Itinerar Biblic Ep.0277 – IOSUA cap. 5:13-6:27

 

Rezumat

 Căpetenia oştirii,

 Cucerirea Ierihonului.

Dragi prieteni, am văzut până acum modul în care Dumnezeu a pregătit naţiunea pentru a intra în stăpânirea tării promise.

Multe din lucrurile şi situatiile deşertului sunt acum înlocuite cu altele specifice noilor circumstanţe.

Un aspect important aici este cel al războaielor pe care le vor purta. Domnul îi pregăteşte şi pentru aceste situaţii, dar mai ales losua are parte de o experienţă interesantă.

Iată ce aflăm din capitolul 5 al cărţii losua:

  1. 13 Pe cînd Iosua era lîngă lerihon, a ridicat ochii, şi s’a uitat. Şi Iată un om stătea în

picioare înaintea lui, ce sabia scoasă din teacă în mînă, Iosua s’a des spre el, şi i-a

zis: „Eşti dintre ai noştri sau dintre vrăjmaşii noştri?”

v.14   El a răspuns: Nu, ci Eu sînt Căpetenia oştirii Domnului, şi acum am venit” losua s’a

aruncat cu faţa la pămînt, s’a nehinat şi I-a zis: Ce spune Domnul meu robului Său?”

v.15   Şi Căpetenia oştirii Domnului a zis lui losua: „Scoate-ţi încălţăminte le din picioare,

căci locul pe care stal este sfînt” Şi losua a făcut aşa.

Aceasta este chemarea  şi sarcina lui Iosua. Este la fel ca acea chemare a lui Moise se în pustia Midianului, în faţa rugului aprins. Lui Moise l s-a spus să-şi scoată încălţămintea pentru că pământul stătea era sfânt (Exod 3:5). Copiii lui Israel trecuseră râul şi aveau tabăra de partea cealaltă, Într-o dimineaţă, losua probabil că s-a trezit şi a privit întreaga scenă. Era o privelişte Impresionantă, în jurul  lui erau aşezate taberele tuturor celor douăsprezece seminţii ale lui Israel Cum privea el înjur, trebuie să se fi simţit puţin mândru la un moment dat. El era cel care conducea această mulţime. Dar în secunda următoare s-a uitat spre marginea taberei şi a văzut pe cineva cu sabia trasă. Poate că losua s-a gândit: “Uite că acolo este cineva care nu ştie că eu comand aici. Mal bine mă duc să-l pun la punct!” Aşa că el a pornit înspre persoana aceea. Când a ajuns aproape i-a spus: “Eşti dintre ai noştri sau dintre vrăjmaşii noştri?” Mai pe înţelesul omului obişnuit de azi: “Care-i treaba? Cine ţi-a ordonat să tragi sabia din teacă?” Atunci Acela – despre care eu cred că era Hristos înainte de a Se întrupa s-a întors spre el şi a spus: “Nu, ci Eu sunt Căpetenia oştirii Domnului şi acum am venit!”

Observaţi reacţia lui losua: el s-a aruncat cu faţa la pământ în faţa Lui.

losua a aflat astfel că sceptrul nu era în mâna Iui până la urmă. Dumnezeu era Cel care conducea poporul, nu un om. losua nu era căpetenia oştirilor Domnului pentru că primea ordinele de la Altcineva. In capitolul următor vom vedea cum conduce oştirea în marşul în jurul cetăţii Ierihon vreme de şapte zile. Dacă i-aţi fi spus lui losua în a şasea zi: “Generale losua, aceasta este o prostie!”, probabil că ar fi spus: “Aşa cred şi eu.” aţi fi continuat: “Atunci de ce faci ceva? Doar tu eşti cel care comanzi aici?”, losua ar fi replicat: “Greşeşti! Eu primesc ordinele de la Cineva care este deasupra mea. Eu nu sunt decât un ostaş de rând din prima linie. Fac acest lucru pentru că aşa mi s-a ordonat!”

El ştia prea bine care îl este poziţia şi ştia cine duce întregul război.

Întrebarea este, noi ştim cine este Cel care luptă pentru noi? Ştim cine este cel de care trebuie să ascultăm? Ar trebui să ştim!

Mergem acum mai departe a vedea modul cu totul neobişnuit în care a fost cucerit Ierihonul Relatarea acestui eveniment se găseşte în capitolul 6 al cărţii losua.

Dar înainte de a vedea cum s-a desfăşurat de fapt operaţiunea de cucerire a Ţării promise, să trecem în revistă evenimentele premergătoare acestui moment.

Copiii lui Israel au trecut râul Iordan într-un mod cu totul ieşit din comun şi au intrat în țară. Iordanul este un rău liniştit în timpul verii, dar devine un torent puternic în timpul sezonului ploios. Aşa cum vă amintiţi, chivotul Domnului, purtat de preoţi, a mers înaintea lor. Chivotul reprezintă prezenţa lui Hristos. Când picioarele preoţilor au atins Iordanul apele s-au tras înapoi; apoi au stat în mijlocul râului, ţinând chivotul pe umeri, în timp ce tot poporul a trecut Iordanul. Apoi au fost ridicate pietrele de aducere aminte.

Acum poporul Israel îşi are tabăra pe malul de vest al râului Iordan. Ce lucruri mari şi glorioase îl aşteaptă! Acesta este pământul promis lor de Dumnezeu, o ţară în care curge lapte şi miere. Este ţara despre care li s-a spus că o vor lua în stăpânire. Inimile lor sunt pline de emoţie şi entuziasm. Toţi sunt pătrunşi de bucurie şi nerăbdare.

Israeliţii au fost pregătiţi pentru ultimul pas – ei au trecut prin ritualul circumciziei care era seninul legământului încheiat de Dumnezeu cu Avraam. Un aspect al acestui legământ că poporul urma să intre în acestui ţinut. Vă amintiţi că pentru circumcizie Iosua a făcut cuţite din piatră.

Care este aplicaţia practică pentru viaţa noastră astăzi? În opinia mea, cuţitele ascuţite vorbesc despre Cuvântul lui Dumnezeu care este tăietor şi puternic, mai ascuţit decât o sabie cu două tăişuri Ele poate despărţi binele de rău, adevărul de greşeală, în ţara noastră linia moralităţii a fost ştearsă, dar în Cuvântul lui Dumnezeu încă există o clară demarcaţie între alb şi negru.

Trebuie să revenim la standardele morale ale Bibliei pentru că nu poate exista nici o binecuvântare pentru popor, din orice ţară ar fi el, dacă nu se respectă Cuvântul lui Dumnezeu.

Un alt incident petrecut înainte de cucerirea ţării este apariţia Căpeteniei oştirii Domnului. losua îşi va primi ordinele de sus.

Primul pas al acţiunii de cucerire a ţării este Ierihonul. Vom vedea că tactica israelitilor consta în împărţirea pământului. Prin luarea în stăpânire a Ierihon şi Ai, central ţării devine al lor; după aceea se vor muta către sud. Această metodă a împărţirii pământului a fost folosită de mari generali de atunci încoace. Ei au dezbinat duşmanul şi apoi i-au înfrânt pe bucăţele. Această tactică a fost folosită în războiul civil din Statele Unite, în primul război mondial şi în al doilea război mondial Cu toate acestea, metoda prin care a fost cucerit Ierihonul nu va mai folosită de nimeni. Să vedem cum s-au desfăşurat lucrurile.

v.1   Ierihonul era închis şi întărit de teama copiilor lui Israel. Nimeni nu ieşea din el şi nimeni nu

intra în el.

Ierihonul era pregătit pentru atacul israeliţilor. El nu credeau că Israeliţii vor veni atât de curând, dar şi-au închis bine cetatea şi s-au pregătit pentru atac.

v.2   Domnul a zis lui losua: „Iată, dau în mîinile tale Ierihonul şi pe împăratul lui, pe vitejii

lui ostași.

v.3  Înconjuraţi cetatea, voi toţi bărbaţii de război, dînd ocol cetăţii odată. Aşa să faci şase zile.

v.4   Şapte preoţi să poarte înaintea chivotului şapte trîmbiţe de corn de berbece; în ziua  a

şaptea, să înconjuraţi cetatea de şapte ori, şi preoţii să sune din trîmbiţe.

v.5  Cînd vor suna lung din cornul de berbece, şi cînd veţi auzi sunetul trâmbiţei, tot poporul să

scoată mari strigăte. Atunci zidul cetăţii se va prăbuşi, şi poporal să se suie, fiecare drept

înainte”

Vine ziua pentru începerea campaniei. Iosua urmează întocmai Instrucţiunile Domnului.

v.8. După ce a vorbit losua poporului, cei şapte preoți cari purtau înaintea Domnului cele șapte

trîmbite de corn de berbece au pornit şi au sunat din trîmbiţe. Chivotul legămîntului Domnului

mergea în urma lor.

v.9. Bărbaţi  înarmaţi mergeau înaintea preoţilor, cari sunau din trîmbiţe, şi coada oştirii

mergea după chivot; în timpul mersului, preoţii sunau din trîmbite.

v.10 losua dăduse porunca aceasta poporului: „Voi să nu strigaţi, să nu vi se audă glasul, şi să

nu vă iasă o vorbă din gură, pînă în ziua cînd vă voi spune: ,Strigaţi!” Atunci să strigaţi’.

v.11  Chivotului Domnului a înconjurat cetatea, şi i-a dat ocol odată; apoi au intrat în tabără, şi au

rămas în tabără peste noapte.

Cetatea Ierihon este pregătită. Fără îndoială, pe zidurile el vegheau soldaţi şi la porţi erau postaţi străjeri! Atenţi la orice mişcare. Căpeteniile oştirii primesc rapoarte de la cei de pe zid.   Intr-un final, vine şi vestea că duşmanul se apropie. Iosua şi oştirea lui Israel se apropie în marş de cetatea Ierihon. În fruntea procesiunii merge chivotul purtat de preoţi. De asemenea preoţii care mergeau înaintea chivotului aveau trâmbiţe din corn de berbec din care aveau să sufle la momente bine stabilite. Un străjer de pe zid îi vede şi dă raportul: “Vin! Să ne pregătim! Se pare că vor ataca poarta cetăţii!” Astfel, toate forţele Ierihonului se concentrează la poartă pentru a se apăra în cazul în care aceasta va cădea.

Dar iată că se întâmplă un lucru cu totul neobişnuit. Straja spune: “Nu vor ataca poarta. Au luat-o în altă direcţie. Vor ataca în altă parte!” Atunci toată oştirea din interiorul cetăţii se întoarce în direcţia Indicată. Este uşor să ne imaginăm că toată această oştire din Ierihon s-a deplasat în cerc în interiorul cetăţii, în funcţie de deplasarea forţelor inamicului de afară. Israeliţii înconjoară cetatea şi, în loc să atace, ei se întorc înapoi în tabăra lor! Puteţi fi siguri că au fost discuţii foarte aprinse la statul al Ierihonului în noaptea aceea.

v.12  losua s’a sculat cu noaptea’n cap, şi preoţii au luat chivotul Domnului.

v.13  Cei şapte preoţi, cari purtau cele trîmbite de corn de berbece înaintea chivotului

Domnului, au pornit şi au sunat din trîmbiţe» Bărbaţii înarmaţi mergeau înaintea lor, şi

coada oştirii venea după chivotul Domnului; în timpul mersului, preoţii sunau din trîmbite.

v.14  Au înconjurat cetatea odată, a doua zi; apoi s’au întors în tabără. Au făcut acelaş lucru

timp de şase zile.

În ziua următoare, Israeliţii repetă aceeaşi mişcare. Straja de pe zid strigă: “Vin! Duşmanul se apropie!” Şi de această dată, Israeliţii mărşăluiesc în jurul cetăţii, fără a ataca. Vreme de şase zile ei fac acelaşi lucru. În ziua a şasea probabil că lampa care lumina cartierul general al oştirii Ierihonului a fost stinsă foarte târziu. Oştirea din interior se săturase să umble de jur împrejur în Interiorul cetăţii. Poate că unii dintre israeliţi spuneau: “E o prostie ce facem noi!” Dacă I-aţi fi întrebat pe losua de ce face acest lucru, probabil că v-ar fi răspuns: “Eu primesc ordinele de la Căpetenia oştirii Domnului. Aşa mi-a spus El să fac şi eu Îl urmez întocmai ordinele.”

v.15  În ziua a şaptea, s’au sculat în zorii zilei, şi au înconjurat în acelaş fel cetatea de şapte

ori; aceasta a fost singura zi cînd au înconjurat cetatea de şapte ori.

În ziua a şaptea Israeliţii ocolesc încă o dată cetatea. Locuitorii lerihonulul au un oftat de uşurare când văd că Israeliţii ocolesc cetatea. Oştirea din Interior îşi face şi ea circuitul şi toţi cred că activitatea s-a terminat pe ziua aceea.

Toţi se aşează să se odihnească.

Dar iată că, dintr-o dată, stăjerul de pe zid spune: “Staţi aşa! Vor ocoli încă o dată!”

Israeliţii fac ocolul încă o dată. Şi îl mai fac şi a treia, şi a patra oară…

v.16  A şaptea oară, pe cînd preoţii sunau din trîmbiţe, losua a zis poporului: „Strigaţi,
căci Domnul v’a dat cetatea în mînă!

v.17  Cetatea să fie dată Domnului spre nimicire, ea şi tot ce se află în ea; dar să lăsaţi cu

viaţă pe curva Rahav şi pe toţi cei ce vor fi cu ea în casă, pentrucă a ascuns pe solii pe

cari-i trimeseserăm noi.

v.18 Feriţi-vă numai de ceeace va fi dat spre nimicire; căci dacă veţi lua ceva din
ceeace va fi dat spre nimicire, veţi face ca tabăra lui Israel să fie dată spre nimicire şi o

veţi nenoroci,

v.19 Tot argintul şi tot aurul, toate lucrurile de aramă şi de fier, să fie închinate
Domnului, şi să intre în vistieria Domnului,”

v.20 Poporal a scos strigăte, şi preoţii au sunat din trîmbiţe, Cînd a auzit poporul
sunetul trîmbiţei, a strigat tare, şi zidul s’a prăbuşit; poporal s’a suit în cetate,
fiecare drept înainte. Au pus mina pe cetate,

Zidurile Ierihonului au căzut la pământ Credinţa celui credincios nu se bizuie pe uneltele arheologului “Prin credinţă au căzut zidurile Ierihonului, după ce au fost ocolite şapte zile”

(Evrei 11:30).

lerihonul reprezintă lumea pentru cel credincios. Este puternic, este formidabil şi prevestitor de rău -cucerirea depinde în întregime de credinţă. “Pentru că oricine este născut din Dumnezeu biruie lumea; şi ceea ce câştigă biruinţa asupra lumii este credinţa noastră” (1 loan 5:4). Capitolul 11 ne descoperă cum a lucrat credinţa în toate timpurile, în viata slujitorilor aleşi ai lui Dumnezeu atunci când s-au confruntat cu lumea şi au învins prin credinţă.

Noi avem un cântec în care se spune că losua a luptat şi a învins la lerihon. Problema este că nu el a luptat. El doar a mărşăluit în jurul cetăţii Cine a luptat? Dumnezeu a luptat. Cred că orice altă explicaţie este ridicolă. Unii spun că a avut loc un cutremur de pământ, alții spun că a fost un moment psihologic, atunci când preoţii au suflat din trâmbiţe, toţi au strigat şi şocul a zdruncinat zidurile cetăţii. Alţii spun că marşul constant al copiilor lui Israel în jurul zidurilor le-a slăbit şi acestea s-au prăbuşit. Puteţi crede şi aşa ceva, dacă vreţi. Mie îmi place cum este spus în Cuvântul lui Dumnezeu. Dumnezeu a câştigat biruinţa; Israel a obţinut pământul.

Marea problemă pe care o au cei mai mulţi credincioşi astăzi este aceea că ei încearcă să lupte singuri şi să învingă lumea.

Noi ar trebui să începem prin a primi şi a asculta ordinele Căpeteniei oştirilor. Căpeteniei mântuirii noastre.

Mai observaţi două lucruri: primul este acela că viaţa lui Rahav a fost cruţată.

v.22 losua a zis celor doi bărbaţi cari Iscodiseră ţara: „Intraţi în casa curvei, şi
scoateţi din ea pe femeia aceea şi pe toţi ai ei, cum iaţi jurat”

v.23   Tinerii, Iscoadele, au Intrat şi au scos pe Rahav, pe tatăl ei, pe mama ei, pe fraţii el,

şi pe toţi al ei; au scos afară pe toţi cei din familia ei, şi iau aşezat afară din tabăra lui

Israel.

v.24 Cetatea au ars-o împreună cu tot ce se afla în ea; numai argintul, aurul, şi toate
lucrurile de aramă şi de fier le-au pus în vistieria casei Domnului.

v.25  losua a lăsat cu viaţă pe curva Rahav, casa tatălui el, şi pe toţi ai el; ea a locuit
      în mijlocul lui Israel pînă în ziua de azi, pentrucă ascunsese solii, pe carii trimesese

losua să iscodească Ierihonului.

Israeliţii şi-au respectat promisiunea şi au cruţat viaţa lui Rahav şi a familiei ei, a tuturor celor care erau în casa ei.

Mai observaţi şi că losua a rostitun blestem la adresa tuturor celor vor încerca să reconstruiască cetatea.

v.26  Atunci a jurat losua, şi a zis: „Blestemat să fie înaintea Domnului omul care se va

scula să zidească din nou cetatea aceasta a Ierihonului! Cu preţul întîiului său născut

îl va pune temeliile şi cu celui mai tînăr fiu al lui îi va aşeza porţile!”

Când vom studia cartea 1 Împăraţi, la capitolul 16 vom vedea că Ierihonul a fost reconstruit Blestemul a venit asupra omului care a reconstruit cetatea şi asupra fiului său.

Înainte de a încheia cu acest capitol, să mai vedem care a fost comanda clară a lui Dumnezeu, aşa cum este transmisă de losua. Nimic nu trebuia salvat din cetate în afară de argint, aur, vase de bronz şi fier, care urmau să fie aduse în vistieria Domnului „ Nici un soldat nu trebuia să ia nimic pentru el însuşi.

Aşa cum vom vedea în capitolul următor, cineva a nesocotit această poruncă. Din această cauză a avut de suferit întreaga naţiune.

Dragii mei, sunt atât de minunate lucrările lui Dumnezeu. El are planurile Lui şi modul lui de lucru, mod care pe noi surprinde adesea. Ceea ce trebuie însă să înţelegem este că prin credinţă se pot întâmpla lucruri neobişnuite.