Itinerar Biblic Ep.0145 – Levitic Cap.3 Vers.1-11

 

Levitic cap. 3:1-11

Rezumat

·         Jertfele de mulţumire sau de pace.

·         Jertfele aduse din cireadă.

·         Jertfele aduse din turmă.

 

Dragi prieteni, cel puţin în prima parte, a cărţii Levitic, avem în continuare prezentate jertfele pe care poporul trebuia să le aducă înaintea lui Dumnezeu. Am văzut până acum ce presupunea jertfa arderii de tot, precum şi jertfa de mâncare. Acum ne este prezentată jertfa de mulţumire.

Această jertfă vorbeşte despre comuniunea şi părtăşia celor credincioşi cu Dumnezeu Tatăl prin Domnul Isus Hristos. Nu putem veni la Dumnezeu decât prin Isus Hristos. El este Calea!

Nici o jertfă nu poate constitui singură imaginea completă a persoanei lui Isus Hristos şi multiplele aspecte ale slavei Sale. Aşa cum avem nevoie de patru Evanghelii pentru a contura viaţa pământească a Domnului Isus, tot aşa avem nevoie de cele cinci jertfe ale Leviticului pentru a ne crea o imagine despre persoana şi lucrarea Lui.

Vom observa asemănări izbitoare ale jertfei de mulţumire cu arderea de tot, dar vom vedea că există şi un contrast clar între cele două. Jertfa de mulţumire este unică în felul ei însă ea mai înseamnă şi jertfă de pace. O să mă refer în continuare la ea ca la o jertfă de pace, pentru că vom vedea imediat semnificaţia ei.

Jertfa pentru pace nu este un simbol al păcii sau al împăcării realizate de Hristos prin sângele Său vărsat pe cruce, pentru că ar fi în legătură cu păcatul, ceea ce ar plasa această jertfă în altă categorie. În Coloseni 1:20-22, Pavel spune: “şi să împace totul cu Sine prin El

(Hristos), atât ce este pe pământ cât şi ce este în ceruri, făcând pace, prin sângele crucii Lui. Şi pe voi, care odinioară eraţi străini şi vrăjmaşi prin gândurile şi prin faptele voastre rele, El v-a împăcat acum prin trupul Lui de carne, prin moarte, ca să vă facă să vă înfăţişaţi înaintea Lui sfinţi, fără prihană şi fără vină”. Aceasta nu este jertfa pentru pace.

Mai degrabă, jertfa pentru pace reprezintă pacea la care se referă Pavel în Efeseni, pacea care îi aduce pe toţi credincioşii în comuniune cu Dumnezeu Tatăl, lucru realizat de Duhul Sfânt, prin Domnul Isus Hristos.

v.13-19 Dar acum, în Hristos Isus, voi, cari odinioară eraţi depărtaţi, aţi fost apropiaţi prin sîngele lui Hristos. Căci El este pacea noastră, care din doi a făcut unul, şi a surpat zidul dela mijloc care-i despărţea, şi, în trupul Lui, a înlăturat vrăjmăşia dintre ei, Legea poruncilor, în orînduirile ei, ca să facă pe cei doi să fie în El însuş un singur om nou, făcînd astfel pace; şi a împăcat pe cei doi cu Dumnezeu într’un singur trup, prin cruce, prin care a nimicit vrăjmăşia. El a venit astfel să aducă vestea bună a păcii vouă celor ce eraţi departe, şi pace celor ce erau aproape. Căci prin El şi unii şi alţii avem intrare la Tatăl, într’un Duh. Aşa dar, voi nu mai sînteţi nici străini, nici oaspeţi ai casei, ci sînteţi împreună cetăţeni cu sfinţii, oameni din casa lui Dumnezeu,

În jertfa pentru pace, accentul nu este pus pe împăcarea făcută de Isus prin sângele de pe cruce, ci pe faptul că El este pacea noastră datorită sângelui de pe cruce. Isus Hristos este locul de întâlnire al tuturor credincioşilor şi a fiecărui credincios cu Dumnezeu Tatăl. Hristos este Singurul capabil să doboare zidurile care îi despart pe oameni din toate rasele, religiile şi etniile. Toţi sunt făcuţi una în Hristos. Astfel ei devin o locuinţă a lui Hristos în Duhul şi au intrare la Tatăl. Vedeţi voi, numai cei credincioşi pot avea părtăşie şi se pot împărtăşi cu minunile, frumuseţile şi slava lui Hristos. Ei pot avea o relaţie adevărată cu Dumnezeu şi părtăşie cu El şi unii cu alţii în timp ce se bucură împreună de lucrurile lui Hristos.

Acelaşi lucru vrea să-l spună şi apostolul Ioan în versetul din 1 Ioan 1:3“deci ce am văzut şi am auzit, aceea vă vestim şi vouă, ca şi voi să aveţi părtăşie cu noi. Şi părtăşia noastră este cu Tatăl şi cu Fiul Său Isus Hristos.” Jertfa pentru pace ne strânge laolaltă. Numai dacă ne adunăm în jurul Persoanei lui Isus Hristos putem avea părtăşie unii cu alţii. Nimic nu mă poate opri să am părtăşie cu absolut orice persoană, cu condiţia să ne întâlnim în jurul Persoanei lui Hristos. Acolo suntem făcuţi una. Înaintea Lui suntem toţi la acelaşi nivel. Şi ne putem bucura de Persoana lui Hristos.

Dar să vedem ce găsim în acest capitol 3 din cartea Levitic:

v.1 Cînd cineva va aduce Domnului un dar ca jertfă de mulţămire: Dacă îl va aduce din cireadă, fie parte bărbătească, fie parte femeiască, s’o aducă fără cusur, înaintea Domnului.

Jertfa pentru pace este –  într-un anume sens – atotcuprinzătoare. Păcătosul poate veni la Dumnezeu pentru că Hristos a făcut pace prin sângele crucii Sale. Există de asemenea comuniune cu Dumnezeu şi părtăşie pe baza păcii prin sângele crucii Sale. Hristos şi lucrarea Lui răscumpărătoare constituie cerinţa necesară şi suficientă pentru pacea cu Dumnezeu. Accentul, în jertfa pentru pace, cade mai cu seamă pe comuniune, pe unirea strânsă cu Dumnezeu.

Care este chemarea Evangheliei pentru cel păcătos? Dumnezeu îi spune fiecărui păcătos: “Eşti pierdut! Eşti despărţit de Mine, aşa că trebuie să te condamn la întuneric veşnic.” Dacă totul s-ar opri aici, dacă Dumnezeu ar face acest lucru, El ar fi drept şi sfânt şi toţi îngerii din ceruri ar cânta laude Numelui Său. Dar Dumnezeu este mulţumit cu ceea ce a făcut Isus pentru noi, aşa că acum şi eu şi voi putem veni la Dumnezeu. Mesajul Evangheliei este acesta: “Dumnezeu este împăcat!” Întrebarea este: “Vreţi şi voi să fiţi împăcaţi?” Dumnezeu este mulţumit cu ce a făcut Isus. Acesta este mesajul. Aceasta este vestea bună! Dumnezeu S-a întors deja la voi. Vreţi să vă întoarceţi şi voi la El? Dumnezeu vă va primi pe baza lucrării lui Isus. Vreţi să fiţi şi voi mulţumiţi cu lucrarea făcută de Isus, vreţi să veniţi la Dumnezeu şi să aveţi părtăşie cu El? Aceasta este pacea de care veţi avea parte.

Jertfa pentru pace este diferită în câteva aspecte de arderea de tot. În cazul arderii de tot, putea fi jertfit numai un animal de sex masculin; aici este permisă şi aducerea unui animal de sex masculin, dar tot fără cusur. Cel care aduce jertfa nu va găsi în Hristos tot atât de mult cât găseşte Dumnezeu în El. Arderea de tot ne vorbeşte despre ceea ce vede Dumnezeu în Hristos. În jertfa pentru pace, cel care aduce jertfa găseşte sau descoperă ceva în Hristos. Era permisă aducerea de animale de sex feminin pentru că aici se are în vederea capacitatea celui care aduce jertfa de a se bucura de Hristos. Aducătorul jertfei nu descoperă niciodată în Hristos tot atât cât vede Dumnezeu în El.

v.2  Să pună mîna pe capul dobitocului, să-l junghie la uşa cortului întîlnirii; şi preoţii, fiii lui Aaron, să stropească sîngele pe altar de jur împrejur.

Până în acest punct, nimic nu este diferit de arderea de tot.

v.3  Din această jertfă de mulţămire, să aducă drept jertfă mistuită de foc înaintea Domnului: grăsimea care acopere măruntaiele şi toată grăsimea care ţine de măruntae;

v.4  cei doi rărunchi, şi grăsimea de pe ei şi de pe coapse, şi prapurul de pe ficat, pe care-l va deslipi delîngă rărunchi.

Aici se face remarcată deosebirea faţă de arderea de tot. Toată jertfa pentru arderea de tot era pusă pe altar. În jertfa pentru pace, era adusă numai o parte din animalul junghiat. Această parte era specificată în mod detaliat. Ea includea grăsimea şi măruntaiele. Acestea simbolizează bogăţiile ascunse, calităţile preţioase, valoarea nemăsurată a caracterului lui Hristos, pe care numai Dumnezeu le cunoaşte.

Se întâmplă uneori să cunoşti adevărata valoare a unui om pe care-l iubeşti şi care este victima unor atacuri verbale violente şi publice. La începutul lucrării mele, am cunoscut un mare predicator şi m-am împrietenit cu el şi cu familia lui. La un moment dat, el a fost victima unui astfel de atac şi s-au spus lucruri foarte urâte despre el. Eu ştiam că nu sunt adevărate. Tot la fel, oamenii spun o mulţime de lucruri neadevărate despre Hristos. Mulţi spun: “Nu înţeleg cutare sau cutare lucru despre Isus Hristos.” Nici eu nu le înţeleg pe toate. Dar Dumnezeu Îl cunoaşte! Dumnezeu vede în Hristos mult mai multe decât putem vedea noi. El vede măruntaiele, pe care noi nu le putem vedea. Adevărul este că noi nu-L cunoaştem pe Isus Hristos! De aici şi cuvintele lui Pavel: “Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi părtăşia suferinţelor Lui”.

v.5  Fiii lui Aaron să le ardă pe altar, deasupra arderii de tot care va fi pe lemnele de pe foc. Aceasta este o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului.

Jertfa era mistuită de foc şi acest lucru ne arată dedicarea totală a lui Hristos, precum şi suferinţele şi încercările pe care le-a avut de îndurat în trupul Său omenesc. Aceasta este o jertfă de un miros plăcut Domnului. Accentul este pus în continuare pe Persoana lui Hristos, nu pe lucrarea Sa. Se are în vedere viaţa Lui perfectă, nu moartea Sa pentru păcat. Suferinţele din timpul vieţii Sale pe pământ nu au fost îndurate pentru păcatele omenirii. În primele trei ore pe cruce, chinurile Sale au fost provocate de mâna omului. Abia în timpul ultimelor trei ceasuri petrecute pe cruce a devenit aceasta un altar pe care era adus ca jertfă Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. În aceste ultime trei ceasuri, Dumnezeu a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă şi să-I aducă sufletul ca jertfă pentru păcat.

Observaţi că jertfa pentru pace era pusă deasupra arderii de tot şi erau mistuite de foc împreună. Acestea merg împreună pentru ca noi să avem o imagine completă a valorii interioare şi a slavei lui Hristos.

Dar să mergem mai departe:

v.6  Dacă darul pe care-l aduce ca jertfă de mulţămire Domnului, va fi din turmă, fie parte bărbătească fie parte femeiască, s’o aducă fără cusur.

v.7  Dacă va aduce jertfă un miel, să-l aducă înaintea Domnului.

Mielul arată caracterul lui Hristos şi de aceea este cât se poate de potrivit ca dar adus pentru jertfa de mulţumire sau jertfa pentru pace.

Prin contrast, animalele din cireadă – taurul sau boul sau viţeaua – înfăţişează latura de slujire a lucrării Domnului nostru. Boul era un animal domestic folosit pentru purtarea poverilor şi aratul ogoarelor şi reprezenta transportul şi comerţul acelor zile. Boul era un slujitor şi un prieten al omului. Un astfel de animal reprezintă caracterul de slujitor al lui Hristos. Acesta este aspectul lucrării lui Hristos care este expus cel mai limpede în Evanghelia după Marcu. Trebuie să subliniem faptul că Isus Hristos  ca slujitor nu era un curier sau o slugă pentru om, gata să facă tot ce-i cere acesta. Evanghelia după Marcu ni-L descrie pe Isus ca Slujitor al lui Dumnezeu. El a venit să facă voia lui Dumnezeu.

Aşadar, mielul Îl arată pe Hristos în deplina Sa identificare cu omul în viaţă şi în moarte. Aţi observat vreodată acest lucru? La începutul lucrării lui Isus, Ioan Botezătorul a spus despre El că este “Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii” (Ioan 1:29). Această afirmaţie se referea la lucrarea Lui. Mai târziu, Ioan a spus: “Iată Mielul lui Dumnezeu!” (Ioan 1:36) – de data aceasta referindu-se la Persoana Lui.

Încă de la începuturi, mielul a simbolizat calitatea şi capacitatea lui Isus de a lua locul omului în purtarea păcatelor omenirii. Prima jertfă adusă de Abel lui Dumnezeu a fost un miel. Cred că Dumnezeu i-a îmbrăcat pe Adam şi Eva în piei de miel. Nu pot să dovedesc acest lucru, dar cred că este posibil pe baza faptului că prima jertfă adusă de Abel a fost un miel.

Capitolul 53 din Isaia ne spune foarte clar că Isus Hristos, Mielul lui Dumnezeu a luat locul nostru, a purtat păcatele şi nelegiuirile noastre pe cruce. El n-a deschis gura deloc, “ca un miel pe care-l duci la măcelărie şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund” (Isaia 53:7). Isus Hristos este înfăţişat ca un miel. Mielul devine înlocuitorul nostru pe cruce.

De asemenea, Isus este înfăţişat ca un Miel în Învierea Sa. “Şi la mijloc, între scaunul de domnie şi cele patru făpturi vii, şi între bătrâni, am văzut stând în picioare un Miel. Părea junghiat şi avea şapte coarne şi şapte ochi, care sunt cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu, trimise în tot pământul” (Apocalipsa 5:6). “Şi ziceau munţilor şi stâncilor: ‘Cădeţi peste noi şi ascundeţi-ne de Faţa Celui ce şade pe scaunul de domnie şi de mânia Mielului; căci a venit ziua cea mare a mâniei Lui şi cine poate sta în picioare?” (Apocalipsa 6:16, 17).

Dintre toate jertfele, mielul este reprezentarea cea mai exactă a lui Isus Hristos.

Dar iată ce trebuia să facă cu animalul:

v.8  Să-şi pună mîna pe capul dobitocului, şi să-l junghie înaintea cortului întîlnirii; fiii lui Aaron să-i stropească sîngele pe altar dejur împrejur.

v.9  Din această jertfă de mulţămire, să aducă o jertfă mistuită de foc înaintea Domnului, şi anume: grăsimea, coada întreagă, pe care o va desface dela osul spinării, grăsimea care acopere măruntaiele şi toată grăsimea care ţine de măruntaie,

v.10  cei doi rărunchi şi grăsimea de pe ei, de pe coapse, şi prapurul ficatului, pe care-l va deslipi de lîngă rărunchi.

Ritualul este similar celui prescris pentru un animal din cireadă. Grăsimea era partea lui Dumnezeu. Era considerată partea cea mai bună dintr-un animal. Un animal gras era considerat cel mai bun, şi tot ce era mai bun trebuia oferit lui Dumnezeu.

Există mai multe fragmente care dovedesc faptul că grăsimea era considerată partea cea mai bună dintr-un animal. “Duceţi-vă de mâncaţi cărnuri grase şi beţi băuturi dulci şi trimiteţi câte o parte şi celor ce n-au nimic pregătit, căci ziua aceasta este închinată Domnului nostru” (Neemia 8:10). “Domnul oştirilor pregăteşte tuturor popoarelor pe muntele acesta un ospăţ de bucate grase, un ospăţ de vinuri vechi, de bucate grase, pline de măduvă, de vinuri vechi şi limpezite” (Isaia 25:6). “Aduceţi viţelul cel îngrăşat şi tăiaţi-l!” (Luca 15:23). Astăzi noi încercăm să slăbim şi nu mâncăm alimente grase, dar este evident că grăsimea era considerată partea aleasă pentru Dumnezeu. El a spus foarte clar: “grăsimea care acoperă măruntaiele şi toată grăsimea care ţine de măruntaie; cei doi rinichi şi grăsimea de pe ei”, toate acestea erau pentru Dumnezeu. Lui I se cuvenea tot ce este mai bun.

Putem vedea aici semnificaţia deplină şi profundă a jertfei pentru pace. Părtăşia cu Dumnezeu este posibilă numai prin sângele lui Hristos. Este adevărat. Dar această părtăşie mai comportă încă un aspect. Pentru ca ea să fie completă şi finală, este nevoie de prezentarea vieţii celui credincios într-o dedicare totală înaintea lui Dumnezeu.

Ambele aspecte sunt incluse de Isus Hristos în atât de frumoasa invitaţie: “Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi şi Eu vă voi da odihnă!” (Matei 11:28). Odihna pe care o dă El este obţinută prin sângele Lui. Este odihna răscumpărării. “Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun şi sarcina Mea este uşoară” (Matei 11:29, 30). Aceasta este odihna pe care o aflăm noi, odihnă reprezentată în jertfa pentru pace de grăsimea adusă şi arsă pe altar. Noi trebuie să venim la El şi să ne predăm viaţa Lui. Aceasta este odihna dedicării.

Expresia “coada întreagă” este tradusă în altă versiune prin: “coada groasă în întregime”, pentru că era vorba despre o rasă anume de oi, rară în acea arie geografică. Coada acestora cântărea aproape 7 kg şi era foarte grasă.

v.11  Preotul să le ardă pe altar. Aceasta este mîncarea unei jertfe mistuite de foc înaintea Domnului.

Aceasta este o cerinţă neobişnuită şi unii au încercat să asocieze acest verset cu ofrandele păgâne. Ştim dintr-o inscripţie asiriană de la Esarhadon că cei care aduceau jertfe sacrificau victimele zeilor şi apoi stăteau la ospăţ împreună cu ei. În cazul jertfei pentru pace, lucrurile stau tocmai invers. Dumnezeu îl ospătează pe cel care aduce jertfa. Dumnezeu arată foarte clar acest lucru în Deuteronom 12:6, 7: “Acolo să vă aduceţi arderile voastre de tot, jertfele voastre, zeciuielile voastre, cele dintâi roade, darurile aduse ca împlinire a unei juruinţe, darurile de bună-voie şi întâii-născuţi din cirezile şi turmele voastre. Acolo să mâncaţi înaintea Domnului Dumnezeului vostru şi să vă bucuraţi împreună cu familiile voastre, de toate bunurile cu care vă va fi binecuvântat Domnul, Dumnezeul vostru.” Grăsimea era mistuită de foc, dar preotul primea pieptul şi umărul. Dăruitorul mânca restul în casa Domnului. Dumnezeu era gazda, iar dăruitorul, păcătosul era oaspetele.

Păgânismul a răstălmăcit totul şi din cauza aceasta i-a acuzat Isaia pe israeliţi de idolatrie. “…voi, care părăsiţi pe Domnul, care uitaţi muntele Meu cel sfânt, care puneţi o masă ‘Norocului’ şi umpleţi un pahar în cinstea ‘Soartei’” (Isaia 65:11).

Dumnezeu pregăteşte masa în jertfa de mulţumire! Acest fapt aruncă o lumină clară asupra multor fragmente din Scriptură: “Tu îmi întinzi masa în faţa potrivnicilor mei” (Psalmul 23:5). “Se satură de belşugul Casei Tale” (Psalmul 36:8). “Eu sunt Pâinea cea vie care s-a pogorât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac; şi pâinea pe care o voi da Eu este trupul Meu, pe care îl voi da pentru viaţa lumii. După cum Tatăl, care este viu, M-a trimis pe Mine, şi Eu trăiesc prin Tatăl, tot aşa, cine Mă mănâncă pe Mine va trăi şi el prin Mine” (Ioan 6:51, 57). “Luaţi şi mâncaţi: acesta este trupul Meu” (Matei 26:26).

Domnul pregăteşte masa mântuirii şi a părtăşiei. Acest fapt este scos în evidenţă de jertfa pentru pace. Astfel putem înţelege mai bine pilda fiului risipitor. Tatăl este cel care ucide viţelul cel gras la întoarcerea fiului şi la refacerea părtăşiei cu el. În pilda celor poftiţi la cină, El este cel care face invitaţia: “Veniţi, căci iată că toate sunt gata” (Luca 14:17). Aceasta este masa mântuirii pe care a pregătit-o Dumnezeu. Citiţi capitolul 1 din 1 Ioan.

Părtăşia cu Dumnezeu se bizuie pe răscumpărarea făcută de Hristos prin sângele Lui şi pe faptul că noi Îl cunoaştem pe Hristos şi ne mărturisim păcatele. Întâi acceptăm mântuirea lui Dumnezeu prin primirea lui Isus Hristos ca Mântuitor personal; apoi ne alăturăm celorlalţi la masa părtăşiei.

Omul modern crede că poate să-şi pregătească singur masa mântuirii şi să-L invite pe Dumnezeu să vină şi să mănânce.

Dragi prieteni, aceasta este o noţiune pur păgână. Dumnezeu este Cel care pregăteşte masa mântuirii. Şi tot El o pregăteşte şi pe cea a părtăşiei.

Vom vedea data viitoare ultima dintre jertfele de pace sau de mulţumire. Important este dragii mei să ne aducem aminte că Dumnezeu merită jertfele noastre. Ele pot fi de diferite tipuri, dar ceea ce contează este ca ele să vină cu o inimă curată.