Itinerar Biblic Ep.0279 – IOSUA cap. 7:25- 9:27

 

Rezumat

  • Cucerirea de la Ai.
  • Tratatul cu Gabaoniţii.

Dragi prieteni, am văzut ce se întâmplă atunci când intervine neascultarea de Dumnezeu şi când natura noastră este în răzvrătire faţă de El.

Aceasta este o situaţie gravă, subliniată şi pentru creştini în Noul Testament. “Dacă trăiţi după îndemnurile firii pământeşti, veţi muri; dar dacă, prin duhul, faceţi să moară faptele trupului, veţi trăi” (Romani 8:13).

Mulţi creştini se mulţumesc să supravieţuiască, fără să trăiască într-adevăr. Dwight L. Moody a spus: “Oamenii au exact măsura de religie care să-i facă să se simtă nefericiţi.” Şi există sfinţi nefericiţi pentru că nu vor să rezolve păcatul din viaţa lor. Apostolul Pavel a spus: “Dacă ne-am judeca singuri, n-am fi judecaţi. Dar când suntem judecaţi, suntem pedepsiţi de Domnul, ca să nu fim osândiţi o dată cu lumea “              (1 Corinteni 11:31, 32). Dacă noi nu ne judecăm pe noi înşine, Dumnezeu este nevoit să intervină şi să ne judece El; şi judecata Lui este destul de serioasă. Vă pot spune din proprie experienţă cum este judecata lui Dumnezeu în viaţa mea. Nu este de nici un folos să ne plângem sau să ne văicărim, aşa cum a făcut Iosua. Ceea ce trebuie să facem este să venim înaintea lui Dumnezeu şi să îndreptăm lucrul nepotrivit care ne face să ne simţim mizerabil şi ne fură bucuria. Când ne mărturisim păcatul înaintea Domnului şi ne lăsăm de el, putem experimenta bucuria Domnului.

Ultimele versete din capitolul 7 al cărţii Iosua ne arată ce s-a întâmplat cu Acan cel care atrăsese pedeapsa lui Dumnezeu asupra întregului popor.

v.25  Iosua a zis: ,,Pentruce ne-ai nenorocit? Şi pe tine te va nenoroci Domnul azi“. Şi tot Israelul i-a ucis cu pietre. I-au ars în foc, i-au ucis cu pietre,

v.26  şi au ridicat peste Acan un morman mare de pietre, care se vede pînă în ziua de azi. Şi Domnul S’a întors din iuţimea mîniei Lui. Din pricina acestei întîmplări s’a dat pînă în ziua de azi locului aceluia numele de valea Acor (Turburare).

Dragii mei, nu putem să nu ascultăm de Dumnezeu. Neascultarea noastră va aduce pedeapsa.

Dar să mergem mai departe la următorul capitol, capitolul 8 în care este relatată victoria de la Ai.

v.1   Domnul a zis lui Iosua: ,,Nu te teme, şi nu te spăimînta! Ia cu tine pe toţi oamenii de război, scoală-te, suie-te împotriva cetăţii Ai. Iată că îţi dau în mînile tale pe împăratul din Ai şi pe poporul lui, cetatea lui şi ţara lui.

Observaţi că Dumnezeu îi spune lui Iosua să-i ia pe toţi oamenii de război când vor porni împotriva cetăţii Ai. Aşa cum am spus, cetatea Ai reprezintă firea pământească. Această fire sau “carnea” este cel mai mare duşman pe care-l puteţi avea. Aveţi nevoie de toate resursele posibile pentru a-i face faţă şi pentru a obţine victoria.

v.2  Să faci cetăţii Ai cum ai făcut Ierihonului şi împăratului lui: să păstraţi pentru voi numai prada de război şi vitele. Pune nişte oameni la pîndă înapoia cetăţii“.

Să ne amintim că atunci când au luptat împotriva Ierihonului, copiii lui Israel nu au avut voie să ia nimic din prada de război. De ce această diferenţă? Astăzi noi ştim că bolile sociale făceau ravagii în Ierihon. Chiar dacă Iosua nu ştia prea multe despre microbi şi bacterii, Dumnezeu cunoştea foarte bine situaţia.

Dumnezeu îi spune lui Iosua să cucerească cetatea Ai printr-o ambuscadă.

v.3 Iosua s’a sculat cu toţi oamenii de război ca să se suie împotriva cetăţii Ai. A ales treizeci de mii de bărbaţi viteji, pe cari i-a pornit noaptea,

v.4  şi le-a dat următoarea poruncă: ,,Ascultaţi! Să vă puneţi la pîndă înapoia cetăţii; să nu vă depărtaţi mult de cetate, şi toţi să fiţi gata.

v.5  Iar eu şi tot poporul care este cu mine ne vom apropia de cetate. Şi cînd vor ieşi înaintea noastră, ca întîiaş dată, noi o s’o luăm la fugă dinaintea lor.

v.6  Ei ne vor urmări pînă cînd îi vom trage departe de cetate, căci vor zice: ,Fug dinaintea noastră, ca întîiaş dată!` Şi vom fugi dinaintea lor.

v.7  Voi să ieşiţi atunci dela pîndă şi să puneţi mîna pe cetate, şi Domnul, Dumnezeul vostru, o va da în mînile voastre.

Dacă vom citi mai departe, vom observa că strategia poruncită de Iosua a avut efectul scontat, şi cetatea Ai a căzut în mâinile lui Israel.

Dacă luăm în consideraţie faptul că Ai reprezintă firea pământească, acest episod ne poate învăţa câteva lecţii spirituale foarte bune. În primul rând, este nevoie de recunoaşterea inamicului şi a potenţialului său. Trebuie să înţelegem faptul că cel mai mare duşman al nostru se află în noi înşine. Îi aud pe câte unii spunând: “Diavolul m-a făcut să păcătuiesc!” Ei bine, nu este deloc aşa. Firea păcătoasă din voi este răspunzătoare de acel lucru.

În al doilea rând, trebuie să examinăm atent motivele înfrângerilor noastre. Unul din principalele motive este bizuirea pe forţele proprii. Vă amintiţi că iscoadele i-au spus lui Iosua: “două sau trei mii de oameni vor ajunge ca să baţi cetatea Ai”. Noi credem că firea pământească este uşor de învins şi ne bizuim pe noi înşine pentru a obţine biruinţa! În loc să ne încredem atât de mult în noi înşine, ar fi bine să ajungem să spunem şi noi, ca apostolul Pavel: “O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?” (Romani 7:24).

Dragi prieteni, noi nu putem controla carnea, nu putem controla firea pământească. Numai Duhul lui Dumnezeu o poate controla. Tragic este faptul că mii de oameni încearcă s-o controleze şi s-o anihileze prin puterile lor omeneşti. Este ca şi cum aţi turna 20 l de parfum fin franţuzesc şi l-aţi turna peste o grămadă de bălegar aşteptându-vă să se transforme într-un nisip fin şi curat în care copiii voştri să se poată juca. Nu puteţi îmbunătăţi, nu puteţi controla această fire păcătoasă sau “carne”, aşa cum o numeşte Scriptura. Dumnezeu spune că nu puteţi face acest lucru. Numai Duhul lui Dumnezeu o poate controla. Hristos nu a murit numai pentru ca voi să aveţi mântuirea, dar şi pentru ca această fire păcătoasă să poată fi înfrântă. “…Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească trimiţând, din pricina păcatului, pe însuşi Fiul său, într-o fire asemănătoare cu a păcatului” (Romani 8:3). Aceasta înseamnă că, atunci când Hristos a venit pe pământ, El nu a murit numai pentru păcatele voastre şi pentru ca voi să aveţi mântuirea, ci a murit şi pentru a aduce la judecată această fire păcătoasă. Altfel nici nu ar fi fost posibilă o relaţie personală cu Dumnezeu, pentru că noi suntem răi prin firea noastră pământească. Hristos a murit pentru că eu am o natură păcătoasă, pentru că voi aveţi o natură păcătoasă. Duhul Sfânt nu ne putea atinge înainte ca Hristos să poarte pedeapsa noastră. Când pedeapsa a fost plătită şi când firea noastră păcătoasă a fost condamnată, atunci şi numai atunci Duhul Sfânt a putut veni în viaţa noastră şi a putut preschimba înfrângerea în biruinţă. Aşa cum a spus apostolul Pavel: “Am fost răstignit împreună cu Hristos şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine” (Galateni 2:20). Firea ne va învinge, aşa cum s-a întâmplat cu israeliţii la Ai, dacă nu ne bizuim pe puterea Duhului Sfânt pentru câştigarea biruinţei.

v.30  Atunci Iosua a zidit un altar Domnului, Dumnezeului lui Israel, pe muntele Ebal,

v.31  cum poruncise copiilor lui Israel Moise, robul Domnului, şi cum este scris în cartea legii lui Moise: era un altar de pietre necioplite, peste cari nu trecuse ferul. Pe altarul acesta au adus Domnului arderi de tot, şi jertfe de mulţămiri.

v.32  Şi acolo Iosua a scris pe pietre o copie a legii pe care o scrisese Moise înaintea copiilor lui Israel.

În acest fragment aflăm că, după biruinţa de la Ai, Iosua a zidit un altar Domnului Dumnezeului lui Israel pe muntele Ebal. Apoi israeliţii au făcut ce poruncise Moise şi Iosua a citit binecuvântările şi blestemele (vezi Deuteronom 11:26-32).

v.34  Iosua a citit apoi toate cuvintele legii, binecuvîntările şi blestemurile, după cum este scris în cartea legii.

v.35  N’a rămas nimic din tot ce poruncise Moise, pe care să nu-l fi citit Iosua în faţa întregei adunări a lui Israel, în faţa femeilor, copiilor şi străinilor cari mergeau în mijlocul lor.

Observaţi că a fost citită întreaga Lege a lui Moise. Ei nu citeau numai o parte din Lege. Aceasta urma să fie legea ţării şi era timpul ca Israel să-şi amintească toate condiţiile legământului făcut de Dumnezeu cu ei.

Dragii mei, în campania de cucerire a Ţării promise, Iosua a avut de-a face cu trei duşmani redutabili: Ierihonul, cetatea Ai şi gabaoniţii. Dacă ar trebui să găsim corespondenţe spirituale, atunci, aceşti trei duşmani ai lui Iosua reprezintă duşmanii creştinului de astăzi. Ierihonul reprezintă lumea; Ai reprezintă firea pământească (carnea); gabaoniţii reprezintă diavolul.

Vă amintiţi că strategia lui Iosua era aceea de a cuceri mai întâi Ierihonul, care era situat în centrul ţării, apoi cetatea Ai, care era la nord-est de Ierihon. La sud se aflau gabaoniţii, care formau o alianţă. Probabil că ei erau la rând în planul de bătaie al israeliţilor. Dar gabaoniţii erau oameni inteligenţi, aşa cum vom vedea în continuare.

Iată ce spun primele versete din capitolul 9 al cărţii Iosua.

v.1   La auzul acestor lucruri, toţi împăraţii cari erau dincoace de Iordan, în munte şi în vale, şi pe toată coasta mării celei mari, pînă lîngă Liban, Hetiţii, Amoriţii, Cananiţii, Fereziţii, Heviţii şi Iebusiţii,

v.2    s’au unit împreună într’o înţelegere ca să lupte împotriva lui Iosua şi împotriva lui Israel.

Fără îndoială, aceşti împăraţi plănuiseră să se unească împotriva israeliţilor, dar se pare că, dintr-un motiv necunoscut, nu au reuşit să se adune şi nu au putut opri oştirea invadatoare a lui Israel. Aşa se poate explica planul colateral al gabaoniţilor. Ei nu se gândeau la luptă, ci la încheierea unui tratat de pace.

v.3  Locuitorii din Gabaon, de partea lor, cînd au auzit ce făcuse Iosua Ierihonului şi cetăţii Ai,

v.4  au întrebuinţat un vicleşug, şi au pornit la drum cu merinde pentru călătorie. Au luat nişte saci vechi pe măgarii lor, şi nişte burdufuri vechi pentru vin, rupte şi cîrpite,

v.5  iar în picioare purtau încălţăminte veche şi cîrpită, şi erau îmbrăcaţi cu nişte haine vechi pe ei; iar toată pînea pe care o aveau pentru hrană era uscată şi mucegăise.

v.6  S’au dus la Iosua în tabără la Ghilgal, şi i-au zis lui şi tuturor celor din Israel: ,,Noi venim dintr’o ţară depărtată, acum deci faceţi legămînt cu noi“.

v.7  Bărbaţii lui Israel au răspuns Heviţilor acestora: ,,Poate că voi locuiţi în mijlocul nostru, cum să facem noi legămînt cu voi?“

v.8  Ei au zis lui Iosua: ,,Noi sîntem robii tăi.“ Şi Iosua le-a zis: ,,Cine sînteţi voi, şi de unde veniţi?“

v.9  Ei i-au răspuns: ,,Robii tăi vin dintr’o ţară foarte depărtată, pentru faima Domnului, Dumnezeului tău; căci am auzit vorbindu-se de El, de tot ce a făcut în Egipt,

Gabaoniţii erau oameni deştepţi, dar erau şi mincinoşi. Ei au pretins că sunt călători veniţi de foarte departe, când adevărul era că locuiau doar la câţiva kilometri de Ierusalim. Ei i-au spus lui Iosua că vroiau cu adevărat să se închine Dumnezeului cel viu şi adevărat. Apoi i-au atras atenţia lui Iosua asupra hainelor şi încălţămintei învechite, asupra pâinii mucegăite şi asupra burdufurilor de vin rupte. Era o înşelătorie, dar Iosua a căzut în plasa lor. Dumnezeu poruncise israeliţilor să nimicească toate popoarele acelui ţinut şi să nu facă nici un fel de înţelegere cu ei. Deşi Iosua avea intenţia de a asculta de Dumnezeu, el a fost înşelat şi atras într-o capcană care l-a obligat la încheierea unui tratat de pace cu gabaoniţii. Observaţi că nici Iosua, nici bărbaţii lui Israel nu L-au întrebat pe Dumnezeu ce trebuie să facă înainte de a încheia această alianţă.

Aşa cum am mai spus, Ierihonul reprezintă lumea. Cum biruiţi lumea dragii mei?

Prin credinţă. Ai reprezintă firea pământească. Cum învingeţi fireapământească?

Nu luptându-vă cu ea, ci recunoscându-vă slăbiciunea, prin mărturisire înaintea lui Dumnezeu, îngăduindu-I Duhului lui Dumnezeu să obţină victoria pentru voi. Amintiţi-vă că Dumnezeu este Cel care a spus: “Vă voi da cetatea Ai.”

Acum suntem înaintea celui de-al treilea duşman – gabaoniţii – care pentru noi este reprezentat de diavol. Pentru că Epistola către Efeseni corespunde cărţii Iosua din Vechiul Testament, vom găsi aici o paralelă importantă. “Îmbrăcaţi-vă cu toată armura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului” (Efeseni 6:11). Aşa cum bărbaţii lui Israel ar fi trebuit să-şi dea seama de vicleşugurile gabaoniţilor, tot aşa creştinul de azi trebuie să fie atent la uneltirile diavolului. “Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti” (Efeseni 6:12). Adevăratul nostru duşman astăzi nu este unul în carne şi oase, ci este un duşman spiritual. El este Satan. Şi totuşi, câţi creştini recunosc acest lucru? Ce face el? Satan încearcă să ne păcălească şi să ne facă să-l urmăm. Nu cred că el vrea neapărat să facă din voi oameni dependenţi de alcool sau de droguri. Eu cred că lui îi este ruşine de toţi acei oameni din baruri sau din alte locuri păcătoase ale lumii. El a mers la biserică duminică şi va merge şi duminica viitoare. El vrea să fie religios şi vrea să vă plecaţi înaintea lui şi să vă închinaţi lui. Este deştept şi mulţi creştini se lasă păcăliţi de el. Diavolul poate aşeza un văl peste ochii noştri. În 2 Corinteni 2:11, Pavel spune: “ca să nu lăsăm pe Satan să aibă un câştig de la noi; căci nu suntem în neştiinţă despre planurile lui.” Din nefericire, noi suntem adesea în neştiinţă cu privire la planurile lui.

Cum procedăm pentru a învinge acest duşman? În Iacov 4:7 este scris: “Supuneţi-vă dar lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi.” Dragi prieteni, este nevoie să ne supunem lui Dumnezeu. Acesta este primul şi cel mai important lucru. Ce mare nevoie avem să stăm cât mai aproape de Domnul în ziua de azi! Satan este mereu la lucru încercând necontenit să-i înşele pe cei credincioşi. El munceşte cu mult zel în vederea împlinirii scopului său. Ca să fiu sincer, sunt uimit de prostia multor creştini de astăzi. Ei se lasă păcăliţi de orice fel de capcană. Este foarte multă naivitate. Ştiţi de ce prosperă escrocii religioşi? Pentru că mulţi creştini le acordă sprijinul fără să facă nici un fel de investigaţie. Trebuie să ne împotrivim diavolului. Să nu avem nimic de-a face cu lucrurile despre care nu avem destule informaţii. Există pericolul să fim legaţi de el aşa cum poporul Israel a fost obligat să facă acea înţelegere cu gabaoniţii.

Când Israel a descoperit că gabaoniţii erau vecinii lor şi că au fost înşelaţi de ei, nu şi-au încălcat cuvântul şi au respectat înţelegerea încheiată.

v.19  Toate căpeteniile au zis întregei adunări: ,,Le-am jurat pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, şi acum nu putem să ne atingem de ei.

v.20  Iată ce le vom face: îi vom lăsa cu viaţă, ca să n’aducem peste noi mînia Domnului, din pricina jurămîntului pe care li l-am făcut“.

Un astfel de tratat era respectat pe vremea aceea, chiar dacă era încheiat în aceste circumstanţe. Poate că voi credeaţi până acum că oamenii aceia care trăiau în vremea Vechiului Testament erau nişte barbari, nişte popoare necivilizate. Ei bine, observaţi că pe atunci cuvântul dat de un om cântărea greu. Dumnezeu doreşte să fie la fel şi astăzi.

v.21  ,,Să trăiască“, le-au zis căpeteniile. Dar au fost întrebuinţaţi la tăiat lemne şi la scos apă pentru toată adunarea, cum le spuseseră căpeteniile.

v.27  dar din ziua aceea i-a pus să taie lemne şi să scoată apă pentru adunare, şi pentru altarul Domnului în locul pe care l-ar alege Domnul: ceeace fac până în ziua de azi.

Dragii mei, în lupta spiritială Domnul este de partea nostră, așa cum a fost atunci de partea lui Israel.