Itinerar Biblic Ep.0296 – Rut – Introducere Cap.1 Vers.1-9

 

Rezumat

  • Introducere
  • Familia lui Elimelec.
  • Familia lui Elimelec în Moab.

 

Dragi ascultători, rămânem încă în atmosfera din timpul judecătorilor şi în tot acel peisaj sumbru, marcat de neascultarea poporului şi de răutăţile la care s-au dedat ei,  facem cunoştinţă cu doi oameni a căror dragoste aduce parcă puţină lumină şi bucurie.

Este vorba despre Rut şi Boaz. Cartea care redă istoria lor este cartea ce poartă numele eroinei cărţii şi anume – Rut.

Aceasta este cartea prin paginile căreia vom călători astăzi.

Dar să aflăm mai întâi câteva date generale cu privire la această carte şi personajele ei.

Cartea prezintă istoria unei femei venită dintr-o ţară idolatră, păgână, ţara Moabului. Poporul Moabului era în mai multe sensuri un popor proscris. Rut, vine însă din mijlocul acestui popor pentru a se întâlni cu Domnul Dumnezeul lui Israel aşa cum spunea Boaz :  “Domnul Dumnezeul lui Israel, subt ale cărui aripi ai venit să te adăposteşti!“

Cartea nu are decât patru capitole scurte dar este un mare pitic ce poartă în paginile ei un mare şi important mesaj.

De fapt, sunt chiar mai multe mesaje. Astfel, aici avem genealogia care conduce la Domnul Isus şi explică modul în care Domnul nostru este urmaş al liniei davidice.

Trebuie spus că sunt unii comentatori ai Scripturii care consideră că mesajul principal al cărţii este chiar acesta de a oferi linia genealogică.

Deşi consider că este un aspect important al cărţii, cred că această carte conţine mai mult de atât. Keil şi Delitzsch, doi cercetători ai Scripturii, fac următoarea afirmaţie: (citez)  “Ultimul cuvânt al versetului 17, adică […el este tatăl lui Iese, tatăl lui David ], indică faptul că obiectivul pe care scriitorul l-a avut în vedere atunci când a relatat aceste evenimente, sau chiar a conceput întreaga carte a fost tocmai alcătuirea acestei genealogii cu care se încheie dealtfel cartea.”(am încheiat citatul)

Dragii mei, cartea are o puternică legătură cu venirea Domnului Isus în această lume. Fără această mică cărticică nu am putea face legătura între familia lui David şi tribul lui Iuda. Este o verigă importantă în lanţul Scripturii care începe în Genesa şi merge până la Betleem şi apoi la Crucea de pe Golgota. Dar trece, de asemenea şi pe la tronul regal al lui David, tron pe care, într-o bună zi, va sta şi Domnul nostru Isus Hristos. În opinia mea, acesta este un foarte important motiv pentru care această carte face parte din colecţia de cărţii a Scripturii.

Oricum, cred că motivul primordial în scrierea cărţii Rut îl constituie prezentarea unei foarte importante faze în economia mântuirii.

Mântuirea, dragii mei, aşa cum o să vedem, este posibilă numai prin “Ruda de aproape”. Dumnezeu nu ne-a putut mântui decât prin intermediu unui mijlocitor. Devreme ce numai Dumnezeu poate răscumpăra, a fost nevoie ca el Însuşi să devină acel Mijlocitor, acea persoană care ne mântuieşte. Boaz este singurul personaj care ne oferă această imagine a Rudei Răscumpărătoare, ceea ce reprezintă un aspect important într-o teorie coerentă a Ispăşirii.

Această mică carte a lui Rut, coboară la nivelul înţelegerii noastre şi ne povesteşte o obişnuită poveste de dragoste a doi oameni. Erau oameni obişnuiţi dar în povestea lor de dragoste putem distinge semne ale dragostei pe care Dumnezeu o are pentru noi.

Pe măsură ce vom intra mai adânc în paginile acestei cărţi vom vedea şi mai bine toate aceste aspecte.

Aşa cum spuneam, cartea de faţă este una foarte scurtă, adică numai patru capitole şi am putea s-o organizăm în câteva moduri. Cred însă că o organizare după criterii geografice ar fi cel mai potrivită. Astfel avem:

  1. În ţara Moabului. Capitolul 1
  2. Pe câmpul lui Boaz. Capitolul 2
  3. Pe pragul casei lui Boaz. Capitolul 3
  4. În inima şi casa lui Boaz. Capitolul 4.

Dragii mei, cam aceasta ar fi o scurtă trecere în revistă a cărţii.

Să trecem acum la primul capitol al cărţii, cel care abordează prima parte, desfăşurată în ţara Moabului.

Primul verset al capitolului este asemenea unui articole de ziar. Iată ce spune el:

Rut 1:

v.1 Pe vremea judecătorilor, a fost o foamete în ţară. Un om din Betleemul lui Iuda a   plecat cu nevastă-sa şi cu cei doi fii ai lui, să locuiască pentru o vreme în ţara Moabului.

Cei obişnuiţi cu lumea reportajului ştiu foarte bine că două lucruri sunt foarte importante într-o relatare şi acestea trebuie conţinute încă în prima frază. Este vorba despre timpul şi locul desfăşurării acţiunii.

Uitaţi-vă numai la articolele ziarelor şi observaţi primul paragraf. De obicei, acolo găsiţi informaţii despre ce, unde şi când s-a întâmplat ceea ce s-a întâmplat.

În acest prim verset avem relevate locul şi timpul acţiunii. Este vorba despre vremea judecătorilor şi aşa cum spuneam nu era un timp prea luminos. Dintr-un anumit punct de vedere am putea spune că era cea mai întunecată perioadă din istoria lui Israel.

Poate vă aduceţi aminte că Israeliţii au fost robi în Egipt iar Dumnezeu i-a izbăvit printr-o demonstraţie de forţă şi i-a adus în ţara promisă. Şi ce mari promisiuni le-a făcut Dumnezeu pe baza unei singure condiţii: ascultarea.

Vă gândiţi probabil că după experienţele avute în deşert şi văzând ceea ce poate face Dumnezeu, poporul va face efortul de a asculta ceea ce aştepta Dumnezeu de la ei. Ei bine nu se întâmplă aşa ceva.

Cartea judecători, aşa cum am văzut este plină de istorii care de care mai sordide, a căror repetabilă temă este depărtarea de Dumnezeu şi închinarea la idolii popoarelor pe care Dumnezeu le poruncise să le alunge.

Sunt de acord cu cei care spun că naţiunea noastră va avea parte fie de o trezire spirituală fie de o nouă revoluţie.

Dar, dragii mei, dacă sunteţi partizanii unei treziri spirituale în ţara noastră şi vă rugaţi ca Dumnezeu să facă să se întâmple aşa ceva, poate că ar trebui să vă rugaţi pentru altceva la început: rugaţi-vă să se reaprindă entuziasmul şi pasiunea Bisericii şi, cu siguranţă va începe şi o trezire spirituală.

În ceea ce priveşte poporul evreu, pe timpul judecătorilor, atunci când poporul se îndepărta de Dumnezeu, venea un popor care asuprea pe Israel şi care le aducea în felul acesta aminte de modul în care Dumnezeu le aducea izbăvirea. Ei se rugau, avea loc o trezire spirituală şi Dumnezeu le aducea izbăvirea.

Cam acesta este şi cadrul în care se desfăşoară istoria cărţii Rut. Este timpul în care Samson, Ghedeon sau Debora erau încă figuri cunoscute. Era o perioadă a păcatului şi a corupţiei. Dar, dragii mei, aceasta este istoria pe care o scrie Dumnezeu pentru fiecare dintre noi. El scrie istoria mântuirii noastre pe fondul păcatului şi a corupţiei din viaţa noastră.

Dar nu numai despre perioada în care se petrec evenimentele ni se oferă informaţii aici, ci şi despre locul unde au loc aceste evenimente. Locul acesta este unul cu totul special pentru că este Betleemul Iudeii. Dragii mei, acest loc are o însemnătate cu totul aparte pentru fiul lui Dumnezeu. Poate că Domnul Isus nici nu s-ar fi născut în Beteleem dacă nu s-ar fi întâmplat mai întâi toate aceste evenimente.

Atunci când auziţi colindul, “Într-un staul mic din Betleem”, aduceţi-vă aminte că istoria acestei naşteri începe cu mult timp în urmă, încă pe vremea judecătorilor în Israel.

Sensul acestui nume, Beteleemul Iudeii este şi el unul interesant. Betleem înseamnă “casa pâinii”, iar Iuda, înseamnă “elogiu”, “laudă”.

Ce spuneţi, nu vi se pare un loc perfect pentru a te naşte? Ei bine, istoria lui Rut începe şi se termină în acest loc. Şi, mai mult, acesta este locul în care se naşte Domnul Isus, fiul lui Dumnezeu.

Din cauză că numele prezentate în Bibliei au o anumită semnificaţie, mai ales când este vorba despre Vechiul Testament, noi pierdem informaţii preţioase din pricina faptului că nu toate numele sunt traduse în conformitate cu semnificaţia lor. Iată, tocmai am văzut ce minunat era acel loc, casă a pâinii şi a laudei.

Acum, să ne întoarcem la personaje: Un bărbat a plecat cu nevasta sa şi cu cei doi fii să locuiască pentru o vreme în ţara Moabului.

Dragii mei, istoria lor este istoria multora dintre noi. Ei pleacă din casa pâinii să locuiască în ţara Moabului. Pleacă dintr-un loc al binecuvântărilor către unul al blestemelor.

Iată ce spune Scriptura cu privire la Moab. Am putea spune chiar că este o relatare hazlie.

În Psalmul 108:9, Dumnezeu spune despre Moab: “Moab este ligheanul în care Mă spăl;” Ce spuneţi de acest lucru? Moab l-a respins pe Dumnezeu şi parafrazând ceea ce a spus Dumnezeu am putea spune că a ajuns o groapă de gunoi.

Să privim mai de aproape ceea ce se întâmplă aici. Avem o familie, un anumit bărbat, soţia şi cei doi copii, care se mută în ţara Moabului. Imaginaţi-vă ce istorie avem aici. O familie care pleacă din casa pâinii către groapa de gunoi. Aţi mai auzit aşa ceva? Trebuie să mai fi auzit, pentru că din punct de vedere spiritual sunt o mulţime de oameni care procedează la fel.

Cred că în acest context vă aduceţi aminte de pilda fiului risipitor. Numai el a plecat de la casa tatălui său şi a ajuns slujitor la porci.

Aici, avem, dragii mei, istoria unei întregi familii risipitoare. Atunci când situaţia s-a schimbat în ţară, atunci când a venit foametea, ei au plecat din ţară. Se speriaseră pentru viaţa lor.

Ei bine, tatăl lor Avraam s-a speriat şi el atunci când a venit foametea în ţară şi a fugit în Egipt.

Iată acum o nouă foamete şi apropo, sunt menţionate 13 astfel de episoade în paginile Scripturii.

De fiecare dată când este menţionată o foamete în cuvântul lui Dumnezeu este vorba despre judecata lui Dumnezeu.

În ceea ce o priveşte pe familia noastră, ei plecaseră de acolo pentru că nu credeau că Dumnezeu le mai poate purta de grijă.

Să facem acum cunoştinţă şi mai de aproape cu această familie. Vom descoperi ce interesantă este:

v.2  Numele omului aceluia era Elimelec, numele nevestei lui era Naomi, şi cei doi  fii ai lui se numeau Mahlon şi Chilion: erau Efratiţi, din Betleemul lui Iuda. Ajungînd în ţara Moabului, şi-au aşezat locuinţa acolo.

Numele bărbatului este Elimelec. Numele lui înseamnă “Dumnezeul meu este rege!”  Ce spuneţi de numele lui. Nu vă inspiră nimic?

Gândiţi-vă la mărturia pe care o depunea acest om. Imaginaţi-vă că era la câmp cu ceilalţi şi îl strigau: Hei, Dumnezeul meu este rege!” Ce mărturie! Dar, se pare că nu a contat prea mult pentru el.

Dragii mei, să ai un asemenea nume, o asemenea promisiune şi să pleci într-o ţară blestemată? Nu este bine de loc.

Să facem cunoştinţă cu soţia lui Elimelec. Numele ei era Naomi. Dacă consultaţi un dicţionar biblic, veţi descoperi că numele ei înseamnă “plăcută!”  Dragii mei se pare că ea era o persoană optimistă, plină de viaţă, o persoană în preajma căreia te simţi bine.

Sunt mulţi creştini de această factură, dragi ascultători. Ei se uită mereu la partea bună a lucrurilor. Ei nu sunt victimele circumstanţelor ci sunt utilizatori ai acestora.

Sunt unii care mereu se plâng, mereu caută un vinovat, dar Naomi nu pare a fi un altfel de om.

Ei bine, Elimelec şi Naomi au doi fii. Numele lor sunt Mahlon şi Chilion. Mahlon înseamnă “Bolnăvicios”, iar Chilion, înseamnă “Firav!”. Cred că Naomi avea ceva de furcă cu ei, dar cred că era şi o mărturie în Betleem. Probabil oamenii se întrebau cum poate fi ea o persoană atât de plăcută când are doi copii atât de bolnăvicioşi.

Dragii mei, aceasta este familia care pleacă din Betleem şi ajunge în Moab. Dar nu pleacă în Moab numai pentru o vacanţă ci pentru a-şi continua viaţa acolo.

Vedeţi, aici este diferenţa dintre ei şi fiul risipitor. Deşi ajunge să îngrijească de porci, în cele din urmă el spune: “ Mă voi scula şi mă voi duce la tatăl meu!” Uneori uni fii rătăcitori ajung în cocina porcilor şi stau acolo destul de multă vreme, familia aceasta însă a stat prea mult.

Dragi ascultători şi unor familii de creştini li se întâmplă acest lucru. Fug de Dumnezeu crezând că este mai bine în alte părţi, dar de obicei ajung să plângă amarnic.

Ştiţi, tatăl care îşi vede fiul întorcându-se, putea să spună unui servitor: Ia adu-mi biciul pentru că fiul acesta merită să fie pedepsit. Mi-a luat banii şi i-a rispit şi acum se întoarce acasă. Aşa a făcut tatăl? Nu! El pune servitorul să junghie viţelul ţinut pentru ocazii speciale şi dă un ospăţ în cinstea lui.

Mulţi creştini îşi închipuie că Dumnezeu este un tată sever, aspru, gata să pedepsească orice greşeală. Dacă te întorci la El o să te pună să plăteşti pentru toate greşelile tale.

Nu dragii mei! Dumnezeu nu este aşa. El a plătit prin Isus pentru greşelile noastre. El ne aşteaptă acum cu iertare, gata să ne dea cu bucurie binecuvântările Sale.

Familia lui Elimelec se mută în Moab, dar vor ajunge foarte curând să plângă amarnic.

v.3  Elimelec, bărbatul Naomei, a murit, şi ea a rămas cu cei doi fii ai ei.

V-am spus că vor ajunge să plângă amarnic. Apostolul Ioan spune: Este un păcat care duce la moarte! (1Ioan 5:16). Nu ştiu dragul meu care este acel păcat în lui Elimelec sau în cazul tău. Pentru Anania şi Safira, a fost minciuna faţă de Duhul Sfânt. Pentru alţii sunt altele. Nu este pentru toţi la fel, dar ceea ce vreau să spun, dragii mei, este că din pricina păcatelor noastre, adesea ajungem în mari încurcături şi plângem cu amar. Atunci când te îndepărtezi de Dumnezeu apar problemele.

Deci, Elimelec moare. Iată ce se întâmplă după moartea lui:

v.4  Ei şi-au luat neveste Moabite. Una se numea Orpa, şi cealaltă Rut, şi au locuit acolo aproape zece ani.

Ei bine, în momentul în care cei doi fii au făcut acest lucru, au rupt legământul mozaic.

De fapt, este o consecinţă aproape firească. Odată ce ieşi din părtăşia cu Dumnezeu, următorul pas, este apostazia. Este ceea ce s-a întâmplat cu Mahlon şi Chilion. Ei s-au căsătorit cu femei moabite.

Orpa înseamnă “căprioară”. Probabil avea o statură atletică şi vă întrebaţi poate cum o persoană ca ea s-a căsătorit cu un om bolnăvicios. Nu ştiu, dar a   făcut-o. Iată însă personajul nostru: Rut. Numele ei are mai multe conotaţii: înseamnă “frumoasă” sau “personalitate”. Cred că avea toate aceste caracteristici. Era cu siguranţă şi frumoasă, dar avea şi o personalitate distinctă. Este o persoană remarcabilă şi sper că vă va face plăcere să învăţaţi despre ea pentru că este unul din strămoşii umani ai Domnului Isus.

Cu alte cuvinte, în partea lui umană, Domnul Isus are ceva din sângele lui Rut.

Dragii mei cam aceasta este situaţia familiei noastre. Plecaseră din Betleem, au ajuns în Moab, şi-au făcut  nouă viaţă aici dar nu înseamnă că erau feriţi de necazuri. Elimelec moare iar cei doi copii ai Naomei se căsătoresc cu femei moabite.

Ce se mai întâmplă?

v.5  Mahlon şi Chilion au murit şi ei amîndoi, şi Naomi a rămas fără cei doi fii ai ei şi fără bărbat.

Aceasta s-a întâmplat. Pot spune că mă cam aşteptam la aceasta.               Ei fuseseră de mici bolnăvicioşi şi era oarecum de aşteptat să nu trăiască prea mult.

Dar, acesta este încă un motiv de jale pentru mult încercata Naomi.

v.6   Apoi s’a sculat, ea şi nurorile ei, ca să se întoarcă în ţara ei din ţara Moabului, căci aflase în ţara Moabului că Domnul cercetase pe poporul Său şi-i dăduse pîne.

De când plecaseră ei din ţară, Dumnezeu cercetase poporul şi acum le dăduse din nou pâine. Vă spusesem că foametea era un semn al judecăţii.

Dragii mei, până la urmă nu ne putem eschiva de judecata lui Dumnezeu. Nici familia lui Elimelec nu a putut-o face.

Acum că lucrurile se schimbaseră, Naomi se întoarce în Betleem.

v.7  Ea a ieşit din locul în care locuia însoţită de cele două nurori ale ei, şi a pornit ca să se întoarcă în ţara lui Iuda.

Acum, Naomi va avea o discuţie cu cele două nurori ale ei. Le va explica întreaga situaţie şi va trebui să le spună că ea se întoarce în Betleem. Acum, era o problemă: Israeliţii şi Moabiţii nu aveau nimic în comun. De aceea, Naomi le spune că dacă vor să o urmeze în Betleem, atunci trebuie să plătească un anumit preţ. Poate, voia să le spună că nu se vor putea mărita din nou în Betleem, sau alte lucruri pe care nu le vor putea face în Israel, din pricina naţionalităţii lor.

v.8  Naomi a zis atunci celor două nurori ale ei: ,,Duceţi-vă şi întoarceţi-vă fiecare la casa mamei ei! Domnul să Se îndure de voi, cum v’aţi îndurat şi voi de cei ce au murit şi de mine!

Ce spuneţi de cuvintele lui Naomi? Nu sunt ele cuvinte frumoase? Dacă ţinem cont de faptul că era soacra lor, putem spune că au fost nurori bune.

v.9  Să vă dea Domnul să găsiţi odihnă fiecare în casa unui bărbat!“ Şi le-a sărutat. Ele au ridicat glasul, şi au plîns;

Fiinţe emotive! Era un moment plin de sensibilitate şi nu este nimic greşit. De fapt, este bine să nu ne pierdem sensibilitatea sufletească, dragii mei. Dumnezeu  ne-a înzestrat cu sentimente şi este bine să le dăm voie să se manifeste.

Vom vedea în episodul viitor cum va evolua istoria lui Naomi şi nurorilor ei. Doresc doar să vă reţin atenţia dragii mei cu privire la o primă lecţie pe care am  avut-o până acum.

Atunci când Dumnezeu îşi exprimă judecata, soluţia nu este fuga de El ci ascultarea în credincioşie.

Fie ca noi toţi să avem o astfel de atitudine.

Vom fi binecuvântaţi!