia, iese la câmp pentru a aduna spice.  Din „întâmplare” ajunge în câmpul lui Boaz, probabil cel  mai curtat burlac din Betleem. Gândiţi-vă puţin! Bogat era, bine crescut era, suflet bun avea, deci… ce mai… ar fi fost o bună partidă. Dar, din planul lui Dumnezeu, Boaz ajunge să se întâlnească cu o văduvă săracă din Moab. Şi, aşa cum o să vedeţi de ea se îndrăgosteşte.

Acum, traducerea noastră nu este foarte entuziastă în descrierea acestei prime întâlniri dintre cei doi, dar ţinând cont de accentele şi sensurile limbii ebraice, se poate spune că afirmaţia lui Boaz, atunci când a văzut-o pe Rut a fost mai mult de o simplă întrebare cu privire la identitatea ei.

Oricum, dragostea dintre ei începe să crească tot mai puternic.

v.6  Slujitorul însărcinat cu privegherea secerătorilor a răspuns: ,,Este o tînără Moabită, care s’a întors cu Naomi din ţara Moabului.

v.7  Ea a zis: ,Dă-mi voie să strîng şi să culeg spice dintre snopi, rămase pe urma secerătorilor.` Şi de azi dimineaţă, decînd a venit, a stat în picioare pînă acum, şi nu s’a odihnit decît o clipă în casă“.

Interesant este modul în care răspunde cel ce era şef de echipă. Este un amestec de simpatie cu oarecare dispreţ. Deşi o admiră pentru hărnicia ei, în acelaşi timp, este parcă o notă de dispreţ în ceea ce priveşte naţionalitatea ei. Parcă i-ar sugera lui Boaz ceva de genul: „ Doar nu te-ai îndrăgostit de ea! Ştii, ea este moabită!”

Dar Boaz i se adresează lui Rut:

v.8  Boaz a zis către Rut: ,,Ascultă, fiică, să nu te duci să culegi spice în alt ogor; să nu te depărtezi de aici, şi rămîi cu slujnicele mele.

Daţi-mi voie aici să fac o observaţie cu privire la limbajul folosit de Boaz. Deşi legea Mozaică cerea proprietarilor să permită săracilor să adune spicele, nu erau mulţi cei care se înghesuiau să-i invite pe săraci să adune de pe câmp. După cum îi cunoaştem pe evrei, mai degrabă găseau un mijloc prin care să interpreteze legea în folosul lor decât să-i dea curs. Totuşi, Boaz o îndeamnă pe Rut să nu plece pe un alt câmp ci să stea acolo cu slujitorii lui şi să adune câte spice are nevoie.

Ba mai mult el adaugă:

v.9  Uită-te unde vor secera pe cîmpi, şi du-te după ele. Am poruncit slugilor mele să nu se atingă de tine. Şi cînd îţi va fi sete, să te duci la vase, şi să bei din ce vor scoate slugile.“

Sunt două lucruri foarte importante aici. Nu numai că o  invită să adune spice de pe câmpul său, dar o şi protejează.

Cu alte cuvinte el îi spune că a dat ordine să fie lăsată să culeagă şi chiar să fie protejată de ceilalţi culegători.

Dragii mei, nu era mai în siguranţă Rut atunci decât ar fi fost acum, pentru că vedeţi, în ciuda aşa zisului progres al civilizaţiei, natura noastră este aceeaşi. Şi natura noastră este cea care determină toate faptele reprobabile de ieri astăzi şi de mâine. Numai acolo unde pătrunde cu adevărat Hristos, omul este schimbat şi implicit şi comportamentul lui.

Deci, Boaz îşi oferă protecţia pentru Rut. Iată acum care este reacţia ei.

v.10  Atunci ea s’a aruncat cu faţa la pămînt, şi i-a zis: ,,Cum am căpătat eu trecere înaintea ta, ca să te îngrijeşti de mine, o străină?“

De ce pune Rut o astfel de întrebare în loc să se simtă flatată de atenţia lui Boaz? Păi, dacă ne aducem aminte, ea a fost pusă în gardă de către Naomi cu privire la modul în care va fi privită de poporul evreu, având în vedere că ea este o femeie moabită. Tocmai din această cauză, Orpa s-a şi întors din drum. Ea nu se simţea pregătită să fie ca o proscrisă în Israel. Dar, Rut a venit aici aşteptându-se la un astfel de tratament şi este mai degrabă surprinsă că nu se întâmplă aşa ceva.  Ea nu se aştepta atunci când a plecat la câmp să fie tratată cu atâta mărinimie. Existau chiar prevederi legale în ceea ce îi privea pe moabiţi şi se preciza clar până unde puteau merge relaţiile cu ei şi între noi fie vorba, nu mergeau până la bunăvoinţă.

Dar, dragii mei, aceasta este şi imaginea în ceea ce priveşte tratamentul ce ne-a fost aplicat de Dumnezeu. În Epistola către Romani 5:8, Pavel spune :

v.8  Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe cînd eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.

Pe când eram noi păcătoşi, adică atunci când nu era nimic în noi care să-l determine pe Dumnezeu să se îndure de noi El a făcut-o. Aceasta pentru că ne-a iubit.

Dragii mei, trebuie să recunoaştem că numai Dumnezeu are un interes real în ceea ce ne priveşte.

Nu cred că găsim dragoste asemeni celei pe care Dumnezeu ne-o arată niciunde în lumea aceasta.  Este foarte adevărat că asemenea lui Rut nici nouă nu ne vine să credem.

Rut este uimită pur şi simplu. Ea îl întreabă pe Boaz cum de a găsit trecere înaintea lui?  În cele din urmă ea este o străină, o tolerată, poate nici atât.

Acum cred că se găseşte un răspuns la întrebarea ridicată de Rut. Cred că şi ea    l-ar găsi destul de repede dacă s-ar duce acasă şi s-ar privi în oglindă. Vedeţi, ea era o persoană atrăgătoare.

Dar este o întrebare la care răspunsul nu mai este chiar atât de uşor de dat. Întrebarea este cum de am găsit eu îndurare în ochii lui Dumnezeu? Pentru o asemenea întrebare sugestia cu privitul în oglindă nu cred că ar funcţiona prea bine .

Cred totuşi că motivul este faptul că Dumnezeu ne-a făcut parte de har. Daţi-mi voie să explic ce înseamnă har.

Ştiu că în accepţiunea populară, har înseamnă  un talent înnăscut, ceea ce nu este tocmai departe de adevăr. Harul înseamnă, într-adevăr, un dar, dar vedeţi, este vorba despre un dar pe care noi nu l-am merita sub nici o formă.

Dragi ascultători, acesta este Dumnezeu. În ciuda faptului că noi nu facem ceea ce aşteaptă El de la noi, în ciuda faptului că suntem neascultători şi răzvrătiţi împotriva Lui, El ne iubeşte. El ne iubeşte şi ne-a făcut parte de un dar fără pereche – mântuirea de păcatele noastre prin intermediul Fiului Său care a murit pe crucea de la Golgota. Acesta este harul lui Dumnezeu despre care vă vorbeam. Şi aceasta este baza iertării pentru fiecare dintre noi. Nu există altă soluţie în afara iertării pe care o oferă Dumnezeu prin intermediul jertfei Fiului Său.

Deci, dragul meu  ascultător, dacă crezi că poţi ajunge la Dumnezeu şi sub o altă formă, am o veste proastă: te înşeli. În acelaşi timp însă este o veste bună. Dumnezeu nu îţi cere cine ştie ce eforturi supraomeneşti, greutăţi pe care să le înduri de unul singur. Nu! Tot ce îţi cere El este să crezi în El. Să crezi că şi pentru tine a murit şi pentru păcatele tale. Să crezi că odată ce îl chemi să intre viaţa ta, El va intra şi te va ajuta să duci acel fel de viaţă care îţi asigură o relaţie potrivită cu Cel ce te-a creat, cu Dumnezeu.

Dar să ne întoarcem la cei doi. Iată răspunsul lui Boaz:

v.11  Boaz i-a răspuns: ,,Mi s’a spus tot ce ai făcut pentru soacră-ta, dela moartea bărbatului tău, şi cum ai părăsit pe tatăl tău şi pe mama ta şi ţara în care te-ai născut, ca să mergi la un popor pe care nu-l cunoşteai mai înainte.

            Motivul pentru care, probabil, Rut şi Boaz nu s-au întâlnit până în acest moment a fost activitatea de judecător a lui Boaz. După cum vă aduceţi aminte, numele sugerează şi faptul că el era un om al Legii. Deci, se prea poate ca el să fi fost plecat din Betleem cu diverse treburi legate de viaţa poporului evreu.

Dar, pe de altă parte, iată ce vâlvă a făcut întoarcerea celor două femei în Betleem. Deja toată lumea se pare că ştia de povestea lor.

Ceea ce este de remarcat aici, de asemenea, este faptul că Rut era vorbită de bine de cei din jur.  Era probabil o uimire pentru cei din Betleem, modul în care se purta Rut. Îşi spuneau ei, probabil, „ Ia fiţi atenţi la fata aceasta! Deşi nu este din poporul nostru iată ce devotată este soacrei ei. Nu se încurcă cu alţi bărbaţi ci are grijă de soacra ei. Asta da noră!”

Acum, probabil că Boaz nu şi-a închipuit că pe lângă această descriere Rut mai era şi atât de atrăgătoare. Dar acum că o vede îşi dă seama că o asemenea sumă de calităţi nu găseşti chiar la tot pasul.

Ascultaţi numai cum priveşte el sacrificiul făcut de Rut:

v.12  Domnul să-ţi răsplătească ce ai făcut, şi plata să-ţi fie deplină din partea Domnului, Dumnezeului lui Israel, subt ale cărui aripi ai venit să te adăposteşti!“

Vedeţi, Rut a ajuns deja să se încreadă în Dumnezeu. Acesta este motivul pentru care a părăsit ea Moabul şi a urmat-o pe Naomi într-o ţară străină.  Ea a spus deja că Dumnezeul lui Naomi va fi şi Dumnezeul ei. Ea se întoarce de la idolatrie la Dumnezeul cel Adevărat şi viu. Ea era deja un copil al lui Dumnezeu. Aceasta era deja o mărturie în Israel.

Dragii mei este o mărturie în orice loc de pe acest pământ când o persoană renunţă la modul lui păcătos de a trăi şi se îndreaptă către Dumnezeu. Este dovada incontestabilă a modului în care operează harul lui Dumnezeu despre care am vorbit până acum.

Rut a ajuns o mărturie în acest sens în Israel. Boaz îi urează ca Dumnezeu să o răsplătească din plin pentru atitudinea ei. Şi pentru că este un om pentru care cuvintele nu au numai rol de a-i asigura o aură de om pios, el trece la acţiune şi vrea să fie o parte a acelei răsplătiri.

Trebuie să recunosc că este o bună lecţie. Adesea noi le spunem oamenilor vorbe pioase dar nu vrem să facem nimic concret pentru ca ele să devină realitate. Ei bine, Boaz nu este un asemenea om. El trece la acţiune.

Dar mai rămâne o parte importantă pentru viaţa lui Rut – răscumpărarea.

Iată care este răspunsul ei.

v.13  Şi ea a zis: ,,O! să capăt trecere înaintea ta, domnul meu! Căci tu m’ai mîngîiat, şi vorbele tale au mers la inima slujnicei tale. Şi totuş eu nu sînt nici măcar ca una din slujnicele tale.“

Reacţia pe care o are Rut aici este destul de interesantă. Ea nu se aştepta la nici un cuvânt de mângâiere din partea cuiva. Nu se aştepta să audă cuvinte prietenoase din partea cuiva. Motivul pentru care nu se aştepta la asemenea lucruri era acela că ea nu era asemenea celor de acolo. Poate că nici nu a observat că este diferită de celelalte fete.

Astăzi când mijloacele de popularizare sunt atât de răspândite, cu toată pretenţia de  individualitate a tinerilor, dacă îţi arunci o privire pe stradă nu descoperi prea multe diferenţe.

Dar cred că Rut era diferită. De fapt şi numele ei reflectă această diferenţă, vă aduceţi aminte? Personalitate înseamnă numele ei.

Dragii mei, şi noi trebuie să fim un pic diferiţi. În calitate de copii ai lui Dumnezeu noi trebuie să fim diferiţi. Nu neapărat în modul în care ne îmbrăcăm ci în alte moduri.  Creştinii şi vorbesc despre cei autentici, sunt o minoritate. Ei nu se confundă cu marea masă de oameni.

Dar să privim din nou la Rut şi Boaz. Boaz îşi ia inima în dinţi şi o invită la masă. Destul de romantic – nu credeţi?

v.14  La vremea prînzului, Boaz a zis către Rut: ,,Apropie-te, mănîncă pîne, şi moaie-ţi bucata în oţet.“ Ea a şezut lîngă secerători. I-au dat grăunţe prăjite; a mîncat şi s’a săturat şi ce a rămas a strîns.

Boaz s-a îndrăgostit de ea dragii mei.

v.15  Apoi s’a sculat să culeagă spice. Boaz a dat următoarea poruncă slujitorilor săi: ,,Lăsaţi-o să culeagă spice şi între snopi, şi să n’o opriţi;

v.16  şi chiar voi să-i scoateţi din snopi cîteva spice; s’o lăsaţi să culeagă spice, şi să n’o înfruntaţi.“

El le spune lucrătorilor de acolo: „ Vreau s-o trataţi cu toată consideraţia şi atenţia.  Daţi-i voie să culeagă câte spice vrea. Lăsaţi-o să vină acolo unde se culege cel mai bine.” Aceasta le spune Boaz şi nu este totul. Fiţi atenţi numai la versetul 16. El le spune că ar fi bine ca ei să-i dea o mână de ajutor şi să mai lase spice în urma lor, pentru ca ea să aibă din belşug. Şi chiar adună din belşug:

v.17  Ea a cules spice de pe cîmp pînă seara, şi a bătut ce culesese. A ieşit aproape o efă de orz.

            O efă de orz însemna cam salariul a câtorva zile de lucru în acea vreme, ceea ce nu era tocmai puţin pentru o văduvă.

Dar să vedem urmarea:

v.18  A luat-o şi a intrat în cetate, şi soacră-sa a văzut ce culesese. Rut a scos şi rămăşiţele dela prînz şi i le-a dat.

v.19  Soacră-sa i-a zis: ,,Unde ai cules astăzi spice, şi unde ai muncit? Binecuvîntat să fie celce s’a îngrijit de tine!“ Şi Rut a spus soacrei sale la cine muncise: ,,Omul la care am muncit azi“, a zis ea, ,,se numeşte Boaz.“

Când Naomi vede rodul muncii lui Rut este uimită. Cu siguranţă, spune ea cineva te-a ajutat. Dar, Rut nu este zgârcită la vorbă şi îi spune întreaga istorie. Îi spune despre Boaz şi felul în care s-a purtat cu ea. Este drept că nu prea ştie ea încă cine este acest Boaz, dar Naomi ştie foarte bine.

v.20  Naomi a zis nurori sale: ,,Să fie binecuvântat de Domnul, care este plin de îndurare pentru cei vii, cum a fost şi pentru cei ce au murit. ,Omul acesta este rudă cu noi`, i-a mai spus Naomi, ,este din ceice au drept de răscumpărare asupra noastră.“

Iată aici referirea la cea de a doua lege care, spuneam noi, este puţin ciudată pentru înţelegerea noastră. Este vorba despre legea care prevedea ruda răscumpărătoare. Din nou, în societăţile noastre moderne noi nu avem ceva asemănător sau corespondent al acestor prevederi.

Dar, vedeţi, acesta este modul în care Dumnezeu poartă de grijă celor nevoiaşi. Sistemul Mozaic, iată ne convingem din ce în ce mai mult de aceasta, a fost un sistem legal bine gândit care îi avea în vedere pe cei nevoiaşi nu pe cei bogaţi.

În ceea ce o priveşte pe Rut se poate spune că ea a ajuns în câmpul potrivit, câmpul lui Boaz, omul care avea drept de răscumpărare asupra lor.

În acelaşi timp avem aici exemplul în care vedem prevederea legii funcţionând.

Această lege este pentru prima dată afirmată în Levitic, capitolul 25 şi are două arii de operare. Operează în zona proprietăţilor, adică dacă cineva vindea proprietatea lui, cei din familie era primii care trebuiau să cumpere. O a doua zonă de operare este cea  legată de persoane incluzând văduvele.

Boaz era rudă a soţului lui Naomi, Elimelec. Se prea poate ca tatăl lui Boaz şi Elimelec să fi fost fraţi. În cazul acesta Boaz era vărul primului soţ al lui Rut.

Acum este un accent ce cade pe această rudă răscumpărătoare. Ce înseamnă aceasta?  Ei bine, haideţi să privim mai întâi la această lege în legătură cu proprietăţile.

Iată cum sună Levitic 25: 23-25.

v.23   Pămînturile să nu se vîndă de veci; căci ţara este a Mea, iar voi sînteţi la Mine ca nişte străini şi venetici.

v.24   De aceea în toată ţara pe care o veţi stăpîni, să daţi dreptul de răscumpărare pentru pămînturi.

Cum se face acest lucru?

v.25  Dacă fratele tău sărăceşte şi vinde o bucată din moşia lui, cel ce are dreptul de răscumpărare, ruda lui cea mai deaproape, să vină şi să răscumpere ce a vîndut fratele său.

Despre ce este vorba. Atunci când poporul a ajuns în ţara promisă, Dumnezeu le-a dat ţara să o locuiască. Era a lor. Dar, după cum vă aduceţi aminte ei nu au ocupat tot ceea ce le-a dat Dumnezeu. Au ocupat ţara numai în măsura în care au fost credincioşi lui Dumnezeu.  El le-a spus foarte clar: „ Ţara este a mea dar v-o dau vouă!” Dumnezeu a dat fiecărui trib câte un ţinut şi dacă aveţi curiozitatea să căutaţi, veţi găsi hărţi care să vă arate locurile pe care le-au ocupat diverse triburi din cadrul poporului.

Dar ţara nu a fost împărţită numai pe triburi ci şi pe familie. Astfel, fiecare familie primea cu acordul lui Dumnezeu anumite zone pe care le avea în grijă. Nici o familie nu putea să-şi părăsească  bucata de pământ primită.  Dar dacă una dintre familii ajungea într-o asemenea sărăcie, că trebuia să-și vândă bucata de pământ, cea mai apropiată rudă era cea care trebuia să o răscumpere.

Dragii mei în acest caz intervenea ruda răscumpărătoare. El era acela care prelua datoria pentru pământ şi purta de acum grija lui. Acesta era răscumpărătorul. Era cel care aducea pământul înapoi în familie.

Vom vedea în episodul nostru viitor cum se aplica această lege în cadrul persoanelor. Gândiţi-vă  până atunci că Dumnezeu vrea să ne aducă înapoi în familia Sa. Nu ignoraţi acest lucru!