Itinerar Biblic Ep.0267 – DEUTERONOM Cap. 18:15 – 19:21

 

Rezumat

  • Cuvinte despre profeţi.
  • Cuvinte despre cunoaşterea viitorului.
  • Cuvinte despre proprietăţi.
  • Cuvinte despre abuzul în aplicarea legilor.

 Dragi ascultători, am urmărit data trecută care este opinia lui Dumnezeu cu privire la spiritism şi care sunt formele acestuia, forme care sub aparenta nevinovăţie îi îndepărtează pe oameni de Dumnezeu.

Dar, nu numai că Dumnezeu atrage atenţia asupra lucrurilor care îi îndepărtează pe oameni de El, dar prezintă, aşa cum o să vedem şi modul în care El, Dumnezeu se adresează oamenilor pentru a-şi face cunoscută voia.

Am spus deja că cele trei mari oficii în cadrul poporului evreu erau cele ale preotului, regelui şi profetului.

În capitolul 17, am văzut deja care sunt reglementările exprimate de Dumnezeu în ceea ce îi priveşte pe preoţi şi pe regi. Acum, în continuarea capitolului 18, vom vedea ce ne spune Dumnezeu cu privire la profeţi.

v.15  Domnul, Dumnezeul tău, îţi va ridica din mijlocul tău, dintre fraţii tăi, un prooroc ca mine: să ascultaţi de el!

v.16  Astfel el va răspunde la cererea pe care ai făcut-o Domnului, Dumnezeului tău, la Horeb, în ziua adunării poporului, cînd ziceai: ,,Să nu mai aud glasul Domnului, Dumnezeului meu, şi să nu mai văd acest foc mare, ca să nu mor.“

v.17  Atunci Domnul mi-a zis: ,,Ce au zis ei, este bine.

Copii lui Israel aveau datoria să-i asculte pe profeţi. De ce? Pentru că aceştia le spuneau adevărul. Acesta era motivul principal. Dar, al doilea motiv, era acela că dezvolta în ei capacitatea de a-L asculta pe ultimul profet, pe Domnul Isus Hristos.

Unii oameni încă întreabă de ce Dumnezeu nu se mai revelează pe Sine în aceste zile. Prieteni, prin Domnul Isus Hristos el a definitivat revelaţia Sa. Aşa cum este punctul pentru o propoziţie încheiată, aşa este Domnul Isus pentru revelaţia lui Dumnezeu. Nu mai este nimic de adăugat. El nu mai are nimic de spus despre Sine acestei lumi, decât ceea ce a spus deja prin Domnul Isus. Atunci când a fost sus pe muntele schimbării la faţă Dumnezeu Tatăl a spus despre Dumnezeu Fiul:

,,Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care Îmi găsesc plăcerea Mea: de El să ascultaţi!“

Cu alte cuvinte, dragii mei, tot ce trebuie să facem acum este să ascultăm de Fiul, de Isus Hristos. Pentru cei ce vor să asculte de Dumnezeu, Domnul Isus Hristos, reprezintă ultima, deplina revelaţia despre Sine şi este exact ceea ce spune Moise aici în Deuteronom:

v.18  Le voi ridica din mijlocul fraţilor lor un prooroc ca tine, voi pune cuvintele Mele în gura lui, şi el le va spune tot ce-i voi porunci Eu.

v.19  Şi dacă cineva nu va asculta de cuvintele Mele, pe cari le va spune el în Numele Meu, Eu îi voi cere socoteală.

Vă aduceţi aminte probabil că Domnul Isus a spus în repetate rânduri că acele cuvinte pe care El le spunea nu erau cuvintele Lui ci cuvintele Tatălui.  De exemplu ceea ce consemnează Ioan în versetul 30, capitolul 5 al Evangheliei sale, sau în capitolul 6, de câteva ori, ne spune că Domnul Isus nu a venit să facă voia Lui ci voia Tatălui. După ce se încheie misiunea pământească a Domnului Isus, în rugăciunea din capitolul 17 al Evangheliei după Ioan, îl găsim pe Domnul Isus afirmând că “ a sfârşit lucrarea încredinţată de Tatăl!” şi a spus tot ceea ce Tatăl îi spusese să spună!

Dragii mei, dacă Dumnezeu ar alege să mai vorbească omenirii în modul în care a făcut-o El nu are mai avea altceva de adăugat la ceea ce a spus deja Domnul Isus. El nu va face decât să repete ceea ce a comunicat prin Domnul Isus, pentru că tot ce trebuia să ştim noi, tot ce trebuia să ni se spună, a fost spus prin Domnul Isus.

Acesta este un alt motiv pentru care trebuie să stăm departe de astrologie. Este foarte adevărat că noi toţi avem această tendinţă de a explora ceea ce este neexplorat, dorim să cunoaştem viitorul. Este o nestăpânită dorinţă de a investiga misterele, de le descifra. Spiritul lui Columb, descoperitorul Americii se află în fiecare dintre noi. Nu este nimic greşit în aceasta. În cea mai mare măsură aceasta este garanţia progresului umanităţii, a descoperirilor ce au revoluţionat această lume. Singura problemă dragii mei este în ceea ce priveşte viitorul nostru. Memoria poate să ne spună mult despre trecut, experienţele ne fac parte de realitatea imediată, dar în ceea ce priveşte viitorul, el nu este al nostru. El este al lui Dumnezeu. Orice încercare a noastră de a-l explora ne conduce pe un teritoriu ce nu ne aparţine. Pentru că vedeţi, în ceea ce priveşte viitorul noi trebuie să ne încredem în Dumnezeu. Trecutul, folosit cu înţelepciune, poate fi o sursă de învăţătură şi credinţă pentru viitor, dar viitorul nu este al nostru.

Pentru că tot ne-am întors la această problemă şi pentru că ea este adesea confundată cu adevărata profeţie, doresc să privim mai în detaliu acest fenomen al viitorologiei.

Din dorinţa aceasta fierbinte de a cunoaşte au apărut tot felul de cititori şi dezlegători ai viitorului. Sunt vrăjitori, ghicitori, spiritişti care au făcut o profesie din a nu respecta ceea ce spune Dumnezeu cu privire la aceste lucruri.

Acum, au aceştia posibilitatea de a prevedea lucruri ce se vor întâmpla în viitor? Da, este un anumit grad de anticipare a unor lucruri viitoare.

În vechime, grecii aveau un oracol la Delhi şi se pare că obţineau anumite informaţii cu privire la viitor. Trebuie spus însă că aceasta este influenţă Satanică. Satan are o anumită putere de anticipare a ceea ce se va întâmpla, dar este limitată.

Acum, Dumnezeu nu ne lasă complet în întuneric în ceea ce priveşte intenţiile Sale de viitor. El foloseşte anumite persoane, foloseşte Cuvântul Său pentru a ne arăta care sunt lucrurile ce se vor întâmpla în viitor.

Astfel, de-a lungul timpului, Dumnezeu a folosit profeţi, care comunicau anumitor generaţii voia Sa. Aceşti profeţi primeau adesea sarcina de a avertiza poporul sau alte naţiuni despre judecata pe care Dumnezeu o va aduce peste ei în cazul neascultării lor. Dar, la fel cum se întâmplă şi astăzi, mai apăreau şi impostori şi profeţi mincinoşi de care poporul trebuia să se păzească.

Din păcate, nu întotdeauna poporul evreu a fost gata să aplice directivele pe care Cuvântul lui Dumnezeu le dădea pentru depistarea acestor profeţi falşi. Astfel, în cartea Ieremia, capitolul 14, versetul 14 găsim următoarele cuvinte ce descriu o astfel de situaţie:

v.14  Dar Domnul mi-a răspuns: ,Proorocii lor proorocesc minciuni în Numele Meu; Eu nu i-am trimes, nu le-am dat poruncă, şi nu le-am vorbit; ci ei vă proorocesc nişte vedenii mincinoase, proorociri deşerte, înşelătorii şi închipuiri scoase din inima lor.

Este evident aici că anumiţi oameni nu sunt trimişi de El, însărcinaţi de El cu această taină a profeţiei.

Deci, cum îi va cunoaşte poporul pe cei ce sunt adevăraţi, cum îi va deosebi de impostori?

v.20  Dar proorocul care va avea îndrăsneala să spună în Numele Meu un cuvînt pe care nu-i voi porunci să-l spună, sau care va vorbi în numele altor dumnezei, proorocul acela să fie pedepsit cu moartea.“

v.21  Poate că vei zice în inima ta: ,,Cum vom cunoaşte cuvîntul pe care nu-l va spune Domnul?“

v.22  Cînd ceeace va spune proorocul acela în Numele Domnului nu va avea loc şi nu se va întîmpla, va fi un cuvînt pe care nu l-a spus Domnul. Proorocul acela l-a spus din îndrăsneală: să n’ai teamă de el.

Să privim puţin la acest pasaj. Isaia este unul din profeţii Domnului, unul adevărat. De unde ştim lucrul acesta? Păi din profeţiile care s-au împlinit de-a lungul timpului.

La un moment dat El a profeţit că fecioara, femeia virgină, va naşte un fiu. În mod clar el a văzut peste veacuri ceea ce avea să se întâmple cu Domnul Isus Hristos şi modul în care El va veni în lume.

Să presupunem acum că cineva l-ar fi întrebat pe Isaia “Când se va întâmpla ceea ce spui tu?” Probabil că răspunsul lui Isaia ar fi fost: “Nu ştiu, dar s-ar putea să treacă şi sute de ani!” (De fapt au fost şapte sute de ani) Probabil că cei mai mulţi au râs şi i-au răspuns lui Isaia că nu au cum să verifice aşa ceva.

Vedeţi, nu acesta era testul pentru un profet. El putea profeţi despre lucruri care    s-ar fi petrecut la mulţi ani distanţă. Testul îl constituia profeţiile referitoare la anumite situaţii locale, situaţii care puteau fi verificate. Abia după ce aceste situaţii locale erau verificate şi se dovedeau veritabile profeţiile, profetul câştiga încrederea şi dreptul de a face profeţii mai generale.

Să privim din nou la Isaia. El a prezis acest eveniment al naşterii Domnului Isus şi noi, la aproape 2000 de ani distanţă, putem confirma acurateţea profeţiei Sale. Dar puteau  contemporanii lui avea aceeaşi opinie? Ei bine, opinia lor şi-au format-o observându-l pe Isaia în alte situaţii. De exemplu, Isaia s-a dus la regele Ezechia  cu o profeţie despre un eveniment local. Ierusalimul era la un moment dat înconjurat de un mare număr de soldaţi asirieni, recunoscuţi pentru vitejia şi ferocitatea lor în luptă. Cu toate acestea, Isaia îi comunică împăratului că nu este nevoie să se teamă pentru că Dumnezeu nu va îngădui vreunui soldat străin să pună piciorul în Ierusalim. Ei bine, lucrul acesta a fost auzit de mai mulţi oameni, era o problemă locală, oamenii erau interesaţi de ce se întâmpla şi cred că profeţia lui Isaia a fost ştirea zilei. Ba mai mult, Isaia spune că nici măcar o săgeată nu va  cădea peste Ierusalim. Ce spuneţi despre aceasta? O armată de oameni care înconjura un oraş, un conflict deschis şi nici măcar o săgeată, trasă din întâmplare, să nu ajungă în oraş? Era o afirmaţie îndrăzneaţă!

Dar, vedeţi, nu era afirmaţia lui Isaia, era afirmaţia Domnului. Ea s-a îndeplinit întocmai. Dacă o singură săgeată ar fi ajuns în oraş, Isaia ar fi pierdut orice credit din partea poporului. Era deci nevoie o predicţie fără fisuri. Totul trebuia să se îndeplinească.

Ce putem spune despre zilele noastre? Cred că aceste norme atât de rigide i-ar descalifica pe mulţi dintre cititorii în stele de astăzi. Sunt mulţi care nimeresc uneori câte o predicţie dar de cele mai multe ori sunt departe de adevăr, numai că nimeni numai spune nimic de acele erori.

Dragii mei, problema profeţiilor este una foarte serioasă. Trebuie să fim foarte atenţi la ceea ce se petrece în jurul nostru şi vă asigur că Dumnezeu nu ne lasă fără informaţii despre planul Său. Cuvântul Său este, de asemenea un standard după care profeţiile pot fi verificate. Trebuie să înţelegem că Dumnezeu are un caracter neschimbător şi ceea ce El a spus odată nu se va schimba. Deci, orice profeţie va fi în armonie cu întregul Cuvânt al lui Dumnezeu. Dragi prieteni, sunt atâţia cei care pretind că au noi informaţii de la Dumnezeu şi prin acestea îi induc pe mulţi în eroare.

Dumnezeu ne atrage atenţia că viitorul îi aparţine. El dă informaţiile pe care vrea să ni le dea şi cei care pretind că le au trebuie să se conformeze testului pe care El l-a instituit.

Să trecem acum la capitolul 19. Odată ce au fost date reglementările referitoare la diversele categorii de autoritate din Israel, Dumnezeu intervine pentru categoriile defavorizate. Despre ce este vorba?

v.1   Dupăce Domnul, Dumnezeul tău, va nimici toate neamurile acelea a căror ţară ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău, dupăce le vei izgoni şi vei locui în cetăţile şi în casele lor,

v.2    să desparţi trei cetăţi în mijlocul ţării pe care ţi-o dă în stăpînire Domnul, Dumnezeul tău.

v.3   Să faci drumuri, şi să împarţi în trei părţi ţinutul ţării pe care ţi-o va da ca moştenire Domnul, Dumnezeul tău. Să faci aşa, pentruca orice ucigaş să poată fugi în cetăţile acestea.

v.4   Legea aceasta să fie pentru ucigaşul care va fugi acolo ca să-şi scape viaţa, cînd va omorî fără voie pe aproapele său, fără să-i fi fost vrăjmaş mai înainte.

Dacă un om ajungea să curme viaţa altuia, el se putea refugia în una din cetăţile pe care Dumnezeu le cere puse de o parte. Scopul acestei refugieri era numai acela de a-l feri de mânia gloatei nu şi de judecata ce i se cuvine. Cetatea respectivă îi oferea protecţia numai pe durata procesului, pentru că în cazul vinovăţiei acesta era pedepsit conform cu gravitatea actului săvârşit.

Dumnezeu precizează foarte clar că protecţia oferită de aceste cetăţi se aplică numai celor nevinovaţi:

v.5  Aşa, de pildă, un om se va duce să taie lemne în pădure cu un alt om; ridică securea cu mîna, ca să taie copacul, ferul scapă din coadă, loveşte pe tovarăşul său, şi-l omoară. Atunci el să fugă într’una din cetăţile acestea ca să-şi scape viaţa;

v.6  pentru ca nu cumva răsbunătorul sîngelui, aprins de mînie şi urmărind pe ucigaş, să-l ajungă, fiind prea lung drumul, şi să lovească de moarte pe cel ce nu era vinovat de moarte, fiindcă mai înainte nu fusese vrăjmaş aproapelui său.

Şi ca să se înţeleagă foarte bine că Dumnezeu este un Dumnezeu drept şi  nu oferă  protecţie celor vinovaţi le precizează şi acest aspect:

v.11  Dar dacă un om fuge într’una din aceste cetăţi, dupăce a întins laţuri aproapelui său din vrăjmăşie împotriva lui, dupăce s’a aruncat asupra lui şi l-a lovit aşa încît i-a pricinuit moartea,

v.12  bătrînii din cetatea lui să trimeată să-l prindă şi să-l dea în mînile răzbunătorului sîngelui, ca să moară.

v.13  Să n’ai milă de el, şi să ştergi din Israel sîngele celui nevinovat, ca să fii fericit.

Dragi ascultători, Dumnezeu este un Dumnezeu drept şi nu permite acte de deformare a justiţiei. Iată cum este descris Dumnezeu în cartea Exod:

Exod 34:7  care Îşi ţine dragostea până în mii de neamuri de oameni, iartă fărădelegea, răzvrătirea şi păcatul, dar nu socoteşte pe cel vinovat drept nevinovat, şi pedepseşte fărădelegea părinţilor în copii şi în copiii copiilor lor pînă la al treilea şi al patrulea neam!“

Deci, nimeni nu-l poate învinui pe Dumnezeu de protecţionism sau nepotism, pentru că asemenea acuzaţii nu au nici un temei.

Dragii mei, pentru noi, cetatea de scăpare este credinţa în Domnul Isus. Atunci când avem credinţă în El suntem puşi la adăpost şi nimic nu ni se poate întâmpla. Dacă nu suntem adăpostiţi în El şi în jertfa  Lui atunci vom fi judecaţi de dreptatea lui Dumnezeu şi nimic nu ne poate absolvi de vina păcatului nostru.

Nu trebuie să ignorăm deci această ofertă pe care ne-o face Dumnezeu. Pentru că neacceptând aceasta  noi nu ne putem justifica înaintea lui Dumnezeu. Nu avem nimic care să poată acoperi vina păcatelor noastre şi faptul că suntem răzvrătiţi împotriva Lui. Domnul Isus este singurul care poate să ne salveze, El este cetatea noastră de scăpare.

Mergem puţin mai departe, pentru că Dumnezeu are observaţii foarte clare şi cu privire la proprietăţile cetăţenilor evrei:

v.14  Să nu muţi hotarele aproapelui tău, puse de strămoşii tăi, în moştenirea pe care vei avea-o în ţara pe care ţi-o dă în stăpînire Domnul, Dumnezeul tău.

Acum, trebuie să ne aducem aminte că Dumnezeu a fost cele ce a stabilit care este partea de moştenire pentru fiecare din familiile Israelului. Nimeni nu avea menirea să treacă peste ceea ce stabilise Dumnezeu.

Dragii mei, Dumnezeu nu este un Dumnezeu al abuzurilor. El nu îngăduie abuzuri în ceea ce priveşte proprietăţile şi nu îngăduie abuzuri în ceea ce priveşte aplicarea legilor. Iată o precizare cât se poate de clară în această direcţie:

v.15  Un singur martur nu va fi deajuns împotriva unui om, ca să adeverească vreo nelegiuire sau vreun păcat oarecare; un fapt nu va putea fi întemeiat decît pe mărturia a doi sau trei marturi.

Cred că o asemene atitudine lipseşte multor legiuitori. În cazul acesta, tocmai pentru că Legea era nespus de aspră, nu se puteau permite erori. Dumnezeu, încă o dată, nu considera pe cel vinovat, drept nevinovat, dar nici pe cel nevinovat nu voia să-l considere vinovat.

Dumnezeu dorea înlăturarea erorilor şi mai mult, posibilitatea răzbunării. Dacă se ridica cineva şi aducea vreo învinovăţire, el trebuia să se prezinte înaintea judecătorului şi a preoţilor. Aceştia stabileau dacă mărturia era veritabilă sau nu şi pentru verificare mai solicitau şi alţi martori.

v.16,17  Cînd un martor mincinos se va ridica împotriva cuiva ca să-l învinuiască de vreo nelegiuire, cei doi oameni cu pricina să se înfăţişeze înaintea Domnului, înaintea preoţilor şi judecătorilor cari vor fi atunci în slujbă.

v.18,19  Judecătorii să facă cercetări amănunţite. Dacă se va afla că martorul acela este un martor mincinos, şi că a făcut o mărturisire mincinoasă împotriva fratelui său, atunci să-i faceţi cum avea el de gînd să facă fratelui său. Să scoţi astfel răul din mijlocul tău.

Vedeţi, prezumţia de nevinovăţie nu este o descoperire modernă, umanistă, rezultatul civilizaţiei noastre. De la bun început Dumnezeu a aplicat un sistem bazat pe protecţie şi dreptate.

Nu este vorba de milă aici. Ascultaţi numai:

v.21  Să n’ai nici o milă, ci să ceri: viaţă pentru viaţă, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mînă pentru mînă, picior pentru picior.

Aceasta este Legea – nu este milă în lege. Cred că noi trebuie să-i fim mulţumitori lui Dumnezeu că suntem judecaţi în raport cu harul lui Dumnezeu şi nu cu Legea lui. Nu cred că cineva se poate măsura rigorile legii, cu standardele ei ridicate.

Noi nu o cotăm astăzi aşa cum a fost ea în vechime deşi Dumnezeu nu şi-a schimbat legile. Legea este încă valabilă şi ne condamnă pe noi toţi. Vestea bună este însă că tronul de judecată al lui Dumnezeu este acum un tron al milei, devenit astfel prin sângele jertfei Domnului Isus care la Golgota a plătit pentru toate nelegiurile pentru toate călcările noastre de lege.

Dragii mei să apreciem astfel şi mai mult harul de care ne face Dumnezeu parte prin credinţă. Este singura posibilitate pentru noi să ne întâlnim cu iertarea Sa şi în cele din urmă să ne întâlnim cu El, nu în calitate de judecător ci în calitate de părinte iubitor. Vă asigur, aceasta este şi dorinţa Lui.