Itinerar Biblic Ep.0165 – Levitic Cap.16 Vers.20 – Cap.17 Vers.14

Rezumat

·         Condamnarea imoralităţii.

Dragi ascultători, până în acest punct al cărţii Levitic, au fost date legile referitoare la ceremonialul de curăţire. Aceste reguli ordonau ritualul religiei.

În capitolele 18, 19, 20 găsim o secţiune specială în care cele zece porunci sunt aplicate la situaţii de viaţă. Dumnezeu Se ocupă acum de aspectele morale ale vieţii poporului Său.

Cu alte cuvinte, prieteni dragi, ajungem acum la partea concretă a chestiunii.

Această secţiune se deschide cu un preambul reprezentat de versetele 1-5 din capitolul 18 şi se încheie cu un post-scriptum formal aflat în încheierea capitolului 20. Acestea sunt foarte importante pentru că ne arată motivul pentru care au fost date regulile şi restricţiile cu privire la viaţa socială a poporului lui Dumnezeu.

Trăim într-o vreme a răsturnării scării de valori morale. “Cine face regulile şi cine hotărăşte ce e bine şi ce e rău?”, spune scepticul. Preambulul şi post-scriptumul de care am vorbit oferă o explicaţie sub două aspecte:

  1. De trei ori, în versetele 2, 4 şi 5, Cuvântul spune: “Eu sunt Domnul”.

Dragii  mei, Dumnezeu face regulile! Încălcarea celor zece porunci este greşită pentru că Dumnezeu spune că acest lucru este greşit.

  1. Post-scriptumul ne dă cel de-al doilea motiv: “Voi să-Mi fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt, Eu, Domnul; Eu v-am pus deoparte dintre popoare, ca să fiţi ai Mei” (Levitiv 20:26). Adică, Dumnezeu cere poporului Său să fie sfânt. Puritatea în toate ipostazele vieţii este porunca lui Dumnezeu.

Iară deci că acest capitol se ocupă în primul rând de cea de-a şaptea poruncă. Aici ni se explică foarte clar ce înseamnă adulterul. Păcatele sexuale constituie subiectul acestui fragment şi acestea sunt păcatele care marchează o societate decadentă, precum şi declinul şi căderea imperiilor.

Dar să trecem mai întâi în revistă părţile majore ale capitolului:

  1. Preambul la interdicţiile sociale, versetele 1-5
  2. Relaţiile sexuale dintre rude sunt interzise, versetele 6-16
  3. Relaţiile sexuale cu mai mulţi parteneri interzise, versetele 17-20
  4. Interdicţia de a-i da pe urmaşi ca jertfă lui Moloh, versetul 21
  5. Perversiunile sexuale sunt interzise, versetele 22 şi 23
  6. Neamurile din Palestina alungate din cauza acestor păcate, 24-30

Să începem deci cu prima parte, adică preambulul referitor la condiţiile sociale.

v.1 Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:

v.2  ,,Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: ,Eu sînt Domnul, Dumnezeul vostru.

v.3  Să nu faceţi ce se face în ţara Egiptului unde aţi locuit, şi să nu faceţi ce se face în ţara Canaanului unde vă duc Eu: să nu vă luaţi după obiceiurile lor.

v.4 Să împliniţi poruncile Mele, şi să ţineţi legile Mele: să le urmaţi. Eu sînt Domnul, Dumnezeul vostru.

v.5 Să păziţi legile şi poruncile Mele: omul care le va împlini, va trăi prin ele. Eu sînt Domnul!

Evreii ieşiseră din Egipt de scurt timp. Acolo ei făcuseră toate aceste lucruri interzise de Dumnezeu. Păcatele dezgustătoare care vor fi menţionate în continuare erau un mod de viaţă pentru egipteni. Dumnezeu a fost nevoit să despartă poporul Său de influenţa acestui mediu păcătos. Evreii se îndreptau spre ţara Canaan, o ţară în care curge lapte şi miere.

Dar Canaanul nu însemna numai lapte şi miere. Tot acolo se aflau şi canaaniţii. Şi ei erau imorali. Dumnezeu a văzut că poporul Său era prins între ciocan şi nicovală. Egiptenii erau în urma lor, canaaniţii în faţa lor, şi ambele popoare se scăldau în imoralitate.

S-a vorbit şi încă se vorbeşte mult despre revoluţia sexuală. Mă întreb dacă cei care poartă aceste discuţii au citit vreodată capitolul 18 din Leviticul. Nu este nimic nou în această revoluţie sexuală. Este mai degrabă o imoralitate sexuală. Este aceeaşi imoralitate sexuală care exista şi în Egipt şi în Canaan.

Dumnezeu spune: “Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău” şi “Eu sunt Domnul”. Cine face regulile? Dumnezeu face regulile. Poate că unii vor spune: “Dar eu nu vreau să respect aceste reguli”. Asta depinde de voi, dar nu schimbă cu nimic faptul că Dumnezeu face regulile. Încălcarea celor zece porunci este un lucru greşit pentru că aşa spune Dumnezeu. Acest adevăr ar trebui să fie de ajuns pentru a satisface inima copilului lui Dumnezeu. Scepticul nu va fi mulţumit cu nici un argument de vreme ce el îşi face propriile reguli şi îşi este propriul dumnezeu.

Dacă aţi putea crea un întreg univers, cu un sistem planetar, cu soare şi lună şi stele, atunci v-aţi putea enunţa propriile zece porunci. Dar atâta vreme cât trăiţi în lumea creată de Dumnezeu, respirând aerul Său, încălzindu-vă sub razele soarelui Său, potolindu-vă setea cu apa creată de El, umblând pe pământul Lui, fără să plătiţi chirie, aţi face bine să ascultaţi de poruncile Lui! Dumnezeu ne spune că, dacă încălcăm cele zece porunci, vom plăti pentru neascultarea noastră! Acest lucru este sigur, dragi prieteni! Veţi plăti! Chiar dacă nu veţi fi arestaţi de poliţia locală, va veni momentul când veţi sta înaintea lui Dumnezeu şi veţi da socoteală de toate acestea.

Lucrurile despre care a spus Dumnezeu că sunt imorale acum 4000 de ani sunt imorale şi acum. Ascultaţi ce spune Noul Testament:

1 Tesaloniceni 4:  v.5 nu în aprinderea poftei, ca Neamurile, cari nu cunosc pe Dumnezeu.

v.6  Nimeni să nu fie cu vicleşug şi cu nedreptate în treburi faţă de fratele său; pentrucă Domnul pedepseşte toate aceste lucruri, după cum v’am spus şi v’am adeverit.

v.Căci Dumnezeu nu ne-a chemat la necurăţie, ci la sfinţire.

Efeseni 4:17-19

v.17  Iată dar ce vă spun şi mărturisesc eu în Domnul: să nu mai trăiţi cum trăiesc păgînii, în deşertăciunea gîndurilor lor,

v.18  avînd mintea întunecată, fiind străini de viaţa lui Dumnezeu, din pricina neştiinţei în care se află în urma împietririi inimii lor.

 v.19  Ei şi-au perdut orice pic de simţire, s’au dedat la desfrînare, şi săvîrşesc cu lăcomie orice fel de necurăţie.

Aceste fragmente din Epistolele Noului Testament ni se adresează şi nouă astăzi. Copilul lui Dumnezeu, din orice vreme, este chemat la o viaţă de sfinţenie pentru că Dumnezeu ne cere să fim sfinţi.

Aş dori să vă mai atrag atenţia asupra unui adevăr la fel de important. Mulţi spun că pentru a aduce mesajul Evangheliei în rândurile mulţimii trebuie să mergi şi să trăieşti la fel ca ei. Trebuie să fii ca ei.

Această metodă a fost încercată atât de indivizi, cât şi de diferite grupuri. Ştiţi ce s-a întâmplat? Aceşti oameni nu au atins mulţimile cu mesajul Evangheliei, ci au fost asimilaţi de mulţime. Dumnezeu ne-a chemat la sfinţenie. Oamenii care au ajuns să câştige semeni de-ai lor pentru Hristos au fost cei care au avut o viaţă martor al mesajului predicat.

De exemplu, Anglia era o ţară destul de plină de nelegiuire în sec. XVIII, iar englezii i-au numit pe urmaşii lui John Wesley “oameni sfinţi”. De fapt, le-au dat numele de “metodişti” pentru că metodele lor erau diferite de metodele lumii.

Acum va spune cineva: “Ei bine, eu nu sunt creştin şi pur şi simplu nu mă interesează.” Dar Dumnezeu este Suveranul acestui univers. Dumnezeu a creat acest univers şi tot El este Cel care îl conduce. Şi El spune: “Eu sunt Dumnezeul tău!”

El este un Dumnezeu împăcat. Deşi ne cunoaşte natura şi greşelile, El ne iubeşte.

Dragul meu prieten, dacă eşti împăcat cu Dumnezeu vei dori să fii pe placul Lui. Copilul lui Dumnezeu poate fi umplut cu Duhul Sfânt astfel încât să nu comită aceste păcate ale cărnii, ci să producă roada Duhului.

Să revenim la textul din Levitic cap. 18:

v.6 Nici unul din voi să nu se apropie de ruda lui de sînge, ca să-i descopere goliciunea. Eu sînt Domnul.

Aici este făcută afirmaţia clară conform căreia nimeni nu trebuie să aibă relaţii sexuale cu rude apropiate. Această secţiune amplifică porunca a şaptea. Aici este vorba despre persoane între care există legături de sânge.

Acum Dumnezeu merge mai departe, detaliile fiind mult mai precise. Motivul pe care-l dă El este acesta: “Eu sunt Domnul!”

v.7  Să nu descoperi goliciunea tatălui tău, nici goliciunea mamei tale. Ţi-este mamă: să nu-i descoperi goliciunea.

v.8  Să nu descoperi goliciunea nevestei tatălui tău. Este goliciunea tatălui tău.

Acesta este un avertisment împotriva incestului. Acest păcat era prezent în biserica din Corint. Pavel l-a condamnat cu mare intensitate. 1 Corinteni 5:1

v.1 Din toate părţile se spune că între voi este curvie; şi încă o curvie de acelea, cari nici chiar la păgîni nu se pomenesc; pînă acolo că unul din voi trăieşte cu nevasta tatălui său.

Acestea sunt lucrurile despre care se vorbeşte astăzi, nu-i aşa? Ei bine, şi Dumnezeu vorbeşte despre ele. Nu-mi spuneţi că lucrurile sunt diferite astăzi. Dumnezeu a arătat cu foarte mare precizie ce este păcatul. Nimeni nu se poate înşela în această privinţă.

v.9  Să nu descoperi goliciunea sorei tale, fata tatălui tău, sau fata mamei tale, născută în casă sau afară din casă.

v.10  Să nu descoperi goliciunea fetei fiului tău sau a fetei tale. Căci este goliciunea ta.

v.11  Să nu descoperi goliciunea fetei nevestei tatălui tău, născută din tatăl tău. Ţi-este soră.

v.12  Să nu descoperi goliciunea sorei tatălui tău. Este rudă de aproape cu tatăl tău.

v.13  Să nu descoperi goliciunea sorei mamei tale. Este rudă de aproape cu mama ta.

v.14  Să nu descoperi goliciunea fratelui tatălui tău. Să nu te apropii de nevasta lui. Ţi-este mătuşă.

v.15  Să nu descoperi goliciunea nurorei tale. Este nevasta fiului tău: să nu-i descoperi goliciunea.

În această secţiune sunt abordate diferitele relaţii umane stabilite prin legături de sânge sau căsătorie. Rudele sunt aruncate la un loc, în situaţii familiale în care putea fi practicat adulterul cu uşurinţă. Dumnezeu a pus aceste bariere pentru a împiedica un astfel de păcat.

Egiptenii comiteau aceste păcate, mai ales cel menţionat în versetul 9. La faraonii, căsătoria între frate şi soră era un lucru obişnuit.

La început, nu exista o lege împotriva acestui fel de unire. Cain şi Set au fost nevoiţi să se însoare cu surorile lor. Avraam s-a căsătorit cu sora lui vitregă. Dar de acum, Legea interzicea această practică.

v.17  Să nu descoperi goliciunea unei femei şi a fetei ei. Să nu iei pe fata fiului ei, nici pe fata fetei ei, ca să le descoperi goliciunea. Îţi sînt rude de aproape: este o nelegiuire.

v.18  Să nu iei pe sora nevestei tale, ca să-i faci în necaz, descoperindu-i goliciunea alături de nevastă-ta, cît timp ea este încă în viaţă.

Această relaţie nu este una de sânge, ci una rezultată în urma căsătoriei. Din cauza relaţiei apropiate dintre soţie şi fiică sau fiu, căsătoria este interzisă. Evident aceste versete se referă la cazul în care un bărbat are două neveste în acelaşi timp. Aici se are în vedere incestul, nu bigamia.

Observaţi cum redă o altă traducere acest fragment: “Să nu descoperi goliciunea unei femei şi a fiicei ei; Să nu iei pe fiica fiului ei, nici pe fiica fiicei ei, ca să le descoperi goliciunea. Sunt rudele tale de sânge. Acesta este un incest. Cât trăieşte soţia ta, nu o lua pe sora ei drept rivală, ca să-i descoperi goliciunea.”

Aceasta era problema de care s-a lovit Iacov, care a avut două surori drept neveste: Leea şi Rahela. Istoria acestei familii a fost cu siguranţă una tristă. Dar să ţinem seama de faptul că cele zece porunci nu fuseseră încă dată.

Dar iată că nu sunt numai prevederi referitoare la legăturile de rudenie:

v.19 Să nu te apropii de o femeie în timpul necurăţiei ei, cînd este la soroc, ca să-i descoperi goliciunea.

Relaţiile intime dintre soţi erau interzise în anumite perioade. Mintea senzuală trebuia să înveţe să se supună legii lui Dumnezeu.

v.20  Să nu te împreuni cu nevasta semenului tău, ca să te pîngăreşti cu ea.

Credeţi-mă când vă spun că Dumnezeu poruncea aceste lucruri pentru a-l feri pe Israel de practicile imorale ale popoarelor păgâne din jur.

Familia de pe pământ trebuia să fie o imagine a familiei din cer (Efeseni 3:15). Puritatea trăirii trebuia să fie o emblemă a poporului lui Dumnezeu.

În Cortul întâlnirii era un loc sfânt pentru închinare; căminul era un loc sfânt pentru trăirea vieţii de zi cu zi. Ar fi bine să citiţi capitolul 7 din 1 Corinteni pentru a vedea ce spune Noul Testament în legătură cu acest subiect.

v.21  Să nu dai pe nici unul din copiii tăi ca să fie adus jertfă lui Moloh, şi să nu pîngăreşti Numele Dumnezeului tău. Eu sînt Domnul.

Acest verset poate părea nelalocul lui în acest capitol, dar închinarea păgânilor la Moloh avea o legătură foarte strânsă cu sexul. Copiii erau arşi de vii ca jertfă pentru Moloh. Ce imagine îngrozitoare! Unii cred că nu este posibil ca astfel de lucruri să se fi întâmplat vreodată. Dar Scriptura mai conţine şi alte referinţe la această practică

v.31  cei din Ava au făcut pe Nibhaz şi Tartac; cei din Sefarvaim îşi ardeau copiii în foc în cinstea lui Adramelec şi Anamelec, dumnezeii din Sefarvaim. 2 Împărați 17:31

 Această practică îngrozitoare profanează sfântul Nume al lui Dumnezeu (Lev. 20:3). Brutalitatea nefirească a acestui ritual păgân constituia o profanare profundă a Numelui adevăratului Dumnezeu. Dragostea lui Dumnezeu răzbate clar din toată Scriptura, de la Geneza la Apocalipsa. Domnul Isus Hristos a spus: “Lăsaţi copilaşii să vină la Mine!”

v.22  Să nu te culci cu un bărbat cum se culcă cineva cu o femeie. Este o urîciune.

Dragi prieteni, Dumnezeu condamnă orice fel de perversiune sexuală. El condamnă acest păcat şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament.

Romani 1:24-28 : De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că îşi necinstesc singuri trupurile; căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu, şi au slujit şi s’au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvîntat în veci! Amin.  Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scîrboase; căci femeile lor au schimbat întrebuinţarea firească a lor într’una care este împotriva firii; tot astfel şi bărbaţii, au părăsit întrebuinţarea firească a femeii, s’au aprins în poftele lor unii pentru alţii, au săvîrşit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scîrboase, şi au primit în ei înşişi plata cuvenită pentru rătăcirea lor.  Fiindcă n’au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite.

Depravarea menţionată aici este prezentă şi comună astăzi aproape peste tot şi în ţara noastră. Îmi vine să plâng cu amar când văd încotro se îndreaptă ţara mea. Îmi iubesc ţara. Este ţara în care m-am născut. Dar urăsc necurăţia şi imoralitatea care o îndreaptă spre judecată.

Dragi prieteni, judecata lui Dumnezeu este asupra noastră astăzi. Nu există pace nici în afară, nici în casă. De ce nu? “Cei răi n-au pace, zice Domnul” (Isaia 48:22).

v.23  Să nu te culci cu o vită, ca să te pîngăreşti cu ea. Femeia să nu se apropie de o vită, ca să curvească cu ea. Este o mare mişelie.

Aşa ceva este într-adevăr de nesuportat. Acest păcat era practicat în ritualurile de fertilitate şi în închinarea la natură. Imoralitatea este mereu legată de închinare la idoli de cea mai joasă speţă.

v.24  Să nu vă spurcaţi cu nici unul din aceste lucruri, căci prin toate aceste lucruri s’au spurcat neamurile pe cari le voi izgoni dinaintea voastră.

v.25  Ţara a fost spurcată prin ele; Eu îi voi pedepsi fărădelegea, şi pămîntul va vărsa din gura lui pe locuitorii lui.

Aceste popoare din Palestina au fost izgonite din cauza comiterii acestor păcate abominabile. Acesta era motivul pentru care au fost alungate din ţară. Mulţi predicatori slabi de înger plâng soarta canaaniţilor pe care Dumnezeu i-a alungat. Dar Dumnezeu nu mai putea tolera ceea ce se întâmpla. Ţara canaaniţilor era roasă de bolile venerice. De ce credeţi voi că le-a spus Dumnezeu evreilor să nu ia nimic, nici aur, nici argint, nici haine, din Ierihon? Ei erau vinovaţi de cele mai rele şi mai oribile păcate pe care vi le puteţi închipui. Nu credeţi că Dumnezeu i-a alungat dintr-un motiv bine îndreptăţit? La urma urmei, dacă un chiriaş nu-şi plăteşte chiria, este dat afară. Dumnezeu este proprietarul acestui pământ.

Aşa suntem şi noi pe acest pământ: suntem doar chiriaşi pe o perioadă determinată de timp. Pământul este al lui Dumnezeu. Este afacerea Lui şi ar fi bine să fie şi afacerea noastră. Pentru că planul Lui contează întotdeauna.

v.26  Păziţi dar legile şi poruncile Mele, şi nu faceţi niciuna din aceste spurcăciuni, nici băştinaşul, nici străinul care locuieşte în mijlocul vostru.

v.27  Căci toate aceste spurcăciuni le-au făcut oamenii din ţara aceasta, cari au fost înaintea voastră în ea; şi astfel ţara a fost pîngărită.

v.28  Luaţi seama ca nu cumva să vă verse şi pe voi ţara din gura ei, dacă o spurcaţi, cum a vărsat pe neamurile cari erau în ea înaintea voastră.

v.29  Căci toţi cei ce vor face vreuna din aceste spurcăciuni, vor fi nimiciţi din mijlocul poporului lor.

v.30  Păziţi poruncile Mele, şi nu faceţi niciunul din obiceiurile urîte cari se făceau înaintea voastră, ca să nu vă spurcaţi cu ele. Eu sînt Domnul Dumnezeul vostru.“

Dumnezeu dă un avertisment dublu poporului Său: dacă ei urmau modelul predecesorilor lor în această ţară, aveau de îndurat aceeaşi judecată, dacă nu cumva una mai gravă. Ţara lui Dumnezeu trebuie să fie sfântă. Scopul ultim al lui Dumnezeu este acela ca neprihănirea să acopere acest pământ.