Itinerar Biblic Ep.0201 – Luca Cap 21:12 – 22:14

 

Rezumat

Semnele Sfârşitului.

Pilda smochinului.

Cina cea de taină

Dragi ascultători, venirea Domnului Isus pentru a doua oară, reprezintă pentru lumea de astăzi, ultimul mare eveniment al istorie. Nu spun că nu mai sunt şi alte evenimente, dar comparativ cu această venire a Domnului Isus, toate celelalte sunt de mică importanţă.

De fapt, cam tot ceea ce considerăm noi a fi eveniment, se pot înscrie doar în semnele care vor precede acest eveniment de importanţă universală.

Acela va fi momentul în care omenirea va primi răspunsuri la întrebările ei fundamentale cu privire la scopul existenţei ei, cu privire la finalitate ei.
Pentru cei care au aşteptat cu anticipare acele momente, va fi doar împlinirea fericită a aşteptărilor lor. Pentru cei care nu au acceptat răspunsul pe care Dumnezeu l-a dat cu mult timp în urmă, răspuns la întrebările noastre existenţiale, s-ar putea ca venirea pentru a doua oară a Domnului Isus să însemne începutul unei mari şi veşnice suferinţe.

Cuvintele acestea nu au menirea de a aduce teamă şi teroare, iadul nu are nevoie de descrieri exagerate, el este un loc al teroarei şi suferinţei. De aceea spun, aceste cuvinte descriu o realitate asupra căreia este bine să reflectăm încă de acum, când nu este prea târziu.

Acesta a fost şi motivul pentru care Domnul Isus a dat anumite semne ucenicilor, semne care vor precede această venire a Sa.

Aşa cum am văzut data trecută în acest capitol cu numărul 21 din Evanghelia după Luca, semnele despre care vorbea Domnul Isus erau semne adresate întregii omeniri. Dar, imediat după acestea, Domnul are câteva semne care ţin direct de istoria Israelului.

De fapt, acesta este punctul din care reluăm incursiunea noastră în capitolul 21 din Evanghelia după Luca începând cu versetul 12:

v.12  Dar înainte de toate acestea, vor pune mînile pe voi, şi vă vor prigoni: vă vor da pe mîna sinagogelor, vă vor arunca în temniţe, vă vor tîrî înaintea împăraţilor şi înaintea dregătorilor, din pricina Numelui Meu.

v.13  Aceste lucruri vi se vor întîmpla ca să fiţi mărturie.

v.14  Ţineţi bine minte, să nu vă gîndiţi mai dinainte ce veţi răspunde;

v.15  căci vă voi da o gură şi o înţelepciune, căreia nu-i vor putea răspunde, nici sta împotrivă toţi protivnicii voştri.

Domnul Se adresează poporului Israel în acest verset. Toate aceste lucruri sunt valabile în mod special pentru evrei. În capitolul 15 al Evangheliei sale, Ioan ne spune: “Dacă vă urăşte lumea, ştiţi că pe Mine M-a urât înaintea voastră. Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei; dar, pentru că nu sunteţi din lume, şi pentru că Eu v-am ales din mijlocul lumii, de aceea vă urăşte lumea.” Dacă sunteţi ucenici ai Domnului Isus Hristos, vă asigur că nu veţi câştiga nici un concurs de popularitate.

v.16  Veţi fi daţi în mînile lor pînă şi de părinţii, fraţii, rudele şi prietenii voştri; şi vor omorî pe mulţi dintre voi.

v.17  Veţi fi urîţi de toţi din pricina Numelui Meu.

v 18  Dar nici un păr din cap nu vi se va pierde.

v 19  Prin răbdarea voastră, vă veţi cîştiga sufletele voastre.

Aceste versete se aplică în mod direct în cazul celor 144 000 de evrei care nu vor fi nimiciţi în timpul necazului cel mare. Suferinţa acestor evrei va fi mult mai mare în timpul necazului cel mare decât a fost sub prigoana germanilor, în camerele de gazare şi lagărele de concentrare.

v.20 Cînd veţi vedea Ierusalimul înconjurat de oşti, să ştiţi că atunci pustiirea lui este aproape.

Vă amintiţi că ei L-au întrebat: “Când se vor întâmpla aceste lucruri?” Când nu va mai rămâne piatră peste piatră care să nu fie dărâmată? Ei bine, aceasta s-a întâmplat când Titus a asediat Ierusalimul, în anul 70 d.H. Părerea mea este că, după patruzeci de ani, aceşti oameni care Îl ascultau acum pe Domnul şi-au amintit spusele Lui când au văzut Ierusalimul distrus de oştirea lui Titus. Atunci şi-au spus: “Aceasta este ziua despre care vorbea Domnul!” Şi la fel va fi şi în zilele din urmă.

v.21  Atunci, cei din Iudea să fugă la munţi, cei din mijlocul Ierusalimului să iasă afară din el, şi cei de prin ogoare să nu intre în el.

Atunci ei trebuiau să facă acelaşi lucru ca în timpul necazului cel mare. Ei trebuiau să fugă din Ierusalim cât mai repede cu putinţă. Marele istoric evreu Josephus ne-a lăsat mărturie despre groaznicul asediu asupra Ierusalimului. În timpul acestui asediu prelungit, în care nimeni nu putea ieşi sau intra în oraş, mamele au ajuns să-şi mănânce copiii. Oamenii mureau ca muştele, iar morţii erau aruncaţi peste zidurile oraşului. Cei care au rămas fie au murit de foame, fie au fost vânduţi ca sclavi. Domnul ne face aici o imagine în miniatură a ceea ce va fi în vremea sfârşitului. Unii susţin că aşa ceva nu se poate întâmpla de două ori. S-a întâmplat o dată, dragi prieteni; acest lucru este deja istorie. Domnul a spus că se va întâmpla, şi s-a întâmplat.

El spune că se va întâmpla din nou, şi eu cred că El are dreptate.

v.22  Căci zilele acelea vor fi zile de răzbunare, ca să se împlinească tot ce este scris.

v.23  Vai de femeile cari vor fi însărcinate, şi de cele ce vor da ţîţă în acele zile! Pentrucă va fi o strîmtorare mare în ţară, şi mînie împotriva norodului acestuia.

v.24  Vor cădea supt ascuţişul săbiei, vor fi luaţi robi printre toate neamurile; şi Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri, pînă se vor împlini vremurile neamurilor.

Evreii erau împrăştiaţi. Titus i-a dus în robie. Ei au construit marele Colosseum din Roma. Asupra poporului Israel s-a abătut multă mânie şi nenorocire. Din ziua în care Titus a intrat în Ierusalim, acum mai bine de 1900 de ani, evreii nu au mai putut să-i alunge niciodată pe neevrei din Ierusalim. Neamurile au controlat Ierusalimul din vremea lui Titus, până în prezent. “Locurile sfinte” din Ierusalim sunt sub stăpânirea neamurilor şi unde ar trebui să fie templul evreilor se află moscheea lui Omar. Domnul a spus că Ierusalim va fi pe mâna neamurilor până când se va împlini vremea neamurilor. Am urmărit soarta Ierusalimului de-a lungul timpului şi am putut constata cât de exact în preziceri este Cuvântul lui Dumnezeu.

v.25  Vor fi semne în soare, în lună şi în stele. Şi pe pămînt va fi strîmtorare printre neamuri, cari nu vor şti ce să facă la auzul urletului mării şi al valurilor;

Cred că aceasta este o referire la ultimele zile dinaintea întoarcerii lui Hristos pe pământ. Aşa va fi în vremea din urmă.

v.26  oamenii îşi vor da sufletul de groază, în aşteptarea lucrurilor cari se vor întîmpla pe pămînt; căci puterile cerurilor vor fi clătinate.

Unii oameni citează acest verset şi spun că este o imagine a ceea ce se întâmplă în prezent.

Dragi prieteni, daţi-mi voie să spun că  încă nu aţi văzut nimic! Dacă voi credeţi că asistaţi în prezent la o împlinire a acestui verset, vă înşelaţi. Lucrurile merg rău, este adevărat. Crizele politice şi tulburările sociale declanşează o mare îngrijorare. Dezastrele naturale sunt copleşitoare, dar în zilele din urmă va fi şi mai rău.

v.27  Atunci vor vedea pe Fiul omului venind pe un nor cu putere şi slavă mare.

Hristos Se poate întoarce în orice moment. Totul se întâmplă atât de repede astăzi încât Biserica, trupul lui Hristos, ar putea fi luată de pe pământ înainte chiar să termin eu această frază. Dacă se va întâmpla aşa, sper că veţi fi cu mine în prezenţa lui Dumnezeu.

v.28  Cînd vor începe să se întîmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus, şi să vă ridicaţi capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie.“

Încep aceste lucruri să se întâmple? Nu sunt în măsură să-mi dau cu părerea asupra acestei teme. Nu am nici o informaţie din interior. Tot ce pot spune este că mântuirea şi răscumpărarea mea sunt mai aproape acum decât când am crezut pentru prima oară. Ştiu că Domnul Se va întoarce şi acesta este lucrul cel mai important pentru mine.

v.29  Şi le-a spus o pildă: ,,Vedeţi smochinul şi toţi copacii.

v.30  Cînd înfrunzesc, şi-i vedeţi, voi singuri cunoaşteţi că de acum vara este aproape.

v.31 Tot aşa, cînd veţi vedea întîmplîndu-se aceste lucruri, să ştiţi că Împărăţia lui Dumnezeu este aproape.

Eu cred în continuare că acest smochin este un simbol pentru poporul Israel. Ceasul lui Dumnezeu este marca Israel. Smochinul îl reprezintă pe Israel. Iată ce spune Ieremia 24:1-5;.

1   Domnul mi-a arătat două coşuri cu smochine, puse înaintea Templului Domnului, după ce Nebucadneţar, împăratul Babilonului, strămutase din Ierusalim şi dusese în Babilon, pe Ieconia, fiul lui Ioiachim, împăratul lui Iuda, pe căpeteniile lui Iuda, pe lemnari şi ferari.

2  Unul din coşuri avea smochine foarte bune, ca smochinele cari se coc întîi, iar celalt coş avea smochine foarte rele, cari nu se puteau mînca de rele ce erau.

 3  Domnul mi-a zis: ,,Ce vezi, Ieremio?“ Eu am răspuns: ,,Nişte smochine! Smochinele cele bune sînt foarte bune, iar cele rele sînt foarte rele şi, de rele ce sînt, nu se pot mînca.“

 4  Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:

5  ,,Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: ,Cum deosebeşti tu aceste smochine bune, aşa voi deosebi Eu, ca să le dau îndurare, pe prinşii de război ai lui Iuda, pe cari i-am trimes din locul acesta în ţara Haldeilor;

Sau proorocul Osea, care spune şi el în capitolul  9:10:

10  Am găsit pe Israel ca pe nişte struguri în pustie, am văzut pe părinţii voştri ca pe cele dintîi roade ale unui smochin, în primăvară; dar ei s’au dus la Baal-Peor, s’au pus în slujba idolului scîrbos, şi au ajuns urîcioşi ca şi acela pe care îl iubeau.

Iată deci cât de comună este această asemănare a lui Israel cu smochinul. Dar să ne întoarcem acum la pasajul din Luca.

v.32  Adevărat vă spun că nu va trece neamul acesta, pînă cînd se vor împlini toate aceste lucruri.

“Neamul acesta” poate să se refere la poporul Israel. Atunci ar susţine caracterul indestructibil al acestui popor. Sau s-ar putea referi la o generaţie de oameni şi la durata lor de viaţă. În acest caz, ar însemna că aceia care au văzut începutul acestor evenimente, vor fi martori şi la sfârşitul lor. Pentru că accentul pare să fie pus pe rapiditatea cu care se desfăşoară aceste evenimente, mai curând decât pe permanenţa poporului Israel, eu înclin să cred în cea de-a doua explicaţie.

v.33  Cerul şi pămîntul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.

v.34  Luaţi seama la voi înşivă, ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile cu îmbuibare de mîncare şi băutură, şi cu îngrijorările vieţii acesteia, şi astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră.

v.35  Căci ziua aceea va veni ca un laţ peste toţi ceice locuiesc pe toată faţa pămîntului.

Nu lăsaţi garda jos, prieteni! Nu renunţaţi! Nu cedaţi! Acestea sunt zile în care merită să trăim pentru Dumnezeu. Eu nu sunt chemat să schimb lumea, nici să aduc vreo reformă. Aceasta este treaba lui Dumnezeu, nu a mea dar  El mi-a cerut să trăiesc pentru El şi să răspândesc Cuvântul Lui. Eu asta încerc să fac, şi sper că şi voi faceţi la fel. Este o mare mângâiere să ştii că eşti în voia lui Dumnezeu.

v.36  Vegheaţi dar în tot timpul, şi rugaţi-vă, ca să aveţi putere să scăpaţi de toate lucrurile acestea, cari se vor întîmpla, şi să staţi în picioare înaintea Fiului omului.“

O altă traducere spune: “să fiţi socotiţi vrednici să scăpaţi de toate acestea”, în loc de “să aveţi puterea”. Cum veţi fi socotiţi vrednici? Singurul lucru care mă va face pe mine vrednic este Hristos. Prin urmare, eu m-am încrezut în El, L-am primit ca Mântuitor personal, mi-am încredinţat Lui viaţa, astfel încât, dacă voi fi viu la vremea Răpirii, Îl voi întâlni în văzduh, prin harul lui Dumnezeu.

v.37  Ziua, Isus învăţa pe norod în Templu, iar noaptea Se ducea de o petrecea în muntele care se cheamă muntele Măslinilor.

v.38  Şi tot norodul venea dis de dimineaţă la El în Templu, ca să-L asculte.

Mulţi dintre noi ne dorim să ne fi aflat în acel grup care L-a ascultat pe Domnul Isus în acele momente. Dar, nu pierderea nu este mare pentru că iată, El ne vorbeşte peste veacuri prin Cuvântul şi prin Duhul Său. Merită să-l ascultăm.

De fapt, dragi ascultători suntem acum tot mai aproape de umbra crucii Domnului Isus, apropiindu-ne de evenimentele finale ale vieţii pământene a Domnului Isus. Odată cu trecerea noastră în capitolul 22 al Evangheliei după Luca, ajungem şi la secţiunea care se ocupă de ultimele zile din viaţa pământească a Domnului Isus.

Toate incidentele enumerate în acest capitol au avut loc în ziua dinaintea răstignirii Domnului. Iuda unelteşte cu mai marii preoţilor să-L dea pe Isus pe mâinile lor. Isus plănuieşte ultima masă de Paşte cu ucenicii Săi, instituie Cina Domnului şi vesteşte faptul că va fi trădat. El le spune apostolilor care le va fi poziţia în Împărăţia viitoare. Îl avertizează pe apostolul Petru că se va lepăda de El de trei ori şi pe ucenici cu privire la viitor. Mai departe, Isus merge în Ghetsimani, este trădat de Iuda, arestat, dus la casa marelui preot, Petru se leapădă de El, este batjocorit, bătut şi adus înaintea Sinedriului. Toate acestea se petrec   într-o singură zi.

A fost o zi plină! Luca surprinde în acest capitol numai un segment din acea zi. El omite, de exemplu, spălarea picioarelor ucenicilor. Ziua aceea, ziua dinaintea răstignirii Sale, a fost o zi de criză, care a avea să-şi găsească apogeul în evenimentul central care urma să aibă loc la cruce. Tot ce s-a întâmplat până atunci ne îndreaptă atenţia spre răstignire.

Totul este pregătit pentru acest eveniment major. Conducătorii religioşi uneltesc împotriva lui Isus – aceasta este pregătirea pământului. Iuda conspiră în mod diabolic la trădarea Lui – aceasta este pregătirea iadului. Apoi Isus şi ucenicii plănuiesc să petreacă împreună masa de Paşte – aceasta este pregătirea cerului.

Dar să vedem modul în care se desfăşoară aceste evenimente, aşa cum sunt ele descrise de Luca:

v.1 Praznicul azimilor, numit Paştele, se apropia.

Domnul Isus ajunsese la Ierusalim. El pornise această călătorie spre moartea Sa pe cruce cu şase luni în urmă, pe când mai era încă în Cezareea lui Filip. Tot ce a făcut începând cu acel moment a fost un pas pe acest drum spre Ierusalim. Acum Muntele schimbării la faţă şi aşa-numita intrare triumfală sunt deja evenimente de domeniul trecutului.  Este vremea sărbătorii Paştelui şi El, Mielul lui Dumnezeu care a venit să ridice păcatele lumii, este gata să moară.

v.2  Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii căutau un mijloc cum să omoare pe Isus; căci se temeau de norod.

Conducătorii religioşi L-ar fi luat imediat şi L-ar fi măcelărit, dar se temeau de popor. Era sărbătoarea Paştelui, ceea ce însemna că veniseră la Ierusalim oameni din toate părţile; mai mult, ei erau acolo pentru Isus. Ei constituiau majoritatea tăcută.

v.3  Dar Satana a intrat în Iuda, zis şi Iscarioteanul, care era din numărul celor doisprezece.

Ei bine aceasta este o problemă intens discutată şi dezbătută. Este posibil ca un creştin să fie posedat de demoni? Este posibil ca Satan sau un demon să intre într-un creştin? Părerea mea este că nu se poate întâmpla aşa ceva. Dar este posibil ca un membru al bisericii care nu are viaţa predată pe deplin lui Dumnezeu să fie posedat de demon. Am întâlnit în biserică oameni despre care sunt convins că erau posedaţi de demoni pentru că altfel nu se poate explica nici purtarea, nici atitudinea lor.

Dragul meu prieten, dacă ai de gând să stai pe margine şi să asculţi Evanghelia, fără să te amesteci cu oamenii lui Dumnezeu, va veni ziua în care Satan se va muta în casa golită, aşa cum am văzut în Luca 11:24-26. Unul din demonii lui Satan îşi va face locuinţa în această casă. Aşa s-a întâmplat cu Iuda, care L-a respins pe Isus.

v.4  Iuda s’a dus să se înţeleagă cu preoţii cei mai de seamă şi cu căpeteniile străjerilor Templului cum să-L dea în mînile lor.

v.5  Ei s’au bucurat, şi au căzut la învoială să-i dea bani.

Conducătorii religioşi se întrebau cum să pună mâna pe Isus. Dar iată că unul din ai Lui vine şi se oferă să-L trădeze!

v.6  După ce le-a făgăduit că li-L va da în mîni, Iuda căuta un prilej nimerit să dea pe Isus în mînile lor, fără ştirea norodului.

Planul era următorul: aşteptaţi până iese mulţimea din Ierusalim. Aşteptaţi până când Îl putem prinde singur, astfel încât poporul să nu ştie ce facem. Ei au plănuit să-L prindă pe ascuns. Iuda trebuia să-i anunţe pe conducătorii religioşi când era momentul potrivit. De fapt, acel moment nu a mai venit, pentru că Isus i-a forţat să acţioneze imediat. În Evanghelia după Ioan ni se spune că Isus, după ce i-a întins lui Iuda acea ultimă bucăţică, Isus i-a spus acestuia: “Ce ai să faci, fă repede. A venit momentul. Va trebui să te mişti repede.” Şi Iuda a făcut întocmai.

Acum Domnul Isus şi ucenicii Lui fac planuri pentru ultima masă de Paşte luată împreună.

v.7  Ziua praznicului Azimilor, în care trebuiau jertfite Paştele, a venit.

v.8  Şi Isus a trimes pe Petru şi pe Ioan, şi le-a zis: ,,Duceţi-vă de pregătiţi-ne Paştele, ca să mîncăm.“

v.9   ,,Unde voieşti să pregătim?“ L-au întrebat ei.

v.10  El le-a răspuns: ,,Iată, cînd veţi intra în cetate, vă va ieşi înainte un om, ducînd un ulcior cu apă; mergeţi după el în casa în care va intra,

v.11  şi spuneţi stăpînului casei: ,Învăţătorul îţi zice: Unde este odaia pentru oaspeţi, în care să mănînc Paştele cu ucenicii Mei?`

v.12  Şi are să vă arate o odae mare de sus, aşternută gata: acolo să pregătiţi Paştele.“

v.13  Ei au plecat, şi au găsit aşa cum le spusese El. Şi au pregătit Paştele.

La fel ca şi în cazul intrării în Ierusalim, Domnul nostru pregătise totul încă cu mult timp înainte. Domnul nostru mai fusese în Ierusalim de multe ori şi se pare că îl cunoştea pe proprietarul acestei odăi de sus. Sunt sigur că acesta I-a spus lui Isus: “Când mai vii în Ierusalim, adu-i şi pe ucenicii Tăi aici.” Probabil că Domnul aranjase deja cu el să folosească această cameră şi acum îl anunţa că va avea nevoie de ea.

v.14  Cînd a sosit ceasul, Isus a şezut la masă cu cei doisprezece apostoli.

Acesta este momentul ultimei cine şi Iuda este şi el prezent.

Dragii mei, Domnul Isus, cu toate că ştia ce este în inima lui Iuda nu l-a respins de la această părtăşie specială, instituirea cinei Domnului.

Cred că aceasta reprezintă din plin care este atitudinea lui Dumnezeu faţă de orice om păcătos – dragoste, acceptare.

Dumnezeu aşteaptă şi astăzi oaspeţi la masa sa. El nu este selectiv, el invită cu dragoste, dar el invită şi la schimbare şi fie lăsăm inimile noastre pătrunse de dragostea Lui fie le împietrim şi ajungem vânzătorii Lui.

Doamne, dă-ne puterea să acceptăm tot ce va fi nevoie pentru a fi cu tine şi nu împotriva Ta.