Itinerar Biblic Ep.0248 – Evanghelia după Ioan cap. 15:6- 16:3

 

Rezumat

  • Domnul Isus va trimite Duhul Sfânt.

 

Dragi ascultători suntem foarte aproape de finalul Evangheliei după Ioan iar Domnul Isus este foarte aproape de momentul în care va merge la cruce pentru a plăti pentru păcatele noastre.

Înainte însă de a pleca din mijlocul ucenicilor, Domnul Isus le adresează cuvinte de îmbărbătare, vorbind despre relaţia în care se află El cu ucenicii Săi şi cu toţi cei ce vor crede în Numele Lui.

Astfel, în acest capitol cu numărul 16 din Evanghelia după Ioan, Domnul Isus vorbeşte despre faptul că lumea nu va fi prea îngăduitoare cu cei ce vor să trăiască după voia lui Dumnezeu.

De fapt, dragi prieteni, dacă încercaţi să trăiţi aşa cum ne îndeamnă cuvântul lui Dumnezeu nu trebuie să vă aşteptaţi să aveţi prea mulţi prieteni, pentru că nu veţi avea. De ce? Pentru că nu mai avem aceeaşi origine. Crezând în Domnul, devenind ai Săi, suntem mlădiţe, suntem în viţă şi este normal să nu fim înţeleşi de cei ce sunt în afara ei.

Dar, mai bine să vedem ce spune în continuare Domnul Isus:

v.4  V’am spus aceste lucruri, pentruca, atunci cînd le va veni ceasul să se împlinească, să vă aduceţi aminte că vi le-am spus. Nu vi le-am spus dela început, pentrucă eram cu voi.

Domnul le spune ucenicilor ce va urma şi îi pregăteşte pentru aceste lucruri. Domnul ne pregăteşte mereu, dragi prieteni. Din propria experienţă, dar şi din ce am văzut în viaţa altora, am învăţat că Dumnezeu ne pregăteşte întotdeauna pentru ceea ce va urma.

v.5  Acum Mă duc la Cel ce M’a trimes; şi nimeni din voi nu Mă întreabă: ,Unde Te duci?`

v.6  Dar, pentrucă v’am spus aceste lucruri, întristarea v’a umplut inima.

Aceşti oameni s-au lăsat copleşiţi de întristare din cauza faptului că Domnul urma să-i părăsească. Creştinii de astăzi trebuie să evite aşa ceva. Mulţi creştini îngăduie să fie cuprinşi de amărăciune şi înverşunare în urma unei singure experienţe. Ei sunt dezamăgiţi de un individ sau de o adunare şi sunt copleşiţi de întristare; ca urmare, ei îi întorc spatele lui Dumnezeu. Unii oameni nu mai trec pragul unei biserici din cauza înverşunării rezultate în urma unui incident din trecut. Alţi oameni, care au pierdut pe cineva drag, rămân într-o stare de continuă jale şi tristeţe. Şi nu ar trebui să fie aşa. Nu trebuie să ne lăsăm copleşiţi de întristare.

v.7 Totuş, vă spun adevărul: Vă este de folos să Mă duc; căci, dacă nu Mă duc Eu, Mîngîietorul nu va veni la voi; dar dacă Mă duc, vi-L voi trimete.

“Vă este de folos să Mă duc”, cu alte cuvinte: “este mai bine pentru voi să plec”. De ce era mai bine pentru Domnul Isus să plece? Am câteva sugestii şi sunt convins că v-aţi gândit şi voi la câteva. Unul din motive ar fi acesta: scopul venirii Lui în lume a fost acela de a muri pentru păcatele oamenilor – “…Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa răscumpărare pentru mulţi!” (Marcu 10:45). Când acest ţel a fost atins, El S-a întors la Tatăl pentru că Îşi terminase lucrarea pentru care fusese trimis. Un alt motiv este acela că, venind pe pământ, Isus a luat trup de om, a luat asupra Lui umanitatea noastră. Dumnezeu este atotprezent, dar Isus Şi-a impus anumite limite devenind om. Aceasta înseamnă că, atunci când era în Galileea nu putea fi în Betania. Amintiţi-vă că Maria şi Marta I-au amintit de acest lucru când au spus că, dacă El ar fi fost acolo, fratele lor nu ar fi murit. Cu alte cuvinte, dacă Domnul Isus ar fi pe pământ astăzi, în trup omenesc, El nu ar putea fi prezent şi în faţa voastră şi aici, cu mine, în acelaşi timp.

Domnul Isus le spune ucenicilor că va trimite Duhul Sfânt. Duhul Sfânt va fi peste tot. El este, în acest moment, şi cu mine, şi cu voi. Isus spune că aşa va fi mai bine. El va trimite Mângâietorul, Apărătorul şi Ajutorul nostru, şi El va veni să locuiască în noi.

După venirea Sa, Duhul Sfânt va avea mai multe lucrări de împlinit. Una din ele este menţionată în versetele următoare:

v.8  Şi cînd va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce priveşte păcatul, neprihănirea şi judecata.

v.9  În ce priveşte păcatul: fiindcă ei nu cred în Mine;

v.10  în ce priveşte neprihănirea: fiindcă Mă duc la Tatăl, şi nu Mă veţi mai vedea;

v.11  în ce priveşte judecata: fiindcă stăpînitorul lumii acesteia este judecat.

Cuvântul grecesc tradus aici prin “va dovedi” este elegcho care înseamnă “a declara vinovat pe cineva”. Am numărat de câte ori este folosit acest cuvânt în Procesul lui Socrate şi am descoperit că apare de 23 de ori. Este un termen juridic. Când va veni Duhul Sfânt, El va declara lumea vinovată.

Va fi la fel ca atunci când un judecător sau un avocat al acuzării prezintă dovezile care duc la condamnare. Duhul lui Dumnezeu prezintă dovezi în inima mea şi a fiecăruia dintre voi pentru a ne aduce în poziţia în care vina noastră este dovedită. În acel moment, noi avem de luat o decizie. Este nevoie de această declarare a vinovăţiei înainte de a ne întoarce la Dumnezeu şi a ne încrede în Isus Hristos.

În lucrarea Sa prezentă în lume, Duhul Sfânt va declara lumea vinovată cu privire la trei lucruri: păcatul, neprihănirea şi judecata. Domnul explică ce este păcatul. “În ce priveşte păcatul: fiindcă ei nu cred în Mine.” Care este cel mai mare păcat din lume? Crima? Nu. Care sunt cei mai mari păcătoşi ai acestor vremuri?

Am avut câteva cazuri cu totul ieşite din comun, nu-i aşa? Fiecare secol îşi are criminalii săi. Poate că voi vă gândiţi la Hitler, Stalin sau la Mafia italiană. Dar care este cel mai mare păcătos de astăzi? Vreau să vă atrag atenţia, cu foarte mare grijă, că este posibil ca unul dintre voi să fie cel mai mare păcătos din lume. Acum veţi spune: “Cum? Dar eu nu sunt un criminal: sunt un cetăţean respectabil care nu încalcă legea!” Întrebarea este: L-aţi primit pe Isus Hristos ca Mântuitor personal? Necredinţa este o stare fără leac dacă refuzaţi să vă încredeţi în Hristos. “În ce priveşte păcatul: fiindcă ei nu cred în Mine.” Dacă nu credeţi în Hristos, sunteţi pierduţi. Este foarte simplu. Este o decizie pe care fiecare persoană trebuie s-o ia pe cont propriu. În ochii lui Dumnezeu, omul care Îl respinge pe Isus Hristos, indiferent cine ar fi el, este cel mai mare păcătos. “Dacă n-aş fi venit şi nu le-aş fi vorbit, n-ar avea păcat; dar acum n-au nici o dezvinovăţire pentru păcatul lor” (Ioan 15:22). Fiecare om care a auzit Evanghelia este răspunzător pentru decizia pe care a luat-o cu privire la Isus Hristos. Respingerea lui Hristos este un păcat.

În al doilea rând, El va declara lumea vinovată în ce priveşte neprihănirea. Isus Hristos a fost dat din pricina fărădelegilor noastre şi a înviat din pricină că am fost socotiţi neprihăniţi (vezi Romani 4:25). Isus Hristos S-a întors la Tatăl pentru că Şi-a încheiat lucrarea de pe pământ. Pe cruce, El a suferit o moarte venită în urma unei judecăţi. El a luat asupra Lui vina mea şi a voastră şi a murit în locul nostru. El a fost dat la moarte pentru fărădelegile noastre dar a fost înviat pentru îndreptăţirea noastră. Isus a fost înviat din morţi pentru ca păcatele noastre să fie iertate şi înlăturate, dar şi pentru ca să putem avea îndreptăţirea Lui. Acest lucru este foarte important, pentru că noi avem nevoie de îndreptăţire. Nu este de ajuns să avem păcatele iertate. Nu putem sta înaintea lui Dumnezeu dacă nu suntem decât nişte condamnaţi iertaţi. Hristos a pregătit pentru noi dreptatea Lui. Despre aceasta vorbeşte Pavel când spune: “… ca să câştig pe Hristos şi să fiu găsit în El nu având ca dreptate a mea pe cea din lege, ci pe aceea prin credinţa în Hristos, dreptatea de la Dumnezeu prin credinţă” (Filipeni 3:9-10). pe lângă iertarea păcatelor, Domnul ne dă şi dreptatea Sa. Dacă vrem să stăm înaintea lui Dumnezeu, trebuie să fim în Hristos. El este îndreptăţirea noastră. Ori avem aceleaşi drepturi în cer ca şi Hristos, fie nu avem nici un fel de drept. Domnul Isus a fost dat din cauza fărădelegilor noastre şi a fost înviat pentru îndreptăţirea noastră.

În al treilea rând, Duhul Sfânt va declara lumea vinovată în ce priveşte judecata. Este vorba aici despre o judecată care stă să vină? Nu, nu despre o astfel de judecată este vorba în acest verset. “În ce priveşte judecata: fiindcă stăpânitorul lumii acesteia este judecat.” Satan a fost judecat deja. Multor credincioşi le este greu să înţeleagă că noi trăim într-o lume judecată. Unii oameni se poartă de parcă acum ar fi în timpul unui proces în care sunt judecaţi. Dragul meu prieten, tu nu eşti judecat acum. Dumnezeu v-a declarat deja un păcătos pierdut şi v-a şi judecat – “Plata păcatului este moartea; dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru” (Romani 6:23). Noi trăim într-o lume care este judecată deja şi acum oamenii aşteaptă executarea sentinţei. În urma judecăţii, toţi am fost declaraţi vinovaţi pentru că neprihănirea noastră este asemenea unor zdrenţe murdare înaintea lui Dumnezeu. Dacă am sta înaintea lui Dumnezeu în aceste zdrenţe murdare, nu numai că ne-ar fi ruşine de noi înşine, dar am şi vedea cât de vinovaţi suntem.

Apostolul Pavel a vorbit cu Felix despre judecata care va veni şi Felix s-a simţit înspăimântat. Nici astăzi nu le place oamenilor să le vorbeşti despre judecată. Ei resping cu tărie această idee. Lumea pierdută urăşte multe din atributele lui Dumnezeu. De exemplu, faptul că El este atotputernic. Oamenilor nu le place să ştie că acesta este Universul Lui şi că El îl conduce aşa cum crede de cuviinţă. Nu le place să audă că Dumnezeu mântuieşte prin har şi că omul a fost deja declarat pierdut. Acestea sunt cele trei lucruri pentru care Duhul Sfânt va declara lumea vinovată.

v.12  Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta.

v.13  Cînd va veni Mîngîietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi dela El, ci va vorbi tot ce va fi auzit, şi vă va descoperi lucrurile viitoare.

v.14  El Mă va proslăvi, pentrucă va lua din ce este al Meu, şi vă va descoperi.

Noi nu ştim totul, aşa că trebuie să creştem în harul şi în cunoştinţa Domnului Isus Hristos. Cum anume? Citirea Bibliei nu este răspunsul complet. Duhul Sfânt trebuie să fie învăţătorul nostru în timp ce citim.

Duhul lui Dumnezeu este Duhul adevărului. El vă va conduce şi vă va călăuzi în tot adevărul. El i-a călăuzit pe apostoli, aşa cum a spus, şi noi aflăm aceste adevăruri din Epistolele scrise de ei. Duhul lui Dumnezeu a venit asupra acestor oameni în Ziua cincizecimii şi El i-a călăuzit în tot adevărul, atât în predicare, cât şi în scrierile lor.

Putem vedea această făgăduinţă împlinită în cazul apostolilor. Lucrarea Duhului Sfânt era aceea de a completa învăţătura Domnului Isus Hristos. Epistolele Îl glorifică pe Hristos şi Îl arată pe El ca şi Cap al Bisericii. Ele vorbesc despre venirea Lui din nou pentru întemeierea Împărăţiei Sale. Epistolele dezvăluie persoana şi lucrarea lui Hristos. De asemenea, ele ne vorbesc despre lucrurile care vor veni, ceea ce face şi cartea Apocalipsa.

Observaţi cei şapte paşi prezentaţi aici: (1) Duhul Sfânt, Duhul adevărului, a venit; (2) El vă va călăuzi în tot adevărul; (3) El nu va vorbi de la El; (4) El va vorbi tot ce va fi auzit; (5) El vă va descoperi lucrurile viitoare; (6) El Îl va slăvi pe Isus; şi (7) va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi.

Şi pentru că ni s-au arătat aceşti paşi, avem o metodă de testare a ceea ce auzim şi citim. Am auzit un anunţ la radio care suna astfel: “Avem o trezire a Duhului Sfânt; Duhul Sfânt lucrează; Duhul Sfânt face cutare şi cutare lucru.” În timp ce ascultam anunţul mă gândeam că Duhul Sfânt nu lucra deloc. De ce? Pentru că Domnul Isus a spus foarte clar că Duhul Sfânt nu va vorbi de la El. Atunci de unde ştim că lucrează Duhul Sfânt? El Îl va slăvi mereu pe Isus. Dragul meu prieten, dacă în timpul unui studiu biblic, individual sau în grup, Îl zăreşti pe Domnul Isus şi ţi se pare că El este minunat de real pentru tine, aceasta este lucrarea Duhului Sfânt. Isus a spus: “El Mă va proslăvi.”

v.15  Tot ce are Tatăl, este al Meu; deaceea am zis că va lua din ce este al Meu, şi vă va descoperi.

Şi aici, Domnul Isus Se face egalul lui Dumnezeu. Tot ce are Tatăl are şi Fiul. “Va lua din ce este al Meu” înseamnă că va lua din lucrurile lui Dumnezeu şi ni le va arăta. Numai El poate face aşa ceva. “Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc. Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său” (1 Corinteni 2:9-10).  Duhul este Cel care cercetează lucrurile profunde ale lui Dumnezeu şi numai El ni le poate descoperi.

v.16 Peste puţină vreme, nu Mă veţi mai vedea; apoi iarăş peste puţină vreme, Mă veţi vedea, pentrucă Mă duc la Tatăl.“

Ce a vrut să spună? Isus a vrut să spună că va fi arestat şi ei vor fi împrăştiaţi ca oile, despărţindu-se astfel de El. El va fi răstignit, va muri şi va fi îngropat. Va fi absent pentru scurt timp şi ei nu-L vor vedea. În a treia zi, El Se va întoarce, şi aceasta însemna că, după puţină vreme, Îl vor vedea din nou. Acest fragment are o însemnătate mai profundă şi mai bogată pentru noi, astăzi.

v.17  La auzul acestor vorbe, unii din ucenicii Lui au zis între ei: ,,Ce însemnează cuvintele acestea: ,Peste puţină vreme, nu Mă veţi mai vedea;` şi: ,Apoi iarăş peste puţină vreme Mă veţi vedea?` Şi: ,Pentrucă Mă duc la Tatăl?“

v.18  Ei ziceau deci: ,,Ce însemnează aceasta: ,Peste puţină vreme?` Nu ştim ce vrea să spună.“

v.19  Isus a cunoscut că voiau să-L întrebe, şi le-a zis: ,,Vă întrebaţi între voi ce însemnează cuvintele: ,Peste puţină vreme, nu Mă veţi mai vedea;` şi: ,Apoi iarăş peste puţină vreme, Mă veţi vedea?`

v.20  Adevărat, adevărat vă spun că, voi veţi plînge şi, vă veţi tîrgui, iar lumea se va bucura; vă veţi întrista, dar întristarea voastră se va preface în bucurie.

Ucenicii nu au înţeles foarte clar ce vroia Domnul să le spună prin aceste cuvinte. Urma să vină o perioadă scurtă – trei zile – acel “puţin timp” în care El va fi în mormânt. Apoi va urma un alt răstimp în care El va fi la Tatăl (au trecut peste 1900 de ani de atunci). Domnul Isus le-a promis ucenicilor că nu-i va lăsa orfani, nu-i va lăsa singuri. El va fi cu ei în persoana Duhului Sfânt. El va lua lucrurile lui Hristos şi le va descoperi pentru ei. Aceasta este perioada în care trăim noi astăzi. Vreme de 1900 de ani, Duhul Sfânt L-a descoperit pe Isus pentru milioane de oameni. Ei au trecut prin încercări şi mari suferinţe, au fost urâţi de lume şi ridiculizaţi, dar El i-a scos cu bine din toate acestea. Întristarea noastră se va preface în bucurie.

v.21  Femeia, cînd este în durerile naşterii, se întristează, pentrucă i-a sosit ceasul; dar dupăce a născut pruncul, nu-şi mai aduce aminte de suferinţă, de bucurie că s’a născut un om pe lume.

v.22  Tot aşa şi voi: acum sînteţi plini de întristare; dar Eu vă voi vedea iarăş, inima vi se va bucura, şi nimeni nu vă va răpi bucuria voastră.

Indiferent cine sunteţi şi unde vă aflaţi, dacă L-aţi primit pe Isus ca Mântuitor personal, sunteţi copii ai lui Dumnezeu. Dacă sunteţi întristaţi şi inima vă este cuprinsă de durere, dacă lacrimile nu se mai opresc, să fiţi siguri că bucuria va veni, pentru că Domnul va aduce bucuria în viaţa voastră. Eu cred că, atunci când vom ajunge în prezenţa Domnului, dacă vom avea regrete, acestea vor fi legate de faptul că nu am suferit mai mult pentru El. Bucuria prezenţei Lui întrece orice întristare pe care am avut-o aici, pe pământ.

v.23  În ziua aceea, nu Mă veţi mai întreba de nimic. Adevărat, adevărat, vă spun că, orice veţi cere dela Tatăl, în Numele Meu, vă va da.

v.24  Pînă acum n’aţi cerut nimic în Numele Meu: cereţi, şi veţi căpăta, pentruca bucuria voastră să fie deplină.

Aceasta este cea de-a treia ocazie în care El vorbeşte despre rugăciunea în Numele Lui. Am văzut deja că rugăciunea în Numele Lui este valabilă pentru cei care rămân în Domnul şi care ascultă de El. Nu se poate să ataşaţi mecanic Numele lui Isus la sfârşitul unei rugăciuni şi să vă aşteptaţi ca El să vă răspundă. Nu despre aşa ceva este vorba aici.

Amintiţi-vă că aceşti ucenici nu se rugaseră niciodată Tatălui în Numele lui Isus. Noi trebuie să ne rugăm Tatălui în Numele lui Isus. Poate că veţi întreba dacă vă puteţi ruga direct lui Isus. Cred că puteţi, dacă aşa doriţi, dar de ce vă lipsiţi de un mijlocitor? Isus este la dreapta Tatălui pentru a mijloci pentru voi, rugându-se pentru voi. Acesta este motivul pentru care trebuie să ne rugăm Tatălui în Numele lui Isus.

v.25  V’am spus aceste lucruri în pilde. Vine ceasul cînd nu vă voi mai vorbi în pilde, ci vă voi vorbi desluşit despre Tatăl.

v.26  În ziua aceea, veţi cere în Numele Meu, şi nu vă zic că voi ruga pe Tatăl pentru voi.

v.27 Căci Tatăl însuş vă iubeşte, pentrucă M’aţi iubit, şi aţi crezut că am ieşit dela Dumnezeu.

 

“Vine ceasul” – El Se apropie de răstignirea Sa, de ceasul răscumpărării pentru care venise în această lume. După aceea, ucenicii trebuie să se roage Tatălui în Numele lui Isus. Domnul încearcă să-i înveţe pe ucenici că Dumnezeu nu este un stăpân aspru căruia nu prea îi place să răspundă la rugăciuni. De fapt, El spune: “Dacă credeţi că Eu trebuie să-I cer Tatălui să fie bun şi generos cu voi, vă înşelaţi. Tatăl Însuşi vă iubeşte. Eu nu trebuie să-I cer să vă iubească, pentru că vă iubeşte deja. Tatăl ceresc nu este o persoană dificilă. El vă iubeşte şi acesta este motivul pentru care va răspunde la rugăciunile voastre făcute în Numele Meu.”

Şi astăzi Dumnezeu vrea să audă şi să asculte rugăciuni, dar ele trebuie să vină din inima celui care-L iubeşte pe Hristos, care are părtăşie cu Domnul şi ascultă de El.

v.28   Am ieşit dela Tatăl, şi am venit în lume; acum las lumea, şi Mă duc la Tatăl.“

S-a convenit că versetul cheie al Evangheliei după Ioan este în capitolul 20, dar eu aş dori să luăm în considerare şi acest verset. Fiul veşnic a venit în lume pentru un singur scop: răscumpărarea omului. Când misiunea a fost împlinită, El S-a întors la Tatăl. Aceasta este acţiunea Evangheliei după Ioan. El ne înfăţişează o imagine sumbră a persecuţiilor ce urmau să vină, dar încheie capitolul cu afirmarea biruinţei.

Versetul 28 este mai mare decât Betleemul şi mai întins decât spaţiul. Ajunge în trecutul veşniciei, dincolo de hotarele spaţiului, până la scaunul de domnie al lui Dumnezeu. El a venit din veşnicie şi S-a întors în veşnicie.

v.29  Ucenicii Săi I-au zis: ,,Iată că acum vorbeşti desluşit, şi nu spui nicio pildă.

v.30  Acum cunoaştem că ştii toate lucrurile, şi n’ai nevoie să Te întrebe cineva; de aceea credem că ai ieşit dela Dumnezeu.“

Ar trebuie să ne fie uşor să înţelegem că Domnul Isus Hristos este Dumnezeu întrupat. Ucenicii sunt convinşi de foarte multe lucruri. Ei au văzut că Isus a venit în această lume şi a venit de la Tatăl. Isus este Mesia; El este Mântuitorul, aşa cum susţine. Cu toate acestea, ei încă nu înţeleg de ce El trebuie să treacă prin acele ape întunecate ale morţii, prin uşa învierii şi nici nu pricep ce este cu înălţarea Sa în slava Tatălui. Ei nu reuşesc încă să înţeleagă toate acestea. Dar noi le înţelegem acum, după 1900 de ani?

v.31  ,,Acum credeţi?“ le-a răspuns Isus.

v.32  ,,Iată că vine ceasul, şi a şi venit, cînd veţi fi risipiţi fiecare la ale lui; şi pe Mine Mă veţi lăsa singur; dar nu sînt singur, căci Tatăl este cu Mine.

Vine ceasul în care aceşti oameni se vor risipi care încotro. Ei Îl vor lăsa pe Isus singur, deşi El nu va fi absolut singur, pentru că Tatăl este cu El. Aceasta este una din marile taine. Dumnezeu era în Hristos împăcând lumea cu Sine (2 Corinteni 5:19). Acesta este un mare adevăr, aşa cum este adevărat că, pe cruce fiind, Domnul a strigat: “Dumnezeul Meu, Dumnezeul meu, de ce M-ai părăsit?” (Marcu 15:34), citat din Psalmul 22. Explicaţia pe care o dă psalmistul este următoarea: “Totuşi Tu eşti Cel Sfânt şi Tu locuieşti în mijlocul laudelor lui Israel” (Psalmul 22:3). Isus Hristos a fost făcut păcat pentru noi, dragi prieteni. Dumnezeu era în Hristos împăcând lumea cu Sine.

Acesta este un mister pe care mintea omenească nu-l poate pricepe. Dragi prieteni, noi nu avem destulă minte pentru a cuprinde răscumpărarea pe care a realizat-o Hristos pe cruce. Nu-i de mirare că Dumnezeu a înfăşurat Crucea cu mantia nopţii, ca şi cum ar fi spus: “Nu veţi putea pătrunde niciodată ceea ce se întâmplă aici.” Eu sunt convins că, de-a lungul veacurilor veşniciei, noi vom continua să înţelegem lucruri noi şi minunate despre moartea Domnului Isus pentru noi. Aceasta ne va face să venim în genunchi înaintea Lui iar şi iar.

v.33  V’am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în Mine. În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.“

Pace. El încheie acest capitol vorbind despre pace. Copilul lui Dumnezeu poate avea pace în viaţa sa pentru că această pace poate fi găsită numai în Hristos. Nu veţi afla pace în biserică. Nu veţi găsi pacea în slujirea creştină. Pacea se poate găsi numai în persoana lui Isus Hristos.

Am auzit foarte multe lucruri în ultima vreme despre viaţa biruitoare. Singurul care a trăit vreodată o viaţă biruitoare a fost Hristos. Noi nu putem trăi o astfel de viaţă. Tot ce putem face este să-I îngăduim Lui să trăiască în noi o viaţă biruitoare. Când reuşim să ne identificăm cu El şi să avem o părtăşie strânsă cu Domnul, atunci începem să experimentăm pacea lui Dumnezeu în inima noastră. Şi vom avea bucurie. Chiar dacă vor fi necazuri în jurul nostru, viaţa noastră va fi plină de bucurie. Pace şi bucurie! Cât de importante sunt acestea două! “V-am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în Mine. În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea!”