Itinerar Biblic Ep.0198 – Luca Cap.18

Rezumat

  • Tânărul bogat.
  • Zacheu.

Dragi ascultători, am văzut din incursiunile noastre anterioare prin Cuvântul lui Dumnezeu, cât de important este să avem o apropiere corectă faţă de Dumnezeu şi de Cuvântul Său. Nu ne putem apropia de Dumnezeu oricum. Chiar în acest capitol 18 din Evanghelia după Luca, am văzut ce a spus Domnul Isus cu privire la modul în care trebui să ne îndreptăm către Dumnezeu cu rugăciunile noastre. De asemenea, El a folosit pilda fariseului şi vameşului pentru a ne arată care este atitudinea potrivită a inimii care caută apropierea de Dumnezeu. Apoi, Domnul Isus a luat nişte copilaşi şi i-a pus în mijlocul ucenicilor, prezentându-i ca pe nişte modele pentru cei ce vor să intre în Împărăţia lui Dumnezeu.

Astăzi continuăm, incursiunea noastră în capitolul 18 şi Domnul Isus continuă exemplele privitoare la atitudinea adecvată  faţă de Împărăţia lui Dumnezeu.

Această relatare care îl implică pe tânărul bogat este prezentă şi în Matei 19:16-30 şi în Marcu 10:17-31. Este o poveste excelentă. Domnul cercetează conduita tânărului bogat şi noi toţi avem de învăţat de aici.

v.18  Un fruntaş a întrebat pe Isus: ,,Bunule Învăţător, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa vecinică?“

v.19  ,,Pentruce Mă numeşti bun?“ i-a răspuns Isus. ,,Nimeni nu este bun decît Unul singur: Dumnezeu.

Domnul Isus Hristos îl determină pe acest tânăr să înţeleagă că, dacă a recunoscut bunătatea în Isus, acest lucru este adevărat pentru că Isus Hristos este Dumnezeu. Acesta este motivul pentru care Isus l-a îndemnat să-I urmărească raţionamentul. Astfel el ar fi ajuns să-L accepte pe Isus ca fiind Hristosul, Fiul Dumnezeului cel viu, aşa cum făcuseră ucenicii.

v.20  Ştii poruncile: ,Să nu preacurveşti; să nu ucizi; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta.“

v.21  ,,Toate aceste lucruri,“ I-a zis el, ,,le-am păzit din tinereţea mea.“

v.22  Cînd a auzit Isus aceste vorbe, i-a zis: ,,Îţi mai lipseşte un lucru: vinde tot ce ai, împarte la săraci, şi vei avea o comoară în ceruri. Apoi, vino şi urmează-Mă.“

Isus a adus în faţa ochilor tânărului bogat cea de-a doua secţiune a celor zece porunci, secţiune numită probitas. Această secţiune se ocupă de relaţia omului cu semenii lui. Prima secţiune se ocupă de relaţia omului cu Dumnezeu şi este numită pietas. Acest tânăr îndeplinea cerinţele celei de-a doua secţiuni, dar nu şi pe cele ale primei secţiuni. El avea nevoie de o relaţie cu Dumnezeu, care era evident că îi lipsea. Averea stătea în calea acestei relaţii. Legea îl condamna pe acest tânăr. Bogăţiile erau o piatră de poticnire pentru el. Pentru altul, alta ar fi fost piatra de poticnire. Este imposibil pentru om să intre în Împărăţia lui Dumnezeu prin intermediul bogăţiile sau al altor lucruri omeneşti. Numai Dumnezeu poate trece o cămilă prin urechea acului şi numai El poate regenera.

v.23   Cînd a auzit el aceste cuvinte, s’a întristat de tot; căci era foarte bogat.

v.24  Isus a văzut că s’a întristat de tot, şi a zis: ,,Cît de anevoie vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu cei ce au avuţii!

v.25  Fiindcă mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea acului, decît să intre un om bogat în Împărăţia lui Dumnezeu.“

v 26  Cei ce-L ascultau, au zis: ,,Atunci cine poate fi mîntuit?“

v.27  Isus a răspuns: ,,Ce este cu neputinţă la oameni, este cu putinţă la Dumnezeu.“

v.28  Atunci Petru a zis: ,,Iată că noi am lăsat totul, şi Te-am urmat.“

v.29  Şi Isus le-a zis: ,,Adevărat vă spun că nu este nimeni, care să-şi fi lăsat casa, sau nevasta, sau fraţii, sau părinţii, sau copiii, pentru Împărăţia lui Dumnezeu,

v.30  şi să nu primească mult mai mult în veacul acesta de acum, iar în veacul viitor, viaţa vecinică.“

În ciuda lipsurilor şi a refuzul de a renunţa la avere, ni se spune că Domnul l-a iubit. Bogăţiile l-au despărţit pe acest om de Isus. Dacă L-ar fi urmat pe Isus, ar fi venit la cruce pentru răscumpărare, pentru că la vremea aceea Isus era foarte aproape de cruce. Cine era acest tânăr? Nu ştiu cine era. Poate că şi voi sunteţi la fel ca el. L-a urmat El oare pe Domnul mai târziu? Sperăm că da. Voi Îl veţi urma pe Domnul Isus? El vă iubeşte extraordinar de mult. Dar care este atitudinea voastră faţă de El? Spuneam  că aceste discursuri au menirea să ne atragă atenţia asupra atitudinii pe care o avem faţă de Dumnezeu. Iată că aici este vorba despre locul pe care îl ocupă Dumnezeu în viaţa noastră. Dacă este vorba numai de despre o religie pe care o avem nu este suficient. Dacă este vorba însă despre o relaţie, atunci El trebuie să ocupe cel mai important loc în inimile noastre.

Înainte de a ne apropia de următorul eveniment în care este implicat, Domnul nostru, respectiv, vindecarea unui orb, aş dori să spun un lucru. Criticii Bibliei găsesc aici o contradicţie din cauză că Matei vorbeşte despre doi orbi, în timp ce Marcu şi Luca vorbesc doar despre unul.

Şi totuşi, dacă citiţi acest fragment cu atenţie, veţi vedea că Matei şi Marcu se referă în mod evident la o lucrare de vindecare, în timp ce Isus Se depărta de Ierihon. Bartimeu, cel activ dintre cei doi, cel care a strigat: “Isuse, fiul lui David”, este menţionat pe nume de Marcu. Vindecarea descrisă de Luca a avut loc înainte ca Isus să intre în Ierihon. Şi acest om a folosit formula de adresare: “Fiul lui David” ceea ce poate duce la confuziile menţionate.

Dar să vedem mai bine ce ne spune Cuvântul lui Dumnezeu:

v.35  Pe cînd Se apropia Isus de Ierihon, un orb şedea lîngă drum şi cerşea.

v.36  Cînd a auzit norodul trecînd, a întrebat ce este.

v.37  I-au spus: ,,Trece Isus din Nazaret.“

Adresându-I-se lui Isus cu formula “Fiul lui David”, el a recunoscut poziţia de împărat a lui Isus. El ştia că Isus putea să-l vindece aşa că nimeni nu-l mai putea face să tacă. El ştia ce voia şi avea mare încredere în Isus. Purtarea lui Isus faţă de acest om este plină de tandreţe. Tot ce face El cu acest om este fascinant.

v.38  Şi el a strigat: ,,Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!“

v.39  Ceice mergeau înainte, îl certau să tacă; dar el ţipa şi mai tare: ,,Fiul lui David, ai milă de mine!“

v.40   Isus S’a oprit, şi a poruncit să-l aducă la El; şi, după ce s’a apropiat, l-a întrebat:

v.41  ,,Ce vrei să-ţi fac?“ ,,Doamne,“ a răspuns el, ,,să-mi capăt vederea.“

v.42  Şi Isus i-a zis: ,,Capătă-ţi vederea. Credinţa ta te-a mîntuit.“

v.43  Numaidecît, orbul şi-a căpătat vederea, şi a mers după Isus, slăvind pe Dumnezeu. Tot norodul, cînd a văzut cele întîmplate, a dat laudă lui Dumnezeu.

După ce a fost vindecat, el L-a urmat pe Isus cu ochii deschişi. Ce va vedea acest om în câteva zile? Îl va vedea pe Isus murind pe cruce. Un număr extrem de mare de oameni – cu vederea perfectă – nu L-au văzut pe Isus murind pe cruce nici până în ziua de astăzi. Şi nici nu văd legătura acestei morţi pe cruce cu viaţa lor personală şi cu iertarea păcatelor lor. Dacă acesta este şi cazul vostru, dragi prieteni, priviţi la El şi veţi trăi!

Dar să privim şi mai departe la următorul capitol, capitolul 19:

Acest capitol începe cu o altă întâlnire încântătoare, de această dată eroul fiind Zacheu, vameşul. Isus face un ocol prin Ierihon pentru a ajunge la un om care se suise într-un dud. Luca este singurul evanghelist care ne relatează această întâmplare cu vameşul Zacheu.

Să ne amintim faptul că, în momentul desfăşurării acestui incident, Domnul Isus Hristos este pe drumul spre Ierusalim unde va muri pe cruce. În această călătorie, El Se duce la Ierihon.

v.1 Isus a intrat în Ierihon, şi trecea prin cetate.

 

Luca ne spune că Isus trecuse prin ţinutul samaritenilor. Când a ieşit din Samaria, S-a îndreptat spre Ierusalim. Pentru moment, pare să se fi depărtat de calea spre chin şi moarte. Să fie oare chiar aşa? Domnul Isus merge la Ierihon pentru că acolo se află un anume păcătos. De fapt, în Ierihon se află doi sau trei păcătoşi pentru care face Domnul Isus acest ocol. Dacă pierdeţi din vedere ce se întâmplă aici, veţi pierde şi mesajul acestui fragment.

Ierihonul a fost cetatea pe care Dumnezeu a dat-o în mâna lui Iosua. A fost pus un blestem asupra oricui ar fi încercat să reconstruiască această cetate. Omul care a reconstruit cetatea în vremea lui Ahab a avut parte din plin de acest blestem. În zilele lui Isus, Ierihonul era ca un fel de staţiune, un sat de vacanţă al acelor vremuri. Mulţi oameni îşi petreceau vacanţa sau concediul acolo. În această cetate trăiau vameşii. Vameşii erau un fel de  Mafia modernă. Ei erau cei care strângeau taxele, astfel că erau dispreţuiţi de oameni.

Ni se spune că Isus a intrat şi a trecut prin Ierihon. La fel, El a intrat şi a trecut prin această lume. El nu a venit pe pământ pentru a rămâne aici, a venit pentru a muri.

Eu am venit pe pământ pentru a trăi şi sper să mai trăiesc mulţi ani de acum încolo. Dar unicul scop al lui Isus era acela de a muri pentru păcatele lumii. Acest demers al Său este oglindit în faptul că El a intrat şi a trecut prin Ierihon. Nu scăpaţi din vedere acest lucru.

v.2  Şi un om bogat, numit Zacheu, mai marele vameşilor,

În acest verset sunt spuse trei lucruri despre acest om.

Duhul Sfânt are o anumită metodă de a ne spune, dintr-o singură trăsătură de condei, tot ce trebuie să ştim despre o anumită persoană.

Din acest verset aflăm că pe acest om îl chema Zacheu. Când am aflat că Zacheu înseamnă “pur” am început să râd cu poftă. Soţia mea a venit în biroul meu să vadă ce era atât de amuzant de puteam râde aşa de tare. Imaginaţi-vă un vameş pur! Dar lui Zacheu i-a fost dat acest nume când era doar un nou-născut. Părinţii lui l-au privit şi au ajuns la concluzia că au cel mai frumos şi mai drăgălaş copil din lume. Când a crescut, cred că mulţi se distrau strigându-l prin Ierihon. Ce mai nume pentru o persoană care strânge biruri!

Zacheu era mai marele vameşilor. Părinţii lui nu au visat niciodată că El va ajunge aşa. Într-o noapte întunecată a trebuit să decidă dacă se va vinde romanilor sau nu. Ca vameş, el trebuia să plătească romanilor un anumit tribut pentru zona de pe care strângea biruri sau taxe. Fireşte că el strângea biruri mai mari decât le declara romanilor şi astfel a ajuns bogat. Zacheu era şeful vameşilor. El renunţase la religia lui. Nu mai avea acces la templu. S-ar putea foarte bine ca el să fi fost vameşul care venise la templu să se roage, dar stătea deoparte şi spunea: “Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!” (Luca 18:13). Zacheu dorea să poată veni la scaunul îndurării, voia să se poată întoarce la Dumnezeu.

Zacheu era bogat. El storcea tot ce se putea din ocupaţia lui. Nu se îngrijea de afacerile lui numai cu jumătate de inimă. Dacă mergea să strângă taxe de la o văduvă şi aceasta nu avea cu ce să plătească, el o dădea afară din casă. Dacă un om nu putea plăti, punea o ipotecă pe casa lui. Zacheu jefuise mulţi oameni pe această cale. Deşi luase cândva decizia de a fi vameş, Zacheu a descoperit că nici măcar toată averea din lume nu-i poate satisface inima. El îşi dorea să poată da timpul înapoi şi să aibă un nou început. El o apucase pe o stradă cu sens invers şi nu mai exista cale de întoarcere spre scaunul îndurării. El îşi dorea să aibă parte de îndurare, iar Domnul ştia acest lucru. Domnul Isus S-a dus la Ierihon cu scopul de a-l ajuta pe acest om. Isus voia să-L ia pe Zacheu cu El şi să-l ducă, nu la Ierusalim, ci la crucea mântuirii.

v.3  căuta să vadă care este Isus; dar nu putea din pricina norodului, căci era mic de statură.

Spuneam că unii au ajuns la controverse din pricina numărului de orbi care s-au întâlnit cu Domnul Isus în Ierihon. Unii susţin că este vorba despre doi, alţii numai despre unul. Ce-aţi spune de trei orbi vindecaţi de Domnul Isus? Dacă am spune că unul din ei era Zacheu, care nu putea să vadă care este Isus din cauza mulţimii, fiindcă era mic de statură? El avea ochi buni, dar fiind prea scund, privirea îi cădea prea aproape de pământ. Fiind atât de mic de statură, Zacheu a trebuit să se urce într-un dud pentru a vedea mai bine. Zacheu nu a găsit nici o scară, aşa că s-a urcat într-un copac.

v.4  A alergat înainte, şi s’a suit într’un dud ca să-L vadă; pentrucă pe drumul acela avea să treacă.

În original, este vorba despre “sikamonis”, un arbore exotic mare, cu lemn tare şi cu fructe comestibile, asemănătoare cu smochinele. Altă traducere redă “sicomor” în loc de dud. Totuşi, un astfel de copac are trunchiul subţire şi este o distanţă destul de mare până la primele ramuri. Cred că Zacheu a transpirat tare mult până a ajuns la prima ramură destul de solidă pentru a-l susţine. După ce s-a instalat, a aşteptat convins că Isus va trece pe acolo.

Domnul nostru ştia că Zacheu era acolo. Isus a trecut prin Ierihon pentru a ajunge la Zacheu.

v.5  Isus, cînd a ajuns la locul acela, Şi-a ridicat ochii în sus, şi i-a zis: ,,Zachee, dă-te jos de grabă, căci astăzi trebuie să rămîn în casa ta.“

Cred că Domnul a râs când a privit în sus şi l-a văzut pe Zacheu în sicomor. Este adevărat că textul nu se spune că aşa a fost, dar este dificil să citeşti acest text fără să vezi umorul din el. Domnul S-a uitat la acel copac, ca şi când ar spune: “Ei bine, Zacheu, ai vrut să mă vezi. Te-ai chinuit să te urci în acel copac. Acum grăbeşte-te şi coboară!”

Să se grăbească? Dar şi-a irosit jumătate din zi cu efortul de a se sui în copac! Totuşi, nu i-a luat mult să coboare. Este întotdeauna mai uşor să cobori decât să urci într-un copac. Domnul i-a spus lui Zacheu: “Astăzi trebuie să rămân în casa ta.”

Domnul Isus nu a spus că va sta în casa primarului, nici în casa vreunui fariseu, nici în casa altei persoane importante din ţinut. Avea de gând să poposească în casa unui vameş.

v.6   Zacheu s’a dat jos în grabă, şi L-a primit cu bucurie.

v.7  Cînd au văzut lucrul acesta, toţi cîrteau şi ziceau: ,,A intrat să găzduiască la un om păcătos!“

Zacheu este vesel acum. Pentru el, aceasta era o ocazie deosebită, plină de bucurie. Dar “toţi cârteau”, spune Biblia. Cine sunt aceşti “toţi”? Mulţimea bârfitoare. Ei îşi spuneau unii altora: “Vă închipuiţi? Se duce să cineze în casa unui om păcătos?”

A trecut o perioadă de timp, nu ştim cât de lungă. Isus a mâncat în casa lui Zacheu, dar nu a stat toată noaptea. Uşa casei s-a închis şi oamenii au rămas pe afară bârfind, dar nimeni nu ştia ce se întâmplă înăuntru. Într-un final, uşa s-a deschis şi a apărut Zacheu.

v.8  Dar Zacheu a stătut înaintea Domnului, şi I-a zis: ,,Iată, Doamne, jumătate din avuţia mea o dau săracilor; şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, îi dau înapoi împătrit.“

Se întâmplase ceva cu acest om! El a recunoscut că i-a furat pe cei săraci şi a promis să dea săracilor jumătate din averea sa şi să înapoieze de patru ori mai mult de la cei de la care a luat pe nedrept. El acţiona în conformitate cu prevederile Legii mozaice (Exod 22). Ceva se întâmplase înlăuntrul lui Zacheu şi acum el era un om nou.

Nu ne este relatată conversaţia dintre Isus şi Zacheu. Dintr-un anume motiv, Duhul Sfânt nu ne-a lăsat să vedem care a fost discuţia dintre ei. Cu toate acestea, ştim că Domnul Isus aborda două teme când vorbea cu oamenii:

  1. nevoia omului şi
  2. capacitatea lui Dumnezeu de a împlini acea nevoie.

Nu a fost nevoie ca Domnul să-i spună lui Zacheu că este păcătos. Zacheu ştia că este păcătos şi la fel ştiau şi toţi cei care-l cunoşteau. Domnul i-a spus că exista o soluţie pentru problema păcatului din viaţa sa. El a spus: “Mă duc la Ierusalim unde voi muri pe cruce pentru ca şi tu să poţi veni înaintea scaunului de îndurare.”

v.9  Isus i-a zis: ,,Astăzi a intrat mîntuirea în casa aceasta, căci şi el este fiul lui Avraam.

Zacheu fusese alungat de la scaunul de îndurare din templu când acceptase să fie vameş. Acel scaun de îndurare Îl prefigura pe Hristos şi sângele Lui vărsat pe cruce. Domnul voia ca acest om să ştie că El merge la cruce şi că va muri pentru ca să se poată face ispăşire şi pentru păcatele lui. Acest vameş L-a acceptat pe Hristos şi a devenit un om nou.

Dar iată şi motivul pentru care Domnul Isus face un asemenea gest:

v.10  Pentrucă Fiul omului a venit să caute şi să mîntuiască ce era pierdut.“

Aş dori să observaţi că, atunci când a ieşit la uşă,  Zacheu nu a spus: “Vreau să-mi prezint şi eu mărturia: Isus mântuieşte şi ocroteşte şi satisface inima oricui.”

În loc de aşa ceva, El a spus: “Voi da jumătate din bunurile mele celor săraci şi voi îndrepta lucrurile care au fost greşite.” Din această declaraţie a lui, eu ştiu că el a fost convertit.

Dragul meu prieten, acesta este singurul mod în care lumea poate vedea că aţi fost convertiţi. Cei din jur nu sunt convinşi că sunt convertiţi pentru că voi mărturisiţi acest lucru, ci pentru că văd că s-a schimbat ceva în viaţa voastră. Dacă nu ar fi fost această schimbare în viaţa lui, eu nu aş fi ştiut niciodată dacă vameşul acesta a fost convertit.

Experienţa lui Zacheu este un exemplu bun pentru ceea ce spune Iacov în epistola sa, la capitolul 2, versetul 18: “Dar va zice cineva: ‘Tu ai credinţa şi eu am faptele.’ ‘Arată-mi credinţa ta fără fapte, şi eu îţi voi arăta credinţa mea din faptele mele.’” Zacheu şi-a arătat credinţa prin faptele lui. El nu a vorbit despre credinţa lui: a demonstrat-o. Lumea de astăzi nu stă să asculte, ci vrea să vadă ceva. Zacheu avea ceea ce caută lumea să vadă. Isus cinase împreună cu el şi viaţa lui se schimbase.

Isus intră şi trece şi astăzi prin oraşul vostru, prin satul vostru, oriunde v-aţi afla, şi vrea să cineze cu cei care nu-L cunosc. El vrea să vorbească despre sufletul vostru şi despre mântuire. A trecut şi prin casa voastră? A bătut la uşa inimii voastre? L-aţi lăsat să intre?