Itinerar Biblic Ep.0272 – DEUTERONOM Cap. 29 – Cap.30:1-15

 

Rezumat

  • Legământul palestinian

Dragi prieteni, ne apropiem de finalul cărţii Deuteronom, această carte cu sfaturi atât de practice pentru poporul evreu şi, de ce să nu recunoaştem, chiar şi pentru noi.

Capitolele 29 şi 30 sunt capitolele care cuprind aşa-zisul legământ palestinian.

În altă ordine de idei, acesta este cel de al patrulea discurs al lui Moise.

Dar să vedem ce ne spune Cuvântul lui Dumnezeu:

v.1    Iată cuvintele legămîntului pe care a poruncit lui Moise Domnul să-l încheie cu copiii lui Israel în ţara Moabului, afară de legămîntul pe care-l încheiase cu ei la Horeb.

Legământul făcut la Horeb, era legământul celor 10 porunci sau ceea ce este cunoscut sub numele de Legea Mozaică.

Legământul pe care-l va face Dumnezeu acum cu ei se referă la ţara pe care Dumnezeu le-o dă şi, aşa cum spuneam, este cunoscut sub numele de Legământul Palestinian.  Deci Dumnezeu încheie un legământ cu ei chiar atunci când erau pe punctul de intra în ţară.

v.2    Moise a chemat pe tot Israelul şi le-a zis: ,,Aţi văzut tot ce a făcut Domnul subt ochii voştri, în ţara Egiptului, lui Faraon, tuturor supuşilor lui, şi întregei lui ţări:

Ceea ce citim în aceste prime cărţi ale Bibliei, respectiv, Exodul, Numeri, Levitic, Deuteronom, mă face să cred că cei cărora li se vorbea aici nu erau decât nişte tineri şi adolescenţi. Cei mai în vârstă dintre ei, vechea generaţie, nu ar fi avut decât în jur de 60 de ani, după ce au călătorit prin deşert timp de 40 de ani. De fapt, singurii care rămăseseră din vechea generaţie nu erau decât Caleb şi Iosua, cei se care arătaseră credincioşie când au fost trimişi în Palestina pentru a o spiona.

v.3  marile încercări pe cari ţi le-au văzut ochii, minunile şi semnele acelea mari

v.4  Dar Domnul nu v’a dat minte să pricepeţi, nici ochi să vedeţi, nici urechi să auziţi, pînă în ziua de azi.

În ciuda faptului că au văzut toate aceste lucruri, tot nu au priceput. Isaia, vorbeşte foarte mult despre acest lucru. Pavel, atunci când se adresa Romanilor, vorbeşte despre orbirea Israelului. Iată ce spune în Romani 11: 8:

     “ […] după cum este scris: ,,Dumnezeu le-a dat un duh de adormire, ochi ca să nu vadă, şi urechi ca să n’audă, pînă în ziua de astăzi.“

Înseamnă oare aceasta că Dumnezeu le-a închis orice cale de a înţelege ce le comunica? Atunci de ce a mai trimis Dumnezeu prooroci, sau de ce a mai căutat să comunice cu ei?

Nu dragii mei, nu Dumnezeu îi împiedica să vadă. Păcatul lor făcea lucrul acesta. Ei singuri îşi închideau ochii şi nu erau în stare să vadă pentru că nici un păcătos nu poate înţelege lucrurile spirituale până nu se lasă iluminat de Duhul Sfânt al lui Dumnezeu.

Acum să nu credeţi că ei aveau urechile închise, ci pur şi simplu, nu dădeau voie cuvintelor pe care le auzeau să pătrundă în inimile lor şi să le lase să aducă transformarea de care aveau atâta nevoie.

Nu ştiu, dragii mei, dacă noi suntem conştienţi că facem acelaşi lucru. Şi noi avem deschise urechile dar închise inimile faţă de Cuvântul lui Dumnezeu.

Dragii mei, este nevoie de Duhul Sfânt pentru a înţelege adevărurile profunde ale lui Dumnezeu. Chiar şi cuvintele pe care le auziţi pe calea undelor au nevoie de interpretarea pe care o dă Duhul Sfânt pentru a le înţelege aplicaţia directă pentru vieţile voastre.

În cazul lui Israel, Dumnezeu nu face altceva decât să-i lase în voia minţii lor.

Dragii mei, nu este nevoie ca Dumnezeu să ne pedepsească. Noi putem să ne pedepsim mult mai rău decât ar face-o Dumnezeu. El spune prin intermediul unui Psalmist că uneori El ne lasă pradă minţii noastre şi cred că vedem de ce suntem în stare.

v.5    Totuş El zice: ,,Eu v’am călăuzit patruzeci de ani în pustie; hainele nu vi s-au învechit pe voi, şi încălţămintea nu vi s’a învechit în picior:

Încercaţi să vă imaginaţi ce înseamnă să călătoreşti 40 de ani încălţat cu aceeaşi încălţăminte. Este ceea ce a făcut Dumnezeu pentru ei. Moise va începe acum să descrie călătoria lor prin deşert şi cum ar fi trebuit ca aceasta să le deschidă ochii.

Foarte mulţi oameni în zilele noastre susţin că ei ar fi mult mai credincioşi dacă Dumnezeu ar face o minune şi pentru ei.

Ei bine, dragii mei, daţi-mi voie să-i contrazic pe cei ce spun asemenea lucruri. Israelul a avut parte de astfel de minuni timp de 40 de ani şi credinţa lor nu a înregistrat nici o creştere.

Nu lipsa evidenţelor îi face pe oameni să fie necredincioşi. Ei sunt necredincioşi nu din pricina a ceea ce văd sau nu văd în jurul lor ci pentru că nu citesc Cuvântul lui Dumnezeu. Nu cred în Dumnezeu pentru că este o problemă în interiorul lor nu în exterior.

Nu au capacitatea să recunoască minunatele lucrări ale lui Dumnezeu. Imaginea pe care Dumnezeu o oferă despre inima umană ar trebui să ne dea de gândit. Dumnezeu ne spune că inima este ,,Inima este nespus de înşelătoare şi de desnădăjduit de rea; cine poate s’o cunoască?” (Ieremia 17:9)

Dragii mei aşa este inima omului fără Dumnezeu. Cu o asemenea inimă, omul nu poate cunoaşte voia lui Dumnezeu şi nu poate distinge lucrurile minunate pe care El le face pentru om.

Iată ce spune Pavel în Epistola către Romani, capitolul 8:

v.7  Fiindcă umblarea după lucrurile firii pămînteşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci, ea nu se supune Legii lui Dumnezeu, şi nici nu poate să se supună.

v.8  Deci, ceice sînt pămînteşti, nu pot să placă lui Dumnezeu.

Pavel, dragii mei a scris aceste lucruri, după ce Dumnezeu a testat poporul evreu vreme de 1500 de ani cât au stat sub incidenţa legii date de El. Aceasta este imaginea umanităţii. Noi cotăm umanitate ca fiind o virtute şi cerem oamenilor să fie umani. Dumnezeu ne demonstrează că umanitatea noastră nu este suficientă pentru a-L cunoaşte pe El. Avem nevoie de Hristos, dragii mei, avem nevoie de o inimă nou, inimă pe care numai El poate să ne-i dea. Altfel, este cu neputinţă să ne prezentăm înaintea Lui, este cu neputinţă să-l cunoaştem pe El.

Moise le-a făcut un rezumat al istoriei lor până atunci, aducându-le aminte de grija pe care Dumnezeu a arătat-o faţă de ei.

Tot ce le cerea Dumnezeu acum pentru a le oferi binecuvântările Sale în schimb, era ascultarea.

v.10  Astăzi staţi înaintea Domnului, Dumnezeului vostru, voi toţi, căpeteniile seminţiilor voastre, bătrînii voştri, mai marii oştirii voastre, toţi bărbaţii din Israel,

v.11  copiii voştri, nevestele voastre, şi străinul care este în mijlocul taberii tale, dela cel ce-ţi taie lemne, pînă la cel ce-ţi scoate apă.

v.12  Stai ca să intri în legămînt cu Domnul, Dumnezeul tău, în legămîntul acesta încheiat cu jurămînt, şi pe care Domnul, Dumnezeul tău, îl încheie cu tine în ziua aceasta,

v.13  ca să te facă azi poporul Lui şi El să fie Dumnezeul tău, cum ţi-a spus, şi cum a jurat părinţilor tăi, Avraam, Isaac şi Iacov.

Dumnezeu făcea un legământ cu ei pentru a binecuvânta ţara în care intrau ei. Condiţia ca ei să locuiască în ţară era ascultare. Istoria lor ne arată că atunci când au ascultat de Dumnezeu au locuit în ţară. Când n-au ascultat, Dumnezeu i-a scos din ţară.

De fapt, încă de la bun început Dumnezeu le spune care vor fi rezultatele neascultării lor.

v.22  Vîrsta de oameni care va veni, copiii voştri cari se vor naşte după voi şi străinul care va veni dintr’o ţară depărtată, -la vederea urgiilor şi bolilor cu cari va lovi Domnul ţara aceasta,

v.23  la vederea pucioasei, sării, şi arderii întregului ţinut, unde nu va fi nici sămînţă, nici rod, nici o iarbă care să crească, întocmai ca la surparea Sodomei, Gomorei, Admei şi Ţeboimului, pe cari le-a nimicit Domnul, în mînia şi urgia Lui, –

v.24  toate neamurile vor zice: ,,Pentruce a făcut Domnul astfel ţării acesteia? Pentruce această mînie aprinsă, această mare urgie?“

v.25  Şi li se va răspunde: ,,Pentru că au părăsit legămîntul încheiat cu ei de Domnul, Dumnezeul părinţilor lor, cînd i-a scos din ţara Egiptului;

v.26  pentru că s’au dus să slujească altor dumnezei şi să se închine înaintea lor, dumnezei pe cari ei nu-i cunoşteau şi pe cari nu li-i dăduse Domnul.

v.27  De aceea S’a aprins Domnul de mînie împotriva acestei ţări, şi a adus peste ea toate blestemurile scrise în cartea aceasta.

Un pasionat cercetător al Scripturii şi un îndrăgostit de meleagurile despre care Sfânta Scriptură vorbeşte în atâtea detalii, călătorea odată însoţind un om bogat om de afaceri. Văzând uscăciunea şi sărăcia ţării, omul de afaceri a spus: “ Mereu am auzit că Israelul era o ţară în care curgea lapte şi miere! Cum se face că până acum nu am văzut nici un semn al bogăţiei ei.

Acest cercetător a răspuns omului de afaceri: “ Este interesant ceea ce spui tu!” Ştii că Dumnezeu a prevăzut faptul că tu vei pune astfel de întrebări?”

            “Cum aşa?” sa mirat omul de afaceri.

“Uite!” a fost răspunsul! Uite ce spune Dumnezeu în Deuteronom 29:22:

[…] străinul care va veni dintr’o ţară depărtată…” El se va mira.

Motivul: ei au uitat legământul pe care l-a făcut Dumnezeu cu ei.

Dragii mei, pământul și oamenii merg împreună. Atunci când omul a păcătuit, pământul a avut și el de suferit. Degradarea mediului ambian este o reflectare a degradării omului.

v.28  Domnul i-a smuls din ţara lor cu mânie, cu urgie, cu o mare iuţeală, şi i-a aruncat într-o altă ţară, cum se vede azi.”

v.29  Lucrurile ascunse sunt ale Domnului Dumnezeului nostru, iar lucrurile descoperite sunt ale noastre şi ale copiilor noştri, pe vecie, ca să împlinim toate cuvintele Legii acesteia.

Chiar înainte de a face legămîntul, Dumnezeu le spune ce se va întâmpla cu ei din pricina neascultării lor.

Acum este drept că, Dumnezeu nu ne spune totul. Dar acele lucruri pe care El le comunică, sunt suficiente pentru a face ceea ce așteaptă El de la noi.

Capitolul 30 ne oferă și el informații despre aceași temă a legământului palestinian.

Iată cum sună el:

Deuteronom 30:1-3:

v.1  Când se vor întâmpla toate aceste lucruri, binecuvântarea şi blestemul pe care le pun înaintea ta, dacă le vei pune la inimă în mijlocul tuturor neamurilor între care te va risipi Domnul Dumnezeul tău,

v.2 dacă te vei întoarce la Domnul Dumnezeul tău şi dacă vei asculta de glasul Lui din toată inima ta şi din tot sufletul tău, tu şi copiii tăi, potrivit cu tot ce-ţi poruncesc azi,

v.3  atunci Domnul Dumnezeul tău va aduce înapoi robii tăi şi va avea milă de tine, te va strânge iarăşi din mijlocul tuturor popoarelor la care te va împrăştia Domnul Dumnezeul tău.

Sunt aici șapte mari promisiuni pe care le face Domnul, aceste afirmații nu sunt condiționale. Primul verset afirmă că poporul se va dispersa printre toate națiunile.

Dumnezeu le spune că națiunea va fi smulsă din țara pe care le-a dat-o, datorită  neascultării lor, lucru care s-a și întâmplat deja.

Versetul doi anunță pocăința poporului atunci când va fi răspândit printre neamuri, ei se vor întoarce câtre Dumnezeu.

Poate că cineva se întreabă, dacă întoarcerea lor în țară se va face pe baza ascultării lor.

Ei bine, nu este tocmai așa, întoarcerea lor în țară se va face pe baza harului, a dragostei oferite necondiționat de Dumnezeu. Ei vor arăta ascultare de Dumnezeu datorită faptului că El i-a adus  în țară.

Ultimii 12 profeți  ai vechiului testament vorbesc despre toate  aceste aspecte. Vom ajunge la aceste profeții și vom trata mai pe larg această temă la momentul respectiv.

Mergem mai departe la cea de-a patra promisiune  pe care o face Dumnezeu.

Deuteronom 30:4-5:

v.4  Chiar dacă ai fi risipit până la cealaltă margine a cerului, chiar şi de acolo te va strânge Domnul Dumnezeul tău şi acolo Se va duce să te caute.

v.5   Domnul Dumnezeul tău te va aduce în ţara pe care o stăpâneau părinţii tăi şi o vei stăpâni; îţi va face bine şi te va înmulţi mai mult decât pe părinţii tăi.

Promisiunea aceasta este referitoare la  restaurarea Israelului. Indiferent de locurile unde sunt răspândiți, distanțele la care sunt, Dumnezeu îi va aduce înapoi.

Cea  de-a cincea promisiune vorbește o convertire națională.

v.6   Domnul Dumnezeul tău îţi va tăia împrejur inima ta şi inima seminţei tale, şi vei iubi pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău, ca să trăieşti.

Această promisiune o găsim reafirmată de profeții Ieremia, Osea și chiar de Pavel în epistola adresată romanilor.

A șasea promisiune:

v.7  Domnul Dumnezeul tău va face ca toate aceste blesteme să cadă peste vrăjmaşii tăi, peste cei ce te vor urî şi te vor prigoni.

v.8 Şi tu te vei întoarce la Domnul, vei asculta de glasul Lui şi vei împlini toate aceste porunci pe care ţi le dau astăzi.

Aceasta este o promisiune care îi vizează pe dușmanii Israelului. Domnul spune că ei vor fi judecați si pedepsiți.

Trecem la cea de-a șaptea promisiune:

Deuteronom 30:9-10:

v.9  Domnul Dumnezeul tău te va umple de bunătăţi, făcând să propăşească tot lucrul mâinilor tale, rodul trupului tău, rodul turmelor tale şi rodul pământului tău; căci Domnul Se va bucura din nou de fericirea ta, cum Se bucura de fericirea părinţilor tăi,

v.10  dacă vei asculta de glasul Domnului Dumnezeului tău păzind poruncile şi rânduielile Lui scrise în cartea aceasta a Legii, dacă te vei întoarce la Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău.

Dumnezeu promite poporului său că va veni o zi în care poporul va primi marea binecuvântare.

Nici noi si nici  Israelul nu putem avea scuze că nu am cunoscut voia lui Dumnezeu.

Deuteronom 30:11-14:

v.11  Porunca aceasta, pe care ţi-o dau eu azi, nu este mai presus de puterile tale, nici departe de tine.

v.12  Nu este în cer, ca să zici: „Cine se va sui pentru noi în cer şi să ne-o aducă, pentru ca s-o auzim şi s-o împlinim?”

v.13  Nu este nici dincolo de mare, ca să zici: „Cine va trece pentru noi dincolo de mare şi să ne-o aducă, pentru ca s-o auzim şi s-o împlinim?”

v.14  Dimpotrivă, este foarte aproape de tine, în gura ta şi în inima ta, ca s-o împlineşti.

Dumnezeu le-a pus la îndemâna poruncile lui, cuvintele care exprimă voia lui, așa că poporul nu se putea disculpa invocând ignoranța.

Nimeni nu se poate scuza de lipsa de informație cu privire la voia lui Dumnezeu.

El folosește tot felul de mijloace pentru  pentru ași face cunoscută voia.

Nu informația este problema, sunt multe căi de informare. Problema este în inima noastră, ea este nesupusă, neascultătoare.

Depinde de noi dacă vrem sau nu să acceptăm darul pe care nu-l meritam, iertarea păcatelor noastre prin Domnul Isus.

Obserbați că versetele 12 și 13 sunt citate de apostolul Pavel în epistola către Romani:

Romani 10: 6-10:

v.6 Pe când iată cum vorbeşte neprihănirea pe care o dă credinţa: „Să nu zici în inima ta: „Cine se va sui în cer?” (Să coboare adică pe Hristos din cer.)

v.7 Sau: „Cine se va coborî în Adânc?” (Să scoale adică pe Hristos din morţi.)

v.8 Ce zice ea deci? „Cuvântul este aproape de tine: în gura ta şi în inima ta.” Şi cuvântul acesta este Cuvântul credinţei, pe care-l propovăduim noi.

v.9 Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit.

v.10 Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea, şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire,

Pavel nu a spus că Moise a rostit acele lucruri, el personalizează neprihanirea și pun aceste cuvinte îm gura ei. Textul din Deuteronom este o profeție și vorbește  despre ziua în care Israelul se va întoarce acasă din pribegia lor cauzată de neascultare.

Aici avem o explicare a ceea ce a făcut Isus Hristos pentru fiecare dintre noi, El este neprihanirea nostră.

Iată ce spune Ieremia în cartea sa în capitolul 24:7, despre acest legământ, care nu este altceva decât o anticipare a unuia și mai important și mai cuprinzător:

v.7 Le voi da o inimă ca să înţeleagă că Eu sunt Domnul. Ei vor fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul lor, dacă se vor întoarce la Mine cu toată inima lor.

Sau capitolul 31:31-33:

v.31  Iată, vin zile, zice Domnul, când voi face cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda un legământ nou.

v.32  Nu ca legământul pe care l-am încheiat cu părinţii lor, în ziua când i-am apucat de mână să-i scot din ţara Egiptului, legământ pe care l-au călcat, măcar că aveam drepturi de soţ asupra lor, zice Domnul.

v.33 Ci iată legământul pe care-l voi face cu casa lui Israel după zilele acelea, zice Domnul: Voi pune Legea Mea înăuntrul lor, o voi scrie în inima lor; şi Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu.

Sau Evrei 8:8:

v.8 Căci, ca o mustrare a zis Dumnezeu lui Israel: „Iată, vin zile, zice Domnul, când voi face cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda un legământ nou;

Deci este vorba de un nou legământ , cel ce va institui acest legământ este Domnul Isus. El așteaptă decizia noastră care va aduce binecuvăntarea.