Itinerar Biblic Ep.0183 – Luca cap. 6

 

Rezumat

·         Isus ia apărarea ucenicilor Săi care smulgeau spice în ziua Sabatului;

·         Vindecarea unui om paralizat în ziua de Sabat;

·         Alegerea celor doisprezece ucenici;

Dragi ascultători, Luca face dovada nu doar a unei bune documentări în ceea ce priveşte evenimentele legate de viaţa Domnului Isus dar şi a unei povestiri echilibrate şi  dinamice în acelaşi timp. Cu grija detaliului, el nu scapă din vedere, mişcarea  geografică a Domnului nostru.

Prima parte a acestui capitol cu numărul 6 din Evanghelia după Luca, este aproape o repetiţie a celorlalte Evanghelii sinoptice. Capitolul începe cu acţiunea Domnului Hristos în ziua Sabatului. Primul incident are loc în lanul de grâu în ziua de Sabat.

v.1 Într’o zi de Sabat, s’a întîmplat că Isus trecea prin lanurile de grîu. Ucenicii Lui smulgeau spice de grîu, le frecau cu mînile, şi le mîncau.

v.2  Unii dintre Farisei le-au zis: ,,Pentruce faceţi ce nu este îngăduit să faceţi în ziua Sabatului?“

v.3  Isus le-a răspuns: ,,Oare n’aţi citit ce a făcut David, cînd a flămînzit, el, şi cei ce erau împreună cu el?

v.4  Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu, a luat pînile pentru punerea înaintea Domnului, a mîncat din ele, şi a dat şi celor ce erau cu el, măcar că nu era îngăduit să le mănînce decît preoţii?“

v.5  Şi le zicea: ,,Fiul omului este Domn chiar şi al Sabatului.“

Ucenicii smulgeau spicele şi le frecau în mâini, iar fariseii îi acuzau de cules în ziua de Sabat. Ei nu încălcau însă Legea lui Moise, care le permitea să adune spice de grâu       (vezi Deuteronom 23:24, 25). Dacă ar fi tăiat spicele cu o seceră, aceasta ar fi însemnat că recoltează grâul. Dar fariseii aveau propria interpretare, aşa că această acţiune era considerată drept o încălcare a Legii.

Domnul Isus nu a insistat asupra faptului că ucenicii nu încălcaseră Sabatul, ba chiar a refuzat să se certe cu ei pe această temă. El a citat un incident din viaţa lui David, în care acesta încălcase în mod clar Legea lui Moise şi a fost îndreptăţit.

În felul acesta, El vroia să spună că litera Legii nu trebuia impusă atunci când aducea şi mai multe dificultăţi în viaţa unui slujitor al lui Dumnezeu. Este evident că ucenicilor le era foame. Ei trebuiau să plătească un preţ pentru că-L urmau pe Isus.

Apoi urmează incidentul din sinagogă, tot în ziua de Sabat.

v.6  În altă zi de Sabat, s’a întîmplat că Isus a intrat în sinagogă, şi învăţa pe norod. Acolo era un om, care avea mîna dreaptă uscată.

v.7  Cărturarii şi Fariseii pîndeau pe Isus, să vadă dacă-l va vindeca în ziua Sabatului, ca să aibă de ce să-L învinuiască.

v.8  Dar El le ştia gîndurile; şi a zis omului, care avea mîna uscată: ,,Scoală-te, şi stai în mijloc.“ El s’a sculat, şi a stătut în picioare.

v.9  Şi Isus le-a zis: ,,Vă întreb: Este îngăduit în ziua Sabatului a face bine ori a face rău? A scăpa o viaţă sau a o pierde?“

v.10  Atunci, Şi-a rotit privirile peste toţi, şi a zis omului: ,,Întinde-ţi mîna!“ El a întins-o, şi mîna i s’a făcut sănătoasă ca şi cealaltă.

v.11  Ei turbau de mînie, şi s’au sfătuit ce ar putea să facă lui Isus.

Omul cu mâna uscată a fost pus intenţionat acolo. În felul acesta, ei Îi făceau un compliment Domnului Isus. Ei credeau că El îl poate vindeca şi au crezut şi că va face acest lucru. Ei ştiau că Domnul Isus avea şi puterea de a vindeca şi compasiunea care să-L îndemne la acest gest. Şi aveau dreptate să gândească aşa. Domnul l-a vindecat pe acel om. Atunci, potrivnicii Lui s-au folosit de acest prilej pentru a-L acuza că a încălcat legea cu privire la ziua de Sabat. Matei ne spune că din acel moment ei au început să-I pună la cale moartea.

Trecem acum la alegerea celor doisprezece ucenici. Aşa cum am mai spus, unii dintre ucenici I-au fost prezentaţi Domnului când El S-a dus la Ierusalim. Mai târziu, când se afla pe ţărmul Mării Galileii, Isus i-a chemat pe aceşti oameni să-L urmeze. Apoi, ei s-au întors la pescuit. El a trecut din nou pe acolo şi i-a chemat. De data aceasta, ni se spune, ei au lăsat totul şi L-au urmat. Acum am ajuns la etapa finală. Dintr-un număr nespecificat de ucenici, Isus a ales doisprezece bărbaţi să fie apostolii Lui.

v.12 În zilele acela, Isus S’a dus în munte să Se roage, şi a petrecut toată noaptea în rugăciune către Dumnezeu.

v.13  Cînd s’a făcut ziuă, a chemat pe ucenicii Săi, şi a ales dintre ei doisprezece, pe cari i-a numit apostoli, şi anume:

v.14  Pe Simon, pe care l-a numit şi Petru; pe Andrei, fratele lui; pe Iacov; pe Ioan; pe Filip; pe Bartolomeu;

v.15  pe Matei; pe Toma; pe Iacov, fiul lui Alfeu; pe Simon, numit Zilotul;

v.16  pe Iuda, fiul lui Iacov; şi pe Iuda Iscarioteanul, care s’a făcut vînzător.

Observaţi că Domnul  Isus S-a rugat toată noaptea la Dumnezeu. De ce?

El urma să alege doisprezece oameni să fie apostolii Lui. Domnul Isus a petrecut toată noaptea în rugăciune înainte de a lua această decizie.

Unul din aceşti ucenici va fi un trădător, iar altul se va lepăda de El. Poate că cineva se gândeşte că acesta a fost un eşec. Oare? A fost un eşec pentru că unul a fost un trădător. Al doilea, Petru s-a pocăit în cele din urmă. Dar, nu cred că la aceste aspecte trebuie să privim. Trebuie să privim mai degrabă la efectul deosebit pe care l-a avut acest grup de oameni, oameni fără capacităţi deosebite, asupra lumii în care trăim.

Remarcaţi oricum faptul că oamenii lui Dumnezeu sunt întotdeauna aleşi. Candidaţii sunt mulţi, puteţi fi siguri de acest lucru, dar gândiţi-vă la cuvintele lui Ioan: “Nu voi M-aţi ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi”.

Acest verset a fost o mare mângâiere pentru mine. Nu cred că am vreo calitate care să mă fi calificat în vreun fel pentru predicare. Dar Domnul Isus a considerat că pot şi eu face parte dintre cei care pot sluji Lui. Sunt sigur că şi pentru mine, aşa cum o face pentru fiecare dintre noi, s-a rugat Domnul Isus.

În ceea ce-i priveşte pe ucenici,  Domnul a considerat că este esenţial şi practic să se roage toată noaptea dinaintea alegerii celor doisprezece.

Oamenii aleşi pentru lucrarea lui Dumnezeu ar trebui selecţionaţi după multă rugăciune.

Haina lui Ilie nu a căzut din întâmplare peste Elisei. Acesta a fost un fapt providenţial. Procedura utilizată în prezent de biserică pentru alegerea celor care să îndeplinească diverse sarcini este foarte diferită de metoda lui Dumnezeu. Noi ascultăm de sentimentele noastre şi consultăm dorinţele noastre egoiste. Folosim unităţi de măsură omeneşti în loc să le folosim pe cele ale lui Dumnezeu. Ar trebui să petrecem ceva timp cu Dumnezeu înainte de a lua orice decizie.

v.17  S’a pogorît împreună cu ei, şi S’a oprit într’un podiş unde se aflau mulţi ucenici de ai Lui, şi o mare mulţime de oameni, cari veniseră din toată Iudea, din Ierusalim, şi de pe lîngă marea Tirului şi a Sidonului, ca să-L asculte şi să fie vindecaţi de boalele lor.

v.18   Cei chinuiţi de duhuri necurate, erau vindecaţi.

v.19   Şi tot norodul căuta să se atingă de El, pentrucă din El ieşea o putere, care-i vindeca pe toţi.

Aşa cum am mai spus, cu această ocazie au fost vindecaţi foarte mulţi oameni. În timpul trăit de Isus pe pământ au fost vindecaţi mii de oameni. Celor care aveau nevoie de vindecare nu li se cerea să facă nimic deosebit. Domnul a vindecat chiar şi de la distanţă. Vindecările făcute de Domnul Isus erau reale şi avem mărturia doctorului Luca, mărturie care confirmă că oamenii erau cu adevărat vindecaţi. Eu nu cred în aşa-numiţii vindecători prin credinţă, dar cred în vindecarea prin credinţă.

Veniţi cu problema voastră înaintea Marelui Medic. El este doctorul cel mai bun la care puteţi ajunge şi El nu vă va cere nici un onorariu. Şi nici nu trebuie să îndepliniţi nu ştiu ce condiţii pentru a accepta să vă primească.

Ajungem acum la aşa-numita “predică de pe munte”, numai că aceasta nu a avut loc pe un munte, întrucât Luca ne spune că Domnul S-a oprit într-un podiş. Sigur că Predica de pe Munte a fost dată pe un munte, aşa cum este ea înregistrată de Matei.

Asemănările în conţinut ne arată că Domnul a predicat despre aceste lucruri de mai multe ori. Nu avem nevoie numai de o armonie a Evangheliilor, ci şi de contraste între ele.

Există deosebiri între predica din Matei şi cea înregistrată de Luca aici. Există aici omiteri, adăugiri, binecuvântări şi blesteme, atitudini şi judecăţi.

v.20  Atunci Isus Şi-a ridicat ochii spre ucenicii Săi, şi a zis: ,,Ferice de voi, cari sînteţi săraci, pentrucă Împărăţia lui Dumnezeu este a voastră!

v.21  Ferice de voi, cari sînteţi flămînzi acum, pentrucă voi veţi fi săturaţi! Ferice de voi cari plîngeţi acum, pentrucă voi veţi rîde!

v.22  Ferice de voi, cînd oamenii vă vor urî, vă vor izgoni dintre ei, vă vor ocărî, şi vor lepăda

numele vostru ca ceva rău, din pricina Fiului omului!

Până în acest punct, conţinutul Predicii de pe Podiş este identic cu cel al Predicii de pe Munte pe care o găsim în Matei. Domnul a prezentat aceleaşi învăţături în mai multe locuri, dar în moduri diferite. Începând cu versetul 23 este introdus un gând nou.

v.23  Bucuraţi-vă în ziua aceea, şi săltaţi de veselie; pentrucă răsplata voastră este mare în cer; căci tot aşa făceau părinţii lor cu proorocii.

Acest verset vorbeşte despre felul în care au fost primiţi profeţii şi despre atitudinea oamenilor faţă de ei. Adevăratul profet vorbeşte pentru Dumnezeu şi este persecutat. Profetul fals pretinde că Îl reprezintă pe Dumnezeu li este susţinut de oameni. Adevăratul profet trebuie să aibă credinţă în Dumnezeu şi să păstreze o încredere liniştită în lucrurile care nu se văd şi care sunt veşnice. Aşa este un om credincios faţă de Dumnezeu.

Versetele 20-22 vorbesc despre cei săraci, flămânzi şi slabi care sunt urâţi de toţi, respinşi, alungaţi, fiind consideraţi nişte paria. Tot ce aveţi de făcut este să vă uitaţi în Vechiul Testament pentru a vedea că acest lucru este adevărat. Şi este adevărat şi astăzi.

Omul care predică Cuvântul lui Dumnezeu va avea de întâmpinat multe greutăţi. Dacă nu este aşa, ceva nu e în regulă. Profeţii falşi erau (şi sunt) bogaţi şi nu duceau lipsă de nimic. Ei puteau râde şi erau consideraţi oameni buni. Iată că Dumnezeu are de spus ceva acestor profeţi falşi.

v.24   Dar, vai de voi, bogaţilor, pentrucă voi v’aţi primit aici mîngîerea!

v.25  Vai de voi, cari sînteţi sătui acum! Pentrucă voi veţi flămînzi! Vai de voi, cari rîdeţi acum, pentrucă voi veţi plînge şi vă veţi tîngui!

v.26  Vai de voi, cînd toţi oamenii vă vor grăi de bine! Fiindcă tot aşa făceau părinţii lor cu proorocii mincinoşi!

v.27  Dar Eu vă spun vouă, cari Mă ascultaţi: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine celor ce vă urăsc,

v.28  binecuvîntaţi pe cei ce vă blastămă, rugaţi-vă pentru cei ce se poartă rău cu voi.

Vom descoperi că falşii profeţi sunt susţinuţi de lume şi, dacă vor spune ce trebuie, lumea îi va plăti bine. Domnul Isus Hristos a arătat foarte clar că nu avea nevoie să aştepte ca Dumnezeu să-L plătească. Profetul fals poate să aibă o mare popularitate în lume, dar nu va fi pe placul lui Dumnezeu; poate să se distreze foarte bine pe pământ, dar va face întregul cer să plângă; poate să fie bine hrănit, dar sufletul lui va flămânzi.

Se vorbeşte foarte puţin astăzi despre bogatul fără frică de Dumnezeu. Domnul a avut ceva de spus despre această categorie: “Vai de voi, bogaţilor, pentru că voi v-aţi primit aici mângâierea!” Toţi îl condamnă pe săracul care a furat 10 000 de lei sau un costum de haine din târg. Dar săracii fără Dumnezeu nu sunt nici pe departe atât de periculoşi ca bogaţii fără Dumnezeu. Bogatul fără Dumnezeu dă strălucire lipsei de respect faţă de Dumnezeu. Probabil că există mai multă ipocrizie printre bogaţi decât în orice alte grupuri sociale. Ei plătesc un profet fals să le predice în biserică – de altfel, biserica şi terenul pe care este construită reprezintă proprietatea lor. Nici o biserică bogată nu are reputaţia de a fi o biserică evanghelică – prin aceasta înţelegând că Evanghelia nu este predicată în astfel de biserici. Poate că există şi excepţii, dar dacă sunt, eu nu le cunosc.

Este foarte important ca Evanghelia să ocupe locul principal în Biserică. Nimic din ceea ce facem în Biserică nu trebuie şi nu poate să înlocuiască predicarea cu acurateţe a Cuvântului Sfânt. El este garantul schimbării noastre pentru că este un Cuvânt Viu.

Dacă vreţi să ştiţi dacă-L urmaţi pe Domnul Isus, citiţi cu atenţie predica Lui din acest capitol şi vedeţi cum vi se potrivesc cele spuse aici.

v.31  Ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel.

v.32  Dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii iubesc pe cei ce-i iubesc pe ei.

v.33  Dacă faceţi bine celor ce vă fac bine, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii fac aşa.

v.34  Şi dacă daţi cu împrumut acelora dela cari nădăjduiţi să luaţi înapoi, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii dau cu împrumut păcătoşilor, ca să ia înapoi întocmai.

v.35  Voi însă, iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine şi daţi cu împrumut, fără să nădăjduiţi ceva în schimb. Şi răsplata voastră va fi mare, şi veţi fi fiii Celui Prea Înalt; căci El este bun şi cu cei nemulţămitori şi cu cei răi.

v.36  Fiţi dar milostivi, cum şi Tatăl vostru este milostiv.

v.37 Nu judecaţi, şi nu veţi fi judecaţi; nu osîndiţi, şi nu veţi fi osîndiţi; iertaţi, şi vi se va ierta.

v.38  Daţi, şi vi se va da; ba încă, vi se va turna în sîn o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra. Căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura.“

v.39  Le-a spus şi pilda următoare: ,,Oare poate un orb să călăuzească pe un alt orb? Nu vor cădea amîndoi în groapă?

v.40  Ucenicul nu este mai pe sus de învăţătorul lui; dar orice ucenic desăvîrşit va fi ca învăţătorul lui.

v.41  De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău, şi nu te uiţi cu băgare de seamă la bîrna din ochiul tău?

v.42  Sau cum poţi să zici fratelui tău: ,Frate, lasă-mă să-ţi scot paiul din ochi` şi, cînd colo, tu nu vezi bîrna din ochiul tău? Făţarnicule, scoate întîi bîrna din ochiul tău, şi atunci vei vedea desluşit să scoţi paiul din ochiul fratelui tău.

v.43  Nu este niciun pom bun, care să facă roadă rea, şi niciun pom rău care să facă roadă bună.

v.44  Căci orice pom se cunoaşte după roada lui. Nu se strîng smochine din spini, nici nu se culeg struguri din mărăcini.

v.45  Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, iar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui; căci din prisosul inimii vorbeşte gura.

v.46  De ce-Mi ziceţi: ,Doamne, Doamne!` şi nu faceţi ce spun Eu?

Păstorul unei biserici care vrea să se bucure de popularitate nu va vorbi despre păcat. Unii se folosesc de calea ocolită a psihanalizei pentru a explica păcatul. În aceşti termeni, păcatul este numit relicva unei jungle teologice. Conform multor predicatori moderni, păcatul nu este o încălcare a legii lui Dumnezeu. Acestor oameni le este teamă să spună că Dumnezeu urăşte păcatul şi că Iehova este un Om al Războiului.

Pentru a fi drept înaintea lui Dumnezeu nu se poate să aduci complimente propriului “ego”, să încurajezi mândria, să zâmbeşti în faţa păcatului şi să aplici o cremă hidratantă pe cancerul păcatului. Nu puteţi scrie o reţetă folosind mijloacele filozofiei şi s-o preparaţi cu plăcerile lumii, cu speranţa că astfel veţi fi găsiţi drepţi înaintea lui Dumnezeu. Singurul loc unde puteţi merge este la piciorul crucii. Acolo va face Dumnezeu operaţia, apelând la chirurgia cea mai drastică, pentru a face din voi făpturi noi în Hristos Isus. Acesta este mesajul predicii din podiş, care completează Predica de pe Munte. Este un mesaj pe care Domnul l-a prezentat de multe ori pentru multe grupuri diferite de oameni.

Domnul Îşi încheie predica printr-o pildă.

v.47  Vă voi arăta cu cine se aseamănă orice om care vine la Mine, aude cuvintele Mele, şi le face.

v.48  Se aseamănă cu un om care, cînd a zidit o casă, a săpat adînc înainte, şi a aşezat temelia pe stîncă. A venit o vărsare de ape, şi s’a năpustit şivoiul peste casa aceea, dar n’a putut s’o clatine, pentrucă era zidită pe stîncă.

v.49  Dar cine aude şi nu face, se aseamănă cu un om, care a zidit o casă pe pămînt, fără temelie. Şi s’a năpustit şivoiul asupra ei, ea s’a prăbuşit îndată, şi prăbuşirea acestei case a fost mare.“

Casa care a fost zidită pe stâncă a rămas în picioare. Casa care a fost construită pe nisip a fost măturată din calea furtunii.

Acest capitol îmi arată că sunt un păcătos pierdut. Sunt măturat în calea furtunii, dacă nu mă ţin de Stânca tare care este Hristos. Numai El este temelia pe care voi putea înălţa ceva durabil. Pavel a spus: “Căci nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă, şi care este Isus Hristos.”

Dragi prieteni, voi pe ce temelie zidiţi? Zidiţi voi pe Stânca tare care este Isus Hristos sau pe nisip?

Observaţi că în cadrul testului nu elementele decorative sunt testate ci temelia. Este important să observăm acest lucru pentru că dragi prieteni, suntem adesea preocupaţi de elemente decorative ale credinţei noastre în loc să fim preocupaţi de ceea ce constituie fundaţia credinţei noastre-relaţia Domnului Isus.

Dacă puteţi citi predica lui Isus din acest capitol fără să simţiţi că sunteţi un păcătos pierdut şi condamnat la o veşnicie în iad, vă plâng şi îmi pare rău pentru voi. Cum tot rău îmi pare şi de săracul om bogat care nu a auzit Evanghelia şi care nu ştie că poate veni la Isus să fie mântuit fără să trebuiască să plătească ceva pentru aceasta. Veniţi la El cu o credinţă simplă, şi El vă va mântui!