Itinerar Biblic Ep.0286 – JUDECĂTORII Cap. 3

 

Rezumat

  • Prima şi cea de a doua apostazie.
  • Dumnezeu eliberează poporul prin Otniel, Ehud şi Şamgar

Dragi ascultători, aşa cum anticipam şi cum dealtfel, anticipa şi Iosua, nu a trecut mult timp până poporul a început să se amestece cu popoarele  pe care ar fi trebuit să le alunge din ţară.

Despre ce este vorba?

Copiii lui Israel au făcut căsătorii mixte cu poporul canaanit, cu hetiţii, amoriţii, fereziţii, heviţii şi iebusiţii în mijlocul cărora trăiau.

Dragii mei,  Israel a făcut ce era rău, L-a uitat pe Dumnezeu şi a slujit Baalilor. Din cauza aceasta  Dumnezeu i-a supus altor popoare. După aceea Dumnezeu ridică anumiţi oameni, numiţi judecători pentru a elibera poporul.3103

Otniel, a fost cel dintâi judecător,  ridicat pentru a-i elibera. Singura calitate pentru acest post se pare că era aceea că Otniel era nepotul lui Caleb şi s-a căsătorit cu fiica acestuia.

Ehud, cel de-al doilea judecător, a fost pus de Dumnezeu în această funcţie pentru a-l elibera pe Israel de apăsarea lui Eglon, împăratul Moabului. Se pare că principala lui calitate era aceea de stângaci, ceea ce i-a permis să stea în prezenţa împăratului fără ca sabia lui cu două tăişuri să fie descoperită.

Cel de-al treilea judecător a fost Şamgar care mânuia cu abilitate un otig (ţepuşă) de plug pe care l-a folosit ca armă de luptă împotriva filistenilor. Şi el a eliberat poporul Israel de sub dominaţia duşmanilor lui.

Toţi judecătorii au avut un defect anume, o caracteristică neobişnuită sau un handicap pe care Dumnezeu l-a folosit. Judecătorii ne demonstrează faptul că Dumnezeu poate folosi orice om care este dispus să fie folosit.

Dar să vedem ce ne spune Cuvântul lui Dumnezeu.

Judecători 3:

v.1 Iată neamurile pe cari le-a lăsat Domnul ca să încerce pe Israel prin ele, pe toţi cei ce nu cunoscuseră toate războaiele Canaanului.

v.2  El voia numai ca vîrstele de oameni ale copiilor lui Israel să cunoască şi să înveţe războiul, şi anume cei ce nu-l cunoscuseră mai înainte.

v.3  Neamurile acestea erau cei cinci domnitori ai Filistenilor, toţi Cananiţii, Sidoniţii, şi Heviţii cari locuiau în muntele Liban, dela muntele Baal-Hermon pînă la intrarea Hamatului.

v.4  Neamurile acestea au slujit ca să pună pe Israel la încercare, pentruca Domnul să vadă dacă vor asculta de poruncile pe cari le dăduse părinţilor lor prin Moise.

Israeliţii au avut căsătorii mixte cu popoarele canaaniţilor, hetiţilor, amoriţilor, feriziţilor, heviţilor şi iebusiţilor. Ei au avut căsătorii cu membrii tuturor acestor popoare deci Dumnezeu le interzisese foarte clar acest lucru.

Cei cinci împăraţi ai filistenilor şi celelalte popoare menţionate în acest fragment erau duşmanii lui Israel. Pe măsură ce vom înainta prin Vechiul Testament vom observa că aceşti duşmani apar mereu în istoria poporului Israel. Ei au fost cu adevărat un ţepuş în carnea poporului Israel.

v.5  Şi copiii lui Israel au locuit în mijlocul Cananiţilor, Hetiţilor, Amoriţilor, Fereziţilor, Heviţilor şi Iebusiţilor;

v.6  au luat de neveste pe fetele lor, şi au dat de neveste fiilor lor pe fetele lor, şi au slujit dumnezeilor lor.

v.7  Copiii lui Israel au făcut ce nu plăcea Domnului, au uitat pe Domnul, şi au slujit Baalilor şi idolilor.

În loc să-i alunge pe canaaniţi din ţară, Israel a împărţit ţara cu ei. În loc să-şi păstreze convingerile religioase şi să continue să se închine lui Dumnezeu, ei s-au căsătorit cu fetele canaaniţilor şi şi-au dat fetele în căsătorie bărbaţilor canaaniţi. Mai mult, le-au adoptat şi religia. Copiii lui Israel au intrat într-o perioadă de apostazie.

v.8 Domnul S’a aprins de mînie împotriva lui Israel, şi i-a vîndut în mînile lui Cuşan-Rişeataim, împăratul Mesopotamiei. Şi copiii lui Israel au fost supuşi opt ani lui Cuşan-Rişeataim.

Idolatria poporului Israel a adus şi o pedeapsă din partea lui Dumnezeu. El i-a dat ca sclavi pentru o perioadă de opt ani. Ei au fost asupriţi atât de tare încât au ajuns să-şi înalţe glasul şi să spună Domnului durerea lor iar Dumnezeu răspunde strigătelor lor aşa cum făcuse şi în Egipt.

v.9  Copiii lui Israel au strigat către Domnul, şi Domnul le-a ridicat un izbăvitor, care i-a izbăvit: pe Otniel, fiul lui Chenaz, fratele cel mai mic al lui Caleb.

Cât de îndurător şi de bun este Dumnezeu!

Când copiii lui Israel au plâns rugându-L să-i elibereze, Dumnezeu l-a ridicat pe Otniel ca judecător în Israel. Acesta a fost primul lor judecător.

v.10  Duhul Domnului a fost peste el. El a ajuns judecător în Israel, şi a pornit la război. Domnul a dat în mînile lui pe Cuşan-Rişeataim, împăratul Mesopotamiei, şi mîna Lui a fost puternică împotriva lui Cuşan-Rişeataim.

v.11  Ţara a avut odihnă patruzeci de ani. Şi Otniel, fiul lui Chenaz, a murit.

Otniel a fost unul din cei mai buni judecători ai lui Israel. Nu i se aducă nici o critică importantă. El şi-a scăpat poporul de sub opresiunea lui Cuşan-Rişeataim. Singurul lucru pe care-l putem spune este că el nu avea calităţi deosebite. El nu a devenit conducător în Israel datorită unor abilităţi speciale, ci pentru că era fiul fratelui mai mic al lui Caleb şi se căsătorise cu fiica acestuia. Şi totuşi, Dumnezeu l-a folosit. Este uimitor ce fel de oameni foloseşte Dumnezeu. Poate că acesta este motivul pentru care ne foloseşte El şi pe mine şi pe voi.

Această carte ar trebui să ne încurajeze pe toţi, dragi prieteni.

Toţi aceşti judecători au fost oameni lipsiţi de strălucire. Nu există nici un personaj remarcabil printre ei. Aceşti bărbaţi au fost folosiţi de Dumnezeu pentru că aveau ceva neobişnuit. Acest ceva L-a determinat pe Dumnezeu să-i folosească.

Biografia lui Otniel spunea că el era fiul lui Chenaz, care era fratele lui Caleb. Duhul lui Dumnezeu a venit peste el şi Otniel a eliberat poporul lui Israel de sub jugul duşmanilor. În câteva versete avem cuprinse viaţa şi moartea acestui om. El a reuşit să izbăvească poporul lui Dumnezeu, dar nu găsim nici un amănunt strălucitor sau spectaculos legat de viaţa lui. Multe biografii sunt la fel.

Otniel a fost un om obişnuit, dar Dumnezeu a intervenit în viaţa lui şi i-a dat o valoare mare. Dumnezeu poate atinge viaţa fiecăruia dintre noi acordându-i o valoare deosebită.

Un alt judecător ridicat de Dumnezeu a fost Ehud. El era un om foarte puţin capabil în el însuşi pentru o asemenea sarcină. Eu nu găsesc nimic altceva demn de remarcat în privinţa lui decât că l-a ucis pe Eglon. Ehud era stângaci şi acest fapt i-a oferit prilejul de a scăpa de omul care adusese atâtea necazuri poporului Israel. Ehud a fost instrumentul pe care l-a folosit Dumnezeu. Uciderea lui Eglon a împlinit un scop.

Dumnezeu foloseşte de multe ori această metodă a extirpării cancerului păcatului pentru a salva trupul poporului. Mii de vieţi au fost salvate în urma faptei lui Ehud.

Mulţi oameni ar spune: “Civilizaţia noastră nu permite aşa ceva” dar uită violenţa cu care este alimentată generaţia noastră.

Singurul avantaj pe care l-a avut Ehud a fost acela că era stângaci.

Dragi prieteni, nu este nevoie să aveţi o capacitate ieşită din comun pentru a fi folosiţi de Dumnezeu. Dwight L. Moody a fost un om cu puţine studii oficiale la activ. De asemenea, îmi amintesc acum de G. Campbell Morgan. Când a rostit prima sa predică într-o anumită biserică, a fost respins de către comitetul de conducere. Oamenii aceia   i-au spus că nu va deveni niciodată predicator. Dr. Morgan a devenit unul din cei mai cunoscuţi comentatori ai Bibliei. Aceşti doi bărbaţi au fost folosiţi în chip extraordinar de Dumnezeu, deşi nu erau prea promiţători, omeneşte vorbind.

De asemenea, au existat de-a lungul timpului mulţi oameni smeriţi care au fost folosiţi de Dumnezeu în alt fel. J. C. Penney a fost fiul unui predicator. După moartea tatălui său, mama lui a rămas fără nici un sprijin material pentru că biserica din vremea aceea nu asigura nici un venit pentru văduvele pastorilor. Băiatul şi mama lui au fost nevoiţi să ia rufe la spălat pentru alţii ca să poată supravieţui. El a făcut o promisiune şi a spus că într-o bună zi va câştiga destui bani pentru a avea grijă de mama lui şi de predicatorii săraci şi de văduvele lor. Ei bine, există un loc în Florida care îi poartă numele lui Penney şi în care pot locui numai predicatorii retraşi din activitate şi văduvele lor. Acesta este felul în care a decis Dumnezeu să-l folosească pe acest om.

La fel ca în vremea judecătorilor, Dumnezeu foloseşte şi astăzi oameni neobişnuiţi pentru împlinirea scopurilor Sale măreţe. Dumnezeu te poate folosi şi pe tine, dragul meu prieten, dacă tu vrei să fii folosit de El. Dar să ne întoarcem la Ehud.

v.12 Copiii lui Israel au făcut iarăş ce nu plăcea Domnului; şi Domnul a întărit pe Eglon, împăratul Moabului, împotriva lui Israel, pentrucă făcuseră ce nu plăcea Domnului.

Vedem din nou rotindu-se acel ciclu al istoriei despre care vorbeam la început. Israeliţii I-au slujit lui Dumnezeu pentru o vreme, după care I-au întors spatele şi au făcut ce este rău înaintea Lui.

v.13  Eglon a strîns la el pe fiii lui Amon şi pe Amaleciţi, şi a pornit. A bătut pe Israel, şi a luat cetatea Finicilor.

Când Israeliţii au încălcat voia lui Dumnezeu, El i-a dat să fie subjugaţi de duşmanii lor. Ce s-a întâmplat în continuare?

v.14  Şi copiii lui Israel au fost supuşi optsprezece ani lui Eglon, împăratul Moabului.

v.15  Copiii lui Israel au strigat către Domnul, şi Domnul le-a ridicat un izbăvitor, pe Ehud, fiul lui Ghera, Beniamitul, care nu se slujea de mîna dreaptă. Copiii lui Israel au trimes prin el un dar lui Eglon, împăratul Moabului.

Acelaşi lucru din nou! Cercul se învârte în continuare! Israel a strigat către Domnul şi El le-a dat un izbăvitor. Cine era acesta? Era Ehud, fiul lui Ghera, un Beniamit, un bărbat stângaci. Cum vă place acest lucru, prieteni? Singurul lucru în favoarea acestui personaj era faptul că era stângaci!

v.16  Ehud şi-a făcut o sabie cu două tăişuri, lungă de un cot, şi a încins-o pe subt haine, în partea dreaptă.

v.17   A dat darul lui Eglon, împăratul Moabului: Eglon era un om foarte gras.

v.18   Cînd a isprăvit de dat darul, a dat drumul oamenilor cari-l aduseseră.

v.19  El însuş s’a întors dela petrăriile de lîngă Ghilgal, şi a zis: ,,Împărate, am să-ţi spun ceva în taină.“ Împăratul a zis: ,,Tăcere!“ Şi toţi cei ce erau lîngă el au ieşit afară.

v.20  Ehud a început vorba cu el pe cînd stătea singur în odaia lui de vară, şi a zis: ,,Am un cuvînt din partea lui Dumnezeu pentru tine.“ Eglon s’a sculat de pe scaun.

v.21  Atunci Ehud a întins mîna stîngă, a scos sabia din partea dreaptă, şi i-a   împlîntat-o în pîntece.

v.22  Chiar şi mînerul a intrat după fer, şi grăsimea s’a strîns în jurul ferului; căci n’a putut scoate sabia din pîntece, ci a lăsat-o în trup aşa cum o înfipsese.

v.23  Ehud a ieşit prin tindă, a închis uşile dela odaia de sus după el, şi a tras zăvorul.

Aici s-a întâmplat un lucru brutal. Acestui incident îi lipseşte atât eroismul, cât şi romantismul. Numele lui înseamnă “păr roşu” şi era stângaci. El a făcut o sabie cu două tăişuri şi a ascuns-o sub haină, în partea dreaptă. Nu pierdeţi din vedere acest lucru. Ehud era stângaci şi trebuia să apuce sabia din dreapta cu mâna stângă. Pe vremea aceea aproape nimeni nu era stângaci, aşa că bărbaţii erau controlaţi de arme în partea stângă. Agenţii împăratului l-au percheziţionat pe Ehud acolo unde nu trebuia. El a obţinut permisiunea de a intra datorită faptului că adusese un dar pentru împărat, care era probabil tributul datorat. Eglon era un împărat mare şi gras. După ce Ehud i-a dat darul, a pretins că are să-i spună un secret. Împăratul a poruncit tuturor să iasă din cameră gândindu-se că va asculta un mesaj secret. În loc de aceasta, s-a întâmplat un lucru foarte sângeros. La momentul potrivit, Ehud a scos sabia şi a înfipt-o în trupul împăratului. A fost ca şi când aţi înfige sabia într-un porc. Sabia s-a acoperit de grăsimea împăratului. Apoi Ehud a încuiat uşile şi a ieşit.

Fapta lui Ehud nu a fost laşă. A fost nevoie de curaj pentru a face ce a făcut el, dragii mei.

v.24  Dupăce a ieşit el, au venit slujitorii împăratului şi s’au uitat; şi iată că uşile odăii de sus erau închise cu zăvorul. Ei au zis: ,,Fără îndoială, îşi acopere picioarele în odaia de vară.“

v.25  Au aşteptat multă vreme; şi fiindcă el nu deschidea uşile odăii de sus, au luat cheia şi au descuiat; şi iată că stăpînul lor era mort, întins pe pămînt.

Slujitorii lui Eglon, împăratul Moabului, au aşteptat afară, în faţa uşilor împăratului. Ei au văzut că uşile erau încuiate şi s-au gândit că împăratul dormea. Ei nu au vrut să-l deranjeze. Se gândeau că se va trezi el, la un moment dat. Dar au aşteptat atât de mult încât nu mai ştiau ce să creadă. Ce se întâmplase? Într-un final, ei au descuiat uşile cu o cheie şi l-au găsit pe Eglon mort.

v.26  Pînă să se dumirească ei, Ehud a luat-o la fugă, a trecut de pietrării, şi a scăpat în Seira.

În tot timpul acela în care slujitorii aşteptau ca împăratul să se trezească, Ehud a avut prilejul să fugă. El a ieşit din ţara Moabului şi a ajuns la Seira, unde ei nu-l puteau găsi.

v.27  Cum a ajuns, a sunat din trîmbiţă în muntele lui Efraim. Copiii lui Israel s’au pogorît cu el din munte, şi el s’a pus în fruntea lor.

v.28  El le-a zis: ,,Veniţi după mine, căci Domnul a dat în mînile voastre pe vrăjmaşii voştri Moabiţi.“ Ei s’au pogorît după el, au pus stăpînire pe vadurile Iordanului, în faţa Moabului, şi n’au lăsat pe nimeni să treacă.

v.29  Au ucis atunci aproape zece mii de oameni din Moab, toţi voinici şi viteji, şi n’a scăpat unul.

v.30  În ziua aceea Moabul a fost smerit subt mîna lui Israel. Şi ţara a avut odihnă optzeci de ani.

Iată că am ajuns şi la cel de-al treilea judecător – Şamgar.

v.31 După el, a urmat Şamgar, fiul lui Anat. El a ucis şase sute de oameni dintre Filisteni cu un otig de plug. Şi el a fost un izbăvitor al lui Israel.

În acest caz nu omul este remarcabil, ci metoda folosită de el. El a folosit un instrument foarte dur. Israeliţii nu aveau arme de metal, aşa că el a folosit ce avea la îndemână.

Îi aud pe mulţi spunând: “Trebuie să avem metodele cele mai bune şi mai noi.” Este bine să ai metode şi mijloace bune. Dar cum rămâne cu mesajul de transmis? Este minunat să ai avioane care să transporte misionarii pe teren. Dar când misionarul ajunge acolo, transmite el mesajul Cuvântului lui Dumnezeu? Eu asta vreau să ştiu. Televiziunea este un mijloc grozav, dar uitaţi-vă la ce alte multe lucruri negative transmite.

Dragii mei, lucrul cel mai important este mesajul, nu metoda.

Un otic de plug poate fi dedicat lui Dumnezeu, dacă este în mâinile potrivite. Amintiţi-vă că Dumnezeu a folosit toiagul lui Moise. El a folosit o piatră din praştia lui David. Şi tot ce a avut Dorca la dispoziţie a fost un ac şi aţă. De asemenea, avem în Biblie un băiat cu numai cinci pâini şi câţiva peşti. Toate aceste lucruri au fost dăruite lui Dumnezeu.

Dragi prieteni, Dumnezeu va folosi orice lucru pe care îl aveţi voi de oferit, dacă sunteţi decişi să-l puneţi în mâna Lui. Gândiţi-vă la cei trei judecători din acest fragment. Ei sunt trei oameni obişnuiţi cărora li s-a adăugat puterea lui Dumnezeu.

Dragul meu, ai putea fi şi tu unul care să salveze naţiunea din păcat. Poate nu ai unelte sau metode sofisticate dar cu Dumnezeu poţi face mari lucruri.