Itinerar Biblic Ep.0290 – JUDECATORI Cap. 8, 9

 

Rezumat

  • Eliberarea poporului prin Ghedeon.
  • Starea poporului după război.
  • Decăderea poporului.

Dragi ascultători, ne întoarcem la lecţiile pe care Dumnezeu le dă lui Ghedeon. Să nu uităm că ne aflăm încă la capitolul 7 al cărţii Judecători. Deci, una din lecţiile pe care Dumnezeu i le dă lui Gehedeon, este cea legată de ulcioarele folosite de ei în luptă. Cum bine ştim, ulcioarele sunt nişte vase de lut folosite în diverse scopuri.

     “Comoara aceasta o purtăm în nişte vase de lut…”, (2 Corinteni 4:7). Acele ulcioare reprezintă trupurile celor credincioşi. La aceasta se referă Pavel când spune: “Vă îndemn dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu; aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească” (Romani 12:1). Acesta este motivul pentru care nu ar trebui să preamărim nici un om.

Pavel spune acest lucru. “Nimeni să nu se fălească dar cu oameni…”                (1 Corinteni 3:21).  Acesta este vasul de pământ sau de lut, dragii mei. Noi avem această comoară în vase de lut – ulcioare. Unii dintre noi nu suntem zdrobiţi şi din cauza aceasta lumina nu poate străluci. Nu lumina noastră trebuie să strălucească, ci lumina Domnului Isus Hristos. Lumina Lui trebuie să strălucească prin noi. Şi nu poate străluci decât într-o viaţă zdrobită. Noi trebuie să strălucim ca nişte lumini în lume.

Pavel le-a spus filipenilor următorul lucru: “Faceţi toate lucrurile fără cârtiri şi fără şovăieli, ca să fiţi fără prihană şi curaţi, copii ai lui Dumnezeu, fără vină, în mijlocul unui neam ticălos şi stricat, în care străluciţi ca nişte lumini în lume” (Filipeni 2:14-15).

Dar să ne ocupăm puţin şi de trâmbiţe. Tot Pavel, în 1 Corinteni 14:8  spune:

“Şi dacă trâmbiţa dă un sunet încurcat, cine se va pregăti de luptă?”

Aici este vorba de mărturia credincioşilor. Mărturia şi mărturisirea credincioşilor trebuie să fie sigure şi clare.

Acum, odată ce lupta este încheiată, urmează o perioadă de pace pentru poporul evreu sub conducerea lui Gehedeon.

Capitolul 8 este cel care continuă relatarea despre Ghedeon, judecătorul lui Israel. Aici veţi găsi evenimente care au avut loc după biruinţa extraordinară pe care dat-o Dumnezeu prin Ghedeon asupra madianiţilor. Copiii lui Israel sunt liberi din nou şi, ca urmare, se bucură de prosperitate. Zebah şi Ţalmuna, regii madianiţi, au fost urmăriţi şi ucişi. Israeliţii sunt binecuvântaţi pentru prima dată după multă vreme. Ei îi sunt recunoscători lui Ghedeon pentru tot ce a făcut şi vor ca el să conducă ţara.

Iată ce găsim în versetul 22 din capitolul 8:

v.22 Bărbaţii lui Israel au zis lui Ghedeon: ,,Domneşte peste noi, tu, şi fiul tău, şi fiul fiului tău, căci ne-ai izbăvit din mîna lui Madian.“

Acesta este primul indiciu din Scriptură prin care aflăm că poporul Israel îşi dorea un împărat care să domnească peste ei. Dumnezeu le spusese la început că El nu dorea ca ei să aibă un împărat ca popoarele din jurul lor. Dar pentru că Ghedeon îi eliberase din robie, israeliţii vroiau ca el să accepte să le fie împărat. Se pare că el a fost prima persoană căreia i s-a oferit această poziţie. El a refuzat oferta. Mai târziu vom vedea că Israel a mai cerut să aibă un împărat.

De fapt, ei au insistat şi, într-un final, au cerut să aibă un împărat. Atunci Dumnezeu îi spune lui Samuel (ultimul judecător şi primul profet) că va unge un împărat pentru ei. De asemenea, Dumnezeu clarifică lucrurile: Israel nu-l respinge pe Samuel, ci pe Dumnezeu. Dumnezeu vroia să domnească asupra poporului Său. Forma de guvernământ a lui Israel trebuia să fie teocraţia. În cele relatate până acum în acest fragment, Dumnezeu a fost Cel care l-a folosit pe Ghedeon într-un mod remarcabil, dar poporul pe Ghedeon îl vrea ca împărat. Mai mult, israeliţii vor ca şi urmaşii lui Ghedeon să domnească peste ei. Aceasta înseamnă că ei vor un împărat la fel ca împăraţii popoarelor din jur.

Observaţi, vă rog,  răspunsul pe care l-a dat Ghedeon poporului:

v.23  Ghedeon le-a zis: ,,Eu nu voi domni peste voi, nici fiii mei nu vor domni peste voi, ci Domnul va domni peste voi.“

Ghedeon a învăţat o lecţie foarte importantă, nu încape îndoială. Acest tânăr care vântura grâul într-un teasc de struguri a recunoscut că era un laş. El ştia că Dumnezeu i-a dat biruinţa. Ghedeon ştia că nu are putere în el însuşi pentru a câştiga lupta, dar a înţeles că Dumnezeu l-a ales special pentru acest scop.

Vedeţi, totuşi, Ghedeon a fost cu adevărat un om deosebit. El este menţionat în capitolul 11 din Epistola către Evrei unde este prezentată lista eroilor credinţei. De fapt, el conduce în lista judecătorilor şi chiar este menţionat înaintea lui David. Iată ce spune autorul:(Citez)  “Şi ce voi mai zice? Căci nu mi-ar ajunge vremea, dacă aş vrea să vorbesc de Ghedeon, de Barac, de Samson, de Iefta, de David, de Samuel, şi de prooroci! Prin credinţă au cucerit ei împărăţii, au făcut dreptate, au căpătat făgăduinţe, au astupat gurile leilor, au stins puterea focului, au scăpat de ascuţişul săbiei, s-au vindecat de boli, au fost viteji în războaie, au pus pe fugă oştirile vrăjmaşe”(Am încheiat citatul din Epistola către Evrei 11:32-34).

Autorul acestei epistole spune că nu i-ar ajunge vremea pentru a scrie despre toţi aceşti oameni deosebiţi. Dar el vrea să-l menţioneze pe Ghedeon.

Dumnezeu l-a pregătit pe Ghedeon pentru a duce la îndeplinire o sarcină impresionantă. Exemplul lui ne învaţă că orice bărbat şi orice femeie folosiţi de Dumnezeu trebuie să accepte condiţiile Lui. Să nu uităm că El alege lucrurile slabe ale lumii.

Aşa cum am mai spus, se pare că toţi judecătorii lui Israel au avut o slăbiciune anume pe care însă Dumnezeu a folosit-o spre slava Lui. În cazul lui Ghedeon era vorba de laşitate.

Nu ştiu dacă voi, dragi ascultători aţi trecut prin asemenea momente, dar eu pot să vă spun că au existat momente în lucrarea mea când m-am simţit foarte aproape de acest om. Au fost momente în care m-am simţit singur şi fără nici o putere, dar Dumnezeu a fost cu mine şi sunt recunoscător pentru aceasta.

Am descoperit că atunci când îi stau în cale (şi fac acest lucru adesea), mă împiedic şi cad. Dar atâta timp cât îi îngădui lui Dumnezeu să-Şi împlinească voia în viaţa mea, El poate face lucruri extraordinare.

A lui Dumnezeu este slava şi pentru ceea ce se întâmplă prin intermediul acestei emisiuni radio. Eu nu am căutat-o şi nici nu mi-am propus să fac aşa ceva. Dar Dumnezeu a binecuvântat această lucrare şi eu mă bucur pentru aceasta. El a fost minunat prin tot ce a făcut în viaţa mea.

Dragii mei, mi-aş dori ca povestea lui Ghedeon să se încheie aici, dar el mai are o slăbiciune. Iata cum continuă capitolul 8:

v.30   Ghedeon a avut şaptezeci de fii, ieşiţi din el, căci a avut mai multe neveste.

v.31  Ţiitoarea lui, care era la Sihem, i-a născut de asemenea un fiu, căruia i-au pus numele Abimelec.

Ghedeon a avut mai multe soţii şi o concubină pe lângă ele. În total, el a avut 71 de fii. Acum va întreba cineva, aşa cum se întreabă şi cu privire la Solomon: “Cum a fost posibil ca Dumnezeu să folosească un astfel de om şi de ce l-a folosit?” Ei bine, Ghedeon a luat toate aceste femei de nevastă şi a făcut toţi aceşti copii după războiul cu madianiţii. De fapt, Dumnezeu l-a folosit în ciuda slăbiciunilor lui. Aceasta nu înseamnă că Domnul era de acord cu tot ceea ce făcea Ghedeon. Relatarea pe care o avem la dispoziţie ne arată clar că acţiunile lui au adus tragedia asupra poporului Israel. Următorul capitol va dezvălui acest lucru. Dumnezeu interzisese căsătoria cu femei sau bărbaţi din alte popoare. El le interzisese israeliţilor să aibă mai mult de o femeie de soţie. Dumnezeu nu a creat mai multe Eve pentru Adam. El a creat numai o singură Eva. Dumnezeu nu a scos toate coastele lui Adam. A scos numai una.

Aşa cum vă amintiţi, Avraam a avut o concubină, roaba aceea egipteană pe nume Agar. Şi, credeţi-mă, aceasta a dus la multe necazuri după cum şi astăzi se poate observa.

Din fiul lui Avraam – Isaac- a ieşit poporul Israel. Arabii sunt descendenţii lui Ismael, fiul lui Avraam şi Agar. Aşa este. Acesta fost păcatul lui Avraam, şi Dumnezeu nu a binecuvântat niciodată acest păcat, dragi prieteni.

Dumnezeu nu a binecuvântat nici acţiunile lui Solomon în această privinţă.        Şi nu-l va binecuvânta nici pe Ghedeon.

Până la urmă, faptele lui Ghedeon au dus la dezbinarea împărăţiei şi au provocată o adevărată tragedie. Aceasta este pata vieţii lui Ghedeon. Dumnezeu nu ascunde nimic. El ne arată imaginea unui om aşa cum este el. Dacă un prieten de-al lui Ghedeon i-ar fi scris biografia, probabil că ar fi lăsat deoparte acest fragment din viaţa lui. Dar Dumnezeu nu a ignorat aceste lucruri. El înfăţişează întotdeauna omul în toate aspectele sale, chiar şi cele mai întunecate şi mai păcătoase.

Am văzut că după ce Dumnezeu dă izbăvirea prin intermediu minusculei armate a lui Ghedeon, a fost o perioadă de 40 de ani de pace şi linişte … Suficient timp pentru a uita nu-i aşa? Poporul uitase ce îl adusese pe Gehedeon la conducerea poporului – păcatul lor.

Ei bine, se pare că oamenii au uitat de Dumnezeu din nou:

v.33  După moartea lui Ghedeon, copiii lui Israel au început iarăş să curvească cu Baalii şi au luat pe Baal-Berit ca dumnezeu al lor.

v.34  Copiii lui Israel nu şi-au adus aminte de Domnul, Dumnezeul lor, care-i izbăvise din mîna tuturor vrăjmaşilor cari-i înconjurau.

v.35  Şi n’au ţinut la casa lui Ierubaal, a lui Ghedeon, după tot binele pe care-l făcuse el lui Israel.

Aceeaşi poveste, nu-i aşa? Cercul istoriei continuă să se învârtească. La început, Israel a fost un popor care L-a slujit pe Dumnezeu. Apoi a făcut ce era rău înaintea Domnului, L-a părăsit pe Dumnezeu, s-a închinat lui Baal, ajungând până la urmă în robie. Subjugaţi de alte popoare, prin voia Domnului, ei ajung să-şi înalţe glasurile către El cerându-I ajutorul. Poporul se pocăieşte de păcatele sale şi Dumnezeu le trimite un judecător pentru a-i elibera. După moartea lui Ghedeon, Israel a luat-o de la capăt şi s-a închinat din nou la dumnezei străini şi la idoli. Aceasta este istoria tristă şi sordidă a lui Israel şi aceasta este şi povestea bisericii de azi. Această succesiune de suişuri şi coborâşuri este întâlnită în viaţa fiecărei naţiuni, a bisericii şi a indivizilor. Mulţi dintre noi trecem astăzi prin diferite faze ale acestui ciclu care se repetă. Azi suntem sus, mâine suntem jos. Dar Dumnezeu nu a intenţionat niciodată ca noi să ne trăim astfel viaţa.

Dar să continuăm istoria a ceea ce s-a întâmplat cu Gehedeon. De fapt, mai corect este să spunem că se întâmplă cu familia lui. Trecem totodată şi la capitolul 9 al cărţii Judecători:

Acest capitol consemnează istoria lui Abimelec, fiul rău şi păcătos al lui Ghedeon şi al concubinei sale. Vedeţi voi, Ghedeon nu ar fi trebuit să aibă nici o concubină. Acest fapt a provocat cu siguranţă probleme în această naţiune.

Judecători 9:

v.1  Abimelec, fiul lui Ierubaal, s’a dus la Sihem la fraţii mamei lui, şi iată cum le-a vorbit atît lor cît şi la toată familia casei tatălui mamei sale:

v.2  ,,Spuneţi, vă rog, în auzul tuturor locuitorilor din Sihem: ,Este mai bine pentru voi ca şaptezeci de oameni, toţi fii ai lui Ierubaal, să stăpînească peste voi, sau un singur om să stăpînească peste voi?` Şi aduceţi-vă aminte că eu sînt os din oasele voastre şi carne din carnea voastră.“

v.3  Fraţii mamei lui au spus toate cuvintele acestea pentru el în auzul tuturor locuitorilor din Sihem, şi inima lor s’a plecat spre Abimelec; căci îşi ziceau: ,,El este frate cu noi.“

Acest tânăr, Abimelec, este foarte ambiţios. El auzise că poporul Israel îl dorise pe Ghedeon ca împărat. Şi pentru că el este fiul lui Ghedeon, vrea să fie împărat. Aşa că se duce la fraţii mamei lui, în Sihem, şi îi convinge pe aceştia să-l urmeze.

v.5  A venit în casa tatălui său la Ofra, şi a ucis pe fraţii săi, fiii lui Ierubaal, şaptezeci de oameni, pe aceeaş peatră. N’a scăpat decît Iotam, cel mai tînăr fiu al lui Ierubaal, căci se ascunsese.

Este evident faptul că Abimelec este un om nelegiuit şi brutal. El face un lucru îngrozitor aici.

Unii cercetători ai Bibliei îl consideră pe Abimelec judecător. Poate că a fost judecător; cel puţin se spune că a domnit trei ani peste Israel.

Dr. James M. Gray a scris: “Domnia uzurpatoare a lui Abimelec, fratricidul, toate acestea fac ca el să nu fie luat în calcul [ca judecător].”

Abimelec i-a ucis cu brutalitate pe cei şaptezeci de fii ai lui Ghedeon şi s-a pus pe sine însuşi împărat. Domnia sa abuzivă relevă adevărul următoarei afirmaţii din Daniel: “Cel Preaînalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor… o dă cui îi place şi înalţă pe ea pe cel mai de jos dintre oameni!” (Daniel 4:17).

Chiar şi astăzi, când ajunge la conducere un om priceput, mulţi spun: “Dumnezeu l-a pus acolo”. Dar conducătorul rău şi nelegiuit? Dumnezeu îi permite acestuia să ajungă la conducere. De ce? Pentru că este respectat principiul care spune că fiecare ţară are conducătorii pe care îi merită.

Poporul Israel l-a vrut pe tânărul Abimelec ca împărat; ei au primit omul pe care-l meritau.

Dragi prieteni, dacă privim cu atenţie în jurul nostru vom vedea că acest principiu este valabil şi astăzi.

Dar vom vedea că Dumnezeu îl judecă pe Abimelec pentru lucrul îngrozitor pe care l-a făcut. De asemenea, el îi judecă pe oamenii din Sihem pentru că l-au făcut împărat şi l-au pus pe un asemenea drum. Războiul civil a izbucnit pentru că mulţi nu-l doreau ca împărat ca Abimelec.

v.52  Abimelec a ajuns pînă la turn; l-a bătut, şi s’a apropiat de uşa turnului ca să-i pună foc.

v.53  Atunci o femeie a aruncat o piatră de rîşniţă pe capul lui Abimelec, şi i-a sfărîmat ţeasta capului.

v.54  Îndată el a chemat pe tînărul care-i purta armele, şi i-a zis: ,,Scoate-ţi sabia, şi omoară-mă, ca să nu se zică de mine: ,L-a omorît o femeie.“ Tînărul l-a străpuns cu sabia, şi a murit.

v.55  Cînd au văzut bărbaţii lui Israel că Abimelec a murit, au plecat fiecare acasă.

v.56  Astfel a făcut Dumnezeu să cadă asupra lui Abimelec răul pe care-l făcuse tatălui său, ucizînd pe cei şaptezeci de fraţi ai lui;

v.57  şi Dumnezeu a făcut să cadă asupra capului oamenilor din Sihem tot răul pe   care-l făcuseră. Astfel s’a împlinit faţă de ei blestemul lui Iotam, fiul lui Ierubaal.

Acesta este un sfârşit trist pentru viaţa lui Ghedeon care l-a avut ca fiu nelegitim pe Abimelec. Dumnezeu l-a înălţat pe Ghedeon dintr-o poziţie foarte umilă până la cea de judecător şi conducător în Israel. Cât este de trist să vedem că un om care a realizat atât de multe lucruri a îngăduit un astfel de lucru în viaţa lui, lucru pe care Dumnezeu nu l-a aprobat şi care a avut ca rezultat un război civil în Israel.

Tola şi Iair sunt următorii judecători. Poate că nu aţi auzit niciodată de Tola. E în ordine, pentru că nici nu a făcut ceva demn de reţinut.

Judecători 10:

v.1   După Abimelec, s-a sculat Tola, fiul lui Pua, fiul lui Dodo, bărbat din Isahar, ca să

izbăvească pe Israel; el locuia la Şamir, pe muntele lui Efraim.

 

 

v.2   Tola a fost judecător în Israel douăzeci şi trei de ani; apoi a murit şi a fost îngropat

la Şamir.

Ce a făcut Tola? A murit şi a fost îngropat în Şamir. Nu este consemnată nici o realizare deosebită a acestui judecător. Deşi a fost judecător în Israel timp de 23 de ani, nu se menţionează nimic despre faptele acestui om din ziua în care s-a născut până în ziua morţii sale. Tot ce avem aici despre el sunt datele de pe piatra lui de mormânt: “S-a născut la data de… şi a murit la data de…”.

Un alt judecător despre care nu sunt prea multe de spus este Iair:

v.3  După el, s-a sculat Iair, galaaditul, care a fost judecător în Israel douăzeci şi doi de ani.

v.4  El avea treizeci de fii, care călăreau pe treizeci de mânji de măgari şi stăpâneau treizeci de cetăţi, numite şi azi cetăţile lui Iair şi aşezate în ţara Galaadului.

v.5   Şi Iair a murit şi a fost îngropat la Camon.

Tot ce ni se spune despre acest om este că a avut 30 de fii şi că a cumpărat câte un măgăruş pentru fiecare. Ce privelişte trebuie să fi fost să-i vezi pe toţi aceşti băieţi călărind pe măgăruşi prin Galaad!

Trei lucruri reies din povestea lui Iair: (1) prosperitate fără scop; (2) afluenţă fără influenţă; (3) prestigiu fără putere.

În vremea aceea, un măgar era un semn de prosperitate. Era lucrul care demonstra ce avere avea proprietarul. De exemplu, în Judecători 5:10 este scris: “Voi, care călăriţi pe măgăriţe albe, voi care şedeţi pe covoare, şi voi, care umblaţi pe drum – cântaţi!” Acest verset vorbeşte despre eşalonul superior al societăţii, de clasa celor înstăriţi. Măgarul era un indiciu al bogăţiei şi era animalul pe care călăreau regii. S-a pus adesea întrebarea dacă nu erau folosiţi caii în vremea aceea. În Scriptură, măgăruşul este animalul păcii, iar calul este animalul de război (calul era adus din afara ţării). Dar mânzul unei măgăriţe era de fapt un indiciu al prosperităţii şi animalul pe care călăreau regii.

Vă amintiţi că Domnul Isus Hristos a intrat în Ierusalim călare pe un măgăruş. De obicei, noi interpretăm greşit pasajul din Zaharia 9:9 care spune: “Saltă de veselie, fiica Sionului! Strigă de bucurie, fiica Ierusalimului! Iată că împăratul tău vine la tine; El este neprihănit şi biruitor, smerit şi călare pe un măgar, pe un mânz, pe mânzul unei măgăriţe.” Zaharia nu vrea să spună că Domnul Isus este smerit deoarece călăreşte un măgăruş. El este smerit în ciuda faptului că foloseşte un animal pe care numai împăraţii îl folosesc. Dacă El nu a fi fost un Împărat, ar fi fost o îndrăzneală din partea Lui să intre în Ierusalim călare pe un măgar aşa cum a făcut, şi să primească uralele mulţimii.

Este evident că Iair era un om bogat şi important dacă şi-a putut permite să cumpere treizeci de măgari. El i-a dat fiecărui fiu câte un măgar, ceea ce înseamnă că avea un “garaj” foarte mare! Acest tată era foarte mărinimos cu fiii săi. Era generos şi, după părerea mea, îşi răsfăţa copiii. El le cumpăra tot ce-şi doreau. Copiii trăiau în lux şi este clar că aveau totul pe tavă, fără să mişte un deget. Probabil că Iair le-a cumpărat fiilor săi cei mai frumoşi măgari. Un Iair al zilelor noastre ar fi ales cele mai noi modele de maşini pentru fiii săi. Dar întrebarea este: aceste animale Îi aduceau slavă lui Dumnezeu? Au făcut din Iair un judecător mai bun? Au adus binecuvântarea asupra poporului? A plecat vreunul din aceşti fii ca misionar? Nu. Ei au trăit în Galaad.

Nu este nimic în neregulă cu aceste animale. Dar nici nu este totul în regulă cu un om care este judecător în Israel şi care îşi petrece o grămadă de timp cu fiii săi şi cu măgarii lor. Acesta este lucrul important pe care aş dori să-l vedeţi aici. Domnul nostru a intrat în Ierusalim călare pe un măgar pentru a împlini o profeţie şi S-a prezentat pe Sine Însuşi ca Împărat. Mulţimile i-au cântat “Osana”. Satan era mânios şi conducătorii religioşi au protestat când L-au văzut pe Hristos intrând călare pe porţile Ierusalimului. Dar măgarii lui Iair nu au provocat cântări de laudă. Când aceste animale îşi făceau apariţia, Satan zâmbea, iar mulţimea se distra. Iair este imaginea prosperităţii fără scop, prieteni, şi acesta este un lucru periculos. Avem aceeaşi imagine în zilele lui Noe când oamenii se însurau şi se măritau. Acelaşi lucru este demonstrat în relatarea despre Solomon care trimitea corăbii pentru a aduce maimuţe şi păuni – păuni pentru frumuseţe şi maimuţe pentru distracţie.

Aceasta este starea naţiunii noastre astăzi [N.R. – America] – avem prosperitate fără ţel, fără scop. Acum v-aş întreba şi pe voi care este scopul vieţii voastre? Nu aveţi nici un scop? Nici un ţel? Vi se pare că viaţa este plictisitoare? Personajul lui Shakespeare, Hamlet, a spus: “Cât de răsuflate, searbede şi neroditoare îmi par ţelurile lumii!” Ce ne lipseşte nouă astăzi este direcţia şi înţelegerea adevăratei dimensiuni a vieţii noastre. Avem nevoie de o cauză pentru care să luptăm. Cauza lui Isus Hristos este cea mai mare provocare pentru fiecare dintre noi. Ce mai judecător era Iair, nu-i aşa?

Dar zilele lui Iair au fost marcate şi de prestigiu fără putere. Probabil că agenţii de circulaţie nu dădeau niciodată amenzi fiilor lui Iair. Versetul 5 din cap. 10 nu ne vorbeşte despre vreun monument ridicat în cinstea lui. Iair a fost îngropat într-un loc necunoscut. El nu a făcut nici un lucru remarcabil, nici o faptă merituoasă, nici nu a obţinut vreo victorie de răsunet. Chiar dacă avea treizeci de măgari îi lipsea puterea spirituală. Şi noi trăim într-o epocă în care biserica şi-a pierdut puterea. Ce mai imagine avem în acest Iair!

Cu puţin timp înainte de cel de-al doilea război mondial, în oraşul Pasadena avea loc anuala paradă a trandafirilor. Carul companiei Standard Oil era acoperit cu nişte trandafiri superbi. Era o privelişte încântătoare. Tema paradei era: “Fiţi pregătiţi!” La jumătatea paradei, carul de la Standard Oil a rămas fără benzină. S-a oprit chiar în dreptul meu. Nu m-am putut abţine şi am început să râd. Dacă era un car în toată acea paradă care nu ar fi trebuit să rămână fără benzină, acela era tocmai carul companiei Standard Oil. O companie de petrol ar trebui să aibă benzină din belşug, nu-i aşa? Uitându-mă la cea scenă m-am gândit că aşa se întâmplă cu foarte mulţi creştini astăzi. Ei sunt frumoşi, dar nu au nici un pic de putere în viaţa lor. Au frumuseţe şi prestigiu, dar nu au putere spirituală. Acesta a fost judecătorul Iair. El nu a făcut nimic deosebit, a murit şi a fost îngropat.

Ne-am aştepta ca, după toate experienţele prin care au trecut, israeliţii să înveţe că, dacă se întorc la idolatrie, vor avea necazuri. Din cauza idolatriei, ei au ajuns din nou sub jugul străinilor. Vreme de 18 ani, ei au slujit filistenilor şi amoniţilor. Natura umană este o natură decăzută. Ieremia a spus: “Inima este nespus de înşelătoare şi de deznădăjduit de rea; cine poate s-o cunoască?” (Ieremia 17:9). Nici eu, nici voi nu cunoaştem inima omului. Este mai uşor să-i judecăm pe aceşti oameni care au trăit cu o mie de ani înainte de Hristos şi să spunem că au greşit, decât să vedem că şi noi facem astăzi aceleaşi greşeli.

Care este starea noastră astăzi? Aş putea spune că există o apostazie înspăimântătoare în biserica zilelor noastre. Natura umană a rămas neschimbată. Naţiunea noastră este în pericol. Am încercat toate metodele, schemele politice şi partidele politice şi nici una nu a funcţionat. Ce nu este în regulă? Am alergat pentru ajutor unde nu trebuie. Numai o întoarcere reală la Dumnezeu ne va aduce pe calea cea bună. Ştiu că o astfel de opinie poată părea învechită şi insipidă, dar aşa părea şi cu o mie de ani înainte de Hristos. Israeliţii s-au întors la alţi dumnezei, au refuzat să-I slujească Dumnezeului cel viu, şi uitaţi-vă ce s-a întâmplat!

Dumnezeu Îşi poate permite să renunţe la instrumentul ales de El dacă acesta nu I se supune. Mulţi oameni cred că Dumnezeu trebuie să aibă biserica, o biserică anume chiar, şi că Dumnezeu trebuie să aibă America pentru că trimite misionari. Vreau să vă asigur că Dumnezeu nu trebuie să ne aibă pe nici unul dintre noi. El nu depinde de noi. Noi însă avem nevoie de El şi depindem de El.

Se pare că Israel a ajuns în acea perioadă în starea cea mai rea posibilă. Totul le mergea rău.

Oamenii au ajuns atât de disperaţi încât s-au întors la Dumnezeu. Aceeaşi poveste se repetă la infinit. Acelaşi cerc al istoriei care se învârte şi astăzi. Ce s-a întâmplat în continuare?

Cât de îndurător şi cât de bun este Dumnezeu!

Israeliţilor le lipsea persoana potrivită pentru a-i conduce. Această lipsă caracterizează întotdeauna perioada în care o generaţie I-a întors spatele lui Dumnezeu. Lipsa unei conduceri înţelepte s-a făcut resimţită şi în poporul nostru vreme de mulţi ani de zile. Avem nevoie de o astfel de conducere, dar nu reuşim să găsim oamenii potriviţi. Aceasta a fost experienţa lui Israel. Acum ei sunt pe cale să apeleze la un om neobişnuit pentru călăuzire şi îndrumare. În condiţii normale, ei nu l-ar fi folosit nicidecum pe acest om. Dar despre toate acestea, în episodul de mâine.