Itinerar Biblic Ep.0228 – Evanghelia după Ioan cap. 3:6-36

 

Rezumat

  • Discuţia cu Nicodim (continuare)
  • Mărturia lui Ioan Botezătorul.

Dragi prieteni, intrarea în Împărăţia lui Dumnezeu ar trebuie să constituie preocuparea fiecăruia dintre noi. Pentru aceasta am fost creaţi dragii mei. Noi am fost creaţi să fim lângă Dumnezeu, pentru bucuria noastră şi a Sa. A fi în Împărăţia lui Dumnezeu înseamnă să ai viaţa veşnică, înseamnă să fi împăcat cu Dumnezeu, înseamnă să fi iertat de păcate, înseamnă să te naşti din nou.

Data trecută, am făcut cunoştinţă cu Nicodim, unul dintre fruntaşii iudeilor, un fariseu, care vine noaptea la Domnul Isus pentru a-i pune întrebări referitoare la viaţa veşnică.

Am urmărit dialogul dintre Domnul Isus şi Nicodim şi am văzut cum, rând pe rând, măştile lui Nicodim cad şi cum, cuvintele Domnului Isus îl pun pe Nicodim în dificultate. Nu este vorba aici atât de mult de o dificultate teologică ci de o dificultate creată de lupta sufletească din interiorul lui Nicodim.

Despre ce este vorba? Domnul Isus îi spune lui Nicodim că fie şi numai pentru a vedea Împărăţia Cerurilor este nevoie de naştere din nou. Aici este o problemă biologică pe care Nicodim nu o poate înţelege. Ce vrea să spună Domnul aici? Se mai poate naşte din nou un om matur?

Dar nu aşa vedea Domnul Isus lucrurile. El vorbeşte despre o naştere de sus, o naştere prin apă şi duh.

Aici s-a oprit discuţia noastră de data trecută. Aici s-a împotmolit şi Nicodim şi, trebuie să recunoaştem aici se împotmolesc mulţi oameni şi din zilele noastre. Ce vrea să spună oare Domnul Isus prin această naştere din apă şi din duh?

Aşa cum am văzut în capitolul 2, apa simbolizează Cuvântul lui Dumnezeu. În capitolul 17 vom citi: “Sfinţeşte-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul” (v. 17). Cuvântul lui Dumnezeu are o putere curăţitoare şi sfinţitoare. În Ioan 15:3, Isus spune: “Acum voi sunteţi curaţi prin cuvântul pe care vi l-am spus.” Cuvântul lui Dumnezeu este asemuit cu apa de foarte multe ori. Noi credem că a fi născut din apă şi din Duhul înseamnă că o persoană trebuie să fie născută din nou de către Duhul Sfânt prin intermediul Scripturii. Noi suntem convinşi că nimeni nu poate fi născut din nou fără Cuvântul lui Dumnezeu aplicat de către Duhul Sfânt. Un om se naşte din nou prin apă, care este Cuvântul lui Dumnezeu, şi Duh – Duhul Sfânt – care face acest lucru real în inima lui.

În cartea Faptele Apostolilor sunt prezentate trei convertiri remarcabile. Ele ne-au fost dat în principal ca exemplu. Avem convertirea famenului etiopian, a lui Corneliu şi a lui Pavel. Aceşti trei bărbaţi sunt reprezentativi pentru cele trei familii ale lui Noe: fiul lui Sem, fiul lui Ham şi fiul lui Iafet. În fiecare din aceste trei cazuri, Cuvântul lui Dumnezeu a fost folosit de Duhul Sfânt pentru convertirea lor. Aceasta pare a fi metoda lui Dumnezeu: Cuvântul lui Dumnezeu folosit de Duhul Lui şi adus printr-un om al lui Dumnezeu. Sunt convins că, atunci când S-a referit la naşterea din apă şi din Duh, Domnul Isus a vorbit despre Duhul lui Dumnezeu care foloseşte Cuvântul lui Dumnezeu. Fără aceasta naştere din nou, află Nicodim, nimeni nu va intra în Împărăţia lui Dumnezeu.

Dar să citim mai departe în acest capitol cu numărul 3 din Evanghelia după Ioan şi vedem că Domnul Isus continuă discuţia într-o manieră foarte tranşantă:

v.6  Ce este născut din carne, este carne, şi ce este născut din Duh, este duh.

Dumnezeu nu intenţionează să schimbe carnea, adică această fire veche pe care o are omul. Aceasta nu poate fi schimbată. Cuvântul lui Dumnezeu are multe de spus despre ea. Firea păcătoasă este în război cu Dumnezeu. “Fiindcă umblarea după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci ea nu se spune Legii lui Dumnezeu, şi nici nu poate să se supună. Deci, cei ce sunt pământeşti nu pot să placă lui Dumnezeu” (Romani 8:7-8). Dumnezeu nu are nici un program de îmbunătăţire, de dezvoltare sau de mântuire pentru firea veche. Aceasta va merge în mormânt o dată cu noi. Dacă vine Domnul înainte de a se întâmpla acest lucru, vom fi schimbaţi cât ai clipi. Firea omului nu poate fi făcută să asculte de Dumnezeu. “Ce este născut din carne este carne.” Aceasta este o axiomă. Dumnezeu nu are intenţia de a salva carnea/firea pământească. Această fire sau natură veche trebuie înlocuită cu natura noastră nouă. Naşterea spirituală este necesară pentru ca nouă să ni se dea o nouă natură.

Acum observaţi că Nicodim care se ascundea în spatele măştii, fruntaşul iudeilor, va pierde această mască.

v.7  Nu te mira că ţi-am zis: ,,Trebuie să vă naşteţi din nou.

v 8  Vîntul suflă încotro vrea, şi-i auzi vuietul; dar nu ştii de unde vine, nici încotro merge. Tot aşa este cu oricine este născut din Duhul.“

Isus spune: “Nu puteţi spune de unde bate vântul sau încotro se duce.” Curenţii de aer şi vântul au rămas în afara controlului omului. Vântul bate în ce direcţie vrea. Nu-l putem abate de la direcţia sa, nu-l putem schimba în nici un fel. Au existat încercări de domolire a uraganelor prin metode ştiinţifice, dar, dragii mei,  nu am reuşit încă să îmblânzim vântul.

Deşi nu putem controla vântul, ne dăm seama când bate. Dacă ne aflăm pe stradă şi tu îmi spui: “Bate vântul!”, iar eu întreb: “De unde ştii?”, îmi vei răspunde: “Uite la copacul acela cum i se arcuiesc crengile şi cum zboară frunzele din el!” Nu este deloc greu să spunem când bate vântul.

Dragi prieteni, nu ştiu cum să vă explic naşterea spirituală. Ştiu că există multe cărţi care încearcă să explice acest lucru. “Vântul suflă încotro vrea şi-i auzi vuietul… aşa este cu oricine este născut din Duhul.” Deşi noi nu înţelegem, acesta este modul în care este ilustrată naşterea din nou de către Domnul Isus. Nu pot să vă spun cum anume operează Duhul lui Dumnezeu, dar pot să arăt când acesta lucrează în viaţa şi inima cuiva. Asta vrea să ne spună Domnul aici.

Domnul Isus a înlăturat două din măştile interlocutorului Său. Omul care stă acum înaintea Lui nu mai este nici fariseu, nici fruntaşul iudeilor. Cine este el?

v.9  Nicodim I-a zis: ,,Cum se poate face aşa ceva?“

Acum în faţa lui Isus se află Nicodim cel obişnuit care se întreabă cum este posibil ceea ce aude. Domnul îi va vorbi foarte simplu pentru ca el să înţeleagă tot ce are nevoie să înţeleagă. Un alt lucru pe care vreau să-l spun este că deşi când suntem printre oameni purtăm tot felul de măşti, înaintea Domnului Isus le scoatem pe toate. Nu le putem folosi înaintea Lui. În faţa lui Dumnezeu rămâne adevăratul eu. La Dumnezeu veniţi aşa cum sunteţi voi în realitate. Atunci Isus va trata cu voi aşa cum sunteţi. La fel a făcut şi cu Nicodim.

v.10  Isus I-a răspuns: ,,Tu eşti învăţătorul lui Israel, şi nu pricepi aceste lucruri?

Domnul nostru foloseşte o blândă satiră aici. El îi spune: “Eşti învăţător în Israel şi te porţi de parcă Eu ţi-aş spune un lucru care nu poate fi adevărat, pentru că dacă ar fi adevărat tu l-ai fi ştiut.” Apoi adaugă: “Nu pricepi tu aceste lucruri?”

v.11  Adevărat, adevărat îţi spun, că noi vorbim ce ştim, şi mărturisim ce am văzut; şi voi nu primiţi mărturia noastră.

v 12  Dacă v’am vorbit despre lucruri pămînteşti şi nu credeţi, cum veţi crede cînd vă voi vorbi despre lucrurile cereşti?

v.13  Nimeni nu s’a suit în cer, afară de Cel ce S’a pogorît din cer, adică Fiul omului, care este în cer.

Domnul Isus îi spune lui Nicodim că nu a primit mărturia Sa chiar dacă El i-a vorbit direct.

Apoi El arată că va avea loc o mişcare impresionantă arătată aici, în Evanghelia după Ioan, despre care Domnul vorbeşte foarte clar în Ioan 16:28: “Am ieşit de la Tatăl şi am venit în lume; acum las lumea şi Mă duc la Tatăl.” Aici, în capitolul 3, El spune: “Nimeni nu s-a suit în cer, afară de Cel ce S-a pogorât din cer, adică Fiul omului care este în cer.” Avem în acest verset un răspuns pentru cei care cred că Ilie şi Enoh s-au dus în cer când au fost strămutaţi de pe acest pământ. Eu nu cred că aşa a fost pentru că Domnul spune aici că nici un om nu s-a suit în cer, afară de Cel ce S-a pogorât din cer, adică Fiul omului, care este în cer. Cu alte cuvinte, Isus spune că El este singurul care poate vorbi despre cer pentru că este singurul care S-a înălţat la cer. Este adevărat că există o mulţime de oameni care au mers în cer după Hristos, dar în vremea Vechiului Testament, când murea un sfânt, un om al lui Dumnezeu, el ajungea într-un loc numit paradis sau sânul lui Avraam (chiar Domnul Isus l-a numit aşa în Luca 16:22). Abia după moartea, învierea şi înălţarea Sa la cer i-a luat Domnul pe toţi cei ce se aflau în paradis şi i-a adus în prezenţa lui Dumnezeu în ceruri. De atunci, copilul lui Dumnezeu este “absent din trup şi prezent cu Domnul” (vezi 2 Corinteni 5:8). Dar cât Isus Se afla încă pe pământ nici un alt om nu s-a înălţat la cer.

v.14  Şi, după cum a înălţat Moise şarpele în pustie, tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul omului,

v.15  pentruca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa vecinică.

Când Moise a ridicat şarpele de aramă pentru a opri judecata lui Dumnezeu revărsată din cauza păcatelor poporului, tot ce aveau de făcut israeliţii era să privească la el. Aşa cum a înălţat Moise şarpele, şi Fiul lui Dumnezeu va fi înălţat. Şarpele acela reprezenta păcatele poporului. Şi Hristos a fost făcut păcat pentru noi pe cruce pentru că a purtat asupra Lui păcatele noastre. După cum a înălţat Moise şarpele în pustie, tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul omului.

Acum Domnul îi spune lui Nicodim cuvintele cele mai cunoscute din Biblie:

v.16  Fiindcă atît de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentruca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa vecinică.

Aici sunt de notat două lucruri. Unul este acela că noi trebuie să ne naştem din nou. Al doilea este acela că Fiul omului trebuie să fie înălţat. Există o legătură între acestea două. Este nevoie de moartea şi de învierea lui Hristos – El trebuie să fie înălţat. Şi pentru că El   ne-a purtat păcatele şi a fost înălţat, Duhul lui Dumnezeu ne poate regenera. Trebuie să ne naştem din nou pentru că numai aşa ne va primi Dumnezeu.

Motivaţia constă în faptul că atât de mult a iubit Dumnezeu lumea. Există astăzi în mintea oamenilor concepţia greşită că Dumnezeu a mântuit lumea prin dragoste. Biblia nu spune că dragostea lui Dumnezeu a mântuit lumea pentru că dragostea lui Dumnezeu nu ar putea mântui niciodată vreun păcătos. Dumnezeu nu mântuieşte prin dragoste, dragi prieteni. Dumnezeu mântuieşte prin har! “Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni”        (Efeseni 2:8-9). Cum mântuieşte Dumnezeu? Dumnezeu mântuieşte prin har. Dar atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine (şi aici poţi pune numele tău) crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. Observaţi că după verbul “a crede” apare prepoziţia “în”. Este nevoie de credinţa în Hristos. Avem încredere în El, în Acela care a purtat pedeapsa păcatelor noastre. Aceasta este o încredinţare personală. Fiecare trebuie să creadă că Isus Hristos a murit în locul său. Dragul meu prieten, şi tu trebuie să crezi că El a murit pentru tine.

v.17  Dumnezeu, în adevăr, n’a trimes pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mîntuită prin El.

v.18  Oricine crede în El, nu este judecat; dar cine nu crede, a şi fost judecat, pentrucă n’a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu.

Vedem aici că, la prima Sa venire, Isus nu a fost în postura de judecător. El a spus acest lucru foarte clar în acel incident cu cei doi fraţi care Îi cereau să judece între ei. Atunci El a răspuns: “Omule, cine M-a pus pe Mine judecător sau împărţitor peste voi?”            (Luca 12:14). Prima oară Isus nu a venit ca judecător. El a venit ca Mântuitor. Data viitoare însă El va veni ca judecător. Acum El spune că Dumnezeu nu L-a trimis în lume să judece lumea, ci pentru ca lumea să fie mântuită prin El. Oricine nu crede în El va fi osândit sau condamnat. Dragul meu prieten, dacă nu crezi în El eşti deja osândit. De ce? Pentru că nu ai crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu. Acest Nume minunat este Isus. Numele Lui este Isus pentru că El este Mântuitorul lumii. Oricine crede în acest Nume nu mai este sub osândă şi are viaţa veşnică.

Amintiţi-vă că Domnul Isus vorbea cu Nicodim care era fariseu. Fariseii credeau că, atunci când va veni, Mesia va fi judecător. Vechiul Testament prezenta două aspecte ale venirii lui Mesia. Unul îl prezenta venind ca Mântuitor care moare pentru a plăti o pedeapsă; iar celălalt aspect era cel al unui Mesia care vine ca judecător. Fariseii credeau că Mesia va veni ca judecător pentru că Vechiul Testament prezenta acest aspect. În Psalmul 2:9 citim: “Tu le vei zdrobi cu un toiag de fier…”. Daniel vorbeşte despre El ca judecător al întregii lumi (Daniel 7:13-14). Psalmul 45 se referă la faptul că El va domni peste lume cu dreptate, iar Isaia 11 şi 42 menţionează judecăţile Sale în dreptate. Domnul Isus îi clarifică lui Nicodim acest aspect: acum El nu venise să judece lumea, ci venise ca lumea să fie mântuită prin El. Cuvântul grecesc folosit aici pentru lume este kosmos. Planul de răscumpărare al lui Dumnezeu implică toată creaţia, întreaga lume. Acum Isus nu venise să judece lumea, ci s-o mântuiască.

În Hristos nu este nici o condamnare. Cei care nu sunt în Hristos sunt deja condamnaţi. Sunt mulţi cei care cred că lumea este judecată astăzi. Nu este aşa. Lumea este pierdută. Noi trăim într-o lume pierdută şi nu vom aştepta până la judecata finală ca să vedem că suntem pierduţi. Poziţia noastră este asemenea unui deţinut care este întrebat dacă va accepta sau nu graţierea. Aceasta este Evanghelia. Evanghelia nu spune omului că este judecat chiar acum. El este deja condamnat, se află în închisoare aşteptând execuţia. Dar Evanghelia îi spune că poate avea parte de iertare. Îi este oferită iertarea. Întrebarea este: veţi primi sau nu iertarea? Cât de clar este totul! Evanghelia are rolul de a-i mântui pe cei care sunt deja pierduţi.

v.19  Şi judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunerecul decît lumina, pentrucă faptele lor erau rele.

v.20  Căci oricine face răul, urăşte lumina, şi nu vine la lumină, ca să nu i se vădească faptele.

v.21  Dar cine lucrează după adevăr, vine la lumină, pentruca să i se arate faptele, fiindcă sînt făcute în Dumnezeu.“

Aceasta este judecata asupra lumii. În ziua în care lumea L-a răstignit pe Hristos a luat o decizie. Acum ea este judecată de Dumnezeu. Condamnarea sau judecata este aceea că lumina a venit în lume dar pentru că faptele oamenilor erau rele, ei au iubit întunericul.

Numai cei care se întorc la Dumnezeu şi Îl au pe Hristos vor să aibă lumina.

Mai observaţi şi perspectiva negativă abordată de Domnul în acest fragment. Oricine face răul urăşte lumina şi nu vine la lumină ca să nu i se arate faptele rele. Auzim multe astăzi despre puterea gândirii pozitive. Dar să ştiţi că şi puterea negativă, şi vorbirea negativă au o putere foarte mare. Iată ce a mai spus Isus în alte locuri din evanghelii: “Eu am venit să chem la pocăinţă nu pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi” (Marcu 2:17). “Fiul omului a venit… să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi” (Marcu 10:45). “Dumnezeu n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El.” Tot aici, în Ioan, Isus spune că oricine face răul urăşte lumina. Cu alte cuvinte, cel care face în mod obişnuit ce este greşit urăşte lumina. Întunericul şi răul vor fi întotdeauna în contrast cu adevărul şi lumina. Aici ia sfârşit discuţia cu Nicodim.

Acum, evanghelistul Ioan se întoarce la mărturia pe care o depune Ioan Botezătorul cu privire la Domnul Isus:

v.22  După aceea Isus, şi ucenicii Lui, a venit în ţinutul Iudeii; şi stătea acolo cu ei şi boteza.

v.23  Ioan boteza şi el în Enon, aproape de Salim, pentrucă acolo erau multe ape; şi oamenii veneau ca să fie botezaţi.

v.24  Căci Ioan încă nu fusese aruncat în temniţă.

În vremea aceasta Ioan încă mai putea să predice spunând că împărăţia cerurilor este aproape (Matei 3:2). Abia după ispitirea lui Isus a fost aruncat Ioan în temniţă. Celelalte evanghelii ne spun acest lucru.

v.25  Între ucenicii lui Ioan şi între un Iudeu, s’a iscat o neînţelegere cu privire la curăţire.

v.26  Au venit deci la Ioan şi i-au zis: ,,Învăţătorule, Celce era cu tine dincolo de Iordan, şi despre care ai mărturisit tu, iată că botează, şi toţi oameni se duc la El.“

Aceasta este o afirmaţie foarte interesantă. Presupun că ucenicii lui Ioan erau geloşi. Ei sugerează că el nu ar trebui să menţioneze numele lui Isus. Ei credeau că ar fi mai bine dacă nu ar face-o. Apoi ei mai implică faptul că Ioan nu ar fi trebuit dă aducă nici o mărturie despre Isus pentru că acum toţi se duc după El. Această exprimare scoate la iveală faptul că ei erau geloşi şi se temeau că Ioan îşi va pierde toţi ucenicii.

Dar Ioan nu era deloc gelos. Iată ce spune el pentru a clarifica situaţia:

v.27  Drept răspuns, Ioan i-a zis: ,,Omul nu poate primi decît ce-i este dat din cer.

v.28  Voi înşivă îmi sînteţi martori că am zis: ,,Nu sînt eu Hristosul, ci sînt trimes înaintea Lui.

v 29  Cine are mireasă, este mire; dar prietenul mirelui, care stă şi-l ascultă, se bucură foarte mult cînd aude glasul mirelui: şi această bucurie, care este a mea, este deplină.

v.30  Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micşorez.

Nimeni nu poate ignora forţa acestei declaraţii. Ioan Botezătorul este ultimul dintre profeţii Vechiului Testament. El nu este în biserică. O spune foarte clar aici: “Cine are mireasă (care este biserica) este mire”. Atunci cine este Ioan? El este prietenul mirelui. El va fi prezent la ospăţul de nuntă al Mielului, dar el nu face parte din biserică. El este ultimul dintre profeţii Vechiului Testament şi vine în paginile Noului Testament pentru a anunţa venirea lui Mesia.

“Omul nu poate primi decât ce-i este dat din cer.” Acest adevăr va fi repetat de nenumărate ori.  “Nimeni nu poate să vină la Mine dacă nu i-a fost dat de Tatăl Meu”      (Ioan 6:65). Ce afirmaţii impresionante! Ioan mai spune şi că Isus trebuie să crească şi el să se micşoreze. Lucrarea lui se apropia de sfârşit.

v.31  Celce vine din cer, este mai pe sus de toţi; celce este depe pămînt, este pămîntesc, şi vorbeşte ca de pe pămînt. Celce vine din cer, este mai pe sus de toţi.

v.32  El mărturiseşte ce a văzut şi a auzit, şi totuş nimeni nu primeşte mărturia Lui.

v.33  Cine primeşte mărturia Lui, adevereşte prin aceasta că Dumnezeu spune adevărul.

v.34  Căci Acela, pe care L-a trimes Dumnezeu, vorbeşte cuvintele lui Dumnezeu, pentrucă Dumnezeu nu-I dă Duhul cu măsură.

v.35  Tatăl iubeşte pe Fiul, şi a dat toate lucrurile în mîna Lui.

v.36  Cine crede în Fiul, are viaţa vecinică; dar cine nu crede în Fiul, nu va vedea viaţa, ci mînia lui Dumnezeu rămîne peste el.“

Ioan spune foarte clar că Domnul Isus Hristos este mai presus de toţi şi oferă această mărturie extraordinară despre Isus.

“Cine crede în Fiul are viaţa veşnică.” Voi aveţi viaţa veşnică dacă L-aţi primit pe Domnul Isus Hristos ca Mântuitor personal. Dragi prieteni, nimic nu poate fi mai clar de atât. Ioan Botezătorul a predica Evanghelia, aşa cum puteţi vedea şi voi. Mesajul lui spunea că omul este pierdut fără Hristos, dar că oamenii pot avea viaţa veşnică prin credinţa în Hristos.