Itinerar Biblic Ep.0271 – DEUTERONOM Cap. 27

 

Rezumat

  • Viitorul ţării- blestemul neascultării.

Dragi ascultători, am ajuns la una din cele mai importante secţiuni a cărţii deuteronom. Acesta este cel de al treilea discurs al lui Moise. Aceasta este secţiunea în care se vorbeşte despre viitorul ţării.

Cred însă că la începutul acestei secţiuni ar fi bine să privim puţin la legământul pe care îl încheie Dumnezeu cu Israel.

Termenul de “legământ” a apărut deja de câteva ori şi trebuie să spun mai întâi că sunt câteva tipuri de legăminte la care se face referire în Scriptură.

Astfel, găsim referiri la legăminte încheiate între anumite diverse persoane. Apoi, mai sunt legăminte încheiate între popoare. Dar, cred că cel mai important, este cel încheiat între Dumnezeu şi poporul Său şi prin intermediul acestui popor cu întreaga omenire.

Noi am discutat deja despre legământul Adamic, apoi despre cel încheiat cu Noe, cu Avraam, sau cu Moise. Iată că acum ajungem la legământul cu Israelul.

Legămintele încheiate de Dumnezeu se pot organiza în două categorii: condiţionale  şi necondiţionale. Am mai putea, de asemenea, să le numim “Legăminte eterne” şi “Legăminte temporare!”. Legământul etern este unul permanent şi este necondiţional. Legământul temporar este unul condiţional. Cred că este important să înţelegem această distincţie dintre ele.

Legământul făcut de Dumnezeu cu Avraam a fost unul necondiţional. Legământul făcut cu Moise, cele zece porunci a fost unul condiţional. Iată  ce spune Dumnezeu în capitolul 27:5:

           Acum, dacă veţi asculta glasul meu, şi dacă veţi păzi legămîntul Meu,

Legământul cu Israel, cel la care vom privi în următoarele cuvinte, este unul necondiţional.

Acesta este legământul ce are de-a face cu viitorul Israelului. Trebuie să ne aducem aminte că poporul se afla pe malul estic al Iordanului, pregătiţi să intre în ţara pe care Dumnezeu a promis că le-o va da. Aceasta era o nouă generaţie, pentru că cea veche pierise în deşert. Dumnezeu se adresează acestei generaţii şi noi asistăm la unele din cele mai remarcabile profeţii ale Scripturii.

v.1  Moise şi bătrînii lui Israel au dat următoarea poruncă poporului: ,,Păziţi toate poruncile pe cari vi le dau astăzi.

v.2  Dupăce veţi trece Iordanul, ca să intraţi în ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău, să ridici nişte pietre mari, şi să le tencuieşti cu var.

v.3  Să scrii pe pietrele acestea toate cuvintele din legea aceasta, dupăce vei trece Iordanul, ca să intri în ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău, ţară în care curge lapte şi miere, cum ţi-a spus Domnul, Dumnezeul părinţilor tăi.

Dumnezeu spusese deja poporului, că atunci când vor fi în ţară, legile pe care Dumnezeu le-a dat, trebuiau săpate în piatră şi aşezate la loc vizibil. Dreptul lor de posesiune asupra ţării, viaţa lor în ţară era condiţionată de ascultarea lor faţă de Dumnezeu. Era un aranjament condiţional. Cu toate acestea ţara le-a fost dată fără nici o condiţie.

Dragii mei, ţara le-a fost dată fără condiţii. Însă viaţa în ţară era condiţionată de ascultare.

v.4  Dupăce veţi trece Iordanul, să ridicaţi pe muntele Ebal pietrele acestea, pe cari vă poruncesc azi să le ridicaţi, şi să le tencuiţi cu var.

v.5  Acolo, să zideşti un altar Domnului, Dumnezeului tău, un altar de pietre, peste cari să nu treacă ferul;

v.6  din pietre întregi să zideşti altarul Domnului, Dumnezeului tău. Să aduci pe altarul acesta arderi de tot Domnului, Dumnezeului tău;

v.7  să aduci jertfe de mulţămire, şi să mănînci acolo şi să te bucuri înaintea Domnului, Dumnezeului tău.

v.8 Să scrii pe aceste pietre toate cuvintele legii acesteia, săpîndu-le foarte desluşit.“

Ascultarea poporului trebuia să fie în termenii legii, iar legea trebuia afişată la loc vizibil.

v.9  Moise şi preoţii din neamul Leviţilor au vorbit întregului Israel, şi au zis: ,,Israele, ia aminte şi ascultă! Astăzi, tu te-ai făcut poporul Domnului, Dumnezeului tău.

v.10  Să asculţi de glasul Domnului, Dumnezeului tău, şi să împlineşti poruncile şi legile Lui pe cari ţi le dau astăzi.“

v.11  În aceeaş zi, Moise a mai dat următoarea poruncă poporului:

v.12 ,,După ce veţi trece Iordanul, Simeon, Levi, Iuda, Isahar, Iosif şi Beniamin, să stea pe muntele Garizim, ca să binecuvinteze poporul;

Atunci când ajungeau în ţara promisă, binecuvântarea poporului trebuia exprimată de pe Muntele Gherazim. El a menţionat triburile care vor rosti binecuvântările. Pe muntele Ebal, erau exprimate blestemele de alte triburi:

v.13  iar Ruben, Gad, Aşer, Zabulon, Dan şi Neftali, să stea pe muntele Ebal, ca să rostească blestemul.

Aceşti munţi erau în zona în care Domnul Isus s-a întâlnit cu femeia de la fântâna din Saamaria. Acea fântână există şi astăzi.

Dumnezeu le dă o listă cu blestemele pe care triburile desemnate în acest scop trebuiau să le rostească. Acestea erau de fapt condiţii prinse în legământul pe care Dumnezeu îl încheia cu ei.

Dragii mei , bunăstarea lor în ţară, depindea de ascultarea ei. Putem spune că ei erau chiriaşi iar chiria lor era ascultarea. Este totuşi o diferenţă, pentru că ţara le era dată ca o promisiune veşnică.

Sunt date aici doisprezece blesteme şi noi voi intra în detalii pentru că ele sunt suficient de clare:

v.15  ,,Blestemat să fie omul care va face un chip cioplit sau un chip turnat, căci este o urîciune înaintea Domnului, un lucru ieşit din mîni de meşter, şi care-l va pune într’un loc ascuns!“ –Şi tot poporul să răspundă: ,,Amin!“

Acesta este un blestem legat de primele două porunci ale Decalogului.

Iată unul legat de ce-a de a cincea poruncă:

v.16  ,,Blestemat să fie cel ce va nesocoti pe tatăl său şi pe mama sa!“ -Şi tot poporul să răspundă: ,,Amin!“

Lista continuă şi sfatul meu este să le citiţi pe toate, pentru că ele reprezintă un cod moral pe care Dumnezeu îl instituia pentru evrei. Cred că o raportare la vremurile noastre ne va da o bună imagine a îndurării şi răbdării pe care Dumnezeu o are cu noi.

Capitolul 28 continuă cu prevederile legate de viitorul lui Israel.

Este interesant ceea ce afirmă Scriptura pentru că aceste cuvinte reprezintă  istoria prescrisă a lui Israel. Vedeţi, istoria de obicei prezintă evenimente trecute. Dumnezeu oferă aici evenimente viitoare care vor face parte din istoria lui Israel.

v.1    Dacă vei asculta de glasul Domnului, Dumnezeului tău, păzind şi împlinind toate poruncile Lui pe cari ţi le dau astăzi, Domnul, Dumnezeul tău, îţi va da întîietate asupra tuturor neamurilor de pe pămînt.

v.2    Iată toate binecuvîntările cari vor veni peste tine şi de cari vei avea parte, dacă vei asculta de glasul Domnului, Dumnezeului tău:

Observaţi, vă rog, cuvântul “dacă”. Apariţia lui indică clar aspectul condiţional al acestor cuvinte. Este partea condiţională a legământului. Binecuvântarea vine în urma ascultării.

v.3  Vei fi binecuvîntat în cetate, şi vei fi binecuvîntat la cîmp.

v.4  Rodul pîntecelui tău, rodul pămîntului tău, rodul turmelor tale, fătul vacilor şi oilor tale, toate acestea vor fi binecuvîntate.

v.5  Coşniţa şi postava ta vor fi binecuvîntate.

v.6  Vei fi binecuvîntat la venirea ta, şi vei fi binecuvîntat la plecarea ta.

Pe măsură ce ascultaţi aceste cuvinte, sunteţi probabil miraţi de faptul că sunt doisprezece blesteme şi numai şase binecuvântări.

Dacă vreţi să aflaţi mai mult vă spun unde puteţi găsi restul binecuvântărilor. Domnul Isus a stat pe munte şi a rostit uimitoarea “Predică de pe munte”. Vă aduceţi aminte cum a început?

Matei 5:3  Ferice (sau binecuvântaţi) sunt cei săraci în duh, căci a lor este Împărăţia cerurilor!

Cum credeţi că au reacţionat cei care ascultau aceste cuvinte în raport cu ceea ce ştiau ei despre blestemele exprimate de Dumnezeu. Poporul experimentase deja două robii şi erau în pragul uneia care îi va împrăştia pe toată faţa pământului.

Dumnezeu nu lăsase numai blesteme asupra poporului. El le promisese şi binecuvântări dacă ascultau de El.

v.13  Domnul te va face să fii cap, nu coadă; totdeauna vei fi sus, şi niciodată nu vei fi jos, dacă vei asculta de poruncile Domnului, Dumnezeului tău, pe cari ţi le dau astăzi, dacă le vei păzi şi le vei împlini,

v.14  şi nu te vei abate nici la dreapta nici la stînga dela toate poruncile pe cari vi le dau astăzi, ca să vă duceţi după alţi dumnezei şi să le slujiţi.

Acum, Moise se întoarce înspre partea blestemelor şi oferă date suplimentare legate de acea conjuncţie “dacă”.

v.15  Dar dacă nu vei asculta de glasul Domnului, Dumnezeului tău, dacă nu vei păzi şi nu vei împlini toate poruncile Lui şi toate legile Lui, pe cari ţi le dau astăzi, iată toate blestemurile cari vor veni peste tine şi de cari vei avea parte.

Încă o dată se observă condiţiile impuse.

Iată însă că acum ajungem la acel remarcabil pasaj despre care spuneam. El cuprinde tocmai acea istorie prescrisă a lui Israel.

Profeţiile cu privire la viitorul lui Israel ne vorbesc despre cele trei perioade în care poporul este scos din ţară ca urmare a neascultării lor şi aduşi înapoi datorită bunătăţii lui Dumnezeu.

Despre primele două din cele trei, Dumnezeu i-a vorbit lui Avraam.

Genesa 15:13  Şi Domnul a zis lui Avram: ,,Să ştii hotărît că sămînţa ta va fi străină într’o ţară, care nu va fi a ei; acolo va fi robită, şi o vor apăsa greu, timp de patru sute de ani.

Genesa 15:16  În al patrulea neam, ea se va întoarce aici; căci nelegiuirea Amoriţilor nu şi-a atins încă vîrful.“

Poporul a fost rob în Egipt timp de 430 de ani. Apoi, Dumnezeu i-a scos de acolo. Este exact episodul care precede cartea Deuteronom.

Iată că acum, înainte de intrarea în ţara pe care Dumnezeu le-a promis-o El îi anunţă că va mai fi un timp în care ei vor fi scoşi din ţară.

v.32  Fiii tăi şi fiicele tale vor fi date ca roabe pe mîna altui popor; ţi se vor topi ochii de dor, uitîndu-te toată ziua după ei, şi mîna ta va fi fără putere.

v.33  Un popor, pe care nu-l cunoşti, va mînca rodul pămîntului tău şi tot venitul lucrului tău, şi în toate zilele vei fi apăsat şi sdrobit.

v.34  Priveliştea pe care o vei avea subt ochi te va face să înebuneşti.

Dragii mei, aceste versete se împlinesc pe timpul domniei ultimului rege al regatului Iuda. Este vorba despre regele Zedechia, ai cărui fii au fost ucişi înaintea ochilor lui. Apoi, chiar ochii lui au fost scoşi. Orb şi fără ajutor el a fost transportat la Babilon în captivitate.

v.35  Domnul te va lovi cu o bubă rea la genunchi şi la coapse, şi nu te vei putea vindeca de ea, te va lovi dela talpa piciorului pînă în creştetul capului.

v.36  Domnul te va duce, pe tine şi împăratul pe care-l vei pune peste tine, la un neam pe care nu l-ai cunoscut, nici tu, nici părinţii tăi. Şi acolo, vei sluji altor dumnezei, de lemn şi de piatră.

v.37  Şi vei fi de pomină, de batjocură şi de rîs, printre toate popoarele la cari te va duce Domnul.

Aceasta a fost captivitatea Babiloneană care acum este deja un fapt istoric recunoscut şi relatările istorice o menţionează. Vom mai găsi şi alte pasaje care oferă profeţii despre această perioadă din istoria Israelului.

Dar, de ce s-au întâmplat aceste lucruri. Din pricina neascultării. Dumnezeu le-a dat acele condiţii. Dacă nu ascultau erau scoşi din ţară.

Acum, acestea nu erau decât lecţii pe care Dumnezeu le dădea poporului. Pe timpul lui Ezra şi Neemia poporul s-a întors din robie. Profeţii Hagai, Zaharia, şi Maleahi sunt cei care susţin spiritual această întoarcere.  Şi acesta este deja un eveniment de domeniul trecutului despre care avem însemnări istorice detaliate.

Cea de a treia împrăştiere a poporului s-a întâmplat pe timpul cuceriri romane. Şi acesta a fost un episod despre care s-a profeţit mai înainte.

v.48  vei sluji în mijlocul foamei, setei, goliciunii şi lipsei de toate, vrăjmaşilor tăi, pe cari-i va trimete Domnul împotriva ta. El îţi va pune pe grumaz un jug de fer, pînă te va nimici.

Probabil aţi auzit despre istoricul evreu Iosefus Flavius care descrie războiul purtat de romani cu poporul evreu sub conducerea lui Titus. Imperiul Roman a fost cunoscut ca fiind regatul de fier. Jugul pe care l-a pus această împărăţie este tocmai cel despre care vorbeşte cuvântul lui Dumnezeu.

Dar detaliile despre imperiul roman nu se opresc aici:

v.49  Domnul va aduce de departe, dela marginile pămîntului, un neam care va cădea peste tine cu sbor de vultur, un neam a cărui limbă n’o vei înţelege,

Pentru noi limba latină este o limbă familiară, este baza limbii ce-o vorbim, dar pentru Evrei este una cu totul diferită. Limba ebraică face parte, mai degrabă, din familia popoarelor arabe. Pentru ei nu era deloc o limbă familiară, dimpotrivă era una cu totul străină. Dumnezeu a spus, “O limbă pe care n-o vei înţelege”. Iată împlinirea.

Este interesant că Imperiul Roman avea steaguri pe a căror emblemă era brodat un vultur.

Cred că orice evreu care privea un steag al armatei romane se gândea la ceea ce spusese Dumnezeu cu privire la acele lucruri.

v.50  un neam cu înfăţişarea sălbatică, şi care nu se va sfii de cel bătrîn, nici nu va avea milă de copii.

v.51  El va mînca rodul turmelor tale şi rodul pămîntului tău, pînă vei fi nimicit; nu-ţi va lăsa nici grîu, nici must, nici untdelemn, nici viţeii dela vaci, nici mieii de la oi, pînă te va face să pieri.

v.52  Te va împresura în toate cetăţile tale, pînă îţi vor cădea zidurile, aceste ziduri înalte şi tari, în cari îţi pusesei încrederea pe toată întinderea ţării tale; te va împresura în toate cetăţile tale, în toată ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău.

v.53  În strîmtorarea şi necazul în care te va aduce vrăjmaşul tău, vei mînca rodul trupului tău, carnea fiilor şi fiicelor tale, pe care ţi-i va da Domnul, Dumnezeul tău.

Tot istoricul Flavius Iosefus relatează în istoria lui că multe mame erau forţate să-şi dea copii pentru a fi mâncaţi în timpul asediului Ierusalimului.

Dragii mei, Flavius nu face decât să confirme împlinirea unor profeţii pe care Dumnezeu le făcuse cu mult timp înainte.

La momentul de faţă, poporul evreu încă se află împrăştiat pe o mare suprafaţă a acestui glob.

v.64  Domnul te va împrăştia printre toate neamurile, dela o margine a pămîntului pînă la cealaltă: şi acolo, vei sluji altor dumnezei pe cari nu i-ai cunoscut nici tu, nici părinţii tăi, dumnezei de lemn şi de piatră.

Ei nu s-au întors încă din pribegia la care au fost forţaţi în timpul guvernării romane. Aceasta nu înseamnă că Dumnezeu a uitat de ei. El are planul Lui cu privire la acest popor şi ştie cel mai bine ce se va întâmpla cu ei. Dar există profeţii cu privire la întoarcerea lor din această pribegie.

Dragii mei, sunt profeţii despre trei pribegii ale poporului. Sunt profeţii despre trei întoarceri ale poporului. În ceea ce priveşte scoaterea poporului din ţară, toate cele trei episoade au fost împlinite. Când este vorba despre întoarcerea lor în ţara pe care Dumnezeu le-a dat-o nu mai avem decât două episoade împlinite. Părerea mea este că şi acest din urmă episod se va consuma cât de curând. Dumnezeu, dragii mei, coordonează istoria şi El poate face ce vrea, pentru că este Dumnezeu. El îl iubeşte pe Israel şi aşa cum a împlinit ceea ce le-a promis până acum, tot la fel va împlini şi această profeţie. Până atunci însă Dumnezeu le-a dat detalii cu privire la dramele pe care le vor trăi:

v.65  Între aceste neamuri, nu vei fi liniştit, şi nu vei avea un loc de odihnă pentru talpa picioarelor tale. Domnul îţi va face inima fricoasă, ochii lîncezi, şi sufletul îndurerat.

v.66  Viaţa îţi va sta nehotărîtă înainte, vei tremura zi şi noapte, nu vei fi sigur de viaţa ta.

v.67  În groaza care-ţi va umplea inima şi în faţa lucrurilor pe care ţi le vor vedea ochii, dimineaţa vei zice: ,,O, de ar veni seara!“ şi seara vei zice: ,,O, de ar veni dimineaţa!“

Dragii mei, cred că noi ar trebuie să fim mai atenţi la aceste profeţii pentru că ele ne comunică foarte multe.

Atunci când Dumnezeu îi va aduce pe evrei înapoi, pentru noi va însemna încheierea timpului de har.

Ştiţi ce înseamnă aceasta? Un răspuns bun îl găsim în cartea Geneza 6:3: “Atunci Domnul a zis: ,,Duhul Meu nu va rămînea (sau nu se va lupta) pururea în om, căci şi omul nu este decît carne păcătoasă…” Aceasta înseamnă judecată. Înseamnă că Dumnezeu îşi va începe curând judecata Sa cu privire la cei păcătoşi.

Dragul meu ascultător, aceasta este încă o invitaţie la evaluare vieţii tale. Dar, nu o face singur. Cere-i Duhului Sfânt să-ţi arate nu cum te priveşti tu, sau lumea din jur, ci cum te priveşte Dumnezeu pentru că de El vei fi judecat. Şi dacă cumva nu eşti cum vrea El, nu uita, poţi fi aşa prin credinţa în Domnul Isus. El este acela care odată ce intră în viaţa cuiva, aduce iertare, mângăierea, curăţirea, regenerarea.

Să privim deci la acest popor pe care Dumnezeu îl foloseşte pentru a ne învăţa pe noi toţi. Dumnezeu n-a lăsat nici un cuvânt neîmplinit în ceea ce-i priveşte şi cu siguranţă se va întâmpla la fel cu noi.

Ceea ce le solicita Dumnezeu ca şi condiţie pentru binecuvântare era ascultarea. De la noi aşteaptă acelaşi lucru.