Itinerar Biblic Ep.0235 – Evanghelia după Ioan cap. 8:13-59

 

Rezumat

  • Isus- Lumina Lumii.
  • Conflictul cu Iudeii.

Dragi prieteni, una din definiţiile lui Dumnezeu este aceea că El este lumină  (Ioan 1:5).

El este absolut în sfinţenie şi dreptate. Chiar şi lumina fizică este unul din cele mai complicate din lucrurile esenţiale pentru noi. Cine ştie cu adevărat ce este lumina? În unele feluri, ea se comportă ca nişte unde, iar în alte feluri se comportă ca particule materiale.

Lucrul uimitor este că omul, acţionând pe baza acestor două aspecte sau principii, a putut face invenţii şi descoperiri remarcabile. Unii spun că ambele sunt adevărate, alţii că nu se poate ca ambele să fie adevărate. Este lumina absenţa întunericului? Este întunericul absenţa luminii? Noi spunem că o încăpere este plină de lumină. Ce înţelegem prin aceasta? Cântăreşte mai mult când este plină cu lumină? Fără lumină nu ar exista culoare. Trandafirul roşu este roşu pentru că absorbit toate celelalte componente ale luminii cu excepţia roşului. Acesta este motivul pentru care îl vedem roşu.

Noi nu înţelegem lumina. Un copil nu înţelege ce este lumina, dar ştie destul cât să acţioneze întrerupătorul la intrarea în cameră pentru a face lumină într-o cameră întunecată. Isus Hristos este Lumina lumii. Aşa cum soarele este lumina fizică a acestei lumi, El este Lumina spirituală. Aşa cum un copil se pricepe să facă lumină atunci când este întuneric, tot astfel şi un păcătos, chiar şi cel fără minte, cum spune Isaia 35:8 poate veni în prezenţa Domnului Isus Hristos.

Unii oameni neagă faptul că Isus este Lumina lumii. Ei umblă în şi mai puţină lumină. Aşa cum luna nu are lumină proprie, ci reflectă lumina soarelui, civilizaţia de astăzi datorează totul lui Hristos. Avem spitale, organizaţii de caritate, case de copii, grijă faţă de săraci, dreptul la muncă pentru că Domnul Isus a venit pe pământ. Motivul pentru care avem probleme în aceste domenii este acela că ne-am depărtat prea mult de Lumină. Lumea umblă în lumina lunii, atâta câtă este. Cât de mare este nevoia acestei lumi de a reveni la Lumina care este Hristos!

“Cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.” Unii încearcă să-L asemene pe Isus cu luminile farurilor de la maşină. Dragi prieteni, aceste lumini nu duc nicăieri. Cine conduce şi stabileşte drumul? Cel de la volan. Din nefericire, aşa îşi trăiesc viaţa mulţi creştini de astăzi. Eu nu cred că aceasta este o imagine potrivită pentru Hristos.

În timpul sărbătorii corturilor, Israel rememora stâlpul de foc care îi călăuzise pe israeliţi prin pustie. Acest moment era marcat de o paradă de torţe. Când Isus a spus: “Eu sunt Lumina lumii”, la aceasta Se referea. Copiii lui Israel mergeau oriunde îi călăuzea acel stâlp de foc. La fel trebuie să-L urmăm şi noi astăzi pe Hristos, privind la El ca Lumină a lumii.

Aceasta este şi ceea ce găsim în continuarea capitolului 8 din Evanghelia după Ioan. Să vedem ce ne spun versetele 13,14:

v.13 La auzul acestor vorbe, Fariseii I-au zis: ,,Tu mărturiseşti despre Tine însuţi: deci mărturia Ta nu este adevărată.“

v.14  Drept răspuns, Isus le-a zis: ,,Chiar dacă Eu mărturisesc despre Mine însumi, totuş mărturia Mea este adevărată; căci Eu ştiu de unde am venit şi unde Mă duc, dar voi nu ştiţi nici de unde vin nici unde Mă duc.

Conflictul dintre conducătorii religioşi şi Hristos se accentuează acum. Ei Îl acuză că Se laudă când spune că este Lumina lumii. Isus le prezintă un motiv întreit pentru care mărturia Lui este adevărată.

În primul rând, spune El, “Eu ştiu de unde am venit”.

Domnul Isus ştie de unde a venit, deci ştie cine este. Şi pentru că veni vorba, oamenii acestui pământ nu ştiu să spună de unde au venit. Oamenii de ştiinţă încearcă să ne convingă de lucruri care au avut loc cu milioane de ani în urmă. Ei nu ştiu de unde au venit: tot ce pot să facă este să speculeze. Dar Domnul Isus ştia foarte bine de unde venise.

v.15  Voi judecaţi după înfăţişare; Eu nu judec pe nimeni.

v.16  Şi chiar dacă judec, judecata Mea este adevărată, pentrucă nu sînt singur, ci Tatăl, care M’a trimes, este cu Mine.

Cea de-a doua afirmaţie a Sa este că El nu judecă pe nimeni potrivit cărnii (trad. literală). Orice judecată pe care o facem noi este o judecată potrivit cărnii. Aceasta înseamnă că judecata noastră este limitată pentru că noi nu avem toate datele. Teoria evoluţiei este un exemplu potrivit aici. Pentru că judecăţile noastre se bazează pe date fragmentare, ele se reduc la simple speculaţii. Domnul Isus a spus că El nu judecă potrivit cărnii. El dă judecata care vine din cer. El oferă punctul de vedere al lui Dumnezeu, estimarea Sa. Aceasta este revelaţie şi diferă de punctul de vedere al omului. Astfel creşte din ce în ce mai mult ostilitatea liderilor religioşi.

v.17  În Legea voastră este scris că mărturia a doi oameni este adevărată:

v.18  deci despre Mine însumi, mărturisesc Eu, şi despre Mine mărturiseşte şi Tatăl, care M’a trimes.“

Aici este al treilea motiv pentru care mărturia lui Isus este adevărată. Tatăl depune mărturie pentru Fiul. Ei au auzit glasul Tatălui din ceruri.

v.19  Ei I-au zis deci: ,,Unde este Tatăl Tău?“ Isus a răspuns: ,,Voi nu Mă cunoaşteţi nici pe Mine, nici pe Tatăl Meu. Dacă M’aţi cunoaşte pe Mine, aţi cunoaşte şi pe Tatăl Meu.“

Ei fac din nou referire la naşterea Lui. Observaţi că Isus Îl numeşte pe Dumnezeu “Tatăl Meu” într-o relaţie diferită de aceea pe care o avem noi cu El prin credinţa în Hristos. Amintiţi-vă că, după înviere, El i-a spus Mariei: “Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru”        (Ioan 20:13). Noi devenim copii ai lui Dumnezeu prin credinţa în Isus Hristos, dar Isus este Fiul Său datorită poziţiei Sale în Sfânta Treime. El este Dumnezeu Fiul şi I Se adresează lui Dumnezeu Tatăl. Aceasta nu are nici o legătură cu regenerarea, cu naşterea din nou, ci numai cu poziţia lui Isus în Sfânta Treime.

“Dacă M-aţi cunoaşte pe Mine, aţi cunoaşte şi pe Tatăl Meu.” Aici apare adevărata problemă. Aici se produce ruptura. Nu există cale de mijloc. Dacă vreţi să-L cunoaşteţi pe Dumnezeu Tatăl trebuie să veniţi la El prin Isus Hristos. Nu există altă cale.

v.20  Isus a spus aceste cuvinte, pe cînd învăţa pe norod în Templu, în locul unde era vistieria; şi nimeni n’a pus mîna pe el, pentrucă încă nu-I sosise ceasul.

v.21  Isus le-a mai spus: ,,Eu Mă duc, şi Mă veţi căuta, şi veţi muri în păcatul vostru; acolo unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni.“

v.22  Atunci Iudeii au zis: ,,Doar n’o avea de gînd să se omoare, de zice: ,Unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni!“

Vistieria se afla în curtea femeilor. Acesta era locul în care o aduseseră pe femeia prinsă în timp ce făptuia adulterul. Observaţi cât de mare era întunericul în care se aflau aceşti iudei. Mai întâi, ei întreabă: “Unde este Tatăl Tău?” Acum se întreabă: “Nu cumva are de gând să se omoare?” Ei nu ştiau nimic despre faptul că Isus le spusese ucenicilor Săi că El va merge la Ierusalim unde va fi dat să moară chiar de aceşti conducători religioşi şi că moartea Sa va fi o moarte răscumpărătoare pentru omenire. Se va omorî Isus? Nu. El Îşi va da viaţa ca răscumpărare pentru mulţi.

v.23  ,,Voi sînteţi de jos“, le-a zis El; ,,Eu sînt de sus: voi sînteţi din lumea aceasta, Eu nu sînt din lumea aceasta.

Găsim acelaşi gând în 1 Corinteni 2:14. Cunoaşterea omenească poate fi înţeleasă de orice om cu un coeficient de inteligenţă adecvat. Dar cunoaşterea divină este ceva cu totul diferit. Numai Duhul lui Dumnezeu ne poate dezvălui lucrurile lui Hristos. Asta vrea să ne spună El aici.

v.24  De aceea v’am spus că veţi muri în păcatele voastre; căci, dacă nu credeţi că Eu sînt, veţi muri în păcatele voastre.“

Oamenii mor din cauză că sunt păcătoşi. Aceasta este consecinţa firească a păcatului. “Dacă nu credeţi că Eu sunt, veţi muri în păcatele voastre!” Este posibil ca o persoană să fie mântuită pe patul de moarte? Da. Dacă Îl primeşte pe Domnul Isus Hristos ca Mântuitor personal. Dar se poate ca o persoană să-L respingă pe Domnul Isus pentru prea mult timp. Vine o vreme în care cel care L-a respins pe Domnul Isus timp îndelungat nu mai vrea să-L primească niciodată.

v.25  ,,Cine eşti Tu?“ I-au zis ei. Isus le-a răspuns: ,,Ceeace dela început vă spun că sînt.“

Aceşti iudei nu ştiau care era misiunea lui Isus, nu ştiau care era lucrarea Lui şi nici nu-L cunoşteau. “Unde este Tatăl Tău?” “Nu cumva are de gând să Se omoare?” “Cine eşti Tu?” Isus răspunde spunând că afirmaţia Sa cu privire la El Însuşi este mereu aceeaşi. El susţine în mod consecvent că este Mesia, Mântuitorul lumii.

v.26  Am multe de zis despre voi şi de osîndit în voi; dar Celce M-a trimes, este adevărat; şi Eu, ce am auzit de la El, aceea spun lumii.“

Domnul Isus a spus mereu că face şi spune numai ce este voia Tatălui Său să facă şi să spună. El a spus că Dumnezeu Tatăl L-a trimis şi că în toate face voia Tatălui. Aici este un mesaj pentru toţi predicatorii. Noi ar trebui să dăm oamenilor Cuvântul lui Dumnezeu, nu produsul propriului intelect.

v.27  Ei n’au înţeles că le vorbea despre Tatăl.

Ei nu au înţeles nimic din ce ar fi trebuit să înţeleagă. Pentru că sunt de pe acest pământ, ei nu pot pricepe lucrurile cereşti.

v.28  Isus deci le-a zis: ,,Cînd veţi înălţa pe Fiul omului, atunci veţi cunoaşte că Eu sînt, şi că nu fac nimic dela Mine însumi, ci vorbesc după cum M’a învăţat Tatăl Meu.

Când Isus Se numeşte pe Sine ca Fiu al omului, El Se referă la un fragment din Daniel 7:13-14. Fiul omului vine la Cel Bătrân de Zile pentru a i se da stăpânire asupra acestui univers. Domnul Isus Se referă aici la răstignirea Lui şi la încoronarea Sa ca Împărat al împăraţilor, care nu a venit încă.

După moartea şi învierea lui Isus Hristos, mulţi dintre aceşti conducători iudei au crezut. În cartea Faptele Apostolilor ni se spune că mulţi din preoţii dintre Ierusalim au crezut. Aceasta încearcă El să le spună acum. După înălţarea Sa, ei vor şti că El este Cel care a spus că este. Moartea răscumpărătoare a lui Isus Hristos Îl explică şi arată de ce a venit şi cine este El. Nu putem şti cine este El cu adevărat dacă nu ştim ce a făcut.

v.29  Cel ce M’a trimes, este cu Mine; Tatăl nu M’a lăsat singur, pentrucă totdeauna fac ce-I este plăcut.“

v.30  Pe cînd vorbea Isus astfel, mulţi au crezut în El.

Vi s-a întâmplat să ajungeţi la sfârşitul unei zile şi să vă doriţi să fi făcut unele lucruri altfel? Domnul Isus nu a încheiat nici o zi cu regrete. El a făcut întotdeauna ce era pe placul Tatălui. El a spus foarte clar că a venit să facă voia Tatălui.

v.31 Şi a zis Iudeilor, cari crezuseră în El: ,,Dacă rămîneţi în cuvîntul Meu, sînteţi în adevăr ucenicii Mei;

v 32  veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi.“

Singură credinţa mântuieşte, dar credinţa care mântuieşte nu este singură. Ea va da anumite roade. După ce Îl primeşte pe Domnul Isus Hristos, credinciosul va dori să rămână în Cuvântul Lui. Dovada credinţei este această continuare a drumului cu Mântuitorul. Cât am lucrat ca pastor eram foarte atent la cei care erau activi în biserică dar care nu erau deloc interesaţi de studiul Cuvântului lui Dumnezeu. O asemenea persoană este un pericol pentru adunarea celor credincioşi.

Adevărul vă va face liberi. Adevărul este că Isus Hristos este Mântuitorul lumii. El este Adevărul. Mai întâi, noi venim la El în calitate de Mântuitor al nostru. Apoi, pe măsură ce înaintăm cu El, vom şti din experienţă că suntem liberi. Suntem eliberaţi de pedeapsa păcatului – nu este nevoie să stăm noaptea treji făcându-ne griji că vom ajunge în iad.  Domnul Isus nici măcar nu ne cere să trăim viaţa creştină. El ne cere doar să ne încredem în El şi să-L lăsăm pe El să trăiască viaţa Lui prin noi. Când ne supunem Lui, suntem liberi.

v.33  Ei I-au răspuns: ,,Noi sîntem sămînţa lui Avraam, şi n’am fost niciodată robii nimănui; cum zici Tu: ,Veţi fi slobozi!“

Ei minţeau când spuneau acest lucru. Ei fuseseră sclavi în Egipt, în Babilon şi chiar în timp ce vorbeau erau sub jugul roman. Ce interpretare greşită!

v.34  ,,Adevărat, adevărat, vă spun“, le-a răspuns Isus, ,,că, oricine trăieşte în păcat, este rob al păcatului.

v.35  Şi robul nu rămîne pururea în casă; fiul însă rămîne pururea.

v.36  Deci, dacă Fiul vă face slobozi, veţi fi cu adevărat slobozi.

v.37  Ştiu că sînteţi sămînţa lui Avraam; dar căutaţi să Mă omorîţi, pentrucă nu pătrunde în voi cuvîntul Meu.

v.38 Eu spun ce am văzut la Tatăl Meu; şi voi faceţi ce aţi auzit dela tatăl vostru.“

Ei nu erau liberi din punct de vedere fizic, şi nu erau liberi nici din punct de vedere spiritual. Pretindeau că sunt sămânţa lui Avraam şi, în acelaşi timp, căutau să-L omoare pe Isus.

“Oricine trăieşte în păcat este rob al păcatului” este un enunţ la timpul prezent. Dacă voi continuaţi să trăiţi în păcat, sunteţi robi ai păcatului. Mă îndoiesc că există printre noi cineva care nu păcătuieşte deloc pe parcursul unei zile. Dar copilul lui Dumnezeu vine la Tatăl în fiecare zi şi îşi mărturiseşte păcatul. Copilul diavolului nu va face niciodată acest lucru. Acesta este şi gândul din Romani 6:16: “Nu ştiţi că dacă vă daţi robi cuiva, ca să-l ascultaţi, sunteţi robii aceluia de care ascultaţi…?”

Isus devine cumva mai subtil acum. Un slujitor poate să lucreze pentru voi în timpul zilei, dar când vine seara, îşi ia pălăria şi pleacă. Fiul intră în casă, îşi aruncă pălăria într-un colţ, se aşează să se odihnească pentru că este fiu. Domnul le spune acestor conducători religioşi că ei nu sunt cu adevărat copiii lui Dumnezeu. Ei stăteau în templu în acele momente, dar nu vor mai fi acolo pentru multă vreme. În anul 70 d.H., a venit Titus şi i-a alungat de acolo luându-i pe toţi ca sclavi. Semnalul de încheiere a programului de lucru a fost dat şi slujitorii au plecat din casă.

Fiul ne face cu adevărat liberi. Noi nu suntem nevoiţi să fim slujitori ai păcatului. Mulţi creştini acceptă înfrângerea şi eşecul ca lucruri normale în viaţa de creştin. Dumnezeu nu a intenţionat ca noi să trăim aşa. El a dorit şi doreşte întotdeauna ca noi să trăim pentru El prin puterea Duhului Sfânt.

v.39  ,,Tatăl nostru“, I-au răspuns ei, ,,este Avraam“. Isus le-a zis: ,,Dacă aţi fi copii ai lui Avraam, aţi face faptele lui Avraam.

v.40  Dar acum căutaţi să Mă omorîţi, pe Mine, un om, care v’am spus adevărul, pe care l-am auzit dela Dumnezeu. Aşa ceva Avraam n’a făcut.

v.41  Voi faceţi faptele tatălui vostru.“ Ei I-au zis: ,,Noi nu sîntem copii născuţi din curvie; avem un singur Tată: pe Dumnezeu.“

v.42  Isus le-a zis: ,,Dacă ar fi Dumnezeu Tatăl vostru, M’aţi iubi şi pe Mine, căci Eu am ieşit şi vin dela Dumnezeu: n’am venit dela Mine însumi, ci El M’a trimes.

v.43  Pentru ce nu înţelegeţi vorbirea Mea? Pentru că nu puteţi asculta Cuvîntul Meu.

v.44  Voi aveţi de tată pe diavolul; şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El dela început a fost ucigaş; şi nu stă în adevăr, pentrucă în el nu este adevăr. Oridecîteori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii.

Cunoaşteţi proverbul care spune: “Aşchia nu sare departe de trunchi.” Isus le spune acestor iudei că, dacă ar fi cu adevărat copii ai lui Avraam, s-ar purta ca Avraam. Dar ei încearcă să-L omoare, ceea ce Avraam nu ar fi făcut niciodată. În loc să fie copiii lui Avraam, ei sunt de fapt copiii Diavolului. Satan este cel în care îşi au originea crimele şi minciunile, iar ei erau imitatorii lui, copiii lui. “Voi faceţi faptele tatălui vostru.”

Observaţi că ei deschid iar subiectul naşterii spunând: “Noi nu suntem copii născuţi din curvie”. Dragii mei este foarte important să ştim cine ne este tată.

Cum ştim că Dumnezeu este Tatăl nostru?

În prima sa Epistolă, Ioan ne dă acest răspuns: “Oricine crede că Isus este Hristosul este născut din Dumnezeu; şi oricine iubeşte pe Cel ce L-a născut, iubeşte şi pe cel născut din El” (1 Ioan 5:1).

Aceşti iudei credeau că sunt copiii lui Dumnezeu când, de fapt, ei erau copii ai Diavolului. Sunt şi astăzi atâţia care susţin că Dumnezeu este tatăl tuturor oamenilor şi că toţi suntem fraţi în acest univers. Dar Isus nu a spus că Dumnezeu este Tatăl tuturor oamenilor. El spune că unii sunt copii ai Diavolului, nu ai lui Dumnezeu. Nu poţi fi copil al lui Dumnezeu altfel decât prin credinţa în Domnul Isus Hristos.

Cuvintele lui Isus i-au înfuriat pe cei care-L ascultau. Şi totuşi, Isus insistă în a spune că aceste cuvinte sunt adevărul. De asemenea, Isus le spune că nu pot dovedi că El ar avea vreun păcat. Isus este de la Dumnezeu şi oricine este copil al lui Dumnezeu ascultă de Isus Hristos.

Oamenilor nu le place nici în ziua de astăzi să audă acest lucru. Lor le place să creadă că toţi sunt buni şi drăguţi, că sunt fraţi unii cu alţii şi vorbesc tot timpul despre dragoste.

Dragi prieteni, dacă vreţi să fiţi de partea adevărului, trebuie să denunţaţi răul aşa cum a făcut-o Domnul Isus. Aceasta va duce la reacţii puternice din partea celor ce vă vor auzi.

v.45  Iar pe Mine, pentrucă spun adevărul, nu Mă credeţi.

Isus le spune oamenilor adevărul, dar ei tot nu-L cred. Adevărul stârneşte o mare împotrivire şi ostilitate în ei.

v.46 Cine din voi Mă poate dovedi că am păcat? Dacă spun adevărul, pentru ce nu Mă credeţi?

v.47  Cine este din Dumnezeu, ascultă cuvintele lui Dumnezeu; voi de aceea n’ascultaţi, pentrucă nu sînteţi din Dumnezeu.“

v.48  Iudeii I-au răspuns: ,,Nu zicem noi bine că eşti Samaritean, şi că ai drac?“

Dragii mei, Domnul îşi pune viaţa înaintea lor. Dacă ar fi avut o dovadă împotriva lui ar fi folosit-o chiar atunci. Dar nu aveau…

v.49  ,,N’am drac“ le-a răspuns Isus; ,,ci Eu cinstesc pe Tatăl Meu, dar voi nu Mă cinstiţi.

v.50  Eu nu caut slava Mea; este Unul care o caută şi care judecă.

v.51 Adevărat, adevărat, vă spun, că, dacă păzeşte cineva cuvîntul Meu, în veac nu va vedea moartea.“

Mi-aş dori să-L putem vedea pe Isus stând în faţa acelei mulţimi şi spunând aceste cuvinte. Oamenii aceia Îl urau atât de mult încât vroiau să-L omoare. Gândul la uciderea Lui le luase inimile în stăpânire. Cu toate acestea, în inima lui Isus nu găsim altceva decât dragoste. El va merge la cruce să moară pentru ei. Iudeii se gândesc să-L omoare, iar Isus le oferă viaţa. “Dacă păzeşte cineva Cuvântul Meu, în veac nu va vedea moartea.” Domnul Isus le oferă viaţa veşnică, viaţa spirituală.

Dragi prieteni, acest Isus este mai mult decât un simplu om!

v.52  ,,Acum“, I-au zis Iudeii, ,,vedem bine că ai drac; Avraam a murit, proorocii de asemenea au murit, şi tu zici: ,Dacă păzeşte cineva cuvîntul Meu, în veac nu va gusta moartea.`

v.53  Doar n’ai fi Tu mai mare decît părintele nostru Avraam, care a murit? Şi decît proorocii, cari de asemenea au murit? Cine te crezi Tu că eşti?“

v.54  Isus a răspuns: ,,Dacă Mă slăvesc Eu însumi, slava Mea nu este nimic; Tatăl Meu Mă slăveşte, El, despre care voi ziceţi că este Dumnezeul vostru;

v.55  şi totuş nu-L cunoaşteţi. Eu Îl cunosc bine; şi dacă aş zice că nu-L cunosc, aş fi şi Eu un mincinos ca voi. Dar îl cunosc şi păzesc Cuvîntul Lui.

v.56  Tatăl vostru Avraam a săltat de bucurie că are să vadă ziua Mea: a văzut-o şi s’a bucurat.“

v.57  ,,N’ai nici cincizeci ce ani“, I-au zis Iudeii, ,,şi ai văzut pe Avraam!“

v.58  Isus le-a zis: ,,Adevărat, adevărat, vă spun că, mai înainte ca să se nască Avraam, sînt Eu.“

v.59  La auzul acestor vorbe, au luat pietre ca să arunce în El. Dar Isus S’a ascuns, şi a ieşit din Templu, trecînd prin mijlocul lor. Şi aşa a plecat din Templu.

L-a văzut Avraam vreodată pe Hristos? Când Dumnezeu apărea înaintea acestor oameni în Vechiul Testament, aceasta era o apariţie a lui Isus Hristos. “Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut”

Isus Hristos i-a determinat pe aceşti iudei să ia o decizie cu privire la Persoana Lui. Şi voi trebuie să luaţi o decizie cu privire la Persoana Lui. Fie credeţi că El este adevărul, fie credeţi că este un mincinos. Fie este Mântuitor, fie nu este nimic din ce a spus că este. Trebuie să decideţi ce credeţi cu privire la El. Fie Îl veţi respinge, fie Îl veţi primi. Reţineţi că decizia voastră nu influenţează cu nimic Persoana Sa. El va continua să fie cine este indiferent de hotărârea voastră. El este marele EU SUNT, Iehova, veşnicul Dumnezeu. Ce veţi face? Veţi accepta sau veţi respinge acest adevăr?