Itinerar Biblic Ep.0177 – Luca cap. 1:23-80

 

Rezumat

·         Cântarea Mariei.

·         Cântarea Elisavetei

·         Circumstanţele naşterii Domnului Isus.

Dragi ascultători, naşterea Domnului Isus reprezintă cel mai mare eveniment din istoria omului, alături de moartea Sa pe cruce şi învierea Sa. Este cel mai mare eveniment pentru că este întruparea lui Dumnezeu, coborârea lui Dumnezeu în această lume pentru ca noi să fim izbăviţi, să fim mântuiţi.

Iată de ce informaţiile privitoare la naşterea Domnului Isus ar trebuie să rămână în inima noastră. Este semnul dragostei lui Dumnezeu pentru noi oamenii păcătoşi.

Dar să ne întoarcem la acum la primul capitol din Evanghelia după Luca, la pasajele care ne dezvăluie circumstanţele întrupării fiului lui Dumnezeu.

Am văzut până acum, modul în care Dumnezeu pregăteşte venirea Fiului Său şi prima parte a acestei pregătiri este naşterea lui Ioan Botezătorul.

Zaharia, tatăl lui Ioan, era preot şi pe vremea când se afla în faţa altarului de aur, oficiind înaintea Domnului, îngerul Gavril i se arată pentru a aduce răspunsul la rugăciunile sale. Dar, Zaharia, asemenea multora dintre noi, deşi se roagă pentru un fiu, nu are credinţa suficientă şi din pricina aceasta rămâne fără grai.

v.23  După ce i s’au împlinit zilele de slujbă, Zaharia s’a dus acasă.

Cu mult timp în urmă, împăratul David a decis ca preoţii să slujească o anumită perioadă de timp la Templu, după care să aibă parte de o vacanţă. Slujea un preot, apoi venea altul la rând, în timp ce primul pleca în vacanţă. Aşa s-a întâmplat şi cu Zaharia, dar el a trebuit să-şi termine perioada de slujire fără posibilitatea de a vorbi. A venit şi momentul vacanţei, dar el tot nu putea vorbi. Îmi imaginez că s-a dus acasă la Elisabeta şi o asculta pe ea vorbind.

v.24  Peste cîtva timp, Elisaveta, nevasta lui, a rămas însărcinată, şi s’a ţinut ascunsă de tot cinci luni. ,,Căci“, zicea ea,

v.25  ,,iată ce mi-a făcut Domnul, cînd Şi-a aruncat ochii spre mine, ca să-mi ia ocara dintre oameni.“

Aceasta este o situaţie interesantă. Zaharia nu poate vorbi. Din cauza stării ei, Elisabeta stă retrasă vreme de câteva luni de zile. Îmi închipui că, în tot acel timp, a vorbit o grămadă, amintindu-i mereu lui Zaharia: “Vom avea un fiu!”

v.26 În luna a şasea, îngerul Gavril a fost trimes de Dumnezeu într’o cetate din Galilea, numită Nazaret,

v.27  la o fecioară logodită cu un bărbat, numit Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria.

Ne deplasăm acum de la Ierusalim la Nazaret. La şase luni după ce îi apăruse lui Zaharia, îngerul îşi face apariţia şi înaintea Mariei.

În versetul 27 este folosit de două ori cuvântul “fecioară”. Ştiţi ce este o fecioară? Spun acest lucru pentru că mi se pare că mulţi nu ştiu ce este aceea o fecioară. O fecioară este o femeie care nu ar putea avea un copil pe cale naturală pentru că nu a avut niciodată o relaţie sexuală cu un bărbat. Este nevoie să vorbim deschis şi clar despre acest lucru, pentru că sunt mulţi cei care spun că naşterea din fecioară este imposibilă din punct de vedere biologic. Scriptura spune foarte clar că Domnul Isus Hristos S-a născut din fecioară.

Nu obiectez atunci când un necredincios spune că nu crede în naşterea din fecioară, dar mă revolt atunci când spune că Biblia nu învaţă aşa ceva. Cred că cine face o asemenea afirmaţie stă cam prost cu intelectul sau pur şi simplu nu cunoaşte nişte lucruri elementare. Trebuie să ne amintim faptul că Luca era medic. El ne şi oferă cea mai detaliată relatare a naşterii Domnului Isus Hristos. Să nu credeţi că medicina de atunci era atât de primitivă încât să nu cunoască aceste lucruri cu privire la naşteri.

v.28  Îngerul a intrat la ea, şi a zis: ,,Plecăciune, ţie, căreia ţi s’a făcut mare har; Domnul este cu tine, binecuvîntată eşti tu între femei!“

Există printre protestanţi tendinţa de a neglija sau de a diminua rolul Mariei, mama Domnului Isus, dar acest verset ne arată că ea era preţuită mult înaintea lui Dumnezeu. Dacă tot suntem aici, trebuie să subliniez faptul că ea era binecuvântată printre femei, şi nu mai presus de toate femeile. Maria nu este înălţată mai presus de toate femeile; prin ea femeile au o poziţie mai înaltă decât până atunci. Acesta a fost rolul ei. Este atât de uşor să spui că femeia a adus păcatul în lume! Dar amintiţi-vă că o femeie, nu un bărbat, L-a adus pe lume pe Mântuitorul nostru.

v.29  Turburată foarte mult de cuvintele acestea, Maria se întreba singură ce putea să însemneze urarea aceasta.

Maria a fost tulburată de spusele îngerului. Interacţiunea dintre supranatural şi natural produce întotdeauna frică. Maria se întreba în inima ei ce însemnau toate acestea. Nu pot să nu spun că reacţia Mariei seamănă cu reacţia unui prieten de-al meu, care mi-a spus: “Nu am crezut în fantome până nu am văzut una.”

Dragi prieteni, credeţi-mă că, dacă aţi vedea un înger, şi vouă vi s-ar face frică. Eu cred că m-aş teme dacă aş vedea un înger în faţa ochilor.

v.30  Îngerul i-a zis: ,,Nu te teme, Marie; căci ai căpătat îndurare înaintea lui Dumnezeu.

v.31  Şi iată că vei rămînea însărcinată, şi vei naşte un fiu, căruia îi vei pune numele Isus.

v.32  El va fi mare, şi va fi chemat Fiul Celui Prea Înalt; şi Domnul Dumnezeu îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David.

v.33  Va împărăţi peste casa lui Iacov în veci, şi Împărăţia Lui nu va avea sfîrşit.“

Literal, versetul 31 sună astfel: “Şi iată, vei zămisli în pântece şi vei naşte un fiu.” Acesta este un limbaj foarte simplu. Nu poate fi interpretat greşit. Nu sunt lucruri abstracte aici, nici simboluri. Cei care neagă naşterea din fecioară a Domnului Isus Hristos nu cred nici că Domnul va sta pe scaunul de domnie al tatălui Său David. Dar tot ce se spune în acest fragment trebuie luat în sensul literal al cuvintelor. Este vorba cu adevărat de pântecele fecioarei şi de scaunul de domnie al lui David. Domnul Isus va domni cu adevărat peste casa lui Iacov şi împărăţia Lui nu va avea sfârşit. Şi această împărăţie este o realitate.

v.34  Maria a zis îngerului: ,,Cum se va face lucrul acesta, fiindcă eu nu ştiu de bărbat?“

Maria a fost prima care a pus sub semnul întrebării naşterea din fecioară. “Cum se va face lucrul acesta?” Aceasta este o întrebare bună şi astăzi. Doctorul Luca înregistrează răspunsul îngerului în felul următor:

v.35  Îngerul i-a răspuns: ,,Duhul Sfînt Se va pogorî peste tine, şi puterea Celui Prea Înalt te va umbri. De aceea Sfîntul care Se va naşte din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu.

Nici un bărbat nu a avut vreun rol în naşterea lui Isus Hristos. În cartea Leviticul ni se spune că femeia era necurată în urma naşterii pentru că ea aducea pe lume un păcătos. Mariei i se spune că ea nu aduce un păcătos în lume; Fiul ei este sfânt. Relaţia dintre un bărbat şi o femeie nu poate aduce în lume decât un copil cu o natură păcătoasă. Naşterea din fecioară era singurul mijloc prin care Dumnezeu putea aduce un Copil sfânt în mijlocul neamului omenesc. În Psalmul 51:5, David spune: “Iată că sunt născut în nelegiuire şi în păcat m-a zămislit mama mea.” Dar Fiul Mariei va fi diferit. El urma să fie născut din fecioară.

Puteţi nega naşterea din fecioară dacă vreţi. Dacă sunteţi necredincios, chiar mă aştept să o faceţi. Dacă însă îmi spuneţi că nu sunteţi creştini, dar credeţi în naşterea din fecioară, mă voi supăra. Dacă nu sunteţi creştini este de aşteptat să nu credeţi. Oricum, nu puteţi spune că Biblia nu învaţă naşterea din fecioară.

Ştiţi de ce va fi numit acest Copil Fiul lui Dumnezeu? Pentru că El este Fiul lui Dumnezeu. Amintiţi-vă că doctorul Luca abordează Evanghelia din punct de vedere ştiinţific. El spune că L-a examinat pe Isus din Nazaret şi concluzia lui a fost că El este Dumnezeu. Luca a ajuns la aceeaşi concluzie la care a ajuns şi Ioan în Evanghelia sa, deşi printr-o metodă diferită. Doctorul Luca a folosit un limbaj foarte clar şi foarte simplu.

Dacă nu înţelegem acest limbaj, poate că ar trebui să o luăm de la început cu alfabetul şi cu acele prime lecţii de limba română.

v.36  Iată că Elisaveta, rudenia ta, a zămislit, şi ea, un fiu la bătrîneţe; şi ea, căreia i se zicea stearpă, este acum în a şasea lună.

v.37  Căci niciun cuvînt dela Dumnezeu nu este lipsit de putere.

Şi naşterea lui Ioan Botezătorul este miraculoasă, dar nu este o naştere din fecioară.

Ar fi bine să reţinem afirmaţia îngerului, conform căreia: “nici un Cuvânt de la Dumnezeu nu este lipsit de putere”. O altă traducere posibilă aici este: “nici un lucru nu va fi imposibil la Dumnezeu”.  Aş dori să subliniez faptul că unii au luat acest verset şi i-au răstălmăcit înţelesul. Nu este nimic imposibil la Dumnezeu, dacă El a hotărât să facă un lucru, dar El nu va face imposibilul pe care îl cerem noi. Mulţi oameni folosesc acest verset ca un clişeu care să mascheze intenţia lor de împlinire a unor dorinţe egoiste. Nimic nu este imposibil pentru Dumnezeu, dar multe lucruri sunt imposibile pentru mine şi pentru tine. Când cineva spune: “Nici un lucru nu este imposibil pentru Dumnezeu”, dar nu duce la îndeplinire sarcina pe care pretinde că i-a dat-o Domnul, va da oamenilor din lume prilejul de a-L ridiculiza pe Dumnezeu. Tot ce Dumnezeu decide că trebuie făcut, va fi împlinit, pentru că nici un lucru nu este imposibil pentru Dumnezeu. Dar aceasta nu înseamnă că El va face tot ce vor credincioşii de la El, pentru că unele lucruri nu sunt incluse în planul Lui. Ar fi bine dacă am pune toate lucrurile într-o perspectivă corectă înainte de a spune vorbe care vor aduce prejudicii cauzei lui Isus Hristos.

v.38  Maria a zis: ,,Iată, roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale!“ Şi îngerul a plecat dela ea.

Acest verset reflectă supunerea Mariei faţă de voia lui Dumnezeu. Ea îi spune îngerului: “Facă-mi-se după cuvintele tale!” Din acel moment a venit un nor asupra vieţii ei, nor care a fost înlăturat abia o dată cu învierea lui Isus Hristos din morţi. Învierea lui Isus Hristos demonstrează naşterea Sa din fecioară. Aceasta a fost pusă sub semnul întrebării până în momentul învierii. Nu puteţi nega naşterea din fecioară în timp ce credeţi în înviere. Nici reversul nu este posibil. Naşterea din fecioară şi învierea merg mână în mână: rămân în picioare sau cad împreună.

După o vreme, Maria s-a hotărât să o viziteze pe Elisabeta în ţinutul deluros al Iudeii.

v.39   Maria s’a sculat chiar în zilele acelea, şi a plecat în grabă spre munţi, într’o cetate a lui Iuda.

v.40   A intrat în casa lui Zaharia, şi a urat de bine Elisavetei.

v.41  Cum a auzit Elisaveta urarea Mariei, i-a săltat pruncul în pîntece, şi Elisaveta s’a umplut de Duhul Sfînt.

Aici avem de-a face cu supranaturalul, aşa că nu ar fi de nici un folos să căutăm o explicaţie naturală. Fie credeţi ce s-a întâmplat în aceste versete, fie nu.

Mă obosesc oamenii, chiar şi predicatori, care vor să pară intelectuali şi încearcă să explice minunile din Biblie.

Dragii mei, nu este vorba despre o întoarcere la vechea sintagmă medievală: “Crede şi nu cerceta!”, dar trebuie să facem o alegere pentru că unele minuni depăşesc universul înţelegerii noastre şi atunci trebuie să alegem dacă credem sau nu. Iar ceea ce este redat în versetele 39-41 este o minune. Această femeie s-a umplut de Duhul Sfânt şi copilul ei a tresăltat în ea.

v.42  Ea a strigat cu glas tare: ,,Binecuvîntată eşti tu între femei, şi binecuvîntat este rodul pîntecelui tău.

Aici începe prima cântare prezentată de Luca în Evanghelia lui. Luca a fost poetul care ne-a dat toate cântecele de Crăciun; acesta este primul şi vine din partea Elisabetei.

v.43  Cum mi-a fost dat mie să vină la mine maica Domnului meu?

v.44  Fiindcă iată, cum mi-a ajuns la urechi glasul urării tale, mi-a săltat pruncul în pîntece de bucurie.

v.45 Ferice de aceea care a crezut; pentrucă lucrurile, cari i-au fost spuse din partea Domnului, se vor împlini.“

Scriptura ne spune puţine despre Elisabeta. Ea a cântat prima cântare a Noului Testament şi am face bine să n-o ignorăm pentru că este o solistă remarcabilă.

Spre deosebire de soţul ei, Zaharia, se pare că ea este ca care a avut credinţă. El a rămas mut din cauza necredinţei sale, dar Elisabeta nu a păţit nimic. Ea L-a crezut pe Dumnezeu. Acum o vedem încurajând-o pe Maria.

Maria este doar o fată tânără, în timp ce Elisabeta este o femeie în vârstă. Ea are o experienţă îndelungată a umblării cu Domnul şi o asigură pe Maria că tot ce i-a fost dezvăluit de înger se va împlini. Maria avea nevoie de încurajarea Elisabetei.

v.46  Şi Maria a zis: ,,Sufletul meu măreşte pe Domnul,

v.47  şi mi se bucură duhul în Dumnezeu, Mîntuitorul meu,

v.48  pentrucă a privit spre starea smerită a roabei Sale. Căci iată că deacum încolo, toate neamurile îmi vor zice fericită,

Acum este rândul Mariei să cânte. Acest cântec este cunoscut sub numele de Magnificat.

Maria cântă despre faptul că are nevoie de un Mântuitor şi despre bucuria ei în Domnul. Să o numim binecuvântată, fără nici un fel de reţineri. Nu facem din ea o zeiţă şi nu îngenunchem înaintea ei, dar putem să o numim binecuvântată. Acesta a fost privilegiul ei minunat: să-L aducă pe Mântuitorul în această lume, să fie mama Fiului lui Dumnezeu. Nu ar trebui să desconsiderăm acest lucru, aşa cum nu ar trebui nici să-i exagerăm importanţa. Maria a fost o persoană minunată şi nu a fost o întâmplare că Dumnezeu a ales-o pe ea. Aceasta a fost decizia lui Dumnezeu şi Dumnezeu nu face greşeli.

Ascultaţi ce spune Maria în cântarea ei:

v.49  pentrucă Cel Atot Puternic a făcut lucruri mari pentru mine. Numele Lui este sfînt,

v.50  şi îndurarea Lui se întinde din neam în neam peste cei ce se tem de El.

v.51 El a arătat putere cu braţul Lui; a risipit gîndurile, pe cari le aveau cei mîndri în inima lor.

v.52  A răsturnat pe cei puternici de pe scaunele lor de domnie, şi a înălţat pe cei smeriţi.

v.53  Pe cei flămînzi i-a săturat de bunătăţi, şi pe cei bogaţi i-a scos afară cu mînile goale.

v.54  A venit în ajutorul robului său Israel, căci Şi-a adus aminte de îndurarea Sa, –

v.55  cum făgăduise părinţilor noştri, -faţă de Avraam şi sămînţa lui în veac.“

Maria spune că Domnul a arătat putere cu braţul Lui. În Isaia 53:1, profetul spune: “Cine a cunoscut braţul Domnului?” Apoi Isaia începe să ni-L descopere pe Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii. Dumnezeu a arătat putere cu braţul Lui şi Şi-a dezvăluit puterea şi dragostea în mântuirea pe care a pregătit-o pentru toată omenirea.

v.56  Maria a rămas împreună cu Elisaveta cam trei luni. Apoi s’a întors acasă.

Restul capitolului cuprinde naşterea lui Ioan Botezătorul şi cântarea lui Zaharia. Voi sublinia numai unele puncte.

v.57 Elisavetei i s’a împlinit vremea să nască; şi a născut un fiu.

v.58  Vecinii şi rudele ei au auzit că Domnul a arătat mare îndurare faţă de ea, şi se bucurau împreună cu ea.

v.59  În ziua a opta, au venit să taie pruncul împrejur, şi voiau să-i pună numele Zaharia, după numele tatălui său.

v.60  Dar mama lui a luat cuvîntul, şi a zis: ,,Nu. Ci are să se cheme Ioan.“

La început, i-au dat numele tatălui său. Dar Elisabeta a pus lucrurile la punct şi a spus că numele copilului va fi Ioan.

v.61  Ei i-au zis: ,,Nimeni din rubedeniile tale nu poartă numele acesta.“

v.62  Şi au început să facă semne tatălui său, ca să ştie cum ar vrea să-i pună numele.

v.63  Zaharia a cerut o tăbliţă de scris, şi a scris, zicînd: ,,Numele lui este Ioan.“ Şi toţi s’au minunat.

v.64  În clipa aceea, i s’a deschis gura, i s’a deslegat limba, şi el vorbea şi binecuvînta pe Dumnezeu.

În vremea aceea, se dădea unui copil un nume de familie. Când s-a pus problema numelui, rudele au presupus că acesta va fi Zaharia, probabil Zaharia jr. Elisabeta însă a spus că nu acesta va fi numele lui.

Ceilalţi s-au îndreptat spre Zaharia. Dar pentru că el nu putea vorbi, a scris: “Numele lui este Ioan.” Numele său fusese dat deja de Dumnezeu. Cei prezenţi s-au minunat de acest nume.

După aceea, Zaharia a putut vorbi din nou şi a început imediat să aducă laude lui Dumnezeu. Deşi nu avusese destulă credinţă, acum, după naşterea copilului, putea să se bucure înaintea lui Dumnezeu. Vreau să spun încă o dată că lipsa de credinţă a lui Zaharia este o calitate prezentă în mulţi dintre noi. Când vedem că Dumnezeu aude şi răspunde la rugăciunile oamenilor, noi ne bucurăm şi ne lăudăm. Sfinţii mai puternici, care au mai multă credinţă, se bucură în orice situaţie.

v.65  Pe toţi vecinii i-a apucat frica, şi în tot ţinutul acela muntos al Iudeii, se vorbea despre toate aceste lucruri.

v.66  Toţi ceice le auzeau, le păstrau în inima lor, şi ziceau: ,,Oare ce va fi pruncul acesta?“ Şi mîna Domnului era într’adevăr cu el.

v.67   Zaharia, tatăl lui, s’a umplut de Duhul Sfînt, a proorocit, şi a zis:

v.68  ,,Binecuvîntat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentrucă a cercetat şi a răscumpărat pe poporul Său.

v.69  Şi ne-a ridicat o mîntuire puternică (Greceşte: un corn de mîntuire.) în casa robului Său David,

Era evident faptul că Ioan avea să fie un copil cu totul neobişnuit.

După naşterea lui Ioan, Zaharia care fusese mut vreme de aproape nouă luni nu numai că începe să vorbească, dar chiar cântă un cântec. Elisabeta a cântat primul cântec, Maria pe al doilea, iar acum este momentul potrivit pentru cel de-al treilea cântec – cântecul lui Zaharia. Cântecul lui este unul profetic. Deşi Zaharia nu se trage din David, el recunoaşte că fiul său va fi un înainte-mergător al lui Isus Hristos, aşa cum este prezis în Maleahi şi Isaia. Ioan urma să fie cel care va vesti venirea lui Mesia. Prezenţa lui arată că nu mai era mult până la venirea lui Mesia.

v.70  cum vestise prin gura sfinţilor Săi prooroci, cari au fost din vechime; –

v.71  mîntuire de vrăjmaşii noştri şi din mîna tuturor celor ce ne urăsc!

v.72  Astfel Îşi arată El îndurarea faţă de părinţii noştri, şi Îşi aduce aminte de legămîntul Lui cel sfînt,

v.73  potrivit jurămîntului prin care Se jurase părintelui nostru Avraam,

v.74  că, dupăce ne va izbăvi din mîna vrăjmaşilor noştri, ne va îngădui să-I slujim fără frică,

v.75  trăind înaintea Lui în sfinţenie şi neprihănire, în toate zilele vieţii noastre.

Dumnezeu a făcut aceste promisiuni înaintea lui Avraam. Maria, Elisabeta şi Zaharia încă mai credeau că făgăduinţele făcute faţă de Avraam se vor împlini. Astăzi există oameni care nu cred că Dumnezeu va împlini făgăduinţa făcută lui Avraam. Dragi prieteni, dacă voi credeţi că Dumnezeu a împlinit versetul din Ioan 3:16 pentru voi, nu aveţi nici un drept să nu credeţi în împlinirea făgăduinţelor lui Dumnezeu faţă de Avraam.

v.76  Şi tu, pruncule, vei fi chemat prooroc al Celui Prea Înalt. Căci vei merge înaintea Domnului, ca să pregăteşti căile Lui,

v.77  şi să dai poporului Său cunoştinţa mîntuirii, care stă în iertarea păcatelor lui; –

v.78  datorită marei îndurări a Dumnezeului nostru, în urma căreia ne-a cercetat Soarele care răsare din înălţime,

v.79  ca să lumineze pe ceice zac în întunerecul şi în umbra morţii, şi să ne îndrepte picioarele pe calea păcii!“

v.80  Iar pruncul creştea şi se întărea în duh. Şi a stat în locuri pustii pînă în ziua arătării lui înaintea lui Israel.

Ioan urma să fie chemat profet al Celui Preaînalt. El avea să meargă înaintea Domnului şi să-I pregătească Domnului cărările. Ioan a ştiut că Mesia se afla în mijlocul lor. Ioan Botezătorul a fost o persoană cu totul neobişnuită. El a fost pregătit să împlinească o sarcină specială pentru Dumnezeu.

Dragii mei, cam acestea sunt pregătirile făcute în jurul naşterii Domnului Isus. Încă o dată vedem aici că venirea lui Dumnezeu în această lume nu a fost un eveniment circumstanţial ci unul pregătit în cele mai mici detalii de Dumnezeu şi această pentru că El ne iubeşte şi noi avem nevoie de dragostea Lui.