Itinerar Biblic Ep.0264 – DEUTERONOM Cap. 13, 14

 

Rezumat

– Ascultarea în închinare

– Ascultarea în regimul alimentar

– Ascultarea în. dărnicie.

Dragi ascultători, ne întoarcem la acel moment de istorie şi învăţătură pe care îl realizează Dumnezeu prin intermediul robului Său Moise şi pentru noi, acum, prin intermediul Duhului Sfânt.

Lecţia capitolului 13 este extrem de folositoare dacă avem în vedere, pe de o parte, setea lumii din jur de a cunoaşte ceea ce se va întâmpla în viitor şi, pe de altă parte mulţimea celor ce speculează această nesiguranţă şi se erijează în clarvăzători, profeţi şi tot felul de şarlatani.

După cum vom vedea Dumnezeu are legi drastice împotriva celor ce contrafăceau, falsificau adevărata profeţie, cea inspirată de Duhul lui Dumnezeu.

Dar să vedem mai întâi care sunt direcţiile de verificare ale profeţiilor aşa cum le prezintă Cuvântul lui Dumnezeu în acest capitol cu numărul 13 din cartea Deuteronom:

v.1 Dacă se va ridica în mijlocul tău un proroc sau un visător de vise care-ţi va vesti un

semn sau o minune,

v.2  şi se va împlini semnul sau minunea aceea de care ţi-a vorbit el zicînd: „Haidem

după alţi dumnezei”, -dumnezei pe cari tu nu-i cunoşti, -„şi să le slujim”!

v.3  să n’asculti cuvintele acelui prooroc sau visător de vise, căci Domnul, Dumnezeul

vostru, vă pune la. încercare ca să ştie dacă iubiţi pe Domnul, Dumnezeul vostru, din

toată inima voastră şi din tot sufletul vostru.

v.4  Voi să mergeţi după Domnul, Dumnezeul vostru, şi de El să vă temeţi; poruncile Lui

să le păziţi; de glasul Lui să ascultaţi; Lui să-I slujiţi, şi de El să vă alipiţi.

Cred că şi atunci, la fel ca şi acum, sunt mulţi cei ce încearcă să speculeze nevoile sufletului uman.

Una din aceste nevoie este aceea de a cunoaşte, aceea de a avea siguranţă. Pentru aceia care nu au siguranţa ce vine în urma unei tovărăşii, prietenii sincere cu Dumnezeu, teama, frica de ceea ce va urma este o adâncă rană ce nu se vindecă. In permanenţă caută asigurări, caută să investigheze crezând că pot adormi această teamă de singurătate în fata viitorului.

Dumnezeu cunoaşte foarte bine aceste lucruri şi de aceea avertizează împotriva

acelor ce încearcă să profite de pe urma acestor slăbiciuni.

Domnul nu doreşte ca noi să trăim în permanenţă cu teamă, în necunoaştere, dar E! foloseşte profeţia pentru a ne atrage la El, pentru a ne aduce la acea legătură strânsă şi intimă cu EL

De aceea orice profet, orice clarvăzător, orice profeţie care nu ne aduce mai aproape de Dumnezeu, care nu-l prezintă pe Dumnezeul Scripturii este o profeţie falsă.

Acesta este un principiu foarte important. Cred că acesta este modul, în care putem şi noi verifica pe oricine se ridică să prezică ceva. Dacă acea profeţie nu-l are în mijloc pe Dumnezeu şi caută glorificarea Lui atunci nu trebuie să-i acordăm atenţie.

Ba mai mult, poporul evreu este îndemnat la acţiuni radicale:

v.5  Proorocul sau visătorul acela de vise să fie pedepsit cu moartea, căci a vorbit de

răsvrătire împotriva Domnului, Dumnezeului vostru; care v’a scos din ţara Egiptului şi

v’a izbăvit din casa robiei, şi a voit să te abată dela calea în care ţi-a poruncit Domnul,

Dumnezeul tău, să umbli. Să scoţi astfel răul din mijlocul tău.

Vi se pare exagerată o asemenea atitudine? , Mai este de actualitate o asemenea atitudine? Dacă vine astăzi cineva şi propovăduieşte lucruri străine Evangheliei, care este poziţia pe care trebuie să avem? Daţi-mi voie să spun, dragi ascultători că sunt adesea martorul ignoranţei şi lipsei de fermitate. Datorită necunoaşterii Scripturii nu puţini sunt cei ce spun, ” Să fim îngăduitori! Poate că au şi ei dreptate!”

Vedeţi, poporul evreu trebuia să facă dovada unei mai mari responsabilităţi. Ei nu puteau spune: “Poate au şi ei dreptate!” Ei aveau datoria să cerceteze, să investigheze şi apoi să delibereze, potrivit cu ceea ce găseau în urma cercetării lor.

Din păcate, lumea modernă nu mai cunoaşte Scriptura ceea ce o face o pradă uşoară pentru şarlatani şi impostori.

Dumnezeu, dragii rnei este preocupat de cei ce prin învăţăturile lor abat poporul de la calea cea adevărată.

Acum, este foarte adevărat dragii mei ca sunt unu care procedează asemenea celui ce striga: “Hoţul la slănină!” în timp ce el însuşi fura slănina vecinului. Tot ce pot să spun dragi prieteni este ca Scriptura este masura, etalonul, vorbelor si faptelor noastre. Cercetaţi Scripturile! Verificaţi tot ce auziţi şi rugaţi-vă să primiţi lumină de la Duhul Sfânt al lui Dumnezeu.

El promite tuturor celor ce-l caută că-l vor găsi, dacă-l caută din toată inima.

De asemenea, luaţi aminte la ce-i spune apostolul Pavel lui Timotei:

2 Timotei 3:16 Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, • să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire,

Sau, aveţi dificultăţi în a înţelege anumite pasaje. Luaţi aminte la ce spune Petru: 2 Petru 1:20  Fiindcă mai întîi de toate, să ştiţi că nicio proorocie din Scriptură nu se tîlcuieşte singură.

Dragii mei, Cuvântul lui Dumnezeu poate să aducă lumină acolo unde oamenii sunt neputincioşi.

In ceea ce-i priveşte pe profeţii falşi din Israel, aceştia îşi asumau un risc foarte mare. Închinarea înaintea Dumnezeului adevărat era mai presus de orice. Nimic nu avea întâietate!

v.6  Dacă fratele tău, fiul mamei tale, sau fiul tău, sau fiica ta, sau nevasta care se odihneşte la sînul tău, sau prietenul tău pe care-1 iubeşti ca pe tine însuţi, te aţîţă în taină, zicînd:
„Haidem, şi să slujim altor dumnezei!” – dumnezei pe cari nici tu, nici părinţii tăi nu i-aţi cunoscut,

v.7 dintre dumnezeii popoarelor cari vă înconjoară, lîngă tine sau departe de tine, dela o margine a pămîntului pînă la cealaltă-

v.8  să nu te învoieşti şi să nu-l asculţi; să n’arunci spre el o privire de milă, să nu-l cruţi,

şi să nu-l ascunzi.

v.9  Ci să-l omori; întâi mîna ta să se ridice asupra lui ca să-l omoare, şi apoi mîna

întregului popor;

v.10  să-l ucizi cu pietre, şi să moară, pentrucă a căutat să te abată dela Domnul, Dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei.

Ce spuneţi? Măsuri cam radicale, nu-i aşa? Parcă este ceva ce societate noastră umanistă nu suportă. Este destul de dificil pentru cineva să fie primul care aruncă piatra execuţiei în cel ce este membrul familiei sale. Cu toate că pare o atitudine prea radicală şi extrem de dură, trebuie să spunem că în cele din urmă duce la salvare multor alte vieţi.

Vreţi dovezi? Priviţi tot în istoria Israelului şi veţi găsi că la un moment dat regatul de nord ai Israelului cade în idolatrie şi ca urmare a acesteia sunt înfrânţi, măcelăriţi şi duşi în robie. Deci, în loc să fi fost curmat răul în faza lui incipientă, el s-a extins şi a afectat toată naţiunea.

Dragii mei, lupta împotriva păcatului şi a stricăciunii este dureroasă. De multe ori este nevoie să omoram mădulare din noi înşine şi nu este uşor. Alteori avem de luptat că răul în familiile noastre şi din nou, nu este uşor, dar, dragi prieteni, nu putem lăsa răul să înflorească. Cred că privind cu atenţie găsim acelaşi gen de probleme în naţiunea noastră. Sunt nenumărate cazurile în care morala creştină este cu desăvârşire ignorată. Mai rnult, pedepsele sunt şi ele reflectare a corupţiei naturii umane.

Nu de puţine ori suntem martorii unor acte ce nu au nimic în comun cu rasa umană, cu atât mai puţin cu fiinţe create şi înzestrate cu raţiuni. Cu toate acestea reacţia noastră faţă de astfel de acte este foarte slabă.

Cred că nouă ni se pare că suntem chiar mai buni şi mai miloşi decât Dumnezeu însuşi, dar, dragii mei este doar semnul unei slăbiciuni.

Dumnezeu a fost şi este cât se poate de ferm în pedepsirea păcatului. Pasajul citit, a confirmat acest lucru.

Motivul pentru aceste acte radicale este aceeaşi ascultare care condiţionează binecuvântarea:

v.11    Să se facă aşa, pentrucă tot Israelul să audă şi să se teamă, şi să nu se mai săvîrşească o faptă aşa de nelegiuită în mijlocul tău.

Deşi avem senzaţia aici că poporul este îndemnat la un fanatism religios, versetele următoare, respectiv începând cu versetul 12 până la 15 ne arată cu totul altceva.

v.12  Dacă vei auzi spunîndu-se despre una din cetăţile pe cari ţi le-a dat ca locuinţă

Domnul, Dumnezeul tău:

v.13 „Nişte oameni răi au ieşit din mijlocul tău, şi au amăgit pe locuitorii din cetatea lor zicînd: ,Haidem şi să slujim altor dumnezei!” – dumnezei pe cari tu nu-i cunoşti-

v.14 să faci cercetări, să cauţi şi să întrebi cu deamănuntul. Dacă este adevărat, dacă lucrul este întemeiat, dacă urîciunea aceasta a fost făcută în mijlocul tău,

v.15 atunci să treci prin ascuţişul săbiei pe locuitorii din cetatea aceea, s’o nimiceşti cu desăvîrşire împreună cu tot ce va fi în ea, şi să-i treci chiar şi vitele prin ascuţişul săbiei.

Deci, poporul nu trebuie să trateze lucrurile cu uşurinţă, în grabă, ci trebuia făcută o analiză serioasă, aprofundată pentru a se stabili veridicitatea faptelor. Dacă se stabilea însă vinovăţia toţi cei vinovaţi erau pedepsiţi, chiar dacă aceasta însemna întregul oraş.

v.16    Să strîngi toată prada în mijlocul pieţei, şi să arzi de tot cu foc cetatea şi toată prada ei, înaintea Domnului, Dumnezeului tău: să rămînă pentru totdeauna un morman de dărîmături, şi nici o dată să nu fie zidită din nou.

Dragul mei ascultător, sfinţenia este o problemă de viaţă şi moarte pentru Dumnezeu şi noi nu putem glumi sau fi îngăduitori cu aceste aspecte. Dacă suntem ascultători de El, avem promise binecuvântările, aşa cum le avea promise şi poporul evreu:

v.17 Nimic din ce va fi blestemat ca să fie nimicit cu desăvîrşire, să nu se lipească de mîna ta, pentru ca Domnul să Se întoarcă din iuţimea mîniei Lui, să Se îndure de tine, să te ierte, şi să te înmulţească, după cum ajurat lucrul acesta părinţilor tăi,

v.18 dacă vei asculta de glasul Domnului, Dumnezeului tău, păzind toate poruncile Lui pe cari ţi le dau astăzi, şi făcînd ce este plăcut înaintea Domnului, Dumnezeului tău.

Cerinţa, una singură – ascultarea. Legat de aceeaşi problemă a sfinţeniei,

capitolul 14 vine şi el cu precizări importante.

v.1   Voi sînteţi copiii Domnului, Dumnezeului vostru. Să nu vă faceţi crestături şi să nu vă radeţi între ochi pentru un mort.

v.2   Căci tu eşti un popor sfînt pentru Domnul, Dumnezeul tău, şi Domnul Dumnezeul

tău te-a ales, ca să fii un popor al Lui dintre toate popoarele de pe faţa pămîntului.

Lucrurile la care se referă Dumnezeu aici sunt anumite practici rituale, efectuate de păgâni în închinările la zeităţile lor. Dumnezeu le spune evreilor că El nu are nevoie de aşa ceva.

Mai târziu, o să vedem că pe timpul profetului Iile, preoţii lui Baal, zeitate păgână îşi fac tăieturi pe corp pentru a-l impresiona pe zeul lor şi pentru a-l face să intervină. Bineînţeles că nu putea, era o zeitate moartă. Dar, încă o dată, nu tăieturile, sau tatuajele îl impresionează pe Dumnezeu ci un singur lucru – ascultarea.

Această ascultare trebuia să fie prezentă în toate aspectele vieţii. De la practicile religioase, la ritualurile de închinare, şi până la dieta pe care o avea poporul.

În comentariul pe care l-am făcut cărţii Levitic, am abordat mai în detaliu, descrierea animalelor curate şi necurate. Dieta prescrisă de Dumnezeu pentru popor era mai mult decât un ritual. Atunci când respectau această dietă consecinţele erau şi de ordin fizic. De-a lungul anilor au fost dovedite calităţile terapeutice ale regimului alimentar practicat de evrei.

Atunci când, în urmă cu mai mulţi ani, o puternică epidemie de holeră a străbătut întreaga Europă, singurii care au scăpat au fost evreii care au păstrat regimul alimentar.

În vremea aceea, pentru că evreii nu se îmbolnăveau, restul populaţiei a început să-i acuze pe ei de răspândirea acelei epidemii.

Astăzi, abundă regimurile alimentare de tot soiul. Mai ales partea feminină este foarte interesată de regimul alimentar. Dragii mei, pentru noi, un asemenea regim nu mai are valoare. Desigur, dacă avem respect faţă de trupul nostru şi nu abuzăm de el, îl onorăm pe Dumnezeu care ni I-a oferit în dar, însă, ceea ce are valoare şi pentru noi, este ascultarea de Domnul nostru Isus Hristos. El este în primul rând interesat de o prietenie strânsă şi durabilă cu fiecare dintre noi şi în ultimul rând de regimul alimentar.

Acum, Dumnezeu le va spune foarte clar care sunt animalele ce vor fi incluse şi care sunt cele excluse din regimul alimentar:

v.3  Să nu mănînci niciun lucru urîcios. îată dobitoacele pe cari să le rnîncaţi: boul, oaia şi

capra;

v.5   cerbul, căprioara şi bivolul; zimbrul, capra neagră, capra sălbatică şi girafa.

 

v.6   Să mîncaţi din orice dobitoc care are copita despicată, unghia despărţită în două şi

rumegă.

Acestea erau animalele care puteau fi folosite pentru hrană. Erau în principal două semnalmente de care trebuia să se ţină cont. Aceste două caracteristici pot să ne înveţe şi pe noi anumite adevăruri spirituale.

În primul rând, copita animalului trebuia să fie despicată. Aceasta ar putea simboliza umblarea creştinului prin lume. Copita despărţită vorbeşte despre separarea creştinului de lumea din jur. Acum, eu ştiu că este foarte mult legalism în lumea modernă. Sunt persoane care nu s-au mulţumit numai cu zece porunci şi au mai şi adăugat la acestea. Cu toate acestea, apropierea de Hristos nu este o problemă numai de reguli şi legi. Important este nu numai să te separi de ceva sau cineva, ci important este şi să te separi în ceva.

Atunci când eşti departe de Hristos, dă-i voie să te facă copilul Lui şi viata se va schimba în mod dramatic.

În altă ordine de idei, un alt semn distinct al animalelor care trebuiau folosite pentru hrană erau cele care îşi rumegau mâncarea.

Lecţia spirituală pentru noi aici este că la fel ar trebuie să facem şi noi cu Cuvântul lui Dumnezeu. Ar trebui să strângem Cuvântul acesta în inimile noastre. După ce am strâns acest Cuvânt, trebuie să medităm la el, să-l rumegăm.

Scriitorul Psalmului 1 spune:

v.2   Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului, şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui!

Un astfel de om, spune autorul psalmului, este unul binecuvântat de Dumnezeu, unul fericit.

Dragii mei, Cuvântul lui Dumnezeu aduce multe bucurii şi nenumărate satisfacţii.

Dar nu numai animalele de uscat erau declarate necurate ci chiar şi unele din cele ce populau adâncurile mărilor şi oceanelor.

v.9   Iată dobitoacele din cari veţi mînca, din toate cele ce sînt în ape: să mîncaţi din

toate cele ce au înotătoare şi solzi.

v.10    Dar să nu mîncaţi din niciunul din cele ce n’au înotătoare şi solzi: să le priviţi ca necurate.

Criteriile după care se deosebeau cele curate de cele necurate erau aripioarele, înotătoarele şi solzii.

După peştii mării, poporul primeşte o listă cu păsările cerului.

v.11 Să mîncaţi orice pasăre curată.

v.12 Dar iată pe acelea pe cari nu le puteţi mînca: vulturul, gripsorul şi vulturul de mare;

v.13 şorecarul, şoimul, gaia şi tot ce ţine de neamul său;

v.14 corbul şi toate soiurile lui;

v.15 struţul, bufniţa, pescărelul, coroiul şi ce ţine de neamul lui;

v.16 huhurezul, cocostîrcul şi lebăda;

v.17 pelicanul, corbul de mare şi heretele,

v.18 barza, bătlanu! şi ce ţine de neamul Iui, pupăza şi liliacul.

În cele din urmă, Dumnezeu abordează una din problemele foarte importante din domeniul închinării. Este vorba de zeciuială. –

v.22 Să iei zeciuiala din tot ce-ţi va aduce sămînţa,din ce-ţi va aduce ogorul în flecare an.

v.23 Şi să mănînci înaintea Domnului Dumnezeului tău, în locul pe care-l va alege ca să-Şi aşeze Numele acolo, zeciuială din griul tău, din mustul tău şi din untdelemnul tău, şi întîi născuţi din cireada şi turma ta, ca să te înveţi să te temi totdeauna de Domnul, Dumnezeul tău.

Dumnezeu a promis să binecuvânteze poporul în măsura în care ei îi vor sluji. Dar, din această binecuvântare ei trebuia să aducă înapoi pentru Dumnezeu cea de a zecea parte. Vedeţi ce interesant este acest concept? Dumnezeu oferă şi apoi aşteaptă să vadă credincioşia noastră.

O parte a acestei zeciuieli era în cele din urmă consumate tot de popor, dar numai înaintea Domnului. Cu alte cuvinte. Dumnezeu ei consumau acele lucruri în prezenţa lui Dumnezeu.

Dragii mei. Dumnezeu îi invita la masă. Este plăcerea Lui să-i aibă pe cei dragi aproape, să se bucure de ei şi cu ei. Cum te simţi tu dragul mei ascultător într-o asemenea postură?

Creatorul acestui univers vrea să stai cu el la masă, în prezenţa Lui. Iată cum sună cuvintele Domnului Isus, înregistrate în cartea Apocalipsa, capitolul 3:20 „Iată Eu stau la uşă, şi bat. Dacă aude cineva glasul meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine.”

Este una din cele mai importante invitaţii pe care le poate obţine cineva. Cred că suntem bucuroşi oridecâteori ne invită o personalitate să luăm masa cu ea, dar când este vorba despre Creatorul acestui univers nu ar trebuie să stăm pe gânduri.

Acum, Dumnezeu le oferea şi variante alternative pentru a aduce zeciuiala lor:

v.28    După trei ani, să scoţi toată zeciuială din venitul tău din anul al treilea, şi s’o pui în cetăţile tale.

Se pare că aceasta era o zeciuială adiţională care însuma venitul tuturor celor trei ani. Deci, dragii mei, este vorba de o dărnicie mult mai mare decât credem noi.

Acum, de o parte din aceste zeciuieli beneficiau cei care slujeau la templu.

v.29   Atunci să vină Levitul, care n’are nici parte, nici moştenire cu tine, străinul, orfanul şi văduva, cari vor fi în cetăţile tale, şi să mănînce şi să se sature, pentrucă Domnul, Dumnezeul tău, să te binecuvînteze în toate lucrările pe cari le vei face cu mînile tale.

Dragii mei, lucrarea Domnului foloseşte şi resurse materiale. Deci, trebuie să înţelegem că dezvoltarea împărăţiei Sale depinde şi de modul în care noi folosim bunurile ce le primim de la Dumnezeu pentru dezvoltarea misiunii.

Iată dragi ascultători, maniera în care Dumnezeu prevedea aproape în detaliu toate lucrurile care trebuiau împlinite de popor ca senin al ascultării. Ascultarea, dragii mei trebuie să aibă forme concrete şi ea este foarte importantă pentru că este răspunsul pe care trebuie să-l dăm iubirii lui Dumnezeu, şi El ne iubeşte dragii mei!