Itinerar Biblic Ep.0196 – Luca Cap.16 Vers.13-31

Rezumat

  • Pericolul de a-i face pe alţii să păcătuiască.
  • Credincioşia în slujire.
  • Vindecarea celor zece leproşi.

Dragi ascultători, în capitolul pe care-l avem în faţă, capitolul 17 din Evanghelia după Luca,  îl găsim pe  Domnul Isus îi avertizându-i  pe ucenicii Săi cu privire la cât de grav este să-l faci pe altul să păcătuiască. El le vorbeşte şi despre iertare şi despre slujirea cu credincioşie. De asemenea Luca este singurul care ne redă pilda cu slujirea dedicată care i se cuvine stăpânului. Tot aici este descris incidentul cu vindecarea celor zece leproşi, dintre care numai unul se întoarce să mulţumească.

Domnul Isus începe cu avertismentul referitor la prilejurile de păcătuire.

v.1 Isus a zis ucenicilor Săi: ,,Este cu neputinţă să nu vină prilejuri de păcătuire; dar vai de acela prin care vin!

v.2  Ar fi mai de folos pentru el să i se lege o piatră de moară de gît, şi să fie aruncat în mare, decît să facă pe unul din aceşti micuţi să păcătuiască.

Ceea ce spune Domnul aici este foarte grav. Voi fi sincer cu voi; cred că aş prefera să fiu oricine altcineva decât o persoană care vinde droguri adolescenţilor, de pildă. Cred că pedeapsa pentru cel care vinde droguri va fi mai mare pentru alţii. Este foarte grav să-i faci pe alţii, mai ales pe cei tineri, să păcătuiască.

Un singur lucru este mai rău decât acela de a ajunge în iad, şi anume: să-ţi auzi fiul sau fiica spunând: “Am ajuns în iad pentru că te-am urmat pe tine”. Acesta este lucrul cel mai rău care i se poate întâmpla cuiva.

Iată de ce cred trebuie să ne gândim nu doar la noi ci si la cei din jurul nostru atunci când cedăm în faţa ispitelor. Noi purtăm şi responsabilitatea altora.

Dar să mergem mai departe.

v.3  Luaţi seama la voi înşivă! Dacă fratele tău păcătuieşte împotriva ta, mustră-l! Şi dacă-i pare rău, iartă-l!

v.4  Şi chiar dacă păcătuieşte împotriva ta de şapte ori pe zi, şi de şapte ori pe zi se întoarce la tine şi zice: ,Îmi pare rău!` -să-l ierţi.

v.5  Apostolii au zis Domnului: ,,Măreşte-ne credinţa!“

v.6  Şi Domnul a zis: ,,Dacă aţi avea credinţă cît un grăunte de muştar, aţi zice dudului acestuia: ,Desrădăcinează-te şi sădeşte-te în mare`, şi v’ar asculta.

Cu alte cuvinte, ucenicii Săi trebuie să fie gata oricând să ierte. El nu spune că cel care a păcătuit nu trebuie mustrat. Cel care a greşit trebuie să înţeleagă că a făcut ceva rău, dar când se pocăieşte cu sinceritate, el trebuie să fie iertat – chiar dacă mai face aceeaşi greşeală.

Acum, avem încă o situaţie în care Domnul Isus se dovedeşte a fi sever. Mulţi spun despre Isus că era blând, chiar Îl numesc Blândul Isus, dar dacă citiţi aceste fragmente, veţi vedea că El nu a fost întotdeauna blând. El era blând cu copiii, dar nu şi cu cei care îi făceau să păcătuiască.

v.7  Cine dintre voi, dacă are un rob, care ară sau paşte oile, îi va zice, cînd vine dela cîmp: ,,Vino îndată, şi şezi la masă?“

v.8  Nu-i va zice mai degrabă: ,,Găteşte-mi să mănînc, încinge-te, şi slujeşte-mi pînă voi mînca şi voi bea eu; după aceea, vei mînca şi vei bea şi tu?“

v.9  Va rămînea el îndatorat faţă de robul acela, pentrucă robul a făcut ce-i fusese poruncit? Nu cred.

Îngăduiţi-mi să fac o exemplificare. Unii oameni cred că, pentru că încearcă să respecte ce spune Predica de pe Munte şi sunt buni vecini, străduindu-se să-i iubească pe oameni, va veni o zi în care Dumnezeu va spune: “Ce om bun eşti! Ţi-ai câştigat biletul de drum spre cer.” Dacă împliniţi ce spune Predica de pe Munte şi respectaţi cele zece porunci – ceea ce nu puteţi oricum – nu faceţi altceva decât ceea ce trebuie. Credeţi că veţi primi mântuirea pentru aceasta?

Dragul meu prieten, să respecţi aceste legi este ceea ce trebuie să faci tu şi orice alt om creat de Dumnezeu. Este nevoie să recunoaştem faptul că mântuirea este un dar; nu puteţi lucra pentru el. Respectarea Legii lui Dumnezeu este o datorie.

v.10  Tot aşa şi voi, dupăce veţi face tot ce vi s’a poruncit, să ziceţi: ,,Sîntem nişte robi netrebnici; am făcut ce eram datori să facem.“

Dar să mergem mai departe şi să învăţăm o lecţie despre mulţumire şi recunoştinţă.

v.11 Isus mergea spre Ierusalim, şi a trecut printre Samaria şi Galilea.

Amintiţi-vă că Domnul Se afla pe drumul spre Ierusalim.

v.12  Pe cînd intra într’un sat, L-au întîmpinat zece leproşi. Ei au stătut departe,

v.13  şi-au ridicat glasul, şi au zis: ,,Isuse, Învăţătorule, ai milă de noi!“

v.14  Cînd i-a văzut Isus, le-a zis: ,,Duceţi-vă şi arătaţi-vă preoţilor!“ Şi pe cînd se duceau, au fost curăţiţi.

v.15  Unul din ei, cînd s’a văzut vindecat, s’a întors, slăvind pe Dumnezeu cu glas tare.

v.16  S’a aruncat cu faţa la pămînt la picioarele lui Isus, şi I-a mulţămit. Era Samaritean.

Fariseii au tresărit când au auzit aceste cuvinte!

v.17  Isus a luat cuvîntul, şi a zis: ,,Oare n’au fost curăţiţi toţi cei zece? Dar ceilalţi nouă, unde sînt?

v.18  Nu s’a găsit decît străinul acesta să se întoarcă şi să dea slavă lui Dumnezeu?“

v.19  Apoi i-a zis: ,,Scoală-te şi pleacă; credinţa ta te-a mîntuit.“

Isus a vindecat zece leproşi. Numai unul din zece, care era samaritean, s-a întors să-I mulţumească lui Isus pentru ce a făcut. Isus a mai făcut şi un al doilea lucru pentru el – i-a iertat păcatele. Ceilalţi nouă leproşi au fost vindecaţi, dar nu şi mântuiţi. Mulţumirea şi recunoştinţa ar trebui să fie nelipsite din inima creştinului. De ce mergeţi la biserică duminica? Vă duceţi să vă închinaţi lui Dumnezeu şi să-I mulţumiţi pentru tot ce a făcut în viaţa voastră? Mulţumirea pentru tot ce a lucrat Dumnezeu în viaţa voastră face parte din închinare. Biblia chiar ne spune să ne aducem cererile la cunoştinţa lui Dumnezeu, cu mulţumiri. Ar trebui să aveţi o inimă plină de mulţumire faţă de El.

v.20  Fariseii au întrebat pe Isus cînd va veni Împărăţia lui Dumnezeu. Drept răspuns, El le-a zis: ,,Împărăţia lui Dumnezeu nu vine în aşa fel ca să izbească privirile.

v.21  Nu se va zice: ,Uite-o aici`, sau: ,Uite-o acolo!` Căci iată că Împărăţia lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru.“

Isus spune că Împărăţia lui Dumnezeu nu va veni în aşa fel încât să izbească privirile. Cu cine vorbeşte Isus aici? El răspunde fariseilor care Îi cereau să spună când va veni Împărăţia.

Domnul Isus nu spune că Împărăţia lui Dumnezeu este în inimile acelor farisei ostili, fără frică de Dumnezeu. Împărăţia lui Dumnezeu era în mijlocul lor, în persoana Domnului Isus Hristos. Împăratul stătea chiar acolo, înaintea lor.

Stătea înaintea lor şi le vorbea deja despre a doua Sa venire în lumea aceasta.

Una din cele mai mari iluzii ale acestui veac este aceea că omul se va face mai bun pe sine însuşi şi lumea în care trăieşte, că va ridica Împărăţia lui Dumnezeu fără Dumnezeu. Omul se aşteaptă să aducă pe pământ împărăţia milenară, fără Hristos.

Ziua glorioasă a Împărăţiei a fost subiectul multor intervenţii ale Domnului Hristos. De fapt, El a pus un mare accent pe viitor, al schimbării iminente şi al revenirii Sale. Un teolog liberal care predicase despre Isus ca învăţător etic, a obosit să vorbească la fel ca un papagal şi a început să studieze cuvintele Domnului Isus Hristos. El a descoperit că Hristos era un învăţător escatologic (a scris şi o carte pe această temă) şi a spus că principalul Lui subiect era viitorul, revenirea Lui pe pământ.

În acest fragment atât de important pentru noi, Domnul Isus avertizează ucenicii să nu fie înşelaţi cu privire la revenirea Lui.

Întoarcerea lui Isus va avea loc în două etape. Prima etapă constă în ceea ce noi numim “răpirea Bisericii”, care înseamnă luarea celor credincioşi 1 Tesaloniceni 4:13-18. Dar în acest fragment Domnul Isus vorbeşte despre cea de-a doua fază a întoarcerii Sale, revenirea pe pământ pentru a pune bazele Împărăţiei Lui. Acest lucru se va întâmpla după Răpire.

v.22  Şi a zis ucenicilor: ,,Vor veni zile cînd veţi dori să vedeţi una din zilele Fiului omului, şi n’o veţi vedea.

v.23  Vi se va zice: ,Iată-L aici, iată-L acolo!` Să nu vă duceţi, nici să nu-i urmaţi.

La prima Sa venire, ei nu L-au recunoscut pentru că se uitau după un Mesia cuceritor care ar fi trebuit să-i elibereze de romani. În loc de aceasta, El a venit în lume în trupul unui prunc şi a trăit ca un ţăran. La următoarea Sa venire, nu va mai poposi într-un mic loc precum Betleemul, ci va veni în slavă. Prin urmare, Domnul le spune ucenicilor să nu dea nici o atenţie celor care vor spune că El este aici sau acolo sau că va veni la o anumită dată. Acesta este motivul pentru care nu se poate stabili cu precizie data venirii Domnului Isus.

v.24  Căci, cum iese fulgerul şi luminează dela o margine a cerului pînă la cealaltă, aşa va fi şi Fiul omului în ziua Sa.

Când Domnul Isus va veni pe acest pământ să pună bazele Împărăţiei Sale, va veni la fel de vizibil ca un fulger. Comparaţi acest verset cu pasajul mai lung din Matei 24.

v.25  Dar mai întîi trebuie să sufere multe, şi să fie lepădat de neamul acesta.

Crucea făcea parte din programul lui Dumnezeu. El a trecut pe calea crucii pentru a ajunge la mine şi la tine. Programul Lui era foarte clar: va suferi şi va fi respins de poporul Său.

v.26  Ce s’a întîmplat în zilele lui Noe, se va întîmpla la fel şi în zilele Fiului omului:

Cum era în zilele lui Noe? La ce se referă?

v.27  mîncau, beau, se însurau şi se măritau pînă în ziua cînd a intrat Noe în corabie; şi a venit potopul şi i-a prăpădit pe toţi.

Ce este în neregulă cu aceste lucruri? Căsătoria nu este un lucru greşit – este un lucru bun şi drept. Ce este rău în a mânca şi a bea? Trebuie să ne hrănim pentru a trăi. De ce menţionează Isus aceste lucruri? Ei bine, generaţia lui Noe trăia ca şi când Dumnezeu nu ar fi existat când judecata era iminentă. Astăzi oamenii beau şi mănâncă (şi nici măcar nu se mai căsătoresc, ci trăiesc împreună), fără să recunoască faptul că va veni judecata lui Dumnezeu – când anume, nu ştim.

v.28  Ce s’a întîmplat în zilele lui Lot, se va întîmpla aidoma: oamenii mîncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, zideau;

v.29   dar, în ziua cînd a ieşit Lot din Sodoma, a plouat foc şi pucioasă din cer, şi i-a pierdut pe toţi.

În acest moment, Domnul spune un lucru foarte important. Lot este cu totul diferit de Noe, cu toate că există şi asemănări. Nici un locuitor al Sodomei nu a intrat în panică, nici unul nu şi-a vândut proprietatea grăbindu-se să iasă din cetate. Bursa nu s-a prăbuşit din cauză că Lot a spus că vine judecata lui Dumnezeu. Cei din Sodoma pur şi simplu nu l-au crezut.

Dumnezeu nu a distrus cetatea până ce Lot nu a ieşit din ea. Nici nu va aduce marele necaz asupra acestui pământ (care precede venirea lui Hristos pe pământ) până nu-i va lua de aici pe toţi cei ce sunt ai Lui.  Este interesant că Domnul Isus foloseşte exemplul lui Lot aici, spre deosebire de discursul Său din Matei 24. El procedează astfel pentru că, în Matei, El răspunde la o întrebare despre venirea Sa pe pământ pentru stabilirea Împărăţiei lui Dumnezeu. Aici, în Luca, este vorba despre un subiect mai larg. Sodoma era osândită la nimicire din cauza păcatului ei, iar în momentul în care Lot a ieşit din cetate, judecata a căzut asupra ei. Convingerea mea este că marele necaz va începe în momentul în care credincioşii au părăsit acest pământ în timpul Răpirii lor la cer.

v.30  Tot aşa va fi şi în ziua cînd Se va arăta Fiul omului.

Dumnezeu are astăzi pe pământ oameni care sunt la fel ca Lot în multe privinţe. Deşi L-au primit pe Domnul Isus ca Mântuitor personal, ei fac compromisuri cu lumea. Şi totuşi, credincioşi fiind, ei vor fi luaţi din lume în ziua judecăţii. Astăzi lumea nu ascultă de avertismentul bisericii. La fel ca în zilele lui Lot, ei cred că glumim.

v.31  În ziua aceea, cine va fi pe acoperişul casei, şi îşi va avea vasele în casă, să nu se pogoare să le ia; şi cine va fi pe cîmp, de asemenea, să nu se mai întoarcă.

În relatarea din Matei, perioada aceasta este numită necazul cel mare.

Acum ne întoarcem la zilele lui Noe, cu care a început Domnul acest fragment.

v.32  Aduceţi-vă aminte de nevasta lui Lot.

Nevasta lui Lot este un exemplu de persoană care nu crede în Dumnezeu. Ea avea fiice şi prieteni în Sodoma. Probabil că aveau o partidă de cărţi în după-amiaza aceea. Ea tot repeta: “Hai să ne întoarcem!” De ce a privit în urmă? Ea nu a crezut că Dumnezeu va distruge cetatea.

Prin urmare, a ne aminti de nevasta lui Lot înseamnă a ţine minte că trebuie să credem ce spune Dumnezeu.

v.33  Oricine va căuta să-şi scape viaţa, o va pierde; şi oricine o va pierde, o va găsi.

Acesta este unul din marile paradoxuri ale Scripturii. În ziua aceea va fi mare înghesuială şi mulţi vor dori să-şi salveze viaţa, dar va fi prea târziu. Oamenii trebuie să fie dispuşi să-şi piardă viaţa şi să I-o predea lui Isus Hristos. Orice încercare de a vă salva viaţa în ziua aceea va fi zadarnică.

v.34  Vă spun că, în noaptea aceea, doi inşi vor fi în acelaş pat, unul va fi luat şi altul va fi lăsat;

v.35  două femei vor măcina împreună: una va fi luată, şi alta va fi lăsată.

v.36  Doi bărbaţi vor fi la cîmp: unul va fi luat şi altul va fi lăsat.“

Cine a fost luat din lume în zilele lui Noe? Cine a fost lăsat în lume? Aici Isus nu vorbeşte despre Răpire. La fel ca în Matei 24:37-41, aceasta este o referire directă la luarea celor necredincioşi pentru judecată şi lăsarea pe pământ a celor care vor intra în Împărăţia milenară.

Observaţi că Hristos credea într-un pământ rotund – unul  va fi în pat în timp ce altul va lucra la câmp. Va fi zi de o parte a pământului şi noapte de cealaltă parte.

v.37  Ucenicii L-au întrebat: ,,Unde, Doamne?“ Iar El a răspuns: ,,Unde va fi trupul acolo se vor strînge vulturii.“

Comparaţi acest verset cu cel din Apocalipsa 19:17. Aceasta este ceea ce noi numim bătălia de la Armaghedon, care este de fapt războiul de la Armaghedon, care va lua sfârşit când Hristos va veni să pună bazele Împărăţiei Sale pe pământ.

Dragii mei acestea sunt lucrurile pe care Domnul Isus le spune cu privire la lucrurile sfârşitului.

Menirea lor nu este aceea de a ne speria, nici acela de a oferi date amatorilor de speculaţii. Domnul Doreşte să ne facă conştienţi de o realitate cu care întreaga se va confrunta fie că doreşte fie că nu lucrul acesta.        În acele momente, dragii mei, suferinţa nu va fi cauzată numai de ceea ce se petrece în jurul oamenilor, dar şi de ceea ce va fi în inimile oamenilor, pentru că vedeţi, în acele momente orizonturile cunoaşterii noastre vor fi mărite. Atunci, cei care l-au respins pe Domnul Isus vor cunoaşte pe deplin pe cel ce l-au respins. La fel se va întâmpla şi cu cei care cred, numai că  pentru ei va o bucurie în plus. Pentru cei care l-au respins nu va fi decât aşa cum descrie şi Domnul Isus acele zile: Plânsul şi scrâşnirea dinţilor.

Dar ceea ce este extraordinar, dragul meu ascultător, este faptul că poţi să fi printre cei care aşteaptă cu bucurie acele momente.

Şi nici măcar nu ţi se cere să faci cine ştie ce lucruri mari. Tot ce trebuie să faci este să accepţi că eşti un păcătos şi că de acest păcat te poate izbăvi numai Fiul lui Dumnezeu, Domnul Isus Hristos, cel trimis de Dumnezeu Tatăl în mode special pentru aceasta.

Acceptând că El este Mântuitorul tău şi Domnul Tău vei fi imediat primit în familia lui Dumnezeu, vei deveni copil al lui Dumnezeu şi Dumnezeu nu are intenţia de a face vreun rău copiilor Săi.

Încă o dată, dragi ascultători, este important să ţinem cont de faptul că iadul nu a fost creat pentru oameni. Acolo este locul Diavolului şi îngerilor care l-au urmat. Nici un om nu ar trebuie să ajungă acolo, dar el se luptă din răsputeri să ducă cât mai mulţi cu sine.

Nu trebuie să ne lăsăm înşelaţi, nu este nevoie, Domnul Isus a câştigat orice luptă pentru noi, tot ce trebuie să facem este să credem şi să pretindem victoria lui în vieţile noastre. Este un lucru foarte important şi trebuie să ţinem cont de acest lucru.

Fie ca aceste cuvinte să atingă inimile noastre, şi orice nesiguranţă, orice capcană întinsă de inamicul lui Dumnezeu şi al omului, Diavolul să fie distrusă. Fie ca noi toţi să avem bucuria descoperirii complete a Dumnezeirii atunci când Domnul îi va chema la Sine pe toţi cei ce au crezut în El.

Şi fie ca şi tu dragul meu ascultător să fii printre ei.