Itinerar Biblic Ep.0266 – DEUTERONOM Cap.17 –18:14

 

Rezumat

  • Cuvinte despre preoţi.
  • Cuvinte despre rege.
  • Cuvinte cu privire la spiritism.

 Dragi ascultători, în următoarele două capitole, respectiv, capitolele 17 şi 18 ajungem la o secţiune, care reglementează trei dintre poziţiile foarte importante în Israel. Este vorba despre rege, preot şi profet. Trebui să ne aducem aminte că regimul de conducere în Israel era teocraţia. Adică Dumnezeu era cel care conducea poporul, nu un guvern sau un rege.

Dar să vedem mai bine ce ne spune Cuvântul lui Dumnezeu în capitolul 17 din cartea Deuteronom care, în prima parte, oferă câteva detalii legate de jertfe.

v.1  Să n’aduci jertfă Domnului, Dumnezeului tău, vreun bou, sau vreun miel care să aibă vreun cusur sau vreo meteahnă trupească; căci ar fi o urîciune înaintea Domnului, Dumnezeului tău.

Dumnezeu a spus că primul născut, a oricărei creaturi aparţine lui Dumnezeu. El a mai precizat, de asemenea, că orice jertfă prezentată înaintea lui trebuia să fie fără cusur. Dacă citim ultima carte a Vechiului  Testament, Maleahi, autorul cărţii listează acolo acuzaţiile pe care Dumnezeu le aduce împotriva Israelului. Erau de fapt păcatele care au atras judecata lui Dumnezeu asupra lor. Ei bine, prima acuzaţie acolo este aceea că poporul a adus jertfe din animale bolnave. Cu alte cuvinte nu au respectat cerinţele instituite de Dumnezeu cu privire la jertfe.

Vă invit să vă imaginaţi acum un crescător de animale care are un viţel pe care se hotărăşte să-l ţină pentru păstrarea rasei sale.

Astfel, dimineaţa el se trezeşte devreme şi se duce la grajd, unde animalul este bolnav. Probabil se va întoarce repede în casă, îi ca trezi pe copii, se vor chinui cu toţii să-l urce în căruţă pentru a-l duce la templu. Probabil vecinii se vor uita la el şi vor aprecia generozitatea lui. Îl vor lăuda pentru bunătatea şi credincioşia lui. Dar, ceea ce nu văd vecinii este ceea ce vede Dumnezeu – inima omului. Chiar dacă vecinii îl consideră un om credincios, Dumnezeu nu îl cotează ca atare. El ştie că încearcă să salveze o situaţie nefavorabilă pentru el.

Din păcate, dacă noi am fi verificaţi cu privire la modul în care manifestăm noi credincioşia faţă de Dumnezeu şi ar fi pedepse cu închisoarea pentru acesta, mulţi ar sta după gratii.

Dragi mei, cum ne purtăm noi faţă de Dumnezeu? Cum ne este credincioşia în ceea ce priveşte aspectele financiare? Manifestăm noi credincioşie faţă de El? Acum, nu înţelegeţi greşit, Dumnezeu nu este sărac, El nu are nevoie de banii noştri dar noi avem nevoie să-I fim credincioşi. Este o binecuvântare pentru sufletele noastre să dăruim.

Deci, o bună întrebare de verificare pentru fiecare dintre noi este, cum tratăm noi misiunile, cum îi tratăm pe cei în nevoie? Este semnul credincioşiei noastre, iar Dumnezeu nu vrea resturi ci ce este mai bun.

Dumnezeu specifică clar care îi sunt aşteptările în ce priveşte jertfele şi este la fel de categoric în ceea ce ţine de idolatrie:

v.2  Se va găsi poate în mijlocul tău, într’una din cetăţile pe cari ţi le dă Domnul, Dumnezeul tău, un bărbat sau o femeie care să facă ce este rău înaintea Domnului, Dumnezeului tău, şi care să calce legămîntul Lui;

v.3  care să meargă după alţi dumnezei ca să le slujească şi să se închine înaintea lor, după soare, lună sau toată oştirea cerurilor, aşa cum eu n’am poruncit.

v.4 De îndată ce vei lua cunoştinţă şi vei afla lucrul acesta, să faci cercetări amănunţite. Dacă lucrul este adevărat, dacă faptul este întemeiat, dacă urîciunea aceasta a fost săvîrşită în Israel,

v.5  atunci să aduci la porţile cetăţii tale pe bărbatul sau femeia care va fi vinovat de această faptă rea, şi să ucizi cu pietre sau să pedepseşti cu moartea pe bărbatul acela sau pe femeia aceea.

Aceasta este o lege clară împotriva idolatriei. Din această poruncă şi din altele deduc că pedeapsa pentru încălcarea oricărei dintre cele zece porunci era moartea. Noi suntem astăzi atât civilizaţi, atât de umani încât considerăm că Dumnezeu era crud pentru că prevedea asemenea pedepse.

Interesant este că rata criminalităţii este într-o permanentă creştere în societatea modernă civilizată. Deci, Dumnezeu are dreptate, ca de fiecare dată.

Pedeapsa pentru idolatrie era moartea prin aruncarea cu pietre.

Aţi observat, probabil, că Dumnezeu amendează idolatria cu toate că era o practică foarte răspândită în acele zile. Mitologia greacă şi idolatria orientală erau foarte bogate în zei şi zeiţe care erau asociaţi cu soarele şi luna sau alte corpuri cereşti. Apolo era regele soare, iar Diana era zeiţa lunii. Vedeţi, acei oameni se închinau creaturii şi nu creatorului.

Dar, de unde a început totul? Cum s-a produs această schimbare, pentru că din câte ne aducem aminte, prima pereche de oameni se închinau totuşi lui Dumnezeu? Părerea mea este că totul a început la turnul Babel. Turnul acesta a fost locul celor care s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu. De ce? Dumnezeu trimisese potopul iar acum ei se închinau soarelui pentru că în înţelegerea lor soarele a reparat ceea ce a stricat Dumnezeu. În modul acesta ei au început să considere corpurile cereşti ca fiindu-le prietenoase şi li se închinau ca atare. Dragii mei, greşeala lor era aceea că ei uitau cine este cel ce crease toate corpurile cereşti.

Dar să mergem mai departe pentru că odată ce această lege nu se pornea o vânătoare a vrăjitoarelor ci totul trebuia făcut în rânduială şi cu responsabilitate:

v.6  Cel vinovat de moarte să fie omorît pe mărturia a doi sau trei martori; să nu fie omorît pe mărturia unui singur martor.

Observaţi, vă rog grija lui Dumnezeu pentru cei nevinovaţi. Nu se putea face o judecată arbitrară. Nimeni nu putea să alerge la autorităţi şi să-şi reclame vecinii doar pentru că nu-i plăcea de ei. Era nevoie de mai mulţi martori care să confirme acuzaţia de închinare le idoli.

Vedeţi, nici din puntul aceasta de vedere nu stăm mai bine. Astăzi, un singur martor poate aduce condamnarea pe viaţă pentru cineva.

Dar să ne întoarcem acum la teocraţie, la guvernarea exercitată de Dumnezeu în Israel.

Teocraţia este termenul tehnic pentru ceea ce tocmai am exprimat. Ei bine într-un astfel de regim, cei cărora se adresau oamenii  în mod direct erau preoţii pe care Dumnezeu îi pusese peste popor.

Dacă ei ar fi ascultat de Dumnezeu niciodată nu ar fi nevoie de un rege. Dar, după cum ştim, ei au cerut un rege. Dumnezeu le-a satisfăcut cererea pentru că el respectă alegerile noastre.

Iată ce găsim scris în Psalmul 106, versetul 15:

v.15  El le-a dat ce cereau; dar a trimes o molimă printre ei.

Desigur aceasta se referă la experienţa lor in deşert, dar, este un lucru care se repetă, iată în istoria lor.

Dragii mei, dacă Dumnezeu ar împlinii toate rugăciunile noastre, aşa cum le facem noi, de obicei, mari probleme s-ar abate asupra acestei lumi.

Eu cred că un semn al dragostei lui Dumnezeu este tocmai faptul că El nu răspunde la  unele din rugăciunile noastre.

Dar, el a răspuns în cele din urmă solicitărilor lor. Legile însă pentru un rege au fost stabilite încă de acum:

v.8  Dacă ţi se va părea prea greu de judecat o pricină privitoare la un omor, la o neînţelegere, sau la o rănire, şi va da prilej la ceartă în lăuntrul cetăţii tale, să te scoli şi să te sui la locul pe care-l va alege Domnul, Dumnezeul tău.

v.9  Să te duci la preoţi, Leviţi, şi la cel ce va împlini atunci slujba de judecător; să-i întrebi, şi ei îţi vor spune hotărîrea legii.

v.10  Să faci cum îţi vor spune ei în locul pe care-l va alege Domnul, şi să ai grijă să faci cum te vor învăţa ei.

v.11  Să faci după legea pe care te vor învăţa şi după hotărîrea pe care o vor rosti ei, să nu te abaţi dela ce-ţi vor spune ei, nici la dreapta nici la stînga.

Pentru că Legea nu acoperea toate aspectele care ţin de viaţa cotidiană, tot ce constituia situaţie conflictuală, trebuia adus înaintea preoţilor. Apoi persoanele care solicitau judecata preoţilor trebuiau să se supună deciziilor luate de aceştia. Dacă nu o făceau erau pedepsiţi cu moartea.

Singura situaţie de genul aceasta, prezentată în Scriptură o găsim în cartea Hagai cap. 2:11. Sunt sigur că au existat mai multe situaţii ca acestea pentru că viaţa este foarte complexă şi nu de puţine ori se ajunge la conflicte.

Vorbeam despre solicitarea Israelului de a avea un rege şi spuneam că Dumnezeu a transmis prevederile Sale încă de pe timpul când Israelului nu avea încă o ţară.

v.16  Dar să n’aibă mulţi cai, şi să nu întoarcă pe popor în Egipt ca să aibă mulţi cai; căci Domnul v’a zis: ,,Să nu vă mai întoarceţi pe drumul acela.“

v.17  Să n’aibă un mare număr de neveste, ca să nu i se abată inima; şi să nu strîngă mari grămezi de argint şi aur.

Acestea sunt regulile pe care trebuia să le respecte un rege. Este interesant de observat că regele Solomon a încălcat toate aceste reguli. În primul rând El a strâns un mare număr de cai. Apoi, lucru pentru care a fost vestit în toată lumea, a fost numărul mare de neveste.

Dumnezeu a atras atenţia asupra acestor lucruri cu mult timp înainte ca poporul să aibe un rege. Dumnezeu ştia foarte bine ce se petrece în inima omului şi din această cauză El atrăgea atenţia asupra tuturor acestor lucruri. După cum bine ştim, în cele din urmă Solomon a fost atras de soţiile sale în idolatri şi chiar poporul a fost atras în idolatria din pricina neascultării acestui rege.

Dar nu numai în aceste domenii a încălcat Solomon legea pe care Dumnezeu o lăsase, dar şi în ceea ce priveşte aurul şi argintul. Este drept că David a început campania, dar el voia aurul şi argintul pentru construcţia  templului.

Solomon a fost mult prea aspru în politicile financiare promovate iar aceasta a constituit şi una din cauzele care au generat divizarea Israelului în cele două regate.

v.18  Cînd se va aşeza pe scaunul de domnie al împărăţiei lui, să scrie pentru el, într’o carte, o copie a acestei legi, pe care s’o ia dela preoţii din neamul Leviţilor.

v.19  Va trebui s’o aibă cu el şi s’o citească în toate zilele vieţii lui, ca să înveţe să se teamă de Domnul, Dumnezeul lui, să păzească şi să împlinească toate cuvintele din legea aceasta şi toate poruncile acestea,

v.20  pentruca inima lui să nu se înalţe mai pe sus de fraţii lui, şi să nu se abată dela poruncile acestea nici la dreapta nici la stînga, şi să aibă astfel multe zile în împărăţia lui, el şi copiii lui, în mijlocul lui Israel.

Omul care urca pe tronul Israelului trebuia să fie un om al lui Dumnezeu, unul care să iubească cuvântul lui Dumnezeu. El trebuia să aibă pentru sine un set din legile lui Dumnezeu şi să se familiarizeze cu ele citindu-le în fiecare zi a vieţii lui.

Noi nu suntem puşi pe tronuri acum, dar şi noi trebuie să ne însuşim acest sfat al lui Dumnezeu.

Am vorbit până acum despre rege şi prevederile care-l vizează. Iată acum lucruri referitoare la oficiul preoţesc.

Capitolul 18:

v.1 Preoţii, Leviţii, şi toată seminţia lui Levi, să n’aibă nici parte de moşie, nici moştenire în Israel; să se hrănească din jertfele mistuite de foc în cinstea Domnului şi din darurile aduse Domnului.

v.2   Să n’aibă moştenire în mijlocul fraţilor lor: Domnul va fi moştenirea lor, cum le-a spus.

Aşa cum ştim, preoţii proveneau din familia lui Levi. Toţi leviţii erau angajaţi în slujba templului. Ei nu moşteneau nici o bucată de pământ în Israel pentru că Domnul era moştenirea lor.

Dumnezeu le purta de grijă într-un mod extraordinar. Dumnezeu nu spune nimic despre veniturile regelui dar are prevederi ample în ceea ce-i priveşte pe leviţi.

v.3  Iată care va fi dreptul preoţilor dela popor: cei ce vor aduce o jertfă, fie bou, fie miel, să dea preotului spata, fălcile şi pîntecele.

v.4  Să-i dai cele dintîi roade din grîul tău, din mustul tău şi din untdelemnul tău, şi pîrga din lîna oilor tale;

v.5  căci pe el l-a ales Domnul, Dumnezeul tău, dintre toate seminţiile, ca să facă slujba în Numele Domnului, el şi fiii lui, în toate zilele.

Este un principiu foarte important cel pe care îl stabileşte Dumnezeu aici. Este o metodă folosită de Dumnezeu pentru a asigura răspândirea lucrării Sale în lume. Dumnezeu aşteaptă ca oamenii să contribuie la răspândirea Cuvântului Său în această lume. În vechime oamenii erau solicitaţi să susţină preoţimea, slujitorii templului, iar Dumnezeu nu şi-a schimbat opinia cu privire la acest lucru.

v.9    Dupăce vei intra în ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău, să nu te înveţi să faci după urîciunile neamurilor acelora.

v.10  Să nu fie la tine nimeni care să-şi treacă pe fiul sau pe fiica lui prin foc, nimeni care să aibă meşteşugul de ghicitor, de cititor în stele, de vestitor al viitorului, de vrăjitor,

v.11  de descîntător, nimeni care să întrebe pe cei ce cheamă duhurile sau dau cu ghiocul, nimeni care să întrebe pe morţi.

v.12  Căci oricine face aceste lucruri este o urîciune înaintea Domnului; şi din pricina acestor lucruri va izgoni Domnul, Dumnezeul tău, pe aceste neamuri dinaintea ta.

Atunci când poporul va ajunge în ţară, nu trebuia sub nici o formă să recurgă la practicile popoarelor din ţară. Această avertizare este repetată şi în Noul Testament. Pavel avertizează împotriva acestor lucruri:

v.1 Dar Duhul spune lămurit că, în vremile din urmă, unii se vor lepăda de credinţă, ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile dracilor…

Cu alte cuvinte, suntem avertizaţi că nu este vorba numai despre obiceiurile unor oameni ci este de fapt lumea nevăzută a duhurilor satanice.

Daţi-mi voie acum să îmi exprim şi eu o părere şi vă invit să luaţi numai ce este bun. Cercetaţi toate lucrurile, spune Pavel,  şi luaţi ce este bun.

Părerea mea este că noi suntem de fapt chiar în mijlocul acelor vremuri despre care vorbeşte Pavel. Chiar în timpurile acestea sunt puternice manifestări de închinare înaintea lui Satan. Sunt în această lume chiar biserici ale Satanei, unde, deşi este greu de crezut, lumea i se închină. Am văzut oameni care se închină în faţa statuii lui Krishna, care nu este decât o altă icoană a aceluiaşi domn al vremurilor acestea.

Dumnezeu ne avertizează împotriva unor asemenea lucruri şi noi trebuie să ascultăm.

Un alt lucru pe care vreau să-l adaug aici este pericolul tot mai prezent al astrologiei. Nu cred că lumea este suficient de informată cu privire la pericolul acestei practici. Sunt tot mai mulţi cei care îşi organizează viaţa în jurul recomandărilor horoscopului. Acestor oameni vreau să le aduc aminte că în capitolul anterior am văzut că Dumnezeu condamnă închinarea la Lună, Stele şi Soare.

De ce este condamnată o astfel de practică? Pentru că îi îndepărtează pe oameni de adevăratul Dumnezeu şi dacă cineva se îndepărtează de Dumnezeu devine  o pradă uşoară pentru acei îngeri căzuţi care caută să aducă sufletele sub domnia lui Satan.

Există o preocupare din ce în ce mai intensă pentru a intra în dialog cu lumea extrasenzorială, cu lumea nevăzută a spiritelor.  Pentru aceasta oamenii se folosesc de tot ce cred ei că îi poate ajute: magie, parapsihologie, droguri, tot ce poate anula orice urmă de raţiune şi aduce sufletul în contact cu alte entităţi spirituale.

Dragii mei, lumea satanică se bucură de orice suflet care îi trece pragul. Aşa cum Dumnezeu se bucură de orice suflet care se întoarce la El, satan se bucură de orice suflet pe care reuşeşte să-l fure de lângă Dumnezeu.

Dragi prieteni, oricine şi orice ne abate atenţia şi credinţa de la Cel ce este Domnul Domnilor, trebuie respins şi alungat. El nu este de la Dumnezeu şi intenţiile sale nu sunt curate. Dumnezeu este foarte categoric  în condamnarea unor astfel de lucruri, iar noi trebui să le respingem aşa cum ne învaţă Cuvântul lui Dumnezeu.

v.13  Tu să te ţii în totul totului tot, numai de Domnul Dumnezeul tău.

v.14  Căci neamurile acelea pe cari le vei izgoni, ascultă de cei ce citesc în stele şi de ghicitori; dar ţie, Domnul, Dumnezeul tău, nu-ţi îngăduie lucrul acesta.

Neamurile care au făcut lucrurile acelea erau deja judecate şi era doar o problemă de timp până ce ea se va împlini. Iată de ce, Dumnezeu ne sfătuieşte să tratăm cu seriozitate aceste lucruri şi dezvoltăm o atitudine care să-l onoreze pe Dumnezeu.

Dragi ascultători, este imposibil să iei un ziar, să deschizi dimineaţa radioul sau televizorul şi să nu auzi cum li se comunică oamenilor ce le prevesteşte horoscopul pentru ziua respectivă. Atenţia oamenilor este abătută de la Cuvântul lui Dumnezeu şi de la voia Lui către lucruri care pe El îl supără şi pe care El le condamnă. Care este poziţia copiilor lui Dumnezeu în această situaţie? Care este poziţia ta, dragul meu ascultător? Cauţi tu mai mult voia lui Dumnezeu decât lucrurile acestei lumi? Dumnezeu a condamnat spiritismul, indiferent de forma lui. Care este poziţia ta? Fie ca ea să coincidă cu a Domnului!