Itinerar Biblic Ep.0221 – NUMERI cap. 32, 33, 34

 

Rezumat

  • Cererea lui Ruben şi Gad.
  • Hotarele ţării.

Dragi ascultători, suntem tot mai aproape de  finalul acestei cărţi, dar şi tot mai aproape de intrarea în ţara promisă. Capitolul de care ne apropiem astăzi este cel cu numărul 32.

Acest capitol ne vorbeşte despre  seminţiile şovăielnice. Ruben, Gad şi jumătate din seminţia lui Manase cer să ia în stăpânire un ţinut de cealaltă parte – partea nepotrivită – a Iordanului. Acest incident are o semnificaţie spirituală foarte mare pentru noi, dacă vedem Iordanul ca un simbol al morţii şi învierii lui Hristos.

Să vedem ce spune Cuvântul lui Dumnezeu.

v.1  Fiii lui Ruben şi fiii lui Gad aveau o mare mulţime de vite, şi au văzut că ţara lui Iaezer şi ţara Galaadului erau un loc bun pentru vite.

v.2  Atunci fiii lui Gad, şi fiii lui Ruben au venit la Moise, la preotul Eleazar şi la mai marii adunării, şi le-au zis:

v.3  ,,Atarot, Dibon, Iaezer, Nimra, Hesbon, Eleale, Sebam, Nebo şi Beon,

v.4  ţara aceasta pe care a lovit-o Domnul înaintea adunării lui Israel, este un loc bun pentru vite, şi robii tăi au vite.“

v.5  Apoi au adăugat: ,,Dacă am căpătat trecere înaintea ta, să se dea ţara aceasta în stăpînirea robilor tăi, şi să nu ne treci peste Iordan.“

Moise este tulburat de cererea lor.

v.6  Moise a răspuns fiilor lui Gad şi fiilor lui Ruben: ,,Fraţii voştri să meargă oare la război, şi voi să rămîneţi aici?

v.7  Pentru ce voiţi să muiaţi inima copiilor lui Israel şi să-i faceţi să nu treacă în ţara pe care le-o dă Domnul?

El îşi aminteşte cu mare acurateţe descurajarea totală a poporului la auzul veştilor aduse de iscoade care cercetaseră ţara cu 40 de ani în urmă.

v.8  Aşa au făcut şi părinţii voştri cînd i-am trimes din Cades-Barnea să iscodească ţara.

v.9  S’au suit pînă la valea Eşcol, şi, după ce au iscodit ţara, au muiat inima copiilor lui Israel, şi i-au făcut să nu intre în ţara pe care le-o dădea Domnul.

Amintiţi-vă că Moise de adresează acum unei noi generaţii. Ei erau prea tineri să-şi amintească acea experienţă dramatică, astfel că Moise le spune pe scurt ce s-a întâmplat atunci.

v.10  Şi Domnul S’a aprins de mînie în ziua aceea, şi a jurat zicînd:

v.11  ,Oamenii aceştia cari s’au suit din Egipt, de la vîrsta de douăzeci de ani în sus, nu vor vedea ţara pe care am jurat că o voi da lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, căci n’au urmat în totul calea Mea,

v.12  afară de Caleb, fiul lui Iefune, Chenizitul, şi Iosua, fiul lui Nun, cari au urmat în totul calea Domnului.

v.13  Domnul S’a aprins de mînie împotriva lui Israel, şi i-a făcut să rătăcească în pustie timp de patruzeci de ani, pînă la stingerea întregului leat de oameni care făcuseră rău înaintea Domnului.

Moise se teme că această nouă generaţie va repeta eşecul părinţilor lor.

v.14  Şi iată că voi luaţi locul părinţilor voştri, ca nişte odrasle de oameni păcătoşi, ca să faceţi pe Domnul să Se aprindă şi mai tare de mînie împotriva lui Israel.

v.15  Căci, dacă vă întoarceţi de la El, El va lăsa mai departe pe Israel să rătăcească în pustie, şi veţi aduce perderea poporului acestuia întreg.“

Putem înţelege temerile lui Moise. Gândul de a risca din nou şi de a rata intrarea în Ţara promisă era prea greu de suportat după ce el îndurase necazuri şi descurajarea celor 40 de ani de rătăcire prin pustie.

v.16  Ei s’au apropiat de Moise, şi au zis: ,,Vom face aici ocoale pentru vitele noastre şi cetăţi pentru pruncii noştri:

v.17  apoi ne vom înarma în grabă şi vom merge înaintea copiiilor lui Israel, pînă îi vom duce în locul care le este rînduit; şi pruncii noştri vor locui în aceste cetăţi întărite, din pricina locuitorilor ţării acesteia.

v.18  Nu ne vom întoarce în casele noastre mai înainte ca fiecare din copiii lui Israel să fi pus stăpînire pe moştenirea lui,

v.19  şi nu vom stăpîni nimic cu ei dincolo de Iordan, nici mai departe, pentrucă noi ne vom avea moştenirea noastră dincoace de Iordan, la răsărit.“

Ei se oferă să trimită oameni la război pentru a-i ajuta pe israeliţii din celelalte nouă seminţii şi jumătate să ia în stăpânire Ţara promisă. În aceste condiţii, Moise a fost de acord să-i lase să se stabilească pe malul de răsărit al Iordanului. Ei nu numai că au fost de acord, dar şi-au şi împlinit promisiunea, aşa cum vom vedea în Iosua 12-16.

Moise însă i-a avertizat:

v.23  Dar dacă nu faceţi aşa, păcătuiţi împotriva Domnului, şi să ştiţi că păcatul vostru vă va ajunge.

De obicei, acest verset este interpretat astfel: “Păcatul vostru se va afla”. Cu alte cuvinte, dacă păcătuieşti, nu scapi. Vei fi descoperit până la urmă. Dar nu aceasta este semnificaţia versetului 23. Sunt foarte mulţi cei care păcătuiesc fără să afle nimeni vreodată de păcatul lor.

Acest verset spune că păcatul vostru vă va ajunge, vă va găsi. “Nu vă înşelaţi: ‘Dumnezeu nu Se lasă batjocorit’” (Galateni 6:7). Nu contează cine sunteţi, unde vă aflaţi şi ce faceţi: păcatele voastre vă vor ajunge! Cum păcătuiţi, aşa plătiţi. Aceasta este semnificaţia acestui verset: “fiţi siguri că păcatul vostru vă va ajunge!”

Moise nu opune în cele din urmă cererii seminţiilor amintite. Iată ce găsim în versetul 33:

v.33  Moise a dat fiilor lui Gad şi fiilor lui Ruben, şi la jumătate din seminţia lui Manase, fiul lui Iosif, împărăţia lui Sihon, împăratul Amoriţilor, şi împărăţia lui Og, împăratul Basanului, ţara cu cetăţile ei, cu ţinuturile cetăţilor ţării de jur împrejur.

Aceste seminţii care au ales partea greşită a Iordanului nu au avut ocazia să treacă Iordanul.

Dragi prieteni, trebuie să înţelegem că Iordanul nu simbolizează moartea noastră. Când vom ajunge la cartea Iosua vom afla cum vom putem trece în Canaan. Cu alte cuvinte, copilul lui Dumnezeu poate trăi astăzi în două locuri. Puteţi trăi în pustia din această lume şi veţi fi săraci din punct de vedere spiritual sau puteţi intra în locul binecuvântărilor spirituale reprezentat de Canaan. Cum putem trece Iordanul pentru a ajunge în locul binecuvântărilor spirituale? Dacă citim despre copiii lui Israel şi despre felul în care au trecut Iordanul, vom afla două importante lecţii spirituale. Pietrele care au fost puse în Iordan vorbesc despre moartea lui Hristos. Pietrele care au fost scoase din Iordan vorbesc despre învierea lui Hristos. Noi primim binecuvântările spirituale prin moartea şi învierea lui Hristos. Trebuie să ştim că am fost îngropaţi cu El, dar am şi fost înviaţi împreună cu Hristos. Să recunoaştem şi să nu uităm faptul că suntem una cu El. Să ne predăm, să ne supunem Lui şi pe această bază ne vom însuşi binecuvântările spirituale pregătite pentru noi.

Cele două seminţii şi jumătate nu au trecut Iordanul. A fost lucrul acesta în dezavantajul lor? Da. Domnul ne spune: “după roadele lor îi veţi cunoaşte”. La un moment dat, Domnul a încercat să se îndepărteze de mulţime. Atunci, “Au ajuns pe celălalt ţărm al mării, în ţinutul Gadarenilor” (Marcu 5:1). Cine sunt gadarenii? Ei sunt descendenţii seminţiei lui Gad care trăiesc de partea greşită a Iordanului. Vă amintiţi că Isus i-a găsit ocupându-se cu creşterea porcilor. Iar când El l-a vindecat pe cel posedat de demoni, gadarenii I-au cerut Domnului să plece din ţinutul lor! Ei ajunseseră într-o stare foarte tristă. Aşa se întâmplă întotdeauna cu copilul lui Dumnezeu care nu reuşeşte să treacă Iordanul şi să intre în Ţara promisă.

Dar să mergem puţin mai departe, la următorul capitol, capitolul cu numărul 33.

În acest capitol avem un jurnal al călătoriilor israeliţilor. Am spus la un moment dat că nu avem relatări despre cei 40 de ani petrecuţi de Israel în pustie, cu excepţia câtorva incidente izolate. Iată însă că aici avem un jurnal al călătoriei în care este consemnată lista locurilor în care şi-au aşezat copiii lui Israel tabăra.

v.1  Iată popasurile copiilor lui Israel cari au ieşit din ţara Egiptului, după oştirile lor, subt povăţuirea lui Moise şi lui Aaron.

Nici aici nu găsim descrisă foarte multă acţiune. Aş spune că este mai degrabă un capitol statistic.

v.25  Au pornit din Harada, şi au tăbărît la Machelot.

v 26  Au pornit din Machelot, şi au tăbărît la Tahat.

v.27  Au pornit din Tahat, şi au tăbărît la Tarah.

v.28  Au pornit din Tarah, şi au tăbărît la Mitca.

Ce spuneţi? Cred că se poate completa o hartă cu trasee turistice. Este drept că noi am vrea să ştim ce s-a întâmplat acolo, dar nu ni se spune nimic de acest gen.

Dacă aţi merge în vizită la un prieten care a făcut o excursie în Europa de Vest, l-aţi ruga să vă spună cum a fost. Imaginaţi-vă că v-ar spune doar că a fost la Roma, de acolo la Milano, apoi la Florenţa, de unde a plecat în Elveţia, la Zurich şi Geneva, iar de acolo la Frankfurt în Germania. Voi aţi vrea mai degrabă ca prietenul vostru să vă povestească ce a văzut, cum arată locurile prin care a trecut, cum sunt oamenii. Când colo, el v-ar face doar o listă cu localităţile şi locurile străbătute. Plictisitor, nu-i aşa? Ei bine, nici acest capitol din Numeri nu ne oferă detalii interesante despre călătoriile copiilor lui Israel dar la  fel ca orice fragment din Biblie, şi acesta are de oferit o mare lecţie spirituală.

Deşi acest capitol conţine o hartă cu trasele şi locurile de popas ale israeliţilor, aici descoperim că Dumnezeu a înregistrat fiecare pas făcut de aceşti oameni. De fapt, El a fost cu ei pas cu pas prin marşul lor prin pustie.

Noi cântăm astăzi un cântec care se spune: “Voi merge cu El oriunde”. Mă întreb cât de departe sunt oamenii dispuşi să meargă pentru Domnul! Eu nu pot promite că voi merge cu Domnul oriunde. L-am întristat de multe ori prin eşecurile mele, aşa că nu pot face o astfel de promisiune. Cred că mai bine am cânta: “El va merge cu mine oriunde”. La urma urmei, Domnul este Cel care spune: “Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi” (Evrei 13:5).

Aşadar, aici avem un jurnal al călătoriilor lui Israel, cu locurile în care s-au oprit şi şi-au aşezat tabăra. Dumnezeu a fost cu ei în fiecare din aceste locuri. De fapt, ei nu mergeau cu El pentru că inimile lor erau răzvrătite în cea mai mare parte a timpului. Dar Dumnezeu nu i-a părăsit niciodată.

Acesta este unul din marile adevăruri ale Cuvântului lui Dumnezeu. “Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi.” Domnul Isus a spus acelaşi lucru când le-a vorbit ucenicilor în odaia de sus: “ Nu vă voi lăsa orfani.” Cum a făcut El acest lucru? A trimis Duhul Sfânt să locuiască în inima fiecărui credincios. Dacă sunteţi un copil al lui Dumnezeu, nu vă puteţi ascunde, nu puteţi fugi de El. El nu vă va lăsa, nu vă va părăsi. Dimpotrivă, Dumnezeu va fi alături de voi pas cu pas. Chiar dacă noi ne împiedicăm şi cădem, chiar dacă nu-L urmăm aşa cum ar trebui, Dumnezeu este cu noi la fiecare pas. Să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru aceasta!

Acest capitol se încheie cu o poruncă dată de Dumnezeu lui Moise acum când Israel se pregăteşte să intre în Ţara promisă.

Să citim începând cu versetul 51:

v.51  ,,Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le: ,Dupăce veţi trece Iordanul şi veţi intra în ţara Canaanului,

v.52  să izgoniţi dinaintea voastră pe toţi locuitorii ţării, să le dărîmaţi toţi idolii de piatră, să le nimiciţi toate icoanele turnate, şi să le nimiciţi toate înălţimile pentru jertfe.

v.53  Să luaţi ţara în stăpînire, şi să vă aşezaţi în ea; căci Eu v’am dat ţara aceasta, ca să fie moşia voastră.

v.54  Să împărţiţi ţara prin sorţi, după familiile voastre. Celor ce sînt în număr mai mare, să le daţi o parte mai mare, şi celor ce sînt în număr mai mic, să le daţi o parte mai mică. Fiecare să stăpînească ce-i va cădea la sorţi; s’o luaţi în stăpînire, după seminţiile părinţilor voştri.

v.55  Dar dacă nu veţi izgoni dinaintea voastră pe locuitorii ţării, aceia dintre ei pe cari îi veţi lăsa, vă vor fi ca nişte spini în ochi şi ca nişte ghimpi în coaste: vă vor fi vrăjmaşi în ţara în care veţi merge să vă aşezaţi.

v.56  Şi vă voi face şi vouă cum hotărîsem să le fac lor.“

Mulţi oameni, mai ales scepticii, au multe de obiectat în privinţa acestui fragment. Ei cred că este o dovadă de cruzime, că este nedrept ca Dumnezeu să spună copiilor lui Israel să-i nimicească pe toţi locuitorii ţării, când Israel fusese neascultător la rândul lui, de multe ori. Ei sunt de părere că oamenii acelei ţări erau plăcuţi şi buni şi nu găsesc nici o justificare cerinţei lui Dumnezeu care le impunea israeliţilor să-i nimicească pe locuitorii ţării promise. Liberalii şi scepticii susţin acest lucru de ani de zile. Este foarte probabil ca unii dintre ei să trăiască astăzi pe un teren care a aparţinut cândva indienilor. Dar nu-l văd pe nici unul hotărând să redea pământul înapoi băştinaşilor.

Urmăriţi-mă, vă rog, cu atenţie, câteva minute. Psalmistul spune: “Al Domnului este pământul cu tot ce este pe el, lumea şi cei ce o locuiesc!” (Psalmul 24:1). Acesta este pământul Lui. El porunceşte ce trebuie să se facă. Dumnezeu le-a spus copiilor lui Israel să intre în ţară şi să nimicească idolii locuitorilor. Arheologii scot astăzi la suprafaţă statuile acestor idoli. Israeliţii primiseră porunca de a distruge chipurile cioplite ale idolilor. De asemenea, porunca se referea şi la distrugerea înălţimilor lor. Acestea erau locuri de închinare păgână unde se desfăşurau tot felul de ritualuri detestabile. Canaaniţii aveau o stare spirituală foarte săracă. Pe lângă faptul că se închinau la idoli şi că erau departe de Dumnezeul adevărat, promiscuitatea şi păcatele sexuale erau un mod de viaţă şi făceau parte din închinare. Ca rezultat, canaaniţii erau distruşi de boli venerice.

Societatea noastră promiscuă încearcă să minimalizeze grozăvia păcatelor sexuale. Tot mai mulţi tineri se îmbolnăvesc de boli a căror cale de transmitere este sexul. Acestea constituie un pericol real pe care foarte mulţi îl ignoră. Ţara aceea – Canaanul – era unul din locurile cele mai sensibile de pe pământ. Şi astăzi este la fel. Cred că mereu va şi aşa. Este o ţară strategică şi armatele lumii au mărşăluit prin ea. Rutele comerciale importante trec prin ţara aceea. Canaaniţii aveau contacte cu un mare număr de oameni şi astfel răspândeau bolile lor dizgraţioase peste tot. Dumnezeu însă are de gând să aducă un nou chiriaş în această ţară. Canaaniţii Îi distrugeau proprietatea şi făceau rău şi celorlalţi oameni, din alte popoare. Aşa că Dumnezeu dedice să-i înlăture.

Să nu spuneţi că Dumnezeu nu avea dreptul să facă acest lucru. De fapt, a fost un act de îndurare. Dumnezeu i-a distrus pe canaaniţi de dragul şi pentru binele generaţiilor viitoare. Şi potopul a fost trimis din acelaşi motiv. Dumnezeu ocrotea astfel generaţiile viitoare.

Dragul meu prieten, nu-L critica pe Dumnezeu! Nu-L judeca! Noi nu putem vedea întotdeauna, nu ne putem da seama de toţi factorii implicaţi într-o situaţie. Un lucru este sigur: nu vom avea pace pe acest pământ până nu va veni Prinţul păcii. Până atunci, Dumnezeu va folosi unele popoare pentru a-Şi exercita judecata asupra altora.

Capitolul 34 este un capitol important pentru că defineşte în termeni fără nici un echivoc întinderea ţării pe care a dat-o Dumnezeu poporului Israel.

De asemenea, este subliniat faptul că Dumnezeu i-a dat lui Israel această ţară pentru totdeauna. Indiferent cine pretinde astăzi acest pământ, el aparţine poporului lui Dumnezeu.

v.1  Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:

v.2  ,,Dă porunca aceasta copiilor lui Israel, şi spune-le: ,Cînd veţi intra în ţara Canaanului, ţara aceasta va fi moştenirea voastră, ţara Canaanului, ale cărei hotare iată-le:

Începem cu hotarul din sud:

v.3  Hotarul din partea de miazăzi va începe din pustia Ţin, lîngă Edom. Astfel, hotarul vostru de miază zi va începe dela marginea mării Sărate, spre răsărit;

Urmează hotarul din vest:

v.6  Hotarul vostru dinspre apus va fi Marea cea Mare (Mediterana): aceasta va fi hotarul vostru la apus.

Este stabilit apoi hotarul de la nord:

v.7  Iată care va fi hotarul vostru spre miază-noapte: începînd dela Marea cea Mare să trageţi hotarul pînă la muntele Hor;

v.8  dela muntele Hor, să-l trageţi prin Hamat, şi să ajungă pînă la Ţedad;

v.9  să urmeze mai departe prin Zifron, ca să ajungă la Haţar-Enan: acesta să vă fie hotarul înspre miază noapte.

Acum este trasat şi hotarul de la răsărit:

v.10  Să vă trageţi hotarul spre răsărit dela Haţar-Enan pînă la Şefam;

v.11  să se pogoare din Şefam spre Ribla, la răsărit de Ain; se va pogorî, şi se va întinde dealungul mării Chineret (Ghenezaret), la răsărit;

v.12  se va pogorî iarăş spre Iordan, ca să ajungă la marea Sărată. Aceasta va fi ţara voastră, cu hotarele ei de jur împrejur.“

Apoi Domnul desemnează persoanele răspunzătoare de împărţirea ţării între seminţii.

v.16   Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:

v.17  ,,Iată numele bărbaţilor cari vor împărţi ţara între voi: preotul Eleazar, şi Iosua, fiul lui Nun.

v.18  Să mai luaţi cîte o căpetenie din fiecare seminţie, ca să facă împărţirea ţării.

Este dat numele fiecărei căpetenii care are această responsabilitate. Nu voi citi aceste versete pentru că ele par monotone pentru cititorul modern. Dar pentru copiii lui Israel din acea vreme, acestea erau lucruri foarte importante. Capitolul se încheie astfel:

v.29  Aceştia sînt aceia cărora le-a poruncit Domnul să împartă ţara Canaanului între copiii lui Israel.

Dragi ascultători vă recomand să luaţi o hartă şi să urmăriţi limitele descrise în acest capitol. Este hotarul pe care Dumnezeu l-a trasat. De-a lungul anilor, oamenii au făcut tot felul de modificări în ceea ce priveşte hotarele ţărilor şi nici una nu a fost descrisă în felul în care este descrisă ţara Israel. Pământul acela era un pământ binecuvântat de Dumnezeu. Marginile lui erau trasate de Dumnezeu. Între ele El a cuprins tot ce avea nevoie poporul Său. Nimic nu era lăsat la voia întâmplării. Erau alese zonele cele mai fertile, cele mai bune. Aceasta pentru că Dumnezeu iubea poporul Său şi dorea ce este mai bun pentru el.

Dacă veţi consulta cărţile Ezechiel  sau Apocalipsa, veţi găsi acolo detalii cu privire la locul pe care Dumnezeu l-a pregătit pentru copii Săi.

Dragii mei, Dumnezeu are întotdeauna grijă de cei ce sunt ai Lui. Întrebarea firească este, eşti tu unul dintre ei? Numai fiind unul dintre ei, vei beneficia de grija Sa. El nu a purtat de grijă nici unui popor aşa cum a făcut-o cu poporul Său, atâta timp cât ei l-au ascultat. Cu nimeni El nu se va purta cu mai multă grijă cum o să se poarte cu cei ce sunt ai Săi. Asigură-te dragul meu ascultător că eşti al  Lui. Este foarte important.