Itinerar Biblic Ep.0226 – Evanghelia după Ioan cap. 1:40-2:10

 

Rezumat

  • Mărturia lui Natanael.
  • Nunta din Cana.

 Dragi prieteni, ne întâlnim din nou cu minunatele cuvinte pe care Ioan le scrie despre Domnul Isus.

Impresionante au fost până acum nu numai cuvintele cu care Ioan deschide Evanghelia sa, dar şi maniera în care a organizat toată această primă informaţie despre Domnul Isus Hristos.

De fapt, este evident că cel care depune mărturie cu privire la persoana Domnului Isus aici este Duhul Sfânt. Aşa cum s-a coborât peste Domnul Isus în ziua botezului, confirmând că este trimisul Tatălui, cel care avea să aducă botezul cu apă, Duhul Sfânt continuă mărturia cu privire la persoana Lui. Această mărturie nu se limitează numai la afirmaţiile făcute prin intermediul Evanghelistului Ioan, dar şi prin Ioan Botezătorul, şi aşa cum o să vedem şi prin alţi ucenici.

De fapt aici am rămas, data trecută. La momentul în care ucenici ai lui Ioan Botezătorul vin la Domnul Isus.

v.40  Unul din cei doi, cari auziseră cuvintele lui Ioan şi merseseră după Isus, era Andrei, fratele lui Simon Petru.

v.41  El, cel dintîi, a găsit pe fratele său Simon, şi i-a zis: ,,Noi am găsit pe Mesia“ (care, tîlmăcit însemnează Hristos).

v.42  Şi l-a adus la Isus. Isus l-a privit, şi i-a zis: ,,Tu eşti Simon, fiul lui Iona; tu te vei chema Chifa“, (care, tîlmăcit, însemnează Petru).

Iată că ne întâlnim aici cu unul dintre ucenicii Domnului Isus. Acest Simon era un om slab şi nestatornic precum apa. Dar Domnul Îi spune că va fi ca o stâncă. Îmi imaginez că toţi cei care au auzit cuvintele acestea au râs pentru că nu şi-l imaginau pe Simon un om tare ca stânca. Dar aşa a fost. Simon Petru a fost cel care a predicat oamenilor în ziua Cincizecimii, aceasta fiind prima predică, în urma căreia trei mii de oameni s-au alăturat grupului de credincioşi care forma biserica atunci (vezi Fapte 2:40-41).

Dar să trecem şi la o altă mărturie. După cum puteţi observa, încă de la început, Domnul Isus nu a fost lipsit de mărturii:

v.43   A doua zi Isus a vrut să Se ducă în Galilea, şi a găsit pe Filip. Şi i-a zis: ,,Vino după Mine.“

v.44  Filip era din Betsaida, cetatea lui Andrei şi a lui Petru.

Avem de-a face din nou cu date geografice. Betsaida este la nord de Marea Galileii. Ştim că Petru, Andrei şi Filip trăiau acolo. Ei erau pescari.

v.45   Filip a găsit pe Natanael, şi i-a zis: ,,Noi am găsit pe Acela, despre care a scris Moise în lege, şi proorocii: pe Isus din Nazaret, fiul lui Iosif.

v.46  Natanael i-a zis: ,,Poate ieşi ceva bun din Nazaret?“ ,,Vino şi vezi!“ i-a răspuns Filip.

Acest Natanael este un a toate-ştiutor care face pe deşteptul aici. Poate ieşi ceva bun din Nazaret? Eu cred că a şi râs de propria glumă. Dar Filip nu a râs. El a spus doar: “Vino şi vezi!” Acesta este lucrul cu adevărat important: vino şi vezi tu însuţi!

Dar chiar dacă Natanael este suspicios, Domnul Isus are o surpriză pentru el:

v.47  Isus a văzut pe Natanael venind la El, şi a zis despre el: ,,Iată cu adevărat un Israelit, în care nu este vicleşug.“

Iată un israelit în care nu este nici urmă de Iacov. Vedeţi voi, deşi era un om care făcea pe deşteptul, în el nu era nici un pic de viclenie, nu căuta să înşele pe nimeni. Nu este în el nimic din strămoşul său Iacov.

v.48  ,,De unde mă cunoşti?“ I-a zis Natanael. Drept răspuns Isus i-a zis: ,,Te-am văzut mai înainte ca să te chieme Filip, cînd erai supt smochin.“

v.49  Natanael I-a răspuns: ,,Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti Împăratul lui Israel!“

Printre ucenicii Domnului Isus se aflau doi oameni care s-au îndoit. Cel de la început a fost Natanael, iar cel de la sfârşit a fost Toma. Natanael, scepticul, cel care se întreabă dacă poate ieşi ceva bun din Nazaret ajunge să mărturisească, înainte de încheierea discuţiei, că Isus este Fiul lui Dumnezeu, Împăratul lui Israel.

Prin această mărturisire conform căreia Isus este Fiul lui Dumnezeu, Împăratul lui Israel, Natanael arată că ceva de mare valoare şi importanţă a ieşit cu adevărat din Nazaret.

v.50  Drept răspuns, Isus i-a zis: ,,Pentrucă ţi-am spus că te-am văzut supt smochin, crezi? Lucruri mai mari decît acestea vei vedea.“

Domnul l-a mustrat oarecum şi l-a întrebat dacă a crezut numai pentru că Isus îl văzuse sub smochin. Domnul îi promite lui Natanael că va vedea lucruri mult mai mari decât acesta. Într-adevăr, în cursul următorilor trei ani, Natanael a văzut multe lucruri care l-au întrecut pe acesta.

v.51  Apoi i-a zis: ,,Adevărat, adevărat vă spun, că, deacum încolo, veţi vedea cerul deschis şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi pogorîndu-se peste Fiul omului.“

Domnul Isus spusese despre acest om: “Iată un israelit în care nu este vicleşug!” Acum El continuă cu această referire la Iacov făcând aluzie la un incident din viaţa tânărului Iacov, pe când acesta fugise de acasă. De fapt, el fusese nevoit să plece de acasă din cauza fratelui său Esau care căuta să-l omoare. Iacov s-a oprit la Betel pentru prima noapte petrecută departe de casă. Acolo i-a apărut Domnul. O scară s-a coborât din cer şi pe această scară urcau şi coborau îngeri. Pentru Iacov aceasta însemna că Dumnezeu nu-l abandonase. El crezuse că, o dată cu plecarea de acasă, Îl lăsase şi pe Dumnezeu acolo. Este evident că Iacov avea o concepţie limitată cu privire la Dumnezeu. La Betel, el a aflat că Dumnezeu va fi cu el.

Domnul Isus face referire la acest incident aici, în cuvintele către Natanael şi spune că scara este El. Voi veţi vedea îngerii din cer urcând şi coborând pe Fiul lui Dumnezeu. Îngerii îi erau supuşi şi Îi slujeau. El îi putea trimite pe îngeri ca soli în ceruri, iar ei se întorceau apoi la El. Deci Isus spune că Natanael va vedea cerurile deschise şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi coborând peste Fiul lui Dumnezeu. El va vedea cum Tatăl, aflat în capul scării, va vorbi despre Isus astfel: “… Acesta este Fiul Meu preaiubit în care Îmi găsesc plăcerea.”

Scara este Hristos şi numai prin El putem intra în contact cu Dumnezeu. Domnul Isus a spus: “Eu sunt calea, adevărul şi viaţa” (Ioan 14:6).

El este scara – nu una pe care urcaţi, ci una în care să aveţi încredere, pe care să vă odihniţi şi în care să credeţi. Acesta este lucrul cel mai important pe care trebuie să-l înţelegeţi de aici.

Acest prim capitol din Evanghelia după Ioan a fost lung şi extrem de important. Prologul prezintă întruparea Cuvântului – El este Dumnezeu, a devenit trup, Îl revelează pe Tatăl. Apoi este prezentat de martori. Ioan Botezătorul depune mărturie că Isus Îl descoperă pe Dumnezeu. Andrei aduce mărturie că Isus este Mesia. Filip mărturiseşte că Isus împlineşte Vechiul Testament. Mărturia lui Natanael spune că Isus este Fiul lui Dumnezeu, Împăratul lui Israel.

Dragul, meu tu cine spui că este El? Cine este el pentru tine? Este cumva, Fiul lui Dumnezeu, mântuitorul tău? Ar fi bine să fie aşa.

Dar să mergem mai departe la cel de al doilea capitol.

Incidentul important din acest capitol este cel petrecut atunci când Isus a fost invitat la o nuntă în Cana. Cu această ocazie, El a făcut prima minune, prima lucrare miraculoasă. În versetul 11 ni se spune: “Acest început al semnelor Lui l-a făcut Isus în Cana”. Acest verset ar trebui să le dea un răspuns lămuritor celor care spun că pe când era copil şi locuia încă în Egipt, Isus făcea porumbei din lut şi îi aducea la viaţă, făcându-i să zboare. Poate că aceasta ar fi o poveste frumoasă, numai că nu este nimic adevărat în ea. Acest verset din Ioan 2 arată foarte clar că Isus nu a făcut nici o minune în Egipt. El a făcut prima Sa minune în Cana din Galileea.

Minunea constă de fapt în aceea că Isus Hristos, Cel care este de la început cu Dumnezeu, care este Dumnezeu şi vine din veşnicie în trup omenesc, trăieşte timp de 30 de ani în Nazaret din Galileea. După 30 de ani, El trece un deal şi vine să ia parte la o nuntă în Cana.

Observaţi din nou cum Ioan ancorează foarte bine acest eveniment în timp şi spaţiu. Aflăm că nunta are loc în Cana în a treia zi. Domnul nostru Îşi începe lucrarea.

v.1  A treia zi s’a făcut o nuntă în Cana din Galilea. Mama lui Isus era acolo.

v.2  Şi la nuntă a fost chemat şi Isus cu ucenicii Lui.

Mulţi învăţători ai Bibliei spun că mama lui Isus se afla acolo pentru că era rudă cu mirii sau cel puţin cu una din familiile participante. Aceasta este doar o presupunere, dar ar putea fi adevărată. Domnul Isus a fost invitat împreună cu ucenicii Lui.

Aici ni se spune că nunta a avut loc a treia zi. Cercetătorii Scripturii sunt de părere că acestea se întâmplau la sfârşitul lui februarie sau începutul lui martie în anul 27 d.H.  Interesant este şi faptul că Ioan are mare grijă să ne spună şi locul în care avea loc nunta. În capitolul precedent, ne aflam în Betsaida, iar acum scena se mută în Cana din Galileea. Apoi se va muta la Capernaum, în versetul 12 şi la Ierusalim, în versetul 13. Ioan ne prezintă evenimentele în ordine cronologică şi acordă mare atenţie locurilor în care aveau loc.

Biblia ne spune că mama lui Isus era acolo. În Evanghelia după Ioan nu i se spune niciodată Maria. Ea vine la Isus cu o cerere neobişnuită. Iată ce spune ea:

v.3  Cînd s’a isprăvit vinul, mama lui Isus I-a zis: ,,Nu mai au vin.“

Cererea se referă la vin. În vremea aceea, vinul era o componentă a regimului alimentar. Cu toate acestea, beţia era condamnată. Oamenii din vremea aceea nu asociau deloc vinul cu beţia. Nunta era o sărbătoare religioasă, iar participanţii erau oameni care credeau în Vechiul Testament. Notaţi acest lucru: la nunta din Cana nu s-a îmbătat nimeni.

Nunta este o imagine a unei alte nunţi care urmează să vină. Hristos Şi-a început lucrarea pe pământ la o nuntă. El Îşi va termina lucrarea – în ceea ce priveşte biserica Sa – tot cu o nuntă. La ospăţul de nuntă al Mielului biserica va fi adusă înaintea Lui ca mireasă.

Aceasta este prima minune făcută de Isus. Prima minune a lui Moise a fost transformarea apei în sânge. Prima minune a lui Isus a fost transformarea apei în vin. Legea a fost dată prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Isus Hristos. Ce contrast!

Dar ce a vrut să spună Maria prin cuvintele sale? În primul rând, ar fi bine să fim atenţi la faptul că aceasta era o familie săracă. Pur şi simplu nu aveau destule băuturi. Cineva spunea că, atunci când Maria I-a spus lui Isus că nu mai este vin, aceasta era o aluzie subtilă pentru ca El şi ucenicii Lui să plece. Calvin spune că era o sugestie ca Isus să le distragă atenţia cu un discurs. Trebuie să spun că această presupunere se potriveşte foarte bine cu persoana lui Calvin. Probabil că dacă ar fi fost acolo, el s-ar fi sculat şi ar fi ţinut oamenilor un discurs! Oricum, eu nu cred că aceste presupuneri sunt adevărate. Mai degrabă, Maria Îi sugera astfel lui Isus să facă o minune, ea considerând că acesta este un prilej foarte bun.

Vă amintiţi că, atunci când îngerul Gabriel i-a apărut Mariei cu vestea că ea Îl va naşte pe Mesia, Maria l-a întrebat cum este posibilă naşterea din fecioară: “…Cum se va face lucrul acesta, fiindcă eu nu ştiu de bărbat?” (Luca 1:34). Gabriel îi spune foarte clar că Duhul Sfânt va veni asupra ei şi că acel copil zămislit în ea este sfânt. Maria şi-a demonstrat credinţa şi supunerea atunci când a spus: “Iată roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale!” (Luca 1:38). Din acel moment, în toţi anii care au urmat, a apărut mereu această întrebare cu privire la naşterea din fecioară. Oamenii o întrebau despre Isus. Acum ea spune: “A venit prilejul să faci o minune şi să demonstrezi că eu spun adevărul când susţin că ai fost născut din fecioară şi că eşti Cine spun eu că eşti.” Isus îi dă un răspuns foarte clar:

v.4  Isus i-a răspuns: ,,Femeie, ce am a face Eu cu tine? Nu Mi-a venit încă ceasul.“

Cu alte cuvinte: “Nu este acesta momentul potrivit. Îşi voi reabilita numele, dar nu acum.”

Când Isus era pe cruce, a privit spre mama sa care se afla la piciorul crucii şi a spus: “Femeie, iată fiul tău!” (Ioan 19:26). Atunci Îi venise ceasul. În trei zile, El va veni înapoi din morţi. Când ucenicii s-au întâlnit în camera de sus după înviere, Maria a putut spune fiecărui ucenic: “Vedeţi? V-am spus eu că El era Fiul lui Dumnezeu!” Apostolul Pavel spune că El a fost: “… în ce priveşte Duhul sfinţeniei, dovedit cu putere că este Fiul lui Dumnezeu, prin învierea morţilor” (Romani 1:4).

Aici Maria Îi cere lui Isus să facă ceva ce va demonstra cine este El şi va reabilita numele ei. El îi spune că va face acest lucru – îi va reabilita numele – dar că nu venise încă momentul potrivit pentru aceasta. Acel ceas a venit cu adevărat. Învierea Lui demonstrează cine este El. Şi nu uitaţi că învierea demonstrează şi adevărul naşterii din fecioară. Noi avem tendinţa să ne gândim la naşterea din fecioară în vremea Crăciunului, şi să vedem în aceasta un fapt izolat. Dar acest fapt are o strânsă legătură cu învierea, dragul meu prieten, pentru că El este cine a spus că este.

v.5  Mama lui a zis slugilor: ,,Să faceţi orice vă va zice“.

Ce sfat bun! Mi-am dorit întotdeauna să predic de Ziua mamei pe marginea acestui text. “Să faceţi orice vă va zice.” Tema ar fi: “Sfatul mamei”. Nu am ajuns să fac acest lucru în timpul lucrării mele ca pastor. Dar este un sfat bun.

v.6  Şi acolo erau şase vase de piatră, puse după obiceiul de curăţire al Iudeilor; şi în fiecare vas încăpeau cîte două sau trei vedre.

v.7  Isus le-a zis: ,,Umpleţi vasele acestea cu apă“. Şi le-au umplut pînă sus.

Acum ne este atrasă atenţia asupra acestor şase vase de piatră. Ele erau folosite pentru spălarea rituală. Pentru că aceasta era o familie săracă, vasele fuseseră tocite şi probabil că erau împinse undeva în spate. Gazdele sperau că oaspeţii care veneau la nuntă nu le vor observa. Cred că Domnul i-a făcut să se simtă stânjeniţi din cauza acelor vase. După ce vasele sunt aduse, El le spune ce au de făcut şi ei le umplu până sus.

v.8  ,,Scoateţi acum“, le-a zis El, şi ,,aduceţi nunului.“ Şi i-au adus:

v.9  Nunul, dupăce a gustat apa făcută vin, -el nu ştia de unde vine vinul acesta (slugile însă, cari scoseseră apa, ştiau), -a chemat pe mire,

v.10  şi i-a zis: ,,Orice om pune la masă întîi vinul cel bun; şi, după ce oamenii au băut bine, atunci pune pe cel mai puţin bun; dar tu ai ţinut vinul cel bun pînă acum.“

Observaţi cine lipseşte aici? Unde este mireasa? Nu aflăm nimic despre ea. Ce fel de veşminte avea? Nu ni se spune. În vremea noastră, acesta este lucrul cel mai important dintr-o nuntă: ce fel de rochie are mireasa. Am oficiat multe nunţi de-a lungul anilor şi am observat şi eu ceva. Când intră pastorul sau preotul, nu se prea uită nimeni. Când intră mirele, la fel. Numai mama lui ce mai zâmbeşte la el. Dar când intră mireasa, toată lumea este cu privirile aţintite asupra ei. Ce purta mireasa de la nunta din Cana? Nu ştim. De ce? Pentru că Isus şi vasele acelea goale sunt mult mai importante.

Dragi prieteni: iată care este lucrul minunat: Isus a luat cele şase vase goale de piatră şi le-a umplut cu apă. Apoi, când puneau apa în paharele mesenilor se întâmpla minunea: apa se transforma în vin.

Aici avem o mare lecţie spirituală. Isus ne foloseşte astăzi ca pe nişte vase pentru apă. Noi suntem nişte vase de apă uzate, neatrăgătoare, bune doar de dat la o parte, de ascuns undeva unde nu le vede nimeni. Dar El vrea să ne folosească. Domnul Isus vrea să ne umple cu apă. Ce este apa? Apa este Cuvântul lui Dumnezeu, dragi prieteni. Domnul vrea să ne umple cu apa Cuvântului lui Dumnezeu. Apoi, după ce ne umple cu apa Cuvântului lui Dumnezeu, El ne toarnă din aceste vase. Şi atunci când apa se varsă din vase şi ajunge la cei cărora le este destinată, ea se transformă în vin. Se preface în vinul bucuriei prin lucrarea Duhului Sfânt. Biblia ne spune: “Nu vă îmbătaţi de vin, aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă, fiţi plini de Duh” (Efeseni 5:18). Duhul Sfânt ia această apă şi face o minune în viaţa fiecărei persoane.

Dragii mei, nu insist acum prea mult asupra elementelor implicate aici, dar, vreau să remarc că Domnul Isus poate da o cu totul altă valoare vieţii tale. Invită-l dar în viaţa ta. Cu siguranţă nu vei regreta.