Itinerar Biblic Ep.0291 – JUDECĂTORI Cap. 10:1- 11:12

 

Rezumat

  • Iair – judecător în Israel.
  • Iefta şi promisiunea sa pripita.

Dragi prieteni, ne întoarcem la cartea judecătorilor lui Israel, aceşti oameni, obişnuiţi, oameni cu imperfecţiuni, dar oameni pe care Dumnezeu i-a folosit pentru a aduce izbăvire pentru alţii asemenea lor.

Cred că experienţele acestora sunt pentru noi experienţe ce trebuie să aducă curajul şi speranţa unei schimbări pe care Dumnezeu o poate face în viaţa celor de lângă noi.

O astfel de experienţă este şi cea a lui Iair. Aşa cum spuneam în episodul nostru trecut, nici el nu este un om remarcabil şi poate singurul lucru remarcabil din viaţa lui sunt cei 30 de fii ai săi pe care, se pare îi iubea foarte mult.

De fapt şi relatarea este destul de săracă în ceea ce-l priveşte.

Să ne întoarcem deci la textul biblic, în cartea judecători, capitolul 10 unde vom reciti  tot ce ne este relatat despre Iair.

v.3  După el, s’a sculat Iair, Galaaditul, care a fost judecător în Israel douăzeci şi doi de ani.

v.4  El avea treizeci de fii, cari călăreau pe treizeci de mînji de măgari, şi stăpîneau treizeci de cetăţi, numite şi azi cetăţile lui Iair, şi aşezate în ţara Galaadului.

v.5  Şi Iair a murit, şi a fost îngropat la Camon.

Aşa cum spuneam nu sunt prea multe lucruri relatate despre el, dar am ţinut să observăm câteva lucruri care ne vor ajuta să ne formăm şi o mai bună imagine despre modul în care a trăit şi acţionat Domnul Isus în perioada de timp pe care a petrecut-o aici printre noi.

Astfel trei lucruri ies în evidenţă din povestea lui Iair.

  • prosperitate fără scop;
  • afluenţă fără influenţă;
  • prestigiu fără putere.

Ca să înţelegem mai bine despre ce este vorba trebuie să spune că în vremea aceea, un măgar era un semn de prosperitate. Era lucrul care demonstra ce avere avea proprietarul.

De exemplu, în Judecători 5:10 este scris: “Voi, care călăriţi pe măgăriţe albe, voi care şedeţi pe covoare, şi voi, care umblaţi pe drum – cântaţi!”

Acest verset vorbeşte despre eşalonul superior al societăţii, de clasa celor înstăriţi. Măgarul era un indiciu al bogăţiei şi era animalul pe care călăreau regii.

S-a pus adesea întrebarea dacă nu erau folosiţi caii în vremea aceea. În Scriptură, măgăruşul este animalul păcii, iar calul este animalul de război ( şi apropo, calul era adus din afara ţării).

Dar mânzul unei măgăriţe era de fapt un indiciu al prosperităţii şi animalul pe care călăreau regii.

Vă amintiţi că Domnul Isus Hristos a intrat în Ierusalim călare pe un măgăruş. De obicei, noi interpretăm greşit pasajul din Zaharia 9:9 care spune: “Saltă de veselie, fiica Sionului! Strigă de bucurie, fiica Ierusalimului! Iată că împăratul tău vine la tine; El este neprihănit şi biruitor, smerit şi călare pe un măgar, pe un mânz, pe mânzul unei măgăriţe.”

Zaharia nu vrea să spună că Domnul Isus este smerit deoarece călăreşte un măgăruş. El este smerit în ciuda faptului că foloseşte un animal pe care numai împăraţii îl folosesc. Dacă El nu a fi fost un Împărat, ar fi fost o îndrăzneală din partea Lui să intre în Ierusalim călare pe un măgar aşa cum a făcut, şi să primească uralele mulţimii.

Să ne întoarcem la Iair. Este evident că Iair era un om bogat şi important dacă   şi-a putut permite să cumpere treizeci de măgari. El i-a dat fiecărui fiu câte un măgar, ceea ce înseamnă că avea un “garaj” foarte mare! Acest tată era foarte mărinimos cu fiii săi. Era generos şi, după părerea mea, îşi răsfăţa copiii. El le cumpăra tot ce-şi doreau. Copiii trăiau în lux şi este clar că aveau totul pe tavă, fără să mişte un deget. Probabil că Iair le-a cumpărat fiilor săi cei mai frumoşi măgari. Un Iair în versiune contemporană  ar fi ales cele mai noi modele de maşini pentru fiii săi.

Cred că trebuie să ridicăm o anumită întrebare aici. Toate aceste lucruri, aduceau ele slavă lui Dumnezeu? Au făcut din Iair un judecător mai bun? Au adus binecuvântarea asupra poporului? A plecat vreunul din aceşti fii ca misionar? Nu. Ei au trăit în Galaad şi nimic mai mult.

Vreau să fiu bine înţeles, dragii mei. Nu este nimic în neregulă cu aceste animale şi nu este nimic în neregulă cu a avea posesiuni materiale. Dar nici nu este totul în regulă cu un om care este judecător în Israel şi care îşi petrece o grămadă de timp cu fiii săi şi cu măgarii lor. Acesta este lucrul important pe care aş dori să-l vedeţi aici.

Domnul nostru a intrat în Ierusalim călare pe un măgar pentru a împlini o profeţie şi S-a prezentat pe Sine Însuşi ca Împărat. Mulţimile i-au cântat “Osana”. Satan era mânios şi conducătorii religioşi au protestat când L-au văzut pe Hristos intrând călare pe porţile Ierusalimului. Dar măgarii lui Iair nu au provocat cântări de laudă. Când aceste animale îşi făceau apariţia, Satan zâmbea, iar mulţimea se distra.

Iair este imaginea prosperităţii fără scop, prieteni, şi acesta este un lucru periculos. Avem aceeaşi imagine în zilele lui Noe când oamenii se însurau şi se măritau. Acelaşi lucru este demonstrat în relatarea despre Solomon care trimitea corăbii pentru a aduce maimuţe şi păuni – păuni pentru frumuseţe şi maimuţe pentru distracţie.

Aceasta este starea spre care se orientează lumea din jurul nostru – o prosperitate  fără scop.

Acum v-aş întreba şi pe voi, dragi ascultători,  care este scopul vieţii voastre?  Nu aveţi nici un scop? Nici un ţel? Vi se pare că viaţa este plictisitoare?

Personajul lui Shakespeare, binecunoscutul  Hamlet, a spus: “Cât de răsuflate, searbede şi neroditoare îmi par ţelurile lumii!”

Ce ne lipseşte nouă astăzi este direcţia şi înţelegerea adevăratei dimensiuni a vieţii noastre. Avem nevoie de o cauză pentru care să luptăm. Cauza lui Isus Hristos este cea mai mare provocare pentru fiecare dintre noi.

Ce mai judecător era Iair, nu-i aşa?

Dar zilele lui Iair au fost marcate şi de prestigiu fără putere.

Probabil că agenţii de circulaţie nu dădeau niciodată amenzi fiilor lui Iair. Dar cât de trecător a fost acest prestigiu.  Versetul 5 din capitolul 10 nu ne vorbeşte despre vreun monument ridicat în cinstea lui. Iair a fost îngropat într-un loc necunoscut. El nu a făcut nici un lucru remarcabil, nici o faptă merituoasă, nici nu a obţinut vreo victorie de răsunet.

Chiar dacă avea treizeci de măgari îi lipsea puterea spirituală.

Dragii mei, şi noi trăim într-o epocă în care biserica şi-a pierdut puterea. Ce mai imagine avem în acest Iair!

Cu puţin timp înainte de cel de-al doilea război mondial, în oraşul Pasadena avea loc anuala paradă a trandafirilor. Carul companiei Standard Oil era acoperit cu nişte trandafiri superbi. Era o privelişte încântătoare. Tema paradei era: “Fiţi pregătiţi!” La jumătatea paradei, carul de la Standard Oil a rămas fără benzină. Bineînţeles că întâmplarea a stârnit hohote de râs. Dacă era un car în toată acea paradă care nu ar fi trebuit să rămână fără benzină, acela era tocmai carul companiei Standard Oil,  companie petrolieră. Normal ar fi fost ca o  companie de petrol  să aibă benzină din belşug, nu-i aşa? Mă gândesc, dragii mei, că aşa se întâmplă cu foarte mulţi creştini astăzi. Ei sunt frumoşi, dar nu au nici un pic de putere în viaţa lor. Au frumuseţe şi prestigiu, dar nu au putere spirituală.

Acesta a fost judecătorul Iair. El nu a făcut nimic deosebit, a murit şi a fost îngropat.

Dragii mei, consecinţele acestui fel de a fi nu a rămas fără consecinţe. Modelul oferit de Iair nu a generat nici un fel de apropiere de Dumnezeu în inima poporului. Astfel în versetul 6 descoperim că poporul a alergat din nou după dumnezei străini.

v.6 Copiii lui Israel au făcut iarăş ce nu plăcea Domnului; au slujit Baalilor şi Astarteelor, dumnezeilor Siriei, dumnezeilor Sidonului, dumnezeilor Moabului, dumnezeilor fiilor lui Amon, şi dumnezeilor Filistenilor, şi au părăsit pe Domnul, şi nu I-au mai slujit.

Ne-am aştepta ca, după toate experienţele prin care au trecut, israeliţii să înveţe că, dacă se întorc la idolatrie, vor avea necazuri.

Din cauza idolatriei, ei au ajuns din nou sub jugul străinilor. Vreme de 18 ani, ei au slujit filistenilor şi amoniţilor.

Natura umană, dragi ascultători,  este o natură decăzută. Ieremia a spus: “Inima este nespus de înşelătoare şi de deznădăjduit de rea; cine poate s-o cunoască?” (Ieremia 17:9).

Nici eu, nici voi, dragi prieteni nu putem pretinde că ne cunoaştem inima .

Este mai uşor să-i judecăm pe aceşti oameni care au trăit cu o mie de ani înainte de Hristos şi să spunem că au greşit, decât să vedem că şi noi facem astăzi aceleaşi greşeli.

Care este starea noastră astăzi am curajul să întreb? Aş putea spune că există o apostazie înspăimântătoare în biserica zilelor noastre şi aceasta pentru că natura umană a rămas neschimbată. Naţiunea noastră este în pericol. Am încercat toate metodele, schemele politice şi partidele politice şi nici una nu a funcţionat. Ce nu este în regulă?

Părerea mea este că noi am alergat pentru ajutor unde nu trebuie. Numai o întoarcere reală la Dumnezeu ne va aduce pe calea cea bună. Ştiu că o astfel de opinie poate părea învechită şi insipidă, dar aşa părea şi cu o mie de ani înainte de Hristos.

Israeliţii s-au întors la alţi dumnezei, au refuzat să-I slujească Dumnezeului cel viu, şi uitaţi-vă ce s-a întâmplat!

v.7  Domnul S’a aprins de mînie împotriva lui Israel, şi i-a vîndut în mînile Filistenilor şi în mînile fiilor lui Amon.

Dumnezeu Îşi poate permite să renunţe la instrumentul ales de El dacă acesta nu I se supune. Mulţi oameni cred că Dumnezeu trebuie să aibă biserica, o biserică anume chiar, şi că Dumnezeu trebuie să aibă America pentru că trimite misionari. Vreau să vă asigur că Dumnezeu nu trebuie să ne aibă pe nici unul dintre noi. El nu depinde de noi. Noi însă avem nevoie de El şi depindem de El.

Se pare că Israel a ajuns în acea perioadă în starea cea mai rea posibilă. Totul le mergea rău.

v.8  Ei au apăsat şi au asuprit pe copiii lui Israel în vremea aceea optsprezece ani, şi anume: pe toţi copiii lui Israel cari erau de cealaltă parte a Iordanului în ţara Amoriţilor în Galaad.

v.9  Fiii lui Amon au trecut Iordanul ca să se bată şi împotriva lui Iuda, împotriva lui Beniamin şi împotriva casei lui Efraim. Şi Israel era într’o mare strîmtorare.

v.10 Copiii lui Israel au strigat către Domnul, şi au zis: ,,Am păcătuit împotriva Ta, căci am părăsit pe Dumnezeul nostru şi am slujit Baalilor.“

Oamenii au ajuns atât de disperaţi încât s-au întors la Dumnezeu. Aceeaşi poveste se repetă la infinit. Acelaşi cerc al istoriei care se învârte şi astăzi. Ce s-a întâmplat în continuare?

v.11  Domnul a zis copiilor lui Israel: ,,Nu v’am izbăvit Eu de Egipteni, de Amoriţi, de fiii lui Amon, şi de Filisteni?

v.12  Şi cînd v’au apăsat Sidoniţii, Amalec şi Maon, şi aţi strigat către Mine, nu v’am izbăvit Eu din mînile lor?

v.13  Dar voi M’aţi părăsit, şi aţi slujit altor dumnezei. De aceea nu vă voi mai izbăvi.

v.14  Duceţi-vă şi chemaţi pe dumnezeii pe cari i-aţi ales; ei să vă izbăvească în vremea strîmtorării voastre!“

v.15  Copiii lui Israel au zis Domnului: ,,Am păcătuit, fă-ne ce-Ţi va plăcea. Numai izbăveşte-ne astăzi!“

v.16  Şi au scos dumnezeii străini din mijlocul lor, şi au slujit Domnului. El S’a îndurat de suferinţele lui Israel.

Cât de îndurător şi cât de bun este Dumnezeu dragii mei dar cât de greu vedem noi lucrul acesta şi cât de greu ne este să ne amintim toate acele evenimente care     ne-au arătat dragostea lui Dumnezeu!

Iată acum o imagine a ceea ce vă spuneam adineauri cu privire la Iair şi fii lui. Credeţi că Dumnezeu va folosi vreunul din ei pentru izbăvirea poporului?

v.17  Fiii lui Amon s’au strîns şi au tăbărît în Galaad, şi copiii lui Israel s’au strîns şi au tăbărît la Miţpa.

v.18  Poporul, şi căpeteniile Galaadului şi-au zis unul altuia: ,,Cine este omul care va începe lupta împotriva fiilor lui Amon? El va fi căpetenia tuturor locuitorilor Galaadului.“

Israeliţilor le lipsea persoana potrivită pentru a-i conduce. Această lipsă caracterizează întotdeauna perioada în care o generaţie I-a întors spatele lui Dumnezeu. Lipsa unei conduceri înţelepte s-a făcut resimţită şi în poporul nostru vreme de mulţi ani de zile. Avem nevoie de o astfel de conducere, dar nu reuşim să găsim oamenii potriviţi. Aceasta a fost experienţa lui Israel. Acum ei sunt pe cale să apeleze la un om neobişnuit pentru călăuzire şi îndrumare. În condiţii normale, ei nu l-ar fi folosit nicidecum pe acest om.

Iată cum este el descris în primul verset din capitolul 11:

v.1 Iefta, Galaaditul, era un om viteaz. El era fiul unei curve. Galaad născuse pe Iefta.

Primul lucru asupra căruia aş dori să vă atrag atenţia este acesta: deşi Iefta era un conducător remarcabil, el avea o pată neagră în viaţa lui: era fiul nelegitim, fiul unei prostituate şi din această cauză mai avea şi alte probleme:

v.2  Nevasta lui Galaad i-a născut fii, cari, făcîndu-se mari, au izgonit pe Iefta, şi i-au zis: ,,Tu nu vei avea moştenire în casa tatălui nostru, căci eşti fiul unei alte femei.“

Vedeţi, dragi ascultători, cred că tocmai aici se dovedeşte înţelepciunea Scripturii. Ea tratează viaţa în complexitatea ei, luând  în calcul totalitatea situaţilor şi consecinţelor care apar.

În cartea Proverbe 2:16 este menţionată “străina” de care fiul trebuie să se ferească. Prostituatele erau străine.

Istoricul Josephus ne spune că soţia lui Galaad nu era evreică. Scrierile ebraice o numesc ismaelită. Deci Iefta era fiul unei prostituate păgâne. Acest stigmat de bastard îl marca pe un om de la naştere, indiferent cine ar fi fost el. Iefta a fost exilat. A fost excomunicat şi ostracizat.

Conform versetului din Deuteronom 23:2, Legea lui Moise îl excludea din adunarea Domnului.

A fi un copil ilegitim este un handicap, desigur, dar mulţi oameni l-au depăşit.  De-a lungul istoriei, au existat regi, împăraţi, generali, poeţi, papi care au fost copii din flori. Wilhelm Cuceritorul, de exemplu, se semna “Wilhelm Bastardul”, pentru că asta era. Şi asta era şi Iefta dar, aşa cum vom vedea, el a depăşit acest obstacol, ba chiar a devenit popular de la bun început.

v.3  Şi Iefta a fugit de la fraţii lui, şi a locuit în ţara Tob. Nişte oameni fără căpătîi s-au strîns la Iefta, şi făceau plimbări cu el.

Iefta a ajuns conducătorul unei bande de oameni fără căpătâi. Acest om avea de depăşit trei obstacole înainte de a deveni conducător în ţara lui. El este fiul unei prostituate; a fost exilat de fraţii lui; iar acum este liderul unui grup de oameni dispreţuiţi şi respinşi de restul comunităţii.

Dragii mei, nu cred că dacă Iefta ar fi participat într-o campanie electorală ar fi avut vreo urmă de succes. El nu pare, nici pe departe,  a fi omul potrivit pentru a salva poporul lui Dumnezeu. Numai că Dumnezeu foloseşte astfel de oameni pentru că, aşa cum se spune, misterioase sunt căile Domnului! El alege oameni dispreţuiţi de lumea aceasta. De asemenea, Dumnezeu îi smereşte pe cei pe care vrea să-i folosească.     El i-a smerit pe Iosif, pe Moise şi pe David. Însuşi Domnul Isus S-a smerit. El este dispreţuit şi respins de oameni; Domnul Isus este piatra pe care au respins-o zidarii dar care ajuns să fie pusă în capul unghiului. Duşmanii Lui au spus: “Nu vrem ca acest om să domnească peste noi!” Şi totuşi, Dumnezeu L-a înălţat şi I-a dat un Nume mai presus de orice nume.

Unii oameni susţin astăzi că sunt fii ai lui Dumnezeu, când de fapt nu sunt. Ei sunt fii nelegitimi, în sensul că nu au fost născuţi din nou. Puteţi deveni fiu legitim al lui Dumnezeu numai dacă vă încredeţi în Domnul Isus Hristos.

Iefta cel cândva exilat acum este înălţat.

v.4  După cîtva timp, fiii lui Amon au pornit cu război împotriva lui Israel.

v.5  Şi pe cînd fiii lui Amon făceau război cu Israel, bătrînii Galaadului s’au dus să caute pe Iefta din ţara Tob.

v.6  Ei au zis lui Iefta: ,,Vino de fii căpetenia noastră, şi să batem pe fiii lui Amon.“

v.7  Iefta a răspuns bătrînilor Galaadului: ,,Nu m’aţi urît voi, şi nu m’aţi izgonit voi din casa tatălui meu? Pentruce veniţi la mine acum cînd sînteţi în strîmtorare?“

v.8  Bătrînii Galaadului au zis lui Iefta: ,,Ne întoarcem la tine acum, ca să mergi cu noi, să baţi pe fiii lui Amon, şi să fii căpetenia noastră, căpetenia tuturor locuitorilor Galaadului.“

Se pare că  Bătrânii Galaadului erau destul de disperaţi dacă  i-au făcut lui Iefta o asemenea propunere, dealtfel,  foarte avantajoasă. Iată ce i-au propus ei:

v.9  Iefta a răspuns bătrînilor Galaadului: ,,Dacă mă aduceţi înapoi ca să bat pe fiii lui Amon, şi dacă Domnul îi va da înaintea mea, voi fi eu oare căpetenia voastră?“

v10  Bătrînii Galaadului au zis lui Iefta: ,,Domnul să ne audă, şi să judece, dacă nu vom face ce spui.“

Iefta îngreunează situaţia dar bătrânii Galaadului sunt nevoiţi să-şi calce în picioare mândria şi să-i accepte condiţiile. Era umilitor pentru Israel să apeleze la acest om pe care ei îl exilaseră. Şi el le spune foarte clar că, dacă ei vor să fie căpetenia lor şi să-i elibereze, după aceea va domni peste ei. Apoi el preia controlul asupra situaţiei.

v.11  Şi Iefta a pornit cu bătrînii Galaadului. Poporul l-a pus în fruntea lui, şi l-a aşezat căpetenie, şi Iefta a spus din nou înaintea Domnului, la Miţpa, toate cuvintele pe cari le rostise.

v.12 Iefta a trimes soli împăratului fiilor lui Amon, ca să-i spună: ,,Ce ai cu mine de vii împotriva mea să faci război împotriva ţării mele?“

În continuare Scriptura prezintă o secţiune mai lungă în care Iefta rezumă istoria intrării amoniţilor în ţară. O să parcurgem această secţiune în episodul nostru viitor, dar doresc să închei prin a vă aminti că Dumnezeu vrea să vă izbăvească şi mai mult, să facă din voi mesageri şi unelte ale iertării Sale. Totul depinde răspunsul vostru.