Itinerar Biblic Ep.0293 – JJUDECĂTORII Capitolele 13, 14, 15

 

Rezumat

  • A şaptea apostazie.
  • Istoria lui Samson

Dragi ascultători, aşa cum am văzut în această cartea a judecătorilor, Israel s-a lepădat de Dumnezeu de atât de mult ori încât toate aceste căderi au pregătit cadrul pentru o asuprire mult mai grea şi ea a venit prin intermediul filistenilor.

Filistenii au fost, probabil, cei mai răi duşmani ai lui Israel. De data aceasta, dominaţia lor a durat patruzeci de ani.

În acelaşi timp însă, ajungem la  un judecător peste care nu putem trece. Numele lui este Samson şi putem spune că a fost unul din cei mai de seamă judecători ai lui Israel. Vestit prin puterea lui, el a rămas,  în memoria generaţiilor mai degrabă prin idila lui cu Dalila, idilă care i-a adus şi pierzarea într-un anume sens.

Poate că el a avut cele mai glorioase ocazii de a se remarca dintre toţi judecătorii lui Israel. Totul era prielnic pentru o carieră şi un viitor strălucite, dar totul a sfârşit într-un jalnic eşec.

Aceasta este tragedia vieţii acestui om. El a început să judece în timpul celei de-a şaptea apostazii şi a fost, într-un sens, ultimul judecător.

În ceea ce priveşte contextul istoric al respectivei perioade, trebuie spus că Israel nu stătea de loc bine. Războiul civil început în zilele lui Iefta a devenit din ce în ce mai aprig şi  a căpătat dimensiuni din ce în ce mai mari.

Iată cum descrie autorul cărţii starea din acele zile.

Judecători 13:1

v.1  Copiii lui Israel au făcut iarăş ce nu plăcea Domnului; şi Domnul i-a dat în mînile Filistenilor, timp de patruzeci de ani.

Cartea Judecătorii se încheie într-o mare confuzie. În timp ce ne este relatată domnia lui Samson ne sunt prezentate secretul succesului său, secretul puterii şi secretul eşecului său. Voi spune încă o dată: nu s-a născut nicicând un om cu şanse mai glorioase decât acesta. Iată istoria naşterii lui Samson:

v.2  Era un om în Ţorea, din familia Daniţilor, care se chema Manoah. Nevastă-sa era stearpă, şi nu năştea.

Ţorea era o cetate între Dan şi Iuda, la câţiva km vest de Ierusalim. Manoah şi soţia lui nu aveau copii pentru că ea era stearpă. Astfel, naşterea lui Samson a fost ceva miraculos, aşa cum a fost şi cu Isaac, Iosif şi Beniamin.

v.3  Îngerul Domnului S’a arătat femeii, şi i-a zis:  ,,Iată că tu eşti stearpă, şi n’ai copii; dar vei rămînea însărcinată, şi vei naşte un fiu.

v.4  Acum ia bine seama, să nu bei nici vin, nici băutură tare, şi să nu mănînci nimic necurat.

v.5  Căci vei rămînea însărcinată, şi vei naşte un fiu. Briciul nu va trece peste capul lui, pentrucă acest copil va fi închinat lui Dumnezeu din pîntecele mamei lui; şi el va începe să izbăvească pe Israel din mîna Filistenilor.“

Înainte ca Samson să se nască, Dumnezeu l-a pus deoparte. Dumnezeu l-a crescut pe Samson pentru a duce la îndeplinire o misiune uriaşă: el trebuia să-l elibereze pe Israel. Poporul Israel o ducea rău de tot pentru că Dumnezeu îi dăduse în mâinile filistenilor.

Îngerul Domnului care a apărut mamei lui Samson i-a spus că fiul ei va fi un nazireu.

În cartea Numeri ni se spune în ce consta jurământul de nazireat. El cuprindea trei aspecte:

(1) nazireul nu avea voie să se atingă de nici o băutură, să nu folosească struguri sub nici o formă. De ce? Pentru că în Scriptură vinul este simbolul bucuriei pământeşti. Este pentru înveselirea inimii. Nazireul trebuia să-şi găsească bucuria în Domnul.

În Efeseni 5:18 este scris: “Nu vă îmbătaţi de vin, aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă, fiţi plini de Duh.” Dacă vrem să fim pe placul lui Hristos, şi noi trebuie să ne găsim bucuria în El. De fapt, bucuria este o roadă a Duhului Sfânt. “Roada Duhului este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor” (Galateni 5:22, 23). Bucuria este una din roadele pe care Duhul Sfânt vrea să le aducă în viaţa mea şi a fiecăruia dintre voi.

(2) Nazireul nu trebuia să-şi tundă părul. Ce înseamnă aceasta?                          În 1 Corinteni 11:14, Pavel spune: “Nu vă învaţă chiar şi firea că este ruşine pentru un bărbat să poarte părul lung?” Scriptura spune că părul lung este o ruşine pentru un bărbat. Totuşi Nazireul era dispus să poarte ruşinea părului lung şi acesta este motivul pentru care lama nu trebuia să treacă peste capul lui.

(3) El nu trebuia să se apropie de un trup mort. Nazireul trebuia să-L pună pe Dumnezeu mai presus de orice om, mai presus de rude şi de cei iubiţi. Domnul Isus Hristos a spus – în Luca 14:26, 27: “Dacă vine cineva la Mine şi nu urăşte pe tatăl său, pe mama sa, pe nevasta sa, pe copiii săi, pe fraţii, pe surorile sale, ba chiar însăşi viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu. Şi oricine nu-şi poartă crucea şi nu vine după Mine, nu poate fi ucenicul Meu.” Aceasta înseamnă pur şi simplu că nu putem pune nimic înaintea lui Hristos. Noi am cam pierdut din vedere lucrul acesta astăzi.

Samson era un nazireu. El era omul lui Dumnezeu şi acesta a fost secretul succesului său. El a fost ridicat pentru un scop important şi succesul său îşi avea sursa în Dumnezeu. Din nefericire, el nu a reuşit să ducă la îndeplinire sarcina încredinţată de Dumnezeu. El a început să izbăvească pe Israel, dar nu a reuşit să termine ce a început. Succesul a bătut la uşa lui. El a început lucrarea, dar nu a finalizat-o.

Mulţi creştini sunt la fel ca Samson. Ei au un început impresionant dar nu-şi duc sarcina la bun sfârşit. Pavel le-a spus Galatenilor: “Voi alergaţi bine; cine v-a tăiat calea ca să n-ascultaţi de adevăr?” Mulţi încep cu un entuziasm debordant pentru ca să ajungă la un moment să-şi târască cu greu picioarele. Mulţi oameni încep să citească Biblia dar se lasă pe parcurs de această îndeletnicire. În calitate de  pastor am văzut mulţi oameni care au început ceva şi nu au dus la bun sfârşit lucrarea la care au fost chemaţi. Ei au urmat modelul lui Samson în această direcţie. Dar iată începutul lucrării lui Samson.

Judecători 13:

v.24   Femeia a născut un fiu, şi i-a pus numele Samson. Copilul a crescut, şi Domnul   l-a binecuvîntat.

v.25  Şi Duhul Domnului a început să-l mişte la Mahane-Dan, între Ţorea şi Eştaol.

Aceste versete ne spun secretul puterii lui Samson. Puterea lui Samson nu stătea în braţele lui, deşi a ucis o mie de filisteni cu acele braţe. Puterea lui nu stătea în spinarea lui, deşi cărase porţile din Gaza în acea spinare, ceea ce reprezenta o povară uriaşă. Şi puterea lui Samson nu stătea nici în părul lui, deşi a slăbit când a fost tăiat. Samson era puternic numai când Duhul lui Dumnezeu îl mişca. De fapt nu tăierea părului l-a slăbit pe Samson. Părul era emblema jurământului de nazireu. Duhul lui Dumnezeu nu era asupra lui când i-a fost tăiat părul. De ce? Pentru că el nu-şi respectase jurământul.

Poate aţi văzut cu toţii afişe sau reclame pentru diferite tonice, stimulatoare, care îţi modelează muşchii.

De obicei în aceste reclame ne sunt prezentaţi protagoniştii în două fotografii: înainte şi după folosirea acelor tonifiante. Fotografia făcută “înainte” ca respectivul să ia tonicul înfăţişează de obicei un bărbat slab şi uscat. După ce ia tonicul vedem poza unui bărbat plini de muşchi încordaţi.

Deşi cei mai mulţi oameni l-au imaginat pe Samson ca fiind un bărbat solid, este foarte  probabil să fi fost  unul din cei mai slabi şi mai timizi bărbaţi din Biblie şi din afara ei. Numele lui Samson înseamnă “soare mic” şi poate are ceva de-a face şi cu statura lui.

Alte lucruri care le putem spune despre Samson sunt acelea că avea părul lung şi  se ţinea de ghicitori şi de farse ca un copil de şcoală. El nu era tocmai întruchiparea masculinităţii. Era un băiat care se ţinea de fusta mamei. Dar când Duhul lui Dumnezeu începea să-l mişte, Samson devenea puternic. Când Duhul nu era asupra lui, el era slab ca oricare altul.

Oamenii din vremea lui Samson au vrut să ştie care este sursa puterii lui. Ei nu ştiau că Dumnezeu alege lucrurile slabe ale acestei lumi pentru împlinirea planurilor Sale măreţe. Ei se minunau de Samson şi se întrebau: “Cum poate un bărbat atât de slăbănog şi de plăpând să facă aceste fapte pentru care e nevoie de o putere impresionantă?” Nu putea fi dată decât o singură explicaţie: Dumnezeu era Cel care făcea acest lucru posibil.

Este uimitor faptul că Duhul lui Dumnezeu vine asupra unui astfel de om. Dar este evident că Dumnezeu Se mişca prin el. Eu cred că Samson era un om slab în toate aspectele vieţii sale, şi în capitolul 14  începem să vedem acest lucru.

v.1   Samson s’a pogorît la Timna, şi a văzut acolo o femeie din fetele Filistenilor.

v.2  Cînd s’a suit înapoi, a spus lucrul acesta tatălui său şi mamei sale, şi a zis: ,,Am văzut la Timna o femeie din fetele Filistenilor; luaţi-mi-o acum de nevastă“.

Eu susţin că numai un papă-lapte ar face aşa ceva! De ce nu s-a dus să vorbească el însuşi cu fata aceea şi să-i spună că o iubeşte şi o vrea de nevastă? De ce nu s-a dus să stea de vorbă cu tatăl ei?

În zilele acelea se făcea un fel de contract când era vorba de căsătorie. De ce nu s-a ocupat el însuşi de acest aranjament? Ei bine, pentru că este un fricos şi un papă-lapte, mama şi tata trebuie să-i aranjeze căsătoria. Acesta este Samson. Iată mai departe ce face Samson.

v.3  Tatăl său şi mama sa i-au zis: ,,Nu este nici o femeie între fetele fraţilor tăi şi în tot poporul nostru, de te duci să-ţi iei nevastă dela Filisteni, cari sînt netăiaţi împrejur?“ Şi Samson a zis tatălui său: ,,Ia-mi-o, căci îmi place.“

v.4  Tatăl său şi mama sa nu ştiau că lucrul acesta venea dela Domnul: căci Samson căuta un prilej de ceartă din partea Filistenilor. În vremea aceea Filistenii stăpîneau peste Israel.

Samson va folosi această căsătorie ca un şiretlic pentru ca să poată izbăvi poporul din mâna filistenilor. Începutul este bun, dar apar şi primele greşeli:

v.5  Samson s’a pogorît împreună cu tatăl său şi cu mama sa la Timna. Cînd au ajuns la viile din Timna, iată că i-a ieşit înainte un leu tînăr mugind.

Am spus deja că un nazireu trebuia să se ţină departe de struguri şi băutură din struguri. Nu şi Samson. Şi aceasta nu e totul.

v.6  Duhul Domnului a venit peste Samson; şi, fără să aibă ceva în mînă, Samson a sfîşiat pe leu cum se sfîşie un ied. N’a spus tatălui său şi mamei sale ce făcuse.

v.7  S’a pogorît şi a vorbit cu femeia aceea, şi ea i-a plăcut.

v.8  După cîtva timp, s’a dus iarăşi la Timna ca s’o ia, şi s’a abătut să vadă hoitul leului. Şi iată că în trupul leului era un roi de albine şi miere.

v.9  A luat mierea în mînă, şi a mîncat-o pe drum; şi cînd a ajuns la tatăl său şi la mama sa, le-a dat, şi au mîncat şi ei din ea. Dar nu le-a spus că luase mierea aceasta din trupul leului.

Pe drumul spre Timna, când era împreună cu părinţii săi, Samson a fost atacat de un leu. Duhul  Domnului a venit asupra lui în această situaţie de urgenţă şi Samson a ucis leul cu mâinile goale. Am putea spune că este extraordinar.

Dar în timpul unei alte călătorii, Samson s-a dus să vadă trupul mort al leului şi a descoperit în el un roi de albine şi miere. A luat miere în căuşul palmelor şi a mâncat. Le-a dat şi părinţilor lui fără să le spună însă de unde a luat-o. Aduceţi-vă acum aminte că legea nazireatului îi interzicea să se atingă de un cadavru. V-am spus că apar şi primele greşeli.

v.10 Tatăl lui Samson s’a pogorît la femeia aceea. Şi acolo Samson a făcut un ospăţ, căci aşa făceau tinerii.

v.11  Cum l-au văzut, au poftit treizeci de tovarăşi, cari au stat împreună cu el.

v.12  Samson le-a zis: ,,Am să vă spun o ghicitoare. Dacă mi-o veţi ghici în cele şapte zile ale ospăţului, şi dacă o veţi deslega, vă voi da treizeci de cămăşi şi treizeci de haine de schimb.

v.13  Dar dacă n’o veţi ghici, să-mi daţi voi treizeci de cămăşi şi treizeci de haine de schimb“. ,,Ei i-au zis:“ ,,Spune-ne ghicitoarea ta s’o auzim“.

v.14  Şi el le-a zis: ,,Din cel ce mănîncă a ieşit ce se mănîncă, Şi din cel tare a ieşit dulceaţă“.

Aşa cum era obiceiul, Samson a organizat un ospăţ de nuntă. Ospăţul s-a ţinut la casa miresei. Toţi oaspeţii erau filisteni. Ghicitorile erau o modalitate de distracţie în zilele acelea, şi Samson le-a spus filistenilor o ghicitoare. Le-a dat un răgaz de şapte zile ca să găsească răspunsul. Dacă ghiceau, Samson le dădea treizeci de cămăşi şi treizeci de haine de schimb. Dacă nu ghiceau, ei aveau să-i dea lui Samson treizeci de cămăşi şi haine de schimb. Fără să ştie de uciderea leului şi de mierea din carcasa acestuia, era imposibil ca oaspeţii să tălmăcească ghicitoarea.

v.15  Trei zile, n-au putut deslega ghicitoarea. În ziua a şaptea, au zis nevestei lui Samson: ,,Înduplecă pe bărbatul tău să ne deslege ghicitoarea; altfel, te vom arde, pe tine şi casa tatălui tău. Ne-aţi adunat aici ca să ne jăfuiţi, nu-i aşa?“

v.16  Nevasta lui Samson plîngea lîngă el şi zicea: ,,Tu n’ai decît ură pentru mine, şi nu mă iubeşti; ai spus o ghicitoare copiilor poporului meu, şi nu mi-ai deslegat-o!“ Şi el i-a răspuns: ,,N’am deslegat-o nici tatălui meu, nici mamei mele: să ţi-o desleg ţie“?

v.17  Ea a plîns lîngă el tot timpul celor şapte zile cît a ţinut ospătul; şi în ziua a şaptea, i-a deslegat-o, căci îl necăjea. Şi ea a dat copiilor poporului ei deslegarea ghicitorii.

v.18  Oamenii din cetate au zis lui Samson în ziua a şaptea, înainte de apusul soarelui: ,,Ce este mai dulce de cît mierea, şi ce este mai tare decît leul? Şi el le-a zis: ,Dacă n’aţi fi arat cu juncana mea, Nu mi-aţi fi deslegat ghicitoarea“.

Filistenii au apelat la nevasta lui Samson pentru a putea afla răspunsul la ghicitoare. Au ameninţat-o cu arderea casei tatălui ei, cu ea în casă, dacă nu va reuşi să smulgă de la Samson răspunsul la ghicitoare. Arma cea mai puternică a unei femei o reprezintă lacrimile, şi nevasta lui Samson a vărsat lacrimi din belşug vreme de şapte zile. Pot să spun că o femeie care plânge şapte zile la rând şi la fiecare masă, devine puţin cam obositoare. Într-un final, Samson a cedat şi i-a spus răspunsul la ghicitoare.

El era priceput la vorbe de duh. A ştiut de unde au aflat filistenii răspunsul. Samson le-a spus: “Dacă n-aţi fi arat cu juncana mea, nu mi-aţi fi dezlegat ghicitoarea.” Cu alte cuvinte, “Aţi aflat răspunsul de la nevasta mea.”

v.19  Duhul Domnului a venit peste el, şi s’a pogorît la Ascalon. Acolo a ucis treizeci de oameni, le-a luat hainele şi a dat hainele de schimb celor ce deslegaseră ghicitoarea. Era aprins de mînie, şi s’a suit la casa tatălui său.

Duhul lui Dumnezeu a venit asupra lui Samson şi el s-a dus în sud, la Ascalon. Acolo el a ucis treizeci de bărbaţi pentru a lua treizeci de haine de schimb pentru cei ce dezlegaseră ghicitoarea. Samson pleacă furios. Observaţi că nu-şi ia nevasta cu el. El este supărat pentru că ea a spus oaspeţilor răspunsul la ghicitoare.

v.20  Nevastă-sa a fost dată unuia din tovarăşii lui, cu care era prieten el.

Deci tatăl fetei o dă cavalerului de onoare la nuntă ceea ce nu era nici corect şi nici după voia lui Dumnezeu… şi cum vom vedea nici a lui Samson.

Judecători 15:

v.1 După cîtva timp, pe vremea seceratului grîului, Samson s’a dus să-şi vadă nevasta, şi i-a dus un ied. El a zis: ,,Vreau să intru la nevastă-mea în odaia ei“.

v.2  Dar tatăl nevestei nu i-a îngăduit să intre. ,,Am crezut că o urăşti“, a zis el, ,,şi am dat-o tovarăşului tău. Nu este soru-sa cea tînără mai frumoasă ca ea? Ia-o dar în locul ei.“

După ce s-a stins mânia lui Samson, el a venit să-şi viziteze nevasta şi i-a adus un ied în dar. Tatăl ei l-a informat pe Samson că şi-a imaginat că el nu o mai dorea pe fată şi, prin urmare, a dat-o de nevastă prietenului său. Lui Samson nu i-a plăcut ce a auzit.

v.3  Samson le-a zis: ,,De data aceasta nu voi fi vinovat faţă de Filisteni, dacă le voi face rău“.

v.4  Samson a plecat. A prins trei sute de vulpi, şi a luat nişte făclii: apoi a legat vulpile coadă de coadă, şi a pus cîte o făclie între cele două cozi, la mijloc.

v.5  A aprins făcliile, a dat drumul vulpilor în grînele Filistenilor, şi a aprins astfel atît stogurile de snopi, cît şi grîul care era în picioare, ba încă şi grădinile de măslini.

Se pare că Samson s-a simţit îndreptăţit să se răzbune pe filisteni. El a prins trei sute de vulpi, le-a legat cozile şi a prins o torţă la fiecare pereche de vulpi, le-a dat foc şi a lăsat animalele libere pe câmp. Bineînţeles că vulpile au luat-o la fugă şi au împrăştiat focul peste tot. De fapt, această scenă ne duce cu gândul la farsele puse la cale de adolescenţi teribili! Samson nu pare a fi omul lui Dumnezeu în aceste momente!

v.6  Filistenii au zis: ,,Cine a făcut lucrul acesta?“ Li s’a răspuns: ,,Samson, ginerele Timneanului, pentru că acesta i-a luat nevasta şi a dat-o tovarăşului lui“. Şi Filistenii s’au suit, şi au ars-o pe ea şi pe tatăl ei.

v.7  Samson le-a zis: ,,Aşa faceţi? Nu voi înceta decît după ce-mi voi răzbuna pe voi“.

v.8  I-a bătut aspru, pe spate şi pe pîntece; apoi s’a pogorît şi a locuit în crăpătura stîncii Etam.

Observaţi că Samson acţionează în nume personal aici. Ceea ce face el acum nu are nici o legătură cu misiunea încredinţată de Dumnezeu prin care Samson urma să-i elibereze pe israeliţi de sub jugul filistenilor. El nu face altceva decât  pur şi simplu să se răzbune. Acţiunile lui nu aveau nici o legătură cu eliberarea poporului Israel.

După ce i-a lovit pe filisteni cu un mare măcel, Samson i-a aţâţat pe duşmanii săi. Ei au început să-l caute, aşa că el i-a lăsat pe oamenii lui să-l lege cu frânghii pentru a-i putea proteja de filisteni.

v.14  Cînd a ajuns la Lehi, Filistenii au început să strige de bucurie înaintea lui. Atunci Duhul Domnului a venit peste el. Funiile pe cari le avea la braţe s’au făcut ca nişte fire de in ars în foc, şi legăturile i-au căzut de pe mîni.

Bărbaţii lui Iuda l-au luat pe Samson, prizonierul lor, şi l-au dus la Lehi, care era sub ocupaţia filistenilor. Duşmanii au sărit în sus de bucurie când au văzut că Samson le este adus legat. Atunci el a rupt funiile ca şi când nu ar fi fost legat cu nimic. Vedem încă o dată puterea acestui om, care putere însă nu venea de la el.

v.15  El a găsit o falcă de măgar neuscată încă, a întins mîna şi a luat-o şi a ucis cu ea o mie de oameni.

Samson a apucat cea mai apropiată armă care s-a nimerit a fi o falcă de măgar, şi a început să-i atace pe duşmani. Astfel a omorât o mie de filisteni. Observaţi ce putere avea acest om! El nu ar fi putut face niciodată aşa ceva prin puterea sa; Duhul lui Dumnezeu care venise asupra lui i-a dat puterea de a face toate acestea. El începe să-l izbăvească pe Israel. Numai de nu ar fi pierdut din vedere acest ţel! Dar l-a pierdut, aşa cum vom vedea în episodul viitor.

Dragi ascultători, fără Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, viaţa noastră spirituală este foarte săracă. Dacă ne aducem aminte ceea ce spune Scriptura, atunci vom înţelege de ce este aşa. Duhul Sfânt este cel care ne călăuzeşte, cel care ne arată locul unde se rupe relaţia noastră cu Dumnezeu, cel care ne învaţă cum să o menţinem, într-un cuvânt este viaţa noastră spirituală.

Dar, vedeţi, noi putem să-l întristăm şi să-l alungăm pe Duhul Sfânt din viaţa noastră. Dragii mei, să luăm aminte la lecţia dată de Samson şi să-l ţinem pe Duhul Sfânt aproape. Fără El este greu.