Itinerar Biblic Ep.0233 – Evanghelia după Ioan cap. 6:59-7: 24

 

Rezumat

  • Deconspirarea vânzătorului.
  • Poziţia fraţilor Domnului.

Dragi ascultători, adesea în bisericile din care facem parte participăm la anumite acte cultice a căror semnificaţie nu este pe deplin înţeleasă şi din această cauză pierdem semnificaţie lor.

Unul din actele cu o deosebită încărcătură spirituală în biserică este participarea la Cina Domnului sau împărtăşirea cu trupul şi sângele Domnului.

În pasajul de data trecută, citit în Evanghelia după Ioan avem baza pentru acest important act.

Dragi prieteni, de-a lungul timpului au existat multe dezacorduri între biserici cu privire la Cina Domnului, aşa cum au existat şi cu privire la botez. Poate că în cazul Cinei Domnului nu s-au luptat bisericile între ele tot atât de mult ca în cazul botezului. Dar dezacordul există încă.

Când le-a dat pâinea în odaia de sus, Isus a spus: “Acesta este trupul Meu…”       (Luca 22:19). Hoc est meus corpus –Asupra acestui enunţ simplu s-au pus diferite accente.

Biserica romano-catolică pune accentul pe “acesta”. Acesta este trupul Meu. Ei spun că transsubstanţierea are loc şi pâinea devine trupul lui Hristos. Apoi mai există poziţia bisericii luterane – consubstanţierea. Aceasta înseamnă că prin, cu, în, sub pâine primiţi trupul lui Hristos.

O altă poziţie este cea a lui Zwingli, reformatorul elveţian care i-a atribuit o semnificaţie spirituală. El era de părere că Cina Domnului este doar un ritual religios, un simbol, nimic mai mult. Cred că aceasta este interpretarea pe care o dau cele mai multe culte protestante astăzi.

Calvin pune accentul pe este“Acesta este trupul Meu”. Credinţa reformată a pus întotdeauna accentul pe acest aspect, la fel cum a făcut-o şi biserica primară. Pâinea este pâine şi va fi întotdeauna pâine. Nu se poate schimba. Vinul este întotdeauna vin şi nu are loc nici un miracol, nu se transformă în altceva în timpul Cinei Domnului. Nu primiţi trupul lui Hristos prin respectarea unui ritual. Şi totuşi, Cina Domnului este mai mult decât un ritual.

Dragi prieteni, eu cred că o dată cu participarea la Cina Domnului vine o mare binecuvântare. Nu se întâmplă nici un miracol în acest timp. Dar nici nu este doar un ritual sau doar o rutină prin care trecem. Cina Domnului este plină de semnificaţie şi aduce o mare binecuvântare pentru inima noastră.

Cred că acesta este lucrul pe care-l spune Domnul Isus aici. O relaţie reală, intimă cu El este lucrul cel mai important. Israeliţii au mâncat mana în pustie pentru o perioadă limitată de timp. Isus are ceva ce va ţine pentru întreaga veşnicie – viaţa veşnică.

Dar să mergem mai departe prin capitolul 6 al Evangheliei după Ioan pentru că încă mai sunt lucruri importante de reţinut.

v.59  Isus a spus aceste lucruri în sinagogă, cînd învăţa pe oameni în Capernaum.

v.60  Mulţi din ucenicii Lui, după ce au auzit aceste cuvinte, au zis: ,,Vorbirea aceasta este prea de tot: cine poate s’o sufere?“

v.61  Isus, care ştia în Sine că ucenicii Săi cîrteau împotriva vorbirii acesteia, le-a zis: ,,Vorbirea aceasta este pentru voi o pricină de poticnire?

v.62  Dar dacă aţi vedea pe Fiul omului suindu-Se unde era mai înainte?…

v.63  Duhul este acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic; cuvintele, pe cari vi le-am spus Eu, sînt duh şi viaţă.

După cum se poate observa a apărut o reacţie clară la ceea ce a spus Isus şi de aici şi divergenţele de opinie. Isus le spune că nu vor mânca la modul propriu trupul Său pentru că El Se va întoarce în cer. Duhul este cel care dă viaţa; carnea nu este de nici un folos. Este evident aşadar că El nu vorbeşte aici despre trupul Său de carne. Noi trebuie să avem parte la Cina Domnului prin credinţă. Vinul îmi aminteşte că El Şi-a vărsat sângele pentru mine şi eu am parte astfel de o mare binecuvântare spirituală.

“Cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh şi viaţă”. Eu cred că acest Cuvânt al lui Dumnezeu lucrează în inimile oamenilor. De ce? Deoarece cuvintele Domnului Isus sunt duh şi viaţă.

v.64  Dar sînt unii din voi cari nu cred.“ Căci Isus ştia dela început cine erau ceice nu cred, şi cine era celce avea să-L vîndă.

v.65  Şi a adăogat: ,,Tocmai de aceea v’am spus că nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu i-a fost dat de Tatăl Meu.“

Aduceţi-vă aminte că trebuie să alăturaţi acestui verset cel în care se spune: “oricine vine la Mine…”. Totul depinde de fiecare dintre noi.

v.66  Din clipa aceea, mulţi din ucenicii Lui s’au întors înapoi, şi nu mai umblau cu El.

Vedem aşadar că pe vremea aceea în jurul lui Isus se aflau conducătorii religioşi ostili Lui, precum şi un număr nespecificat de ucenici, pe lângă cei doisprezece. Iar printre cei doisprezece se afla şi Iuda. În acest moment putem avea patru păreri diferite despre Domnul Isus. Mulţi dintre ucenicii Lui de până atunci s-au întors şi au plecat.

v.67   Atunci Isus a zis celor doisprezece: ,,Voi nu vreţi să vă duceţi?“

v.68  ,,Doamne“, I-a răspuns Simon Petru, ,,la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieţii vecinice.

Aceasta este o afirmaţie extraordinară din partea lui Simon Petru. Întrebarea pe care o pune El este valabilă şi astăzi. Dacă spuneţi că Domnul Isus nu este Mântuitor şi nu vă împlineşte nevoile, atunci la cine vă veţi duce? Domnul Isus este Cel care are cuvintele vieţii veşnice.

v.69  Şi noi am crezut, şi am ajuns la cunoştinţa că Tu eşti Hristosul, Sfîntul lui Dumnezeu.“

v.70  Isus le-a răspuns: ,,Nu v’am ales Eu pe voi cei doisprezece? Şi totuş unul din voi este un drac.“

v.71  Vorbea despre Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul; căci el avea să-L vîndă: el, unul din cei doisprezece.

Acest om – Iuda Iscarioteanul – este un mare mister. Aici Domnul îl numără la un loc cu ceilalţi, în rândul celor doisprezece apostoli şi spune că l-a ales. Şi totuşi, Iuda avea un demon, probabil că era posedat de demon şi este omul care Îl va trăda pe Domnul Isus. În tot timpul cât au fost împreună, Domnul i-a dat toate şansele posibile pentru ca Iuda să ia o hotărâre în favoarea Lui. Este dificil de interpretat un astfel de rău, dragi prieteni. Este una din taine.

Răul este întotdeauna un mister, poate de aceea şi este atât de atrăgător. Dacă acum v-aş spune că am în fiecare mână câte un obiect de măsurat. Unul constă într-o riglă care este perfect dreaptă. Vă puteţi imagina cum arată pentru că toţi ştiţi că o linie sau o riglă poate fi dreaptă într-un singur fel. Apoi aş spune că în cealaltă mână am un băţ sau o nuia ruptă dintr-un copac. Dacă v-aş cere să desenaţi ce vă imaginaţi că ţin în mână, sunt sigur că fiecare ar desena un alt fel de băţ sau de nuia. De ce? Pentru că acestea pot fi strâmbe într-o mie de feluri diferite. Aşa este şi cu răul şi cu misterul lui. Mărturisesc că mi-este greu să găsesc o interpretare pentru Iuda Iscarioteanul. Domnul Isus spune un lucru uimitor despre el: este un drac (sau diavol).

Ce contrast când te gândeşti la mărturisirea lui Simon Petru: “noi am crezut şi am ajuns la cunoştinţa că Tu eşti Hristosul, Sfântul lui Dumnezeu.”  

Acum urmează un punct de cotitură în Evanghelia lui Ioan. Iată începutul capitolului cu numărul 7:

v.1 După aceea, Isus străbătea Galilea; nu voia să stea în Iudea, pentrucă Iudeii căutau să-L omoare.

“După aceea…” Aceasta este o expresie des întâlnită în Evanghelia după Ioan care ne oferă o succesiune cronologică a evenimentelor. Evenimentele din cap. 6 au avut loc în Galileea, la Marea Galileii; dar înainte de aceasta, Isus fusese în Ierusalim unde se stârnise controversa cu privire la El după incidentul de la scăldătoarea Betesda. S-ar părea că evenimentele din cap. 6 au avut loc cu aproximativ un an înainte de răstignirea pe cruce, în aprilie. Cele din cap. 7 se întâmplă şase luni mai târziu, în octombrie. Matei 15-18,        Marcu 7-9, Luca 9 relatează evenimente care au avut loc în aceeaşi perioadă.

În timpul ultimului an al lucrării Sale pe pământ, Isus Şi-a restrâns activitatea la zona Galileii. El nu S-a mai dus în Iudeea pentru că liderii religioşi de acolo plănuiseră să-L omoare. Isus lucra după un orar divin pus la punct de Tatăl ceresc. Aceşti oameni nu-L puteau atinge, nu-I puteau face nici un rău înainte de a-I veni ceasul. Acum intrăm în ultimele şase luni ale vieţii Sale. Se apropia sărbătoarea corturilor. Ioan găseşte cu cale să ne relateze ceva ce s-a întâmplat cu acea ocazie.

Versetul 1 din capitolul 7 ne descoperă faptul că se iscase o furtună în ceea ce priveşte Persoana lui Isus Hristos. Şase luni mai târziu, această furtună va atinge punctul culminat al furiei de care este în stare şi se va revărsa asupra lui Isus pe cruce. Dragi prieteni, această furtună continuă şi astăzi. Părerile cu privire la identitatea Lui sunt la fel de împărţite şi astăzi. Nici o altă persoană din istoria omenirii nu a avut parte de atâtea controverse. Oamenii spun şi astăzi lucruri rele despre El şi Îi hulesc Numele.

Deşi se adună norii de furtună, Isus alege tocmai această vreme pentru a abandona tactica de până atunci – nu mai stă deoparte – şi merge la Ierusalim la sărbătoarea corturilor.

v.2  Şi praznicul Iudeilor, praznicul zis al Corturilor, era aproape.

Existau trei sărbători în tradiţia poporului lui Dumnezeu care impuneau prezenţa tuturor bărbaţilor la Ierusalim. Domnul nostru respecta Legea; El trebuia să se ducă la Ierusalim la sărbătoarea Paştelui, la sărbătoarea corturilor şi de Rusalii. Sărbătoarea corturilor este descrisă în Levitic 23. Era o sărbătoare a bucuriei pentru eliberarea minunată a lui Israel din ţara Egiptului. Pentru că în timpul pelerinajului prin pustie israeliţii au locuit în corturi, în zilele cât dura sărbătoarea evreii stăteau în corturi sau mici colibe făcute special. Se suna din trâmbiţe şi se aducea ca jertfă 70 de ţapi. Se vărsa apă în templu , cu o porţie dublă în ultima zi, pentru a le aminti evreilor că Dumnezeu le dăduse apă din stâncă în pustie.  Ei aduceau apă din scăldătoarea Siloam şi turnau zeci de litri. În timpul acestei sărbători, ei luminau curtea interioară cu o paradă de torţe. În acest fel era comemorat stâlpul de foc care îi călăuzea pe israeliţi noaptea, în drumul lor prin pustie. Acum noi putem înţelege faptul că atât stâlpul de nor care apărea ziua, cât şi stâlpul de foc care apărea noaptea erau imagini ale Domnului Isus Hristos.

Toate sărbătorile lui Iehova din Vechiul Testament au fost împlinite, mai puţin sărbătoarea corturilor. Aceasta se va împlini o dată cu revenirea lui Isus Hristos pe pământ. Ea simbolizează astfel marea bucurie din vremea aceea.

v.3  Fraţii Lui I-au zis: ,,Pleacă de aici, şi du-Te în Iudea, ca să vadă şi ucenicii Tăi lucrările, pe cari le faci.

v.4  Nimeni nu face ceva în ascuns, cînd caută să se facă cunoscut: dacă faci aceste lucruri, arată-Te lumii.“

v.5  Căci nici fraţii Lui nu credeau în El.

Aceşti fraţi nu sunt ucenicii Lui ci fraţi numai pe jumătate. Numele lor sunt date în Matei 13:55, după cum urmează: Iacov, Iosif, Simon şi Iuda. Iacov este cel care a scris Epistola lui Iacov. Iuda este probabil cel care a scris Epistola lui Iuda. Aceasta s-a întâmplat mult mai târziu, bineînţeles. La vremea aceasta, fraţii lui Isus nu credeau în El. Ei vin cu sfaturi care nu-I sunt Domnului de nici un folos.

v.6  Isus le-a zis: ,,Vremea Mea n’a sosit încă, dar vouă vremea totdeauna vă este prielnică.

Sfaturile fraţilor lui Isus vin din necredinţa lor, dar Isus nu le urmează. El acţionează în conformitate cu orarul stabilit de Dumnezeu Tatăl. El nu se bazează pe înţelepciunea acestei lumi şi nici nu apelează vreodată la propria judecată. Aceasta nu înseamnă că El nu Se gândeşte că ar fi timpul potrivit să meargă, ci pentru că are de respectat un program foarte clar de la Tatăl ceresc. Isus face voia Tatălui.

Observaţi acest cuvânt scurt – încă – din afirmaţia: “Vremea Mea n-a sosit încă”. Isus nu spune că nu va merge la sărbătoare, ci doar că nu va merge în public cu intenţia de a obţine favorurile poporului printr-un gest spectaculos. Pentru că oamenii aşa ceva aşteptau. Domnul Isus avea de gând să meargă la timpul potrivit şi în felul în care stabilise Tatăl.

v.7  Pe voi lumea nu vă poate urî; pe Mine Mă urăşte, pentrucă mărturisesc despre ea că lucrările ei sînt rele.

v 8  Suiţi-vă voi la praznicul acesta; Eu încă nu Mă sui la praznicul acesta, fiindcă nu Mi s’a împlinit încă vremea.“

v.9  Dupăce le-a spus aceste lucruri, a rămas în Galilea.

Lumea Îi este ostilă lui Hristos. Motivul? Domnul Isus Hristos este Lumina lumii. El aprinde Lumina şi ea descoperă tot ce este rău, tot ce este greşit; scoate la iveală păcatul. Domnul Isus condamnă păcatul. Acesta este motivul pentru care El este urât şi astăzi. El condamnă păcatul prin însăşi prezenţa Sa, prin chiar viaţa Sa. Aceasta duce la apariţia ostilităţii în inima omului pentru că inima omului este rea. Hristos a mers la cruce pentru că a iubit neamul omenesc. Dragostea răscumpărătoare este cea care a frânt  inima omului ostil.

Acest lucru este demonstrat în viaţa lui Saul din Tars. El îi ameninţa pe creştini, Îl ura pe Domnul Isus şi pe oricine spunea că-L urmează. Dar când L-a cunoscut pe Isus ca Mântuitor personal, Saul a putut spune: “El m-a iubit şi S-a dat pe Sine pentru mine” (Galateni 3:20).

v.10  După ce s’au suit fraţii Lui la praznic, S’a suit şi El, dar nu pe faţă, ci cam pe ascuns.

Probabil că Isus a călătorit cu ucenicii Săi pe un drum lăturalnic şi a intrat în Ierusalim pe Poarta oilor. De fapt, eu cred că El a intrat de fiecare dată prin această poartă, cu excepţia acelei aşa-zis triumfale intrări, când a apărut în public şi S-a oferit poporului, cerând, de fapt, ca oamenii să ia o decizie în ceea ce-L priveşte: să-L accepte sau să-L respingă.

v.11   Iudeii Îl căutau în timpul praznicului, şi ziceau: ,,Unde este?“

v.12  Noroadele vorbeau mult în şoaptă despre El. Unii ziceau: ,,Este un om bun.“ Alţii ziceau: ,,Nu, ci duce norodul în rătăcire.“

v.13  Totuş, de frica Iudeilor, nimeni nu vorbea de El pe faţă.

“Iudeii” sunt conducătorii religioşi – ei erau cei care-L căutau pe Isus. Se aşteptau să-L vadă pentru că Legea cerea ca El să fie prezent la sărbătoare. Se discuta mult despre El, dar pe ascuns pentru că cel care vorbea despre Isus în mod favorabil era în pericol de a fi arestat.

v.14  Pela jumătatea praznicului, Isus S’a suit la Templu. Şi învăţa norodul.

Destul de brusc, Isus apare la templu. Sărbătoarea corturilor este în calendarul lui Dumnezeu şi pune înaintea noastră revenirea lui Hristos pe pământ şi evenimentele şi etapele care duc la aceasta. Această sărbătoare vorbeşte despre finalul tuturor lucrurilor. Domnul Isus va apărea brusc.  “… Şi deodată va intra în Templul Său Domnul pe care-L căutaţi…” (Matei 3:1). Acestea se vor împlini la revenirea lui Isus pe pământ.

v.15  Iudeii se mirau, şi ziceau: ,,Cum are omul acesta învăţătură, căci n’a învăţat niciodată?“

Aţi observat cât de des Îl găsim pe Domnul Isus învăţându-i pe oameni? Observaţi că El acorda o mare prioritate Cuvântului lui Dumnezeu! Iudeii (conducătorii religioşi) erau uluiţi pentru că El nu avea nici un fel de pregătire formală în şcolile rabinice. Ei se minunau că El putea vorbi în felul acesta. Până şi duşmanii Săi au fost nevoiţi să recunoască: “Niciodată n-a vorbit vreun om ca omul acesta” (v. 46).

v.16  Isus le-a răspuns: ,,Învăţătura Mea nu este a Mea, ci a Celuice M’a trimes pe Mine.

A respinge mesajul lui Isus este totuna cu a respinge mesajul lui Dumnezeu. În cap. 4 şi 5, Isus a insistat asupra faptului că a-L respinge pe El înseamnă a-L respinge pe Dumnezeu. Să nu spuneţi că Domnul Isus nu S-a făcut egalul lui Dumnezeu. Poate că refuzaţi să credeţi că acest lucru este adevărat, dar nu puteţi nega că Biblia îl spune.

v.17  Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va ajunge să cunoască dacă învăţătura este de la Dumnezeu, sau dacă Eu vorbesc dela Mine.

“Dacă cineva este dispus să facă voia lui Dumnezeu” – aşa traduce cineva acest verset. Invitaţia Vechiului Testament sună astfel: “Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul!”  (Psalmul 34:8).

Dragii mei, Isus vă invită astfel: veniţi şi faceţi un test de laborator. “Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va ajunge să cunoască dacă învăţătura este de la Dumnezeu.” Este nevoie de o atitudine de dragoste faţă de Cuvântul lui Dumnezeu. Cineva a spus: “Cunoaşterea umană trebuie cunoscută pentru a fi iubită; cunoaşterea divină trebuie iubită pentru a fi înţeleasă.” Aceştia sunt cei trei paşi: cunoaştere, dragoste, ascultare. Asta cere Dumnezeu de la voi.

Este atât de uşor să vorbeşti de pe margine, să dai sfaturi celor din teren, fără să te pricepi cu adevărat la jocul respectiv. Isus spune: “Veniţi să gustaţi şi să vedeţi ce bun este Domnul!” “Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va ajunge să cunoască dacă învăţătura este de la Dumnezeu sau dacă Eu vorbesc de la Mine.” Acesta este lucrul minunat cu privire la Cuvântul lui Dumnezeu. Dragul meu prieten, Dumnezeu îl va face real pentru tine. Duhul Sfânt îl va confirma pentru tine.

v.18  Cine vorbeşte dela sine, caută slava lui însuş; dar cine caută slava Celuice l-a trimes, acela este adevărat, şi în el nu este strîmbătate.

Problema care se ridică este: vor oamenii să-L audă pe Dumnezeu?

Dacă vor, Dumnezeu le va vorbi în Cuvântul Său. Atunci Îl vor primi pe Domnul Isus care a venit să vorbească pentru Tatăl. Din păcate, omul este prea adesea interesat de un alt omul care caută slava sa. Dacă Domnul Isus ar fi încercat să întemeieze un nou cult, aceşti oameni ar fi ascultat. Dar Isus nu Se slăvea pe Sine Însuşi, ci El Îi dădea toată slava lui Dumnezeu. “Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu căci pentru el sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte”                       (1 Corinteni 2:14). Prin urmare, unii oameni citesc Biblia fără a rămâne cu nimic.

v.19  Oare nu v’a dat Moise Legea? Totuş nimeni din voi nu ţine Legea. De ce căutaţi să Mă omorîţi?“

Aici este ipocrizia legalistului, a celui care spune că Predica de pe munte este religia lui sau a celui care spune că respectă cele zece porunci. Domnul Isus a spus: “nimeni din voi nu ţine Legea”. Legea este o oglindă care ne arată că suntem păcătoşi pierduţi. Legea este importantă – nu mă înţelegeţi greşit – nu aruncaţi Legea pe fereastră. Ea exprimă voia lui Dumnezeu. Dar scopul Legii este acela de a ne arăta că suntem păcătoşi şi avem nevoie de un Mântuitor. Legea este pedagogul care ne îndreaptă spre Hristos (Galateni 3:24).

v.20  Norodul I-a răspuns: ,,Ai drac. Cine caută să Te omoare?“

v.21  Drept răspuns, Isus le-a zis: ,,O lucrare am făcut, şi toţi vă miraţi de ea.

Este posibil ca ei să nu fi ştiut că era pus la cale un complot pentru prinderea şi uciderea lui Isus. Domnul Isus Se referă aici la lucrarea de la scăldătoarea Betesda. Atunci a luat naştere opoziţia faţă de El.

v.22  Moise v’a dat porunca privitoare la tăierea împrejur-nu că ea vine dela Moise, ci dela patriarhi-şi voi tăiaţi împrejur pe om în ziua Sabatului.

v.23  Dacă un om primeşte tăierea împrejur în ziua Sabatului, ca să nu se calce Legea lui Moise, de ce turbaţi de mînie împotriva Mea, pentrucă am însănătoşat un om întreg în ziua Sabatului?

v.24  Nu judecaţi după înfăţişare, ci judecaţi după dreptate.“

Circumcizia este un ritual de pe vremea lui Avraam şi mai vechi decât Legea mozaică. Isus le arată celor de faţă că sunt inconsecvenţi în ceea ce susţin şi ce fac. Încercând să ţină Legea, ei au încălcat-o. Dacă un copil împlinea opt zile în ziua de sabat, ei încălcau sabatul pentru a face circumcizia copilului. La această observaţie nu au mai avut nici o replică! Apoi Isus îi avertizează cu privire la judecăţile superficiale. Acest lucru este valabil şi astăzi pentru mulţi; judecăm superficial pentru că nu avem toate datele.

Dragi prieteni, cu cât dăm mai multă atenţie Cuvântului lui Dumnezeu cu atât devenim mai înţelepţi. Aceasta pentru că învăţăm de la cel ce vede şi cunoaşte toate lucrurile. Cunoaşterea noastă este nelimitată, dar a lui nu. Iar El ne face parte ea!