Itinerar Biblic Ep.0269 – DEUTERONOM Cap. 22, 23

 

Rezumat

  • legi diverse, privind relaţiile cotidiene.

Dragi prieteni,  apropierea de Dumnezeu reprezintă un eveniment ce trebuie să afecteze întreaga noastră viaţă, de la relaţiile noastre, până la modul în care construim. Cel puţin, aşa reiese din recomandările pe care le face Dumnezeu poporului său.

În capitolul 22 al cărţii Deuteronom, capitol în care am ajuns cu studiul nostru, vom vedea prevederi pe care Dumnezeu le stabileşte cu privire la acestea lucruri.

Mai întâi, Dumnezeu tratează relaţiile dintre fraţi:

v.1  Dacă vezi rătăcindu-se boul sau oaia fratelui tău, să nu le ocoleşti, ci să le aduci la fratele tău.

v.2   Dacă fratele tău nu locuieşte lîngă tine, şi nu-l cunoşti, să iei dobitocul la tine acasă, şi să rămînă la tine pînă ce-l cere fratele tău; şi atunci să i-l dai.

Nu ştiu cât de des aţi auzit despre conceptul de bună vecinătate, pentru că eu unul am auzi mereu vorbindu-se de el. De fapt, acest concept se referă la relaţiile dintre oameni şi care ar trebuie să fie caracterizate de un comportament civilizat, altruist. De auzit am auzit, dar, din păcate nu l-am prea văzut împlinindu-se.

Dumnezeu are însă o politică foarte coerentă în această direcţie. Deci, ceea ce proclamăm noi acum nu este altceva decât ceea ce Dumnezeu a comunicat poporului Său cu mult timp înainte ca noi să fi discutat despre aşa ceva.

Prevederile Lui sunt foarte specifice:

v.4  Dacă vezi măgarul fratelui tău sau boul lui căzut pe drum, să nu-l ocoleşti, ci să-i ajuţi să-l ridice.

Erau prevederi specifice acelor vremuri şi îndemnau la grijă faţă de aproapele, la dragoste faţă de semeni. Corespondenţa ar fi astăzi că atunci când vezi pe cineva rămas cu maşina în pană să nu treci pe lângă el ci să-l ajuţi.

De fapt, dragii mei, principiul poate fi extins la ceva mai mult decât o pană de motor. Este vorba aşa cum spuneam de sensibilitate faţă de semeni, de nevoile lor.

Am spus că Dumnezeu este preocupat de orice aspect al vieţii noastre. Atunci când eşti copilul lui Dumnezeu şi încerci să faci voia Lui, acest lucru trebuie să se reflecte în fiecare arie a vieţii. Iată ce recomandări are Dumnezeu de făcut în ceea ce priveşte îmbrăcămintea:

v.5    Femeia să nu poarte îmbrăcăminte bărbătească, şi bărbatul să nu se îmbrace cu haine femeieşti; căci oricine face lucrurile acestea este o urîciune înaintea Domnului, Dumnezeului tău.

Ei bine, ştiu că un asemene verset va da multă bătaie de cap unora, mai ales în zilele noastre când moda este atât de relativă în ceea ce priveşte sexele.

Dar, ceea ce trebuie să ţinem cont este că şi atunci şi acum,  hainele vorbesc mai mult decât ne place nouă să credem. Adesea el vorbesc despre sexualitatea unei persoane şi, cred eu, ceea ce vrea Dumnezeu să exprime aici este  o reglementare a comportamentului uman în această direcţie. El spune, cu alte cuvinte că fiecare este bine să păstreze caracteristicile cu care a fost înzestrat la naştere şi să nu caute să fie ceea ce Dumnezeu nu a intenţionat să fie.

În rest nu cred că este vorba despre o reglementare vestimentară în principal.

Ei bine, dacă sunteţi cumva de părere că organizaţiile neguvernamentale de protecţia mediului au apărut recent, vreau să vă spun o noutate. Dumnezeu este primul preocupat de mediul în care trăim şi pe care El l-a creat.

v.6    Dacă întîlneşti pe drum un cuib de pasăre, într’un copac sau pe pămînt, cu pui sau ouă şi mama lor şezînd peste pui sau peste ouă, să nu iei şi pe mama şi pe puii ei,

v.7    ci să dai drumul mamei şi să nu iei decît puii, ca să fii fericit şi să ai zile multe.

Vă aduceţi aminte de ceea ce a spus Domnul Isus despre acest lucru?

Matei 10:29  Nu se vînd oare două vrăbii la un ban? Totuş, nici una din ele nu cade pe pămînt fără voia Tatălui vostru.

Nici măcar o vrabie, care nu valorează prea mult pentru noi oamenii, nu este pe pământ fără ştirea lui Dumnezeu. Dumnezeu este interesat de viaţa ei şi El este interesat de întregul mediu înconjurător.

Vă daţi seama , dragi ascultători cât de interesat este El de noi, fiinţele create pentru a trăi în părtăşie cu El.

Dar, să nu credeţi că sunt arii ale vieţilor noastre de care Dumnezeu nu se interesează. Iată că El este interesat şi de modul în care poporul Său îşi va construi casele:

  1. 8 Cînd zideşti o casă nouă, să-ţi faci un pălimar împrejurul acoperişului, ca să nu aduci vină de sînge asupra casei tale, dacă s’ar întîmpla să cadă cineva de pe ea.

Acum,  să nu credeţi că Dumnezeu are impuneri absurde în ceea ce ne priveşte. Trebuie însă să înţelegem ce rol ocupa acoperişul caselor din orient. Astfel, ele nu aveau numai rolul de a asigura protecţia împotriva ploii şi intemperiilor vremii ci aveau şi menirea unei prispe, unei terase. Nu de puţine ori, în zilele călduroase de vară, oamenii îşi amenajau dormitoarele pe acoperişul casei. Acum înţelegeţi de ce dorea Dumnezeu ca acele zone să fie protejate? El nu voia ca din neatenţie să cadă cineva, fie că era vorba de oameni maturi sau de copii.

Interesant este că numai în ultimii ani s-a stabilit un cod al construcţiilor care să protejeze oamenii şi să vină în sprijinul celor cu handicapuri. Iată că Dumnezeu s-a gândit cu mult mai mult timp   înainte la asemenea probleme.

Dragii mei, Dumnezeu doreşte să-i dedicăm locuinţele noastre şi vrea să facă din ele locuri sigure de locuit, locuri care să ofere copiilor noştri siguranţă şi linişte.

Dar iată un cuvânt şi despre inginerie genetică:

v.9  Să nu sameni în via ta două feluri de seminţe, ca nu cumva să întinezi şi rodul seminţei pe care ai sămănat-o şi rodul viei.

Nu trebuie să existe încrucişări între două feluri de seminţe din specii diferite.

v.10  Să nu ari cu un bou şi un măgar înjugaţi împreună.

Dragii mei, cred că ştiinţa modernă trebuie să ia în considerare aceste prevederi. Sunt astăzi atâtea încercări în ceea ce priveşte ingineria genetică şi rezultatele ne şi sperie uneori. Este foarte drept că Dumnezeu a da libertăţi nemăsurate omului şi înţelepciune neegalată  de nici o altă fiinţă de pe pământ, dar cred că un lucru nu ni l-a dat – autoritate de dumnezei pentru creaţia Sa. Atunci când El a creat tot ce vedem astăzi sau a existat până acum, după fiecare a spus că s-a uitat şi a văzut că era bun. Omenirea încearcă acum să schimbe creaţia şi să-i dea  direcţii pe care numai Dumnezeu are dreptul să le dea.

Fie ca noi să facem ceea ce stă în puterea noastră pentru a se respecta voia lui Dumnezeu.

Pe de altă parte aceste prevederi cu  privire la diversele încrucişări sunt şi imagini a modului în care credinciosul nu trebui să se amestece cu lumea coruptă. Niciodată nu pot ieşi lucruri bune din astfel de încrucişări.

Să ne întoarcem acum la căsătorie şi să observăm câteva prevederi speciale pentru poporul evreu:

v.13  Dacă un om, care şi-a luat o nevastă şi s’a împreunat cu ea, o urăşte

v.14  apoi, o învinuieşte de lucruri nelegiuite şi-i scoate nume rău, zicînd: ,,Am luat pe femeia aceasta, m’am apropiat de ea, şi n’am găsit-o fecioară“, –

v.15  atunci tatăl şi mama fetei să ia semnele fecioriei ei şi să le aducă înaintea bătrînilor cetăţii, la poartă.

Aceasta este o lege pentru protecţia unei soţii nevinovate de răutate şi necredincioşia soţului ei. Societăţile moderne nu-şi mai bat capul cu aşa ceva deşi nu este normal.

v.20  Dar dacă faptul este adevărat, dacă fata nu s’a găsit fecioară,

v.21  să scoată pe fată la uşa casei tatălui ei; să fie ucisă cu pietre de oamenii din cetate, şi să moară, pentrucă a săvîrşit o mişelie în Israel, curvind în casa tatălui ei. Să curăţi astfel răul din mijlocul tău.

Dar şi dacă femeia era vinovată ea trebuia pedepsită.

Dragii mei Dumnezeu dorea ca poporul să fie protejat de promiscuitate sexuală, de stricăciune, imoralitate. Pentru noi, societatea contemporană acestea par a fi lucruri minore, chiar depăşite, după cum consideră unii. Cred că trebuie să ne reconsiderăm poziţiile. Şi dacă lumea nu vrea să o facă, cei ce se consideră copii ai lui Dumnezeu trebuie să o facă.

Adulterul nu este încurajat sub nici o formă dragii mei. Dumnezeu spune clar că este ceva ce trebuie pedepsit şi înlăturat.

Dar să trecem la capitolul 23, un capitol ce abordează probleme foarte sensibile din viaţa noastră.

v.1    Cel scopit sau famenul să nu intre în adunarea Domnului.

Aceasta pare o lege cu totul neobişnuită.  Oare ce vrea Dumnezeu să transmită aici? Unii spun că este o lege care condamnă ascetismul. Alţii vorbesc despre interzicerea măsurilor de sterilizare definitivă.

Indiferent despre ce este vorba, cred că principiul mai general se referă la intervenţia omului în orânduirile lăsate de Creator. Aş fi vrut să pot avea explicaţii mai detaliate asupra acestor probleme dar nu am. Aşa că ceea ce îmi rămâne de făcut este să mă rog ca Dumnezeu să ne lumineze prin Duhul Său cel Sfânt cu privire la ceea ce a vrut El să ne comunice în aceste rânduri.

v.2   Cel născut din curvie să nu intre în adunarea Domnului, nici chiar al zecilea neam al lui să nu intre în adunarea Domnului.

Am văzut până acum care este poziţia lui Dumnezeu cu privire la puritatea sexuală în Israel. Legile lui era extrem de aspre. Totuşi, dacă cineva nu se gândea la pericolele imediate, el putea să se gândească la consecinţele viitoare pe care le putea avea neascultarea lor. Astfel, omul trebuia să se gândească şi la poziţia pe care ar fi avut-o un copil născut din curvie. El ar fi fost un permanent renegat.

Deci ceea ce avem aici nu este decât o lege cu efect prin consecinţă.

În plan spiritual această lege ne vorbeşte despre cei născuţi din nou. Sunt mulţi care pretind calitate de copii ai lui Dumnezeu dar aceasta nu înseamnă că o şi deţin.  Nu oricine este religios este un copil al lui Dumnezeu. Să-l luăm ca exemplu pe Nicodim. El era un om religios, unul care cunoştea Legea şi care îi învăţa pe alţii această Lege şi cu toate acestea Domnul Isus îi spune că trebuie să se nască din nou.

Vedeţi, iată o bună întrebare! Cum devenim sau cum avem garanţia că suntem copii lui Dumnezeu?

Cred că cea mai completă descriere şi foarte concisă o are Ioan în primul capitol al Evangheliei Sale, în versetele 12 şi 13:

v.12  Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celorce cred în Numele Lui ( este vorba despre Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu), le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu;

v.13  născuţi nu din sînge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.

Dragul meu ascultător, în ce poziţie te afli tu? Eşti tu un copil legitim al lui Dumnezeu? Aceasta înseamnă că eşti aşa după cum spune Cuvântul Său.

v.3   Amonitul şi Moabitul să nu intre în adunarea Domnului, nici chiar al zecilea neam, pe vecie,

v.4  pentru că nu v’au ieşit înainte cu pîne şi apă, pe drum, la ieşirea voastră din Egipt, şi pentru că au adus, pe preţ de argint, împotriva ta pe Balaam, fiul lui Beor, din Petor din Mesopotamia, ca să te blesteme.

Arheologia a descoperit că Amoniţii şi Moabiţii erau printre cele mai păgâne popoare. Practicile lor religioase era o urâciune înaintea lui Dumnezeu şi vă asigur că sunt şi astăzi. De la orgiile sexuale, la sacrificii umane, la ritualuri din cele mai ciudate, totul se găsea la aceste popoare. Dumnezeu dorea să protejeze poporul Său de asemenea lucruri şi de aceea dorea să-i ţină departe de poporul Său.

Trist este că practicile lor sunt din ce în ce mai prezente în societatea modernă iar omenirea nu ia seama la ceea ce spune cuvântul lui Dumnezeu cu privire la ele.

Mai mult, sunt atâtea religii false, secte care distorsionează Cuvântul Domnului pentru a satisface poftele lor cele rele. Dumnezeu ne avertizează să nu avem nimic de a face cu asemenea mişcări.

Ceea ce spune Dumnezeu aici este foarte interesant. El spune că acele popoare nu au întâmpinat pe Israel cu pâini şi apă. Cu alte cuvinte evidenţele în ceea ce-i priveşte pe cei ce sunt departe de voia lui Dumnezeu sunt roadele lor. Ei nu vor întâmpina cu bunăvoinţă pe cei ce urmăresc adevărata neprihănire.

Dacă ne aducem bine aminte, aceste popoare l-au angajat pe Balaam să blesteme poporul Domnului. Numai că nu a fost după cum au vrut ei:

v.5  Dar Domnul, Dumnezeul tău, n’a voit să asculte pe Balaam; şi Domnul, Dumnezeul tău, a schimbat blestemul acela în binecuvîntare, pentru că tu eşti iubit de Domnul, Dumnezeul tău.

v.6  Să nu-ţi pese nici de propăşirea lor, nici de bună starea lor, toată viaţa ta, pe vecie.

Poate sună puţin cam sever, dar aceasta este o avertizare serioasă privind legăturile cu aceste religii ce par atât de înfloritoare dar, nu-i aduc pe oameni aproape de Dumnezeu.

Mergem însă mai departe. Dumnezeu nu porunceşte ură fără diferenţe:

v.7  Să nu urăşti pe Edomit, căci este fratele tău; să nu urăşti pe Egiptean, căci ai fost străin în ţara lui:

v.8  fiii cari li se vor naşte, în al treilea neam, să intre în adunarea Domnului.

Iată aici o reparare a imaginii Edomiţilor. Dacă ne aducem aminte, în cartea Geneza ne sunt prezentaţi cei doi fraţi, Edom, sau Esau, şi Iacov sau Israel. Ei erau fraţi gemeni.

Dumnezeu spune Israelului să nu-i primească în adunarea lor pe Amoniţi şi pe Moabiţi. Dar, ce se întâmplă cu Edomiţii. Ei erau fraţii celor dintâi?

Pentru un credincios, Edomul reprezintă firea, natura umană. Putem să ne războim cu ea, putem s-o urâm, putem s-o pedepsim, putem s-o detestăm, dar nu putem scăpa de ea. Atunci ce trebuie să facem? Trebui să avem grijă să nu ne supunem ei. Aceasta este foarte important.

Dar Dumnezeu mai spune Israelului să nu-i deteste pe Egipteni.

De ce oare?  Pentru că ei au fost străini în ţara lor.

În scriptură, Egiptul reprezintă lumea. Nouă ni se spune Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în El.” 1Ioan 2:15

Daţi-mi voie să spun din nou! Aici nu este vorba despre ură împotriva oamenilor sau lucrurilor din care este alcătuită această lume. Este vorba despre punctul de vedere al lumii, care consideră că trebuie să stăpânim tot ce ne înconjoară. Dumnezeu nu ne spune să dispreţuim aceste lucruri, dar nici să nu fim atât de îndrăgostiţi de ele încât să nu mai putem face nimic altceva, dar mai mult, să nu-l iubim pe El.

Acum, odată ajunşi la versetul 9, ajungem şi o secţiune dedicată curăţeniei. V-am spus mai devreme că Dumnezeu vrea ca întregul mediu să fie curat.

v.12  Să ai un loc afară din tabără, şi acolo să ieşi afară.

v.13  Între uneltele tale să ai o lopată, cu care să sapi şi să-ţi acoperi murdăriile ieşite din tine, cînd vei ieşi afară.

Dragii mei, Dumnezeu este interesat în salubritate, igienă. Ar trebui ca oriunde ajung creştinii să existe o mai mare curăţenie şi condiţii igienice de viaţă.

Astăzi auzim vorbindu-se atât de mult despre poluare. Cine oare a adus poluarea în acest univers? Cu siguranţă nu Dumnezeu a făcut-o. El ne-a dat izvoare limpezi, aer curat, o atmosferă nepoluată. Dar, odată cu intrarea păcatului în lume a început şi poluarea. Să nu înţelegeţi acum că toţi cei care poluează într-un fel sau altul pământul sunt păcătoşi şi nici că cei ce luptă împotriva poluării sunt toţi sfinţi. Vorbesc despre poluare în sensul în care ea reflectă ambiţiile lipsite de orice responsabilitate pe care le au unii oameni, ia consecinţele trebuie să le suportăm noi toţi.

În Israel lucrurile stăteau altfel. Dumnezeu are prevederi clare în privinţa poluării pentru că El venea în mijlocul taberei:

v.14  Căci Domnul Dumnezeul tău, merge în mijlocul taberei tale, ca să te ocrotească şi să-ţi dea în mînă pe vrăjmaşii tăi dinaintea ta; tabăra ta va trebui deci să fie sfîntă, pentruca Domnul să nu vadă la tine nimic necurat, şi să nu Se abată dela tine.

Pentru Dumnezeu curăţenia este foarte importantă. Cred că Webster a fost cel ce a spus despre curăţenie că este vecină cu evlavia.

Dragii mei, Dumnezeu doreşte un trup curat, un mediu curat, la fel cum doreşte un suflet curat. Sufletul curat este obţinut prin sângele Domnului Isus Hristos.

Dar, ce spuneţi, nu este Deuteronomul o carte practică?

Ei bine, iată o nouă problemă în care punctul de vedere al lui Dumnezeu diferă de cel al societăţii contemporane:

v.17  Să nu fie nici o prostituată din fetele lui Israel, şi să nu fie nici un sodomit din fiii lui Israel.

v.18  Să n’aduci în casa Domnului, Dumnezeului tău, câştigul unei prostituate, nici preţul unui câine, ca împlinire a unei juruinţe oarecare; căci şi unul şi altul sunt o urâciune înaintea Domnului, Dumnezeului tău.

Dumnezeu spune că nu trebuie să existe prostituate sau homosexuali în Israel. Mai mult, nimeni nu poate să ofere lui Dumnezeu ceea ce provine din lucruri pe care El nu le acceptă.

Acum voi spune ceva ce ştiu că nu aduce popularitate, dar cred că, în nici un caz, biserica nu ar trebui să primească vreun ban de la organizaţii sau persoane care nu îi câştigă pe căi cinstite sau din lucruri care sunt după voia lui Dumnezeu. Dumnezeu nu a vrut să primească de la Israel asemenea daruri, de ce credeţi că ar face-o în cazul nostru?

Dragi prieteni, Dumnezeu este un Dumnezeu sfânt. Să nu uităm lucrul acesta şi să facem tot ceea ce ne cere El să facem pentru a-l onora pe El şi statutul de copii ai Lui. Nu uitaţi, totul prin ascultare!