Itinerar Biblic Ep.0238 – Evanghelia după Ioan cap. 10:11-42

 

Rezumat

  • Isus păstorul cel Bun.

Dragi ascultători,  Domnul Isus Hristos este singura noastră portiţă de ieşire dintr-un domeniu al întunericului, un domeniu aflat în stăpânirea duşmanului lui Dumnezeu şi al omului neprihănit, Diavolul, către Împărăţia Luminii adevărate, acolo unde se află Creatorul şi adevăratul stăpân al acestei lumi. Motivul pentru care Dumnezeu nu intervine în forţă pentru a desfiinţa această Împărăţie a Întunericului este acela că ne lasă nouă posibilitatea alegerii locului în care vrem să stăm. Dumnezeu respectă alegerea noastră şi din această cauză El ne-a oferit Calea, Accesul, Uşa pentru a ieşi.

Dar nu doar sub această ipostază îl prezintă Ioan pe Domnul Isus în acest capitol cu numărul 10, capitol în care continuăm incursiunea noastră prin Evanghelia după Ioan.

v.11  Eu sînt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi.

v.12  Dar cel plătit, care nu este păstor, şi ale cărui oi nu sînt ale lui, cînd vede lupul venind, lasă oile şi fuge; şi lupul le răpeşte şi le împrăştie.

v.13  Cel plătit fuge, pentrucă este plătit, şi nu-i pasă de oi.

Vă întrebaţi probabil cum este posibil ca Isus să fie, în acelaşi timp, şi Uşa şi Păstorul? De fapt, nu exista o uşă prinsă în balamale cu o încuietoare prinsă cu lacăt care să păzească intrarea în staul. Cel care stătea de pază dormea de-a latul uşii, astfel că el însuşi era uşa. Isus nu este numai Uşa; El este şi Păstorul cel Bun, cel care stă în prag. El este Uşa către viaţa veşnică. Dar este şi Cel care îi ocroteşte pe ai Săi; este Păstorul cel Bun.

Isus mai este numit şi Mielul lui Dumnezeu. Cum este posibil să fie în acelaşi timp şi Mielul lui Dumnezeu. şi Păstorul cel Bun? Poate că sună ca o îmbinare de metafore, dar acesta este unul din cele mai glorioase adevăruri ale Scripturii. Isus este Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii (Ioan 1:29). El a venit pe pământ şi S-a identificat cu noi, cei care suntem oile Lui – dar El este în acelaşi timp şi Păstorul. Faptul că El a devenit miel accentuează umanitatea lui Isus Hristos. Faptul că El este Păstorul cel Bun accentuează dumnezeirea lui Hristos. El era şi este singurul care merită şi poate să ne mântuiască. Nici o altă făptură omenească nu ar fi putut face aşa ceva. El era Dumnezeu.

Domnul Isus Hristos are o relaţie cu turma Lui care comportă trei aspecte. Turma Lui este biserica. Mai întâi, El este Păstorul cel Bun definit în versetul 11: “Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi.” Apoi El este Marele Păstor, aşa cum citim în Evrei 13:20: “Dumnezeul păcii, care, prin sângele legământului cel veşnic, a sculat din morţi pe Domnul nostru Isus, marele Păstor al oilor…”. Astăzi El este marele Păstor al oilor aşa cum este văzut în Psalmul 23. Dar nu avem încă tabloul complet. El este, de asemenea, şi Păstorul cel mare sau Păstorul-şef. Aceasta ne vorbeşte despre viitor. Petru spune, în prima sa epistolă: “Şi când Se va arăta Păstorul cel mare (sau Păstorul-şef), veţi căpăta cununa care nu se poate veşteji, a slavei”  (1 Petru 5:4).

Cel tocmit pentru a face această muncă nu se îngrijeşte aşa cum ar trebui de ea. Fondatorii unora dintre religiile acestei lumi au făcut foarte puţin pentru discipolii lor. Sunt lideri de biserici care nu preţuiesc suficient turma încredinţată lor. Spre deosebire de aceştia, Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi şi le ocroteşte pe cele care sunt ale Sale.

v.14  Eu sînt Păstorul cel bun. Eu Îmi cunosc oile Mele, şi ele Mă cunosc pe Mine,

v.15  aşa cum Mă cunoaşte pe Mine Tatăl, şi cum cunosc Eu pe Tatăl; şi Eu Îmi dau viaţa pentru oile Mele.

Aici este o relaţie minunată. El Îşi cunoaşte oile şi ele Îl cunosc pe El. Pavel a scris: “Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui…” (Filipeni 3:10). A-L cunoaşte înseamnă a-L iubi. În legătură cu acest subiect, ar trebui poate să citiţi şi ce spune Dumnezeu despre păstori în mesajul Său către Ezechiel în cap. 34.

Observaţi că aceasta este a treia oară când Isus spune că oile Lui Îl cunosc. Cel mai important lucru este acesta: să-L cunoaştem pe Isus Hristos. Toate celelalte sunt secundare. Acesta este unul din motivele pentru care am renunţat să mai discut în contradictoriu pe marginea subiectelor neesenţiale. Haideţi să nu ne mai contrazicem pe marginea religiei şi a detaliilor! Lucrul cel mai important este să-L cunoaştem pe Isus Hristos. Îi auziţi glasul? Îl cunoaşteţi pe Păstor?

Nu mai există nici un alt păstor asemenea Lui.

David şi-a riscat viaţa pentru a-şi salva oile de urs şi de leu. Fiul lui David Şi-a dat viaţa pentru oile Lui.

v.16  Mai am şi alte oi, cari nu sînt din staulul acesta; şi pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor asculta de glasul Meu, şi va fi o turmă şi un Păstor.

Mai sunt şi alte oi care nu sunt din staulul acesta – staulul este Israel – dar şi alte oi Îi vor auzi glasul, şi va fi o singură turmă şi un singur Păstor. Va fi o singură turmă din care vor face parte şi evrei şi neevrei: şi săraci şi bogaţi; şi oameni liberi şi sclavi, şi albi şi negri, oameni din toate popoarele, de orice limbă şi din orice trib.

v.17  Tatăl Mă iubeşte, pentrucă Îmi dau viaţa, ca iarăş s’o iau.

v 18  Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu dela Mine. Am putere s’o dau, şi am putere s’o iau iarăş: aceasta este porunca, pe care am primit-o dela Tatăl Meu.“

Isus spune că toate acestea reprezintă voia Tatălui. Tatăl Îl iubeşte pentru că El a murit pentru noi. Şi noi ar trebui să-L iubim pentru că Isus Şi-a dat viaţa pentru noi. Pe cruce, în timpul celor trei ore de întuneric, Dumnezeu Tatăl a pus asupra lui Isus păcatul întregii lumi. El a trecut prin iad pentru mine şi pentru tine. Păstorul cel bun Şi-a dat viaţa pentru oi.

El spune foarte clar că Şi-a dat viaţa de bunăvoie. El deţinea controlul deplin asupra procesului Său. De asemenea, El a stabilit data şi ceasul morţii Sale. Iudeii spuneau că nu trebuie să fie într-o zi de sărbătoare ca să nu se facă tulburare în popor, dar tocmai într-o zi de sărbătoare a fost răstignit Isus. El nu a fost niciodată mai regesc decât atunci când Se afla pe cruce.

Dacă citim Evangheliile cu atenţie, vom vedea că, de fapt, guvernul roman era judecat atunci, poporul Israel era judecat, eu şi cu tine eram judecaţi. Deşi nu era obligat să moară, El a făcut acest lucru de bunăvoie pentru păcatele lumii. “Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea…” (Evrei 12:2). Nici un om nu-I putea lua viaţa lui Isus. El a spus că are puterea de a-Şi da viaţa şi de a o lua înapoi.

v.19  Din pricina acestor cuvinte, iarăş s’a făcut desbinare între Iudei.

v 20  Mulţi dintre ei ziceau: ,,Are drac, este nebun; de ce-L ascultaţi?“

v.21  Alţii ziceau; ,,Cuvintele acestea nu sînt cuvinte de îndrăcit; poate un drac să deschidă ochii orbilor.“

Aceasta se referă la faptul că El a deschis ochii orbului din naştere. Mulţimea prezentă acolo în ziua aceea a spus: “Un demon nu ar fi putut face niciodată ce a făcut El!” Există deci o dezbinare. De ce? Pentru că unii sunt oi, ceilalţi nu sunt. Oile vor auzi, restul nu.

Aceeaşi problemă se pune şi astăzi. Domnul Isus Hristos este văzut fie ca un om nebun, fie ca Mântuitorul lumii. Fie a fost un demon, fie a fost şi este Fiul lui Dumnezeu. Întotdeauna a existat această dezbinare. Când Pavel a predicat în Atena, unii au crezut, alţii nu. La fel se întâmplă şi când predic eu: unii cred, alţii nu. Nu ne putem aştepta ca această stare de lucruri să se schimbe.

Isus Hristos nu poate fi numai un învăţător bun şi un mare exemplu demn de urmat. El fie este un fals, fie este Fiul lui Dumnezeu. Isus Hristos vă pune în faţa unei dileme, dragi prieteni. Trebuie să decideţi ce credeţi despre El: este un impostor sau este Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul vostru?

Dar iată din nou un detaliu care fixează în timp şi spaţiu acţiunile Domnului Isus. Deci, cel puţin ca persoană istorică Domnul nu poate fi contestat:

v.22 În Ierusalim se prăznuia atunci praznicul Înoirii Templului. Era iarna.

 

Sărbătoarea corturilor avea loc în a doua jumătate a lunii octombrie; sărbătoarea înnoirii templului avea loc în a doua parte a lunii decembrie, aşa că exista un interval de două luni între ele. Această sărbătoare celebra eliberarea templului de către Iuda Macabeul în anul 167 î.H. şi era ţinută încă şi pe vremea Domnului Isus.

“Era iarna.” Spune Ioan. Domnul  Isus a terminat de vorbit Neamurilor. De aici înainte, în Evanghelia după Ioan, Isus vorbeşte numai celor care sunt ai Lui. El nu va mai face nici o chemare publică. Acum este prea târziu pentru seceriş. Mielul lui Dumnezeu este pregătit să moară pe cruce pentru păcatele lumii.

Dragi prieteni, iarna vine şi pentru voi. Va veni o zi în care nu-L veţi mai putea mărturisi pe Hristos. Dacă vreţi să faceţi ceva pentru El, faceţi acum. Dacă nu L-aţi primit niciodată ca Mântuitor în inima voastră, primiţi-L acum. Pentru că iarna va veni şi nu veţi mai avea nici un prilej. Va veni o vreme când va fi prea târziu ca să mai puteţi fi mântuiţi. Se poate să-L respingeţi pe Domnul Isus Hristos pentru atât de multă vreme încât până la urmă nu-L veţi mai putea primi. Profetul Ieremia a vorbit despre această eventualitate: “Secerişul a trecut, vara s-a isprăvit şi noi tot nu suntem mântuiţi!” (Ieremia 8:20).

v.23  Şi Isus Se plimba prin Templu, pe supt pridvorul lui Solomon.

v.24  Iudeii L-au înconjurat, şi I-au zis: ,,Pînă cînd ne tot ţii sufletele în încordare? Dacă eşti Hristosul, spune-ne-o desluşit.“

Exista acolo un pridvor mare destinat celor care nu erau evrei, celor din afara poporului Israel. Domnul nu mai vine în templu. Este iarnă şi El se plimbă prin pridvorul lui Solomon.

Isus Şi-a arătat foarte clar identitatea şi cei care L-au acceptat au înţeles că El era Mesia, Hristosul. Amintiţi-vă că Andrei i-a spus fratelui său: “L-am găsit pe Mesia”           (Ioan 1:41). Natanael L-a recunoscut: “Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti Împăratul lui Israel” (Ioan 1:49). Femeia samariteancă a înţeles cine era El. Iar bărbaţii samariteni au spus: “Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricină că L-am auzit noi înşine şi ştim că acesta este în adevăr Hristosul, Mântuitorul lumii” (Ioan 4:42). Şi orbul din naştere care a fost vindecat a crezut şi I s-a închinat. Acum liderii religioşi, cu întrebărilor lor subtile, aruncă vina asupra Lui. Ei fac să pară că este vina lui Isus că nu le oferă destule informaţii, când de fapt este vorba despre lipsa lor de voinţă în a crede ce le-a descoperit Dumnezeu. Ei bine, Isus S-a descoperit ca Mesia celor care au vrut să audă şi acum declară acest lucru înaintea conducătorilor religioşi.

v.25  ,,V’am spus“, le-a răspuns Isus, ,,şi nu credeţi. Lucrările, pe cari le fac Eu, în Numele Tatălui Meu, ele mărturisesc despre Mine.

v.26  Dar voi nu credeţi, pentrucă, după cum v’am spus, nu sînteţi din oile Mele.

Isus le spune că are dovezi care pot demonstra că El este Mesia. Lucrările Lui sunt mărturia în favoarea Lui. El S-a născut în familia lui David, aşa cum spun profeţii. A fost prezentat lumii de către Ioan Botezătorul. Nici un alt om nu i-a învăţat pe oameni aşa cum a făcut-o El. Nimeni nu putea să demonstreze că în Isus există păcat. Când Ioan Botezătorul şi-a trimis ucenicii să afle dacă Isus era Mesia sau dacă trebuie să aştepte pe altul, Isus le-a spus să se ducă înapoi şi să-i spună lui Ioan Botezătorul lucrurile pe care le face El. Atunci Ioan Botezătorul va şti că acestea sunt scrisorile de acreditare ale lui Isus. Învăţătura Lui a demonstrat că El era Mesia; la fel şi viaţa şi minunile făcute de El. Aşa că, vedeţi voi, problema nu consta în lipsa dovezilor care să ateste identitatea lui Isus, ci în inima necredincioasă a oamenilor. Necredinţa lor a demonstrat faptul că ei nu erau dintre oile lui Isus. Aceasta este partea negativă. În continuare, El prezintă partea pozitivă.

v.27  Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, şi ele vin după Mine.

v.28  Eu le dau viaţa vecinică, în veac nu vor pieri, şi nimeni nu le va smulge din mîna Mea.

v.29  Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decît toţi; şi nimeni nu le poate smulge din mîna Tatălui Meu.

v.30  Eu şi Tatăl una sîntem.“

Oile Lui Îi aud glasul şi Îl urmează. Semnul distinctiv care le certifică apartenenţa este ascultarea. Vreţi să ştiţi dacă o persoană este mântuită sau nu? Vedeţi dacă ascultă de Hristos. Urechile noastre trebuie să fie atente pentru a auzi glasul Lui. “Urechea care aude şi ochiul care vede, pe amândouă Domnul le-a făcut” (Proverbe 20:12).

“Eu le cunosc.” Spune Domnul Isus. Eu unul  mă bucur că mă cunoaşte cineva, voi nu?

Uneori sunt înţeles greşit şi trebuie să mă explic înaintea oamenilor. Dar nu este niciodată nevoie să mă explic înaintea Lui. El ştie când inventez o scuză, ştie când evit să abordez un subiect. Mă înţelege şi mă cunoaşte.

            “Şi ele vin după Mine.” Mai spune Domnul.  Eu cred în siguranţa veşnică a credinciosului şi în nesiguranţa celui care se preface că e credincios. Este foarte simplu: “ele vin după Mine”. Dacă un păstor îşi cheamă oile din staul dimineaţa şi o sută ies şi Îl urmează, în timp ce alte patru sute rămân în staul, înseamnă că doar cele o sută sunt ale lui. Celelalte nu sunt ale Lui.

“Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri.” Dragi prieteni, dacă El le dă viaţa veşnică, înseamnă că aceasta nu poate fi câştigată pe nici o altă cale. Observaţi că este viaţă veşnică, ceea ce înseamnă că nu va putea fi pierdută niciodată. Dacă este pierdută după o săptămână, după un an sau dacă o aveţi numai până ce păcătuiţi, atunci nu mai este veşnică. Dacă nu au viaţă veşnică, ele nu sunt cu adevărat oile Lui. Dacă oile sunt în pericol, El le va ocroti. Dacă se vor împrăştia, El le va aduce înapoi. Ele nu vor pieri niciodată.

Vor aluneca şi vor cădea? Da. Vor pieri? Nu. Poate că oile vor ajunge la un moment dat în troaca porcilor, dar nu vor rămâne acolo. Oile nu trăiesc la un loc cu porcii. Oaia va rămâne întotdeauna oaie. Nimeni nu poate smulge oile din mâna Mântuitorului. Nici un duşman, nici un om, nici o fiinţă creată nu poate smulge oile din mâna Lui.

Cineva mi-a spus odată că este posibil ca oaia să vrea să sară din mâna Lui şi să fugă pentru că noi suntem fiinţe create cu libertate de alegere. Dar acest fragment spune clar că: “nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui”. El este Păstorul. El este Dumnezeu. Dacă vă gândiţi că puteţi sări, Tatăl Îşi va pune mâna peste voi şi nu veţi mai putea sări. El vă ţine bine cu amândouă mâinile şi nu puteţi slăbi strânsoarea Lui.

Un fermier mi-a povestit cândva cum este cu oile. El a avut la un moment dat două mii de oi de care trebuia să aibă grijă. Dacă două oiţe trec dealul şi se depărtează cu câteva sute de metri de turmă, nu mai ştiu să vină înapoi. Sunt pierdute. Şi dacă vine lupul şi o atacă pe una din ele, cealaltă nu fuge să-şi caute turma pentru a fi în siguranţă. Nu face nimic altceva decât să behăie şi să aştepte să fie luată drept desert de către lup. Oaia nici măcar nu poate să-şi întreacă prin fugă duşmanul. Dacă oile sunt în siguranţă, aceasta se datorează faptului că au un păstor bun care are grijă de ele.

Poate că veţi spune că mă laud când spun că Domnul Isus îmi dă viaţă veşnică şi eu nu voi pieri niciodată. Dar vă asigur că nu mă laud pe mine însumi, ci Îl laud pe El, Păstorul cel bun. Eu am un Păstor minunat care nu va pierde nici una din oile Sale. Dacă a început cu o sută de oi, El nu va sfârşi cu numai 99. Dacă se pierde una, El va merge şi o va căuta până o va găsi.

Mai departe, Isus declară că El şi Tatăl sunt una. În felul acesta, Isus afirmă că El este Dumnezeu.

v.31  Atunci Iudeii iarăş au luat pietre ca să-L ucidă.

v.32  Isus le-a zis: ,,V’am arătat multe lucrări bune, cari vin dela Tatăl Meu: pentru care din aceste lucrări aruncaţi cu pietre în Mine?“

v.33  Iudeii I-au răspuns: ,,Nu pentru o lucrare bună aruncăm noi cu pietre în Tine, ci pentru o hulă, şi pentrucă Tu, care eşti un om, Te faci Dumnezeu.“

Un lucru este sigur: cei care L-au auzit atunci au înţeles foarte bine că Isus S-a făcut egalul lui Dumnezeu. El Şi-a prezentat scrisorile de acreditare. Cei care erau de faţă nu puteau nega minunile pe care le făcea El. Domnul Isus a vindecat mii de oameni şi aceste dovezi nu puteau fi negate. Iudeii L-au acuzat de blasfemie, L-au acuzat pentru că Se făcuse pe Sine Dumnezeu. Dar acesta era adevărul: El era şi este Dumnezeu!

v.34  Isus le-a răspuns: ,,Nu este scris în Legea voastră: ,Eu am zis: Sînteţi dumnezei?`

v.35  Dacă Legea a numit ,dumnezei`, pe aceia, cărora le-a vorbit Cuvîntul lui Dumnezeu, -şi Scriptura nu poate fi desfinţată, –

v.36  cum ziceţi voi că hulesc Eu, pe care Tatăl M’a sfinţit şi M’a trimes în lume? Şi aceasta, pentrucă am zis: ,Sînt Fiul lui Dumnezeu!`

v.37  Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeţi.

v.38  Dar dacă le fac, chiar dacă nu Mă credeţi pe Mine, credeţi măcar lucrările acestea, ca să ajungeţi să cunoaşteţi şi să ştiţi că Tatăl este în Mine şi Eu sînt în Tatăl.“

Acuzaţia lor se lega de faptul că El ca om Se făcea pe Sine Dumnezeu. El citează Psalmul 82, versetul 6: “Eu am zis: ‘Sunteţi dumnezei, toţi sunteţi fii ai Celui Preaînalt.’” Oameni sunt chemaţi să fie copiii lui Dumnezeu, dar Isus este unic pentru că El este Cel pe care Tatăl L-a sfinţit. El este Cel care a fost pus deoparte. El este altfel decât toţi ceilalţi oameni din lume. Isus a fost trimis în lume cu o misiune anume. El este în Tatăl şi Tatăl este în El.

v.39  La auzul acestor vorbe, căutau iarăş să-L prindă; dar El a scăpat din mînile lor.

v.40  Isus S’a dus iarăş dincolo de Iordan, în locul unde botezase Ioan la început. Şi a rămas acolo.

v.41  Mulţi veneau la El, şi ziceau: ,,Ioan n’a făcut nici un semn; dar tot ce a spus Ioan despre omul acesta, era adevărat.“

v.42  Şi mulţi au crezut în El în locul acela.

Ioan Botezătorul nu a făcut nici o minune dar a adus o mărturie adevărată despre Mesia. Isus este Mesia, Hristosul. El este Cel care trebuia să vină. Ce credeţi voi despre Hristos?  Astfel vă puteţi stabili poziţia. Nu puteţi avea dreptate în rest, dacă nu stabiliţi mai întâi care este poziţia voastră faţă de Isus Hristos. Ce credeţi voi despre Hristos? Dacă sunteţi oile Lui, Îi veţi auzi glasul. Dacă nu sunteţi oile Lui, nu-I veţi auzi glasul. Glasul Lui va fi înăbuşit de multitudinea de voci care vă înconjoară. Oile Lui pot distinge glasul Fiului lui Dumnezeu.

Auzi tu glasul Lui dragul meu? Pe tine te cheamă!