Itinerar Biblic Ep.0218 – NUMERI cap. 22:31- 24:25

 

Rezumat

  • Lăcomia lui Balaam.
  • Calea lui Balaam.
  • Binecuvântările poporului.

Dragi ascultători, ne întoarcem acolo unde l-am văzut pe Balaam conversându-se cu măgăriţa lui. Dar să facem mai întâi o scurtă recapitulare.

În ceea ce priveşte poporul evreu, el se afla foarte aproape de Canaan, ţara promisă lor de Dumnezeu. După două bătălii pe care le câştigă cu ajutorul lui Dumnezeu, ajung la graniţa cu Madianul. Aici, Balac, împăratul madianit, se sperie de faima evreilor şi îl cheamă pe Balaam, un ghicitor, să blesteme poporul. Acesta nu ascultă de Dumnezeu, care îi interzice să meargă şi pleacă de acasă pentru a blestema poporul.

Acesta este momentul în care Dumnezeu trimite îngerul Său, pentru a-l împiedica pe Balaam să blesteme poporul. Măgăriţa lui Balaam vede îngerul Domnului şi refuză să meargă mai departe. Acesta este momentul în care l-am părăsit pe Balaam. Să vedem ce face el în continuare şi ce putem noi învăţa de la el.

Cred că trebuie să fim foarte atenţi la ceea ce se întâmplă pentru că Dumnezeu nu face toate acestea numai pentru Balaam; El ne are în vedere şi pe mine şi pe tine.

Nu este bine, dragi prieteni, dar Dumnezeu ne îngăduie câteodată să facem ce vrem noi. Aşa cum spuneam data trecută, aici avem  un exemplu al voii permisive a lui Dumnezeu. El ne îngăduie de multe ori să facem ceva ce noi insistăm să facem, deşi nu este în voia Lui directă. Vă amintiţi ce am spus în alt episod? Dumnezeu le-a dat copiilor lui Israel ce au cerut, dar a trimis uscăciune în sufletele lor. Uneori, El răspunde şi la cererile noastre, dar trimite uscăciune în sufletele noastre. La fel s-a întâmplat şi cu Balaam. El a avut răspunsul direct al lui Dumnezeu, dar nu i-a plăcut ce a auzit. Dumnezeu îi îngăduie să plece. Dumnezeu trimite un înger, dar acest profet nu are deloc gândul lui Dumnezeu. Nu are nici un discernământ spiritual, nici măcar pe acela al unui animal nătâng.

Să vedem acum ce spune mai departe cuvântul lui Dumnezeu.

v.31  Domnul a deschis ochii lui Balaam, şi Balaam a văzut pe Îngerul Domnului stînd în drum, cu sabia scoasă în mînă. Şi s’a plecat, şi s’a aruncat cu faţa la pămînt.

v.32  Îngerul Domnului i-a zis: ,,Pentru ce ţi-ai bătut măgăriţa de trei ori? Iată, Eu am ieşit ca să-ţi stau împotrivă, căci drumul pe care mergi, este un drum care duce la perzare, înaintea Mea.

v.33  Măgăriţa M’a văzut, şi s’a abătut de trei ori dinaintea Mea; dacă nu s’ar fi abătut dinaintea Mea, pe tine te-aş fi omorît, iar pe ea aş fi lăsat-o vie.“

v.34  Balaam a zis Îngerului Domnului: ,,Am păcătuit, căci nu ştiam că te-ai aşezat înaintea mea în drum; şi acum, dacă nu găseşti că e bine ce fac eu, mă voi întoarce.“

v.35  Îngerul Domnului a zis lui Balaam: ,,Du-te cu oamenii aceştia; dar să spui numai cuvintele pe cari ţi le voi spune Eu.“ Şi Balaam a plecat înainte cu căpeteniile lui Balac.

Îngerul îl avertizează din nou pe Balaam şi îi spune că trebuie să transmită numai ceea ce i-a spus Domnul. Balaam se duce la întâlnirea cu împăratul Balac.

Aceasta este ceea ce Scriptura numeşte “calea lui Balaam”. Vorbind despre profeţii falşi, Petru a scris: “După ce au părăsit calea cea dreaptă, au rătăcit şi au urmat calea lui Balaam, fiul lui Bosor, care a iubit plata fărădelegii. Dar a fost mustrat aspru pentru călcarea lui de lege: o măgăriţă necuvântătoare, care a început să vorbească cu glas omenesc, a pus frâu nebuniei proorocului” (2 Petru 2:15, 16). Calea lui Balaam era lăcomia.

Din păcate, acesta este modul în care evaluează lucrurile mulţi creştini şi multe organizaţii creştine – singura lor unitate de măsură este banul. Dumnezeu să ne păzească, dragi prieteni, de păcatul lăcomiei!

Fiţi atenţi la scena care urmează! Balaam îşi urmează drumul şi ajunge la tabăra lui Israel.

v.36 Balac a auzit că vine Balaam, şi i-a ieşit înainte pînă la cetatea Moabului, care este la hotarul Arnonului, la hotarul cel mai depărtat.

v.37  Balac a zis lui Balaam: ,,N’am trimes eu oare la tine să te cheme? Pentru ce n’ai venit la mine? Cum, nu pot eu oare să-ţi dau cinste?“

v.38  Balaam a răspuns lui Balac: ,,Iată că am venit la tine; acum, îmi va fi oare îngăduit să spun ceva? Voi spune cuvintele pe cari mi le va pune Dumnezeu în gură.“

v.39  Balaam a mers cu Balac, şi au ajuns la Chiriat-Huţot.

v.40  Balac a jertfit boi şi oi, şi a trimes din ei lui Balaam şi căpeteniilor cari erau cu el.

v.41  Dimineaţa, Balac a luat pe Balaam, şi l-a suit pe Bamot-Baal, de unde Balaam putea să vadă o parte din popor.

Balac, împăratul Moabului, îl duce pe Balaam pe vârful unui munte de unde se vede foarte bine tabăra lui Israel. Însă Balac nu primeşte ceea ce se aştepta. Dar odată cu aceasta trecem şi la capitolul 23 din cartea Numeri, capitol care ne oferă continuarea acestei istorii:

v.1 Balaam a zis lui Balac: ,,Zideşte-mi aici şapte altare, şi pregăteşte-mi aici şapte viţei şi şapte berbeci.“

v.2  Balac a făcut cum spusese Balaam; şi Balac şi Balaam au adus cîte un viţel şi cîte un berbece pe fiecare altar.

v.3  Balaam a zis lui Balac: ,,Stai lîngă arderea ta de tot, şi eu mă voi depărta de ea; poate că Domnul îmi va ieşi înainte; şi ce-mi va descoperi, îţi voi spune.“ Şi s’a dus pe un loc înalt.

v.4  Dumnezeu a venit înaintea lui Balaam; şi Balaam I-a zis: ,,Am ridicat şapte altare, şi pe fiecare altar am adus cîte un viţel şi cîte un berbece.“

v.5  Domnul a pus cuvinte în gura lui Balaam, şi a zis: ,,Întoarce-te la Balac, şi aşa să-i vorbeşti.“

v.6  Balaam s’a întors la Balac; şi iată că Balac stătea lîngă arderea lui de tot, el şi toate căpeteniile Moabului.

Balac la dus pe Balaam pe înălţimile lui Baal şi acolo au adus arderi de tot. Tot acolo, Dumnezeu a pus un cuvânt în gura lui Balaam.

v.7  Balaam şi-a rostit proorocia, şi a zis: ,,Balac m’a adus din Aram (Mesopotamia). Împăratul Moabului m’a chemat din munţii Răsăritului, zicînd: ,Vino, şi blastămă-mi pe Iacov! Vino, şi defaimă-mi pe Israel!`

v.8  Cum să blastăm eu pe cel ce nu-l blastămă Dumnezeu? Cum să defaim eu pe cel ce   nu-l defaimă Domnul?

v.9  Îl văd din vîrful stîncilor, Îl privesc de pe înălţimea dealurilor: Este un popor care locuieşte deoparte, Şi nu face parte dintre neamuri.

v.10  Cine poate să numere pulberea lui Iacov, Şi să spună numărul unui sfert din Israel? O, de aş muri de moartea celor neprihăniţi, Şi sfîrşitul meu să fie ca al lor!“

v.11  Balac a zis lui Balaam: ,,Ce mi-ai făcut? Te-am luat să blestemi pe vrăjmaşul meu, şi iată că tu-l binecuvintezi!“

v.12  El a răspuns, şi a zis: ,,Nu trebuie oare să spun ce-mi pune Domnul în gură?“

Aici avem prima din profeţiile remarcabile referitoare la poporul lui Israel. Dar nu asta vroia să audă Balac. El nu a fost mulţumit de această profeţie, aşa că l-a luat pe Balaam şi   l-a dus pe alt munte, pentru ca să-i ofere o altă privelişte a copiilor lui Israel care-şi aveau tabăra în vale.

Balac l-a dus pe Balaam pe vârful muntelui Pisga şi acolo au adus jertfe, arderi de tot. De acolo îi puteau vedea pe israeliţi în tabără şi iarăşi Domnul a venit la Balaam şi a pus un cuvânt în gura lui. Aceasta este cea de a doua profeţie:

v.18  Balaam şi-a rostit proorocia, şi a zis: ,,Scoală-te, Balac, şi ascultă! Ia aminte la mine, fiul lui Ţipor!

v.19  Dumnezeu nu este un om ca să mintă, Nici un fiu al omului, ca să-I pară rău. Ce a spus, oare nu va face? Ce a făgăduit oare, nu va împlini?

v.20  Iată că am primit poruncă să binecuvintez. Da, El a binecuvîntat, şi eu nu pot întoarce.

v.21 El nu vede nici o fărădelege în Iacov, Nu vede nici o răutate în Israel. Domnul, Dumnezeul lui, este cu el, El este Împăratul lui, veselia lui.

v.22  Dumnezeu i-a scos din Egipt, Tăria Lui este pentru el ca a bivolului.

v.23  Descîntecul nu poate face nimic împotriva lui Iacov, Nici vrăjitoria împotriva lui Israel; Acum se poate spune despre Iacov şi Israel: Ce lucruri mari a făcut Dumnezeu!

v.24  Da, poporul acesta se scoală ca o leoaică, Şi se ridică întocmai ca un leu; Nu se culcă pînă ce n’a mîncat prada, Şi n’a băut sîngele celor ucişi.“

În loc să-l blesteme pe Israel, el îi binecuvântează din nou. Dumnezeu îi demonstrează foarte clar că nu trebuie să-l blesteme pe Israel.

Dar abia acum o să vedem ce face Balaam de fapt. El foloseşte propria lui judecată şi raţiune pentru a ajunge la concluzia că Dumnezeu trebuie să-l condamne pe Israel. Răul era prezent în tabără. Păcatul era evident. Israeliţii eşuaseră în mod lamentabil. Am aflat despre incidentul cu şarpele de aramă şi faptul că poporul a recunoscut că a păcătuit. Astfel, Balaam a ajuns la concluzia firească: Dumnezeu trebuie să judece poporul lui Israel pentru păcatele lor.

Omul firesc ajunge întotdeauna la concluzia că Dumnezeu trebuie să-l judece pe Israel din cauza păcatelor lui şi că Dumnezeu trebuie să-l judece pe fiecare păcătos. Am auzit de multe ori întrebări de genul: “Cum a putut Dumnezeu să spună despre David că este un om după inima Lui?” Ei bine, există o neprihănire mai înaltă decât neprihănirea omului, şi aceasta este neprihănirea lui Hristos. Apostolul Pavel spune: “Deci, ce vom zice în faţa tuturor acestor lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră? El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile? Cine va ridica pâră împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela care-i socoteşte neprihăniţi! Cine-i va osândi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a şi înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu şi mijloceşte pentru noi” (Romani 8:31-34).

Dumnezeu nu-l judecă pe păcătos, pentru că l-a judecat deja în Hristos Isus, când omul păcătos a venit înaintea lui Dumnezeu prin credinţa în Hristos. Lumea nu înţelege acest lucru. Nici Balaam nu l-a înţeles. El a crezut că Dumnezeu trebuia să osândească poporul Său. Şi s-a gândit că, dacă Dumnezeu tot va judeca acest popor, ar putea să profite şi el de răsplata împăratului Balac. El credea că Dumnezeu îl va osândi pe Israel şi că lui îi va fi îngăduit să primească o răsplată generoasă pentru serviciile aduse.

Balaam nu înţelegea neprihănirea lui Dumnezeu. El nu a înţeles că păcătosul credincios, aşa cum erau copiii lui Israel, nu putea fi sub judecata şi osânda lui Dumnezeu. Când un credincios păcătuieşte, el ajunge sub mâna lui Dumnezeu care îl disciplinează li îl îndreaptă, nu sub osânda lui Dumnezeu.

Dar Balac nu este mulţumit nici acum. El îl ia pe Balaam şi îl duce pe un alt vârf de munte, de data aceasta pe vârful muntelui Peor, pentru ca acesta să vadă mai bine tabăra lui Israel.

Pentru a continua istoria trecem şi la capitolul 24 din cartea Numeri. Aici găsim ce-a de treia profeţie:

v.1 Balaam a văzut că Domnul găseşte cu cale să binecuvinteze pe Israel, şi n’a mai alergat ca în celelalte rînduri la descîntece; ci şi-a întors faţa spre pustie.

v.2  Balaam a ridicat ochii, şi a văzut pe Israel tăbărît în corturi, după seminţiile lui. Atunci Duhul lui Dumnezeu a venit peste el.

Iată un lucru care ne uluieşte. Duhul lui Dumnezeu a venit asupra acestui om. Ascultaţi profeţia lui:

v.3  Balaam şi-a rostit proorocia, şi a zis: ,,Iată ce zice Balaam, fiul lui Beor, Omul cu ochii deschişi,

v.4  Celce aude cuvintele lui Dumnezeu, Celce vede vedenia Celui Atotputernic, Celce cade cu faţa la pămînt, şi ai cărui ochi sînt deschişi:

v.5  ,,Ce frumoase sînt corturile tale, Iacove! Locuinţele tale, Israele!

v.6  Ele se întind ca nişte văi, Ca nişte grădini lîngă un rîu, Ca nişte copaci de aloe pe cari i-a sădit Domnul, Ca nişte cedri pe lîngă ape.

v.7  Apa curge din găleţile lui, Şi sămînţa lui este udată de ape mari. Împăratul lui se înalţă mai pe sus de Agag, Şi împărăţia lui ajunge puternică.

v.8  Dumnezeu l-a scos din Egipt, Tăria lui este ca a bivolului pentru el. El nimiceşte neamurile cari se ridică împotriva lui, Le sfarmă oasele, şi le prăpădeşte cu săgeţile lui.

v.9  Îndoaie genunchii, se culcă întocmai ca un leu, Ca o leoaică: Cine-l va scula? Binecuvîntat să fie oricine te va binecuvînta, Şi blestemat să fie oricine te va blestema!“

Exista păcat în tabăra lui Israel, dar Dumnezeu Se ocupase de acest lucru. El ridicase şarpele de aramă. Păcatele fuseseră iertate. Dumnezeu nu va îngădui nimănui din afară să-i acuze de ceva pe copiii lui Israel. Balaam nu poate decât să-i laude şi să-i binecuvânteze.

Nici Satan nu poate aduce nici o acuzaţie împotriva aleşilor lui Dumnezeu. “Cine va ridica pâră împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela care-i socoteşte neprihăniţi! Cine-i va osândi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a şi înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu şi mijloceşte pentru noi!” (Romani 8:33, 34). Ce vom spune faţă de aceste lucruri? Nu putem spune altceva decât “Aleluia!” Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră? Cine poate aduce o acuzaţie aleşilor lui Dumnezeu? Nimeni. Dumnezeu  i-a declarat deja neprihăniţi.

v.10 Balac s’a aprins de mînie împotriva lui Balaam; a bătut din mîni, şi a zis lui Balaam: ,,Eu te-am chemat să-mi blestemi vrăjmaşii, şi iată că de trei ori tu i-ai binecuvîntat!

v.11  Fugi acum, şi du-te acasă! Spusesem că-ţi voi da cinste, dar Domnul te-a împedecat s’o primeşti.“

v.12  Balaam a răspuns lui Balac: ,,Eh! n’am spus eu oare solilor pe cari mi i-ai trimes,

v.13  că dacă mi-ar da Balac chiar şi casa lui plină cu argint şi cu aur, tot n’aş putea să fac dela mine însumi nici bine nici rău împotriva poruncii Domnului, ci voi spune întocmai ce va zice Domnul?

v.14  Şi acum iată că mă duc la poporul meu. Vino, şi-ţi voi vesti ce va face poporul acesta poporului tău în vremile cari vor urma.“

Sigur că Balac este furios. Dar Balaam îi aminteşte că nu poate profeţi nimic în afară de ceea ce i-a poruncit Dumnezeu să spună.

Iată că acum are ce-a de-a patra profeţie:

v.15 Balaam şi-a rostit proorocia, şi a zis: ,,Aşa zice Balaam, fiul lui Beor, Aşa zice omul care are ochii deschişi,

v.16  Aşa zice cel ce aude cuvintele lui Dumnezeu, Cel ce cunoaşte planurile Celui Prea Înalt, Cel ce vede vedenia Celui Atotputernic, Cel ce cade cu faţa la pămînt şi ai cărui ochi sînt deschişi:

Fiţi atenţi la acest lucru. Este o profeţie cu totul deosebită, pe care o auzim în fiecare an cu ocazia Crăciunului.

v.17  Îl văd, dar nu acum, Îl privesc, dar nu de aproape. O stea răsare din Iacov, Un toiag de cîrmuire se ridică din Israel. El străpunge laturile Moabului, Şi prăpădeşte pe toţi copiii lui Set.

v 18  Se face stăpîn pe Edom, Se face stăpîn pe Seir, vrăjmaşii lui. Israel face fapte mari.

v.19  Cel ce se naşte din Iacov domneşte ca stăpînitor, Şi pierde pe cei ce scapă din cetăţi.“

V-aţi întrebat vreodată de unde au aflat magii să trebuie să caute o stea? Cum au făcut legătura dintre stea şi copilul care se va naşte în Betleem? De ce ar fi făcut ei o călătorie atât de lungă?

La un interval de 1500 de ani de la rostirea acestei profeţii, un grup de magi vine dinspre răsărit, din ţara lui Balaam. S-ar părea că această profeţie a lui Balaam a fost reţinută, pentru că el era considerat un profet important în răsărit. Magii îi cunoşteau profeţia. Când au văzut acea stea cu totul deosebită, şi-au amintit ce a spus Balaam: “O stea răsare din Iacov, un toiag de cârmuire se ridică din Israel”. Când magii au ajuns la Ierusalim, întrebarea lor a fost: “Unde este împăratul de curând născut al iudeilor? Fiindcă i-am văzut steaua în răsărit şi am venit să ne închinăm Lui” (Matei 2:2). Dacă adăugăm la aceasta profeţia lui Daniel (care tot în răsărit a profeţit), care ne oferă timpul venirii lui Mesia, înţelegem de ce au călătorit magii până la Ierusalim.

Remarcabil este faptul că Israel, poporul care a avut în Vechiul Testament toate profeţiile despre venirea lui Hristos, nu-L aştepta atunci când a venit – cu excepţia unui număr mic de oameni, printre ei numărându-se Ana şi Simeon. Când acest grup de magi (eu înclin să cred că erau în jur de trei sute, nu trei) a ajuns la Ierusalim, întreaga cetate, înfrunte cu Irod, a fost cuprinsă de agitaţie. Venirea lor adaugă o notă emoţionantă istoriei naşterii Domnului. Este interesant că această călătorie a avut drept cauză profeţia lui Balaam.

Dar acesta prooroceşte şi cu privire la popoarele din jurul Israelului.

v.20  Balaam a văzut pe Amalec, şi a rostit următoarea proorocie: ,,Amalec este cel dintîi dintre neamuri, Dar într’o zi va fi nimicit.“

v.21  Balaam a văzut pe Cheniţi, şi a rostit următoarea proorocie: ,,Locuinţa ta este tare de tot, Şi cuibul tău este pus pe stîncă.

v.22   Dar Cain va fi pustiit, Pînă ce te va lua prins Asur.“

v.23  Balaam a rostit următoarea proorocie: ,,Vai! cine va mai putea trăi cînd va face Dumnezeu acest lucru?

v.24  Dar nişte corăbii vor veni din Chitim, Vor smeri pe Asur, vor smeri pe Eber, Şi la urmă vor fi nimicite şi ele.“

Cu siguranţă nu l-a mulţumit pe Balac cu aceste profeţii.

v.25  Balaam s’a sculat, a plecat, şi s’a întors acasă. Balac a plecat şi el acasă.

Aceasta este o afirmaţie neaşteptată cu privire la Balaam. El s-a ridicat, a plecat şi s-a dus la locul lui (în original şi în engleză). Mai există un singur om în Scriptură despre care se spune că s-a dus la locul lui, şi acesta este Iuda (Fapte 1:25). Scriptura nu spune nimic mai mult, nici în cazul unuia, nici în al celuilalt.

În Numeri 31:8 aflăm că Balaam a fost omorât în luptă alături de împăraţii Madianului. “Au ucis cu sabia şi pe Balaam, fiul lui Beor.” Balaam a fost înjunghiat şi, asemenea lui Iuda, s-a dus la locul lui.

Dragii mei, fiecare avem un loc al nostru. Este un loc pe care ni-l pregătim singuri. Un loc pe care îl pregătim nu prin ceea ce face, nu prin ceea ce noi considerăm a fi fapte bune ci prin credinţa în cel ce pregăteşte de fapt locul nostru—Domnul Isus.

El este acela care a spus:

Ioan cap.14:2  În casa Tatălui Meu sînt multe locaşuri. Dacă n’ar fi aşa, v’aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc.

Motivul pentru care el ne pregăteşte locul? Tot Domnul ne spune:

Ioan cap.14:3  Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sînt Eu, să fiţi şi voi.

Dragii mei acesta este locul nostru. Locul nostru este cu Dumnezeu, cu Domnul Isus pentru veşnicie. Pentru aceasta am fost creaţi, pentru aceasta a venit Fiul lui Dumnezeu în această lume. Noi nu am fost destinaţi pierderii veşnice, morţii veşnice ci vieţii veşnice. Dar este alegerea noastră dacă vrem să se împlinească acest lucru. Aici este locul unde Dumnezeu nu se amestecă. Asemenea cazului lui Balaam, Dumnezeu trimite semnele, la el printr-o măgăriţă, la noi în alte moduri, dar tuturor El ne transmite mesajul iubirii Sale.

Care este alegerea ta, dragul meu prieten. Alegi tu să-l urmezi pe cel pe care Dumnezeu l-a prezenta cu veacuri înainte de a se naşte? Alegi tu să te supui Lui, să pui viaţa ta în mâinile Lui, mâinile care au fost perforate de cuie pentru păcatul Tău? Trebuie să o faci. Este singurul mod în care poţi ajunge acolo unde aparţii, în prezenţa lui Dumnezeu.

Doamne ajută-ne pe noi toţi să ajungem la tine, după voia Ta şi spre bucuria noastră.